OraÅŸul Zeilor

[hiimera]

Hello!! Of, după o săptămână ca asta vin şi eu abia duminică cu nextul la fic, dar mă bucur că vin decât să nu. -.-" Sincer aveam de gând ca ieri să-l postez, doar că nu ştiu ce naiba am păţit şi nu aveam o idee bună, dar acum am - adică am avut şi am şi scris-o, o vedeţi jos. XD
Vă spun de acum: Capitolul acesta la fel ca şi următorul vor fi pline de hentai şi cuvinte vulgare şi mai necenzurate. Deci fiţi pe fază!! *laughs* Ca să ştiţi.
Acum am să încerc să răspund în mare parte la comurile voastre: Mersi fetelor sunte-ţi aşa nişte bombonele.
Ţie F.A.N.I îţi mulţumesc de critica dată, am să ţin cont promit. La fel şi ţie my Angel, mersi că mi-ai spus pe unde am greşit. Denisa, scumpa mea mă bucur că-ţi place şi sper că îl vei citi în continuare.
Iar ţie draga mea Psycho, mersii fiindcă este prima dată când treci pe la ficurile mele. Love you!! *hugz*
Mie una nu mi se pare aşa de grozav acest capitol, într-un fel nu-mi place cum am relatat acţiunea... sper doar ca vouă să vă placă. Şi sincer vă spun că încerc din greu să-mi diminuez greşelile de tastare. :[

II
‘Greu de crezut’
__________________

“- Fi atent... Chezario!”

Încet, încep să-mi revin din şoc şi recurg la forţele mele duse la limită să mă pun pe ambele picioare. Dar chiar şi aşa ele mă trădează şi mă lasă să zac într-o baltă de sânge, pe şoseaua cimentată de sub pod.
Doar strigătul lui l-am putut auzi în momentul când maşina a lovit o alta când încercam să îl depăşesc. Însă tot în zadar, mintea mea a fost prea înceţoşată de gândul că avea să mă părăsească...
- Sfinte Cristoase, Chezario! Vocea lui speriată începea să se audă aşa de clar, asta însemnă că îmi revin pentru că la un moment dat doar un piuit mai auzeam şi nimic altceva.
- Aghh... Am scâncit eu, atunci când a venit spre mine şi a încercat să mă tragă de pe locul şoferului. Uşor, vrei să mă rupi? L-am întrebat eu.
- Nu, dar oricum ai făcut-o tu deja. Eşti complet nebun... A strigat el şi într-un final a reuşit să mă scoată de acolo, aşezându-mă în braţele lui.
Îi puteam auzi inima bătând cu ritm, respiraţia accelerată şi agitată, trupul care îi tremura sub mine, chiar şi acum, îl uram. Îl uram pentru că nu ma lăsat să mor, pentru că avea să mă lase... Pentru că nu va mai fi acolo când voi dori să râd şi să plâng. E mult prea dureros şi încep şă simt un gust amar în gât, semn că nu mai suport tensiunea asta adunată necondiţionat în sufletul meu.
Când mi-am revenit îndeajuns încât să pot să umblu, i-am spus să-mi dea drumul fiindcă vreau să plec de aici. Nu a durat mult şi imediat mi-a trântit un “nu” în faţă , care m-a deranjat aşa de tare încât a stârnit bestia din mine.
Cu repeziciune l-am apucat de tricoul gri cu pumnul, strângând bine materialul, reuşind ca apoi să mă pun puţin pe picioare şi să-l trag în sus cu mine. Deja mă călca pe nervi şi mai avea şi tupeul să nu îmi asculte ordinul.
Văzând că reacţiile mele nu erau bune şi nu cooperam cum trebuie, a deschis gura şi m-a întrebat destul de încruntat:
- Ce vrei să faci?
- Hmp, eşti prost sau ce? Nu vezi că încerc să scap de tine cât mai posibil. Am ridicat eu tonul la el nervos, însă avea aceiaşi expresie pe chip, cu toate că ochii lui transmiteau doar dezamăgire şi durere. Asta cu adevărat ma şocat, dar am încercat să mă păstrez rece.
Începeam să strâng şi mai tare acel material pe care îl purta şi la un moment dat el şi-a pus palma pe pumnul meu, încercând cumva să ajungă la mine prin furtuna de furie care pusese stăpânire pe conştiinţa mea.
- Nu mă atinge! Am strigat eu nervos şi chiar când i-am dat drumul el mi-a prins rapid încheieturile şi le-a imobilizat la spatele meu, strângând de ele tare şi indemnându-mă să mă las puţin în jos.
- Nu mă joc Chezario. Eşti rănit, sângerezi şi...
- Nu e mare scofală blondule, am trecut prin situaţii şi mai grele de atât, dar poate le-ai uitat la fel cum o să o faci şi când mă vei părăsi şi vei pleca la un motan.
Simţeam o aura destul de înflăcărată venind din spatele meu şi brusc m-am pomenit cu palma lui pe obrazul stâng care m-a tras până ce privirile noastre s-au întâlnit, iar chipurile ne erau aşa de apropiate încât puteam chiar să ne şi sărutăm... Mă tenta poziţia în care eram, dar imediat am şters acel gând fiindcă mă enervasem destul de tare, iar Ken mă legase strâns la mâni cu cătuşele.
La naiba! acum sunt prizonierul lui, în ce hal am ajuns.
- Stai acolo. Îmi spune el precum un stăpân şi se îndreaptă spre maşina pe care am lovit-o eu acum câteva minute.
Complet uitasem de ea şi sincer nu îmi păsa în momentul acesta dacă persoana din ea mai trăia sau nu. Eram complet absorbit de partenerul meu şi trupul lui care se mişca în direcţia aceea.
“Ahh, nici nu-ţi dai seama cât de mult mă faci şi fierb. Pot să te am?” Doar asta îmi trecea prin cap acum şi am surâs amuzat, dar adevărul era că...tânjeam după el, după trupul lui bine clădit, după tot ceea ce ţinea de fiinţa lui. Nu cred că o pot numi iubire, nu simţeam ceva aşa de puternic mai mult îl consideram ca pe un frate mai mare. El fiind şi primul care m-a acceptat cum sunt la început, îi rămân dator, iar acum doar când mă găndesc că are să plece, poate, mă doare inima.
Îl pot numi şi tată, cu toate că am unul adevărat, însă acela nici nu prea mai ştie de existent mea. A fost ani în şir nepăsător şi atunci când a aflat că am intrat la puşcări nici nu a vrut să mai audă de mine, pentru că reprezentam o ruşine pentru familia noastră. Halal părinte, doar mama şi sora mea mult iubită au fost mereu alături de mine, iubindu-mă in contiinu, nepăsându-le de stautul meu sau de ceea ce am comis.
L-am privit preţ de câteva minute şi da, aveam de gând să fug. Chiar nu îl mai suportam şi doream aşa de tare să plec din locul acesta blestemat. M-am pus pe picioare, căci înainte stăteam cu fundul pe ciment ca un căine ascultător şi am luat-o în spate.
Ken analiza destul de uimit acea maşină, de parcă nu ştiu eu ce comoară a găsit acolo. Aveam şanse mari să scap, dar din păcate a început un mobil să sune, nu era al meu, ci era al lui şi în momentul în care s-a întors m-a zărit şi a început să strige ca nebunul după mine.
Când am văzut, am început să alerg ca să nu îl las să mă prindă. Dar degeaba o făceam, tăietura din partea splinei mă omora şi mă încetinea cumplit. În faţa ochilor începea să se pună o ceaţă şi imediat mi-am dat seama că dacă mai fac mult efort am să pic pe jos.
Altă cale nu era decât aceea de al înfrunta corp la corp.
A ajuns în spatele meu încercând să apuce de lanţul scurt al cătuşelor însă eu în momentul acela m-am întors spre el cu faţa şi l-am lovit cu piciorul în faţă, el aproape căzând pe jos.
Nu l-am atins aşa de mult fiindcă s-a ferit câtuşi de puţinul. S-a repezit cu pumnul la mine ca să mă lovească în faţă, dar eu imediat i-am anticipat mişcarea şi m-am lăsat pe spate cât de mult posibil.
Din cauza că nu prea puteam să mă folosesc de mâini, a trebuit să mă bazez pe picioare.
Mi-am încasat câteva lovituri în burtă şi în faţă, dar nici el nu a scăpat mai uşor, fiindcă l-am muşcat de mână, l-am lovit în stomac cu picioarele şi tot aşa mai departe. Ne-am încăierat precum câinii pe o bucată de os.
- Eşti bun chiar şi când eşti rănit! A exclamat el şi apoi a rânjit.
- Nu mă laud, dar îţi voi rupe spatele. Am spus eu începând să râd şi apoi am fugit spre el şi mi-am aplecat capul pentru al nimerii în burtă, dar imediat acesta mi l-a prins cu palmele şi m-a îndepărtat, ca apoi să mă doboare şi să se aşeze pe mine. O mişcare destul de inteligentă, dar care avea să fie plină de consecinţe...
Respiram amândoi greu şi răsuflurile noastre se contopeau împreună. Ken nu înceta din aş mai apropia faţa de a mea şi dacă era conştient de ceea ce făcea, atunci nu cred că se supăra dacă îi gustam buzele.
- Ken ştii că ai intrat în cuşca leului. I-am spus eu şi el imediat a încercat să nu se mai apropie de mine, dar a fost mult prea tărziu pentru că eu mi-am pus ambele mâini încătuşate pe gâtul lui, înconjurându-l şi l-am tras cu forţă spre mine până când a ajuns în dretul chipului meu şi buzele noastre aveau o distanţă extrem de mică între ele.
- Tu mai provocat.
Nu a mai spus nimic, nu s-a clintit şi a rămas aşa cum l-am pus eu. Am zâmbit ştrengăreşte şi apoi mi-am trecut limba peste buzele lui moi, gustându-le ca apoi să îl lipesc complet de mine şi să-l sărut cu foc, până ce avea să se zbată după aer.
Nu a reacţionat negativ, nu a încercat să mă oprească... Cu toate că indiferent dacă o făcea, tot nu scăpa de mine. Începea să mi se alăture şi mi-a permis să-i explorez căldura din lăcaşul umed, savurând fiecare părticică din el.
Eram pe şosea, aproape de pod, maşinile zdrobite zăceau tot acolo şi într-un final una din ele a explodat... nu mi-a păsat, noi am continuat-o tot aşa până ce l-am trântit la pământ, acum fiind eu deasupra lui şi continuând să-i sărut dulceaţa buzelor moi, cât şi pielea gâtului care îl făcea să tresară, spre uimirea mea.
Credeam că e un om de fier, cu toate că mereu zâmbea şi râdea, se proastea împreună cu mine. Mă gândeam mereu cum ar reacţiona dacă aş fi primul lui bărbat. Şi se pare că am aflat, dar tot mai îmi trebuiau dovezi.
O căldură înăbuşitoare amestecată cu un fum destul de neplăcut s-au făcut simţite, norocul nostru a fost că era răcoare afară şi vântul a dus gazul şi flăcările în partea opusă nouă.
Îmi plăcea la nebunie situaţia în care ne scufundam împreună şi atmosfera era de vis, parcă desprinsă dintr-un film. Dar nu, era realitate şi dacă nu îl făceam acum al meu, dacă nu aveam să-i simt corpul aproape de al meu, niciodată nu cred că voi avea pace în suflet.
Am încetat pentru câteva secunde, ca apoi să ne rânjim unul la celălalt. Mi-am dat seama imediat ce vrea şi cred că şi el a sesizat dorinţa ce ardea în mine necontenit.

L-am trântit violent de uşa de la apartament, continuând să-i sărut buzele, iar cu mâna drepată încercam să deschid broasca. Auzind micul zgomot care mi-a dat de înţeles că am deblocat-o, l-am prins în braţe pe Ken, pentru a lovi uşa cu piciorul.
Imediat ce s-a deschis Ken m-a tras după el înăuntru, cu toate că era apartamentul meu, dar ce mai conta, era greu să mă pot abţine din nu al atinge.
Ne-am oprit pentru câteva minute, în care eu am tras aer adânc în piept şi el la fel.
- Vrei o cafea, ceva? Am îtrebat, cu toate că eu nu făceam aşa când deja mă aflam în timpul „acţiunii”. El m-a privit şi mi-a cerut doar un pahar cu apă şi eu imediat i l-am oferit ca să poată să-şi potolească setea.
- Nu pot crede că am ajuns aici...
Auzind asta mi-am lins buzele şi după i-am cuprins bărbia în palma mea, obligându-l să mă privească în ochi.
- Ascultă Ken, ştii că pentru mine eşti ca un frate, dar aş da orice să ţi-o pun. Ştiu că ai o soţie şi poate un viitor copil, nu vreau să intervin între voi, sunt foarte bucuros că te-am cunoscut, dar e faptul că m-ai sedus în felul acesta nu o putem scoate la suprafaţă decât prin asta.
- Ştiu, a spus el blând şi apoi mi-a atins obrazul, zâmbind. Ţin la tine şi nu regret, aşa că acum vreu să-mi arăţi ce ştii. Fiindcă că de multe ori mai pus pe jar şi curiozitatea de a experimenta cu tine m-a pus pe foc.
Braţele mi le-am strecurat sub materialul gri al tricoului său, ce ascundea un trup de invidiat. El şi-a înfipt degetele în părul meu şaten, prinzându-se bine pentru că în următoarea secundă eu l-am trântit pe suprafaţa dură din lemn a mesei, începând să-l sărut cu ardoare şi foc pe buze, simţindu-le savoare dulce.
Începea să se simtă bine şi trupul îi vibra sub al meu. Am început să mă las şi mai jos sărutându-i pielea şi începând să-l dezbrac de tot ce avea pe el, fiindcă simţeam nevoia să-l cuprind de tot şi să mă înfig în carnea lui apetisantă.
Am început prin ai muşca pe rând sfârcurile ce se întăriseră încă de la început, încă de la primele atingeri şi după ce am finalizat acest lucru, am trecut din nou la buzele lui pentru a le linge şi a le săruta nebuneşte. Şi totuşi nu am renunţat la idea de ai pişca muguri întăriţi cu degetele, pentru al provoca să scoată şi mai multe sunete şi gemete clare şi plăcute urechilor mele.
Am surâs amuzat de felul în care reacţiona, iar asta mă provoca şi mai mult.
- La naiba cu tâmpeniile acestea, vreau ceva mai mult.
Când spuneam asta, însemna că doream mai mult de la el şi de la trupul lui, însă mai întâi aveam de gând să-l fac pe el să se simtă bine.
Am coborât spre blugii lui negrii deschizând şliţul şi scăpând de nenorocita aceea de curea, ca apoi să-i scot mândria întărită din boxerii albaştrii pentru a o gusta din plin.
Atunci când limba mea a făcut contact cu capul acesteia, Ken a scos un sunet aşa de plăcut timpanelor mele şi aşa de zgomotos, în semn că îi plăcea ceea ce fac. Nu mi-a spus să mă opresc, din contră m-a lăsat în continuu să i-o sug şi să-i creez plăceri nebănuite până acum de el.
Din când în când o mai strângeam pentru a amplifica plăcerile ce-l posedau pe partenerul meu, care începea acum să-mi strige numele într-un ritm alert şi dulce. Inima mea mai avea puţin şi sărea din piept, fiindcă niciodată nu am crezut că se va întâmpla acest lucru divin, dar da, se întâmpla şi aveam de gând să profit din plin.
Nu prea mai rezista aşa că am încetat şi mi-am îndreptat capul spre chipul lui şi mi-am lipit buzele de ureachea lui stângă pentru ai şopti ceva. Ceva care avea să-l înebunească şi mai tare, iar apoi am conturat cu salivă o dârâ ce s-a prelungit pănă la sfârcul lui stâng, pe care l-am şi prins între dinţi şi l-am muşcat uşor pentru al face să tresară din loc şi să-şi încordeze trupul.
Are să fie o zi lungă şi nu am de gând să mă opresc doar aici...