Our Game

[Denny]

Hello, there girls/boys [deşi nu-s foarte sigură că sunt baieti care-mi citesc ficul :)). Am venit cu capitolul 5, după o întarziere majoră. Nu, nu înjurati şcoala, a fost vina mea, mi-a fost cam greu să scriu capitolul pentru că nu eram decisă de ce şi cum, dar până la urmă mi-am gasit inspiratia într-un videoclip cu Jaejoong facut de fani [am să pun link-ul mai jos pentru curioşi].
Sper să vă placă încercarea mea de capitol cât de cât bun. Am stat şi am recitit de două ori capitolul, poate mi-a scapat vreo greşeală, nu ştiu, m-am chinuit să fie cât de cât bun, nu perfect, pentur că mai am de muncit până acolo.
După parerea mea e un capitol interesant, prin faptul că se dezovoltă relatia dintre două personaje :3 *nu vă dau spoilere dacă cititi această mică notă*

Åžiiii acum, comtarii la comentariile primite :)))))

Psycho XD - Hi, dear *hugs* mă bucur că eşti fericită când postez capitolele. [btw, urât că ai de scris la matematică :)))] Şi da, Seulgi o să ne dea dureri de cap, dar o să vezi tu, am planuri marete :))) . Sper să îţi placă să citeşti acest capitol. Multumesc de comment dear. *hugs*

Kt.Kat - Hello, honey ! ;3 Ţi-am luat sfatul la cunoştinţă şi am încercat să fac cât mai putine greşeli. Îmi place să despart dialogul de descriere pentru că mi se pare că arată mai ok şi mai "deschis" să spun aşa. Sper să îţi plac capitolul acesta. Btw, mai treci şi mai vorbeşti cu mine pe la profil când nu ai ce face. :)) Multumesc de comm.

sarah chan - Hello, dear ! *hugs* omo ! mă bucur că scrii mai mult. Oh, nici ţie nu-mi place Seulgi, nici mie e o idioată, dar avem nevoie de persoane ca şi ea în ficuri =))). Îţi place de Jaejae deci ;3 i'm glad. Sper să-ţi placă acest capitol. *hugs*

dot dot curve :) - Hi there, sweetheart, scuze, o să te anunţ pe viitor ;3. Eh lasă că m-am revantat pentru acele cuvinte capitolul acesta, cred. :)) Sper să-ţi placă. *hugs*

Addeh. - Hello, darling, eşti iertată ! :)) Da, ideea cu costumatia mi-a venit pe moment. :))) Omo, really ? Asculti DBSK ? And you like our leader-shii Uknow Yunho ? :o I'm so happy ;3 Btw, darling, aici ai scuzele sper să-ţi placă, o scenă de yaoi o să fie cât de curând. :))
Şi doamna Han ... o să afli, dacă nu îţi dai seama din acest capitol, o să afli mai târziu. :)) sper să-ţi placă *hugs*

BTW dears japchae e asta -> click me

ASTA e sursa mea de inspiratie un videoclip care arată frumusetea viitorului meu soţ *gets hit by Yunho* 'kay babe, e al tau, dar vreau sextapes ! ;3


Sper să vă placă ! Enjoy reading ! Btw, am impresia că e cam scurt, idk why.






Capitolul 5

Jung Yunho


Doar numele acesta îmi dansa prin cap. De ce a trebuit din nou ca el să îmi ocupe gândurile? Desigur, după ce am aflat de sarcină, urmatoareale trei luni nu am avut nici cea mai mică problemă, nu mă gândeam la Yunho decât odată la câteva satpamâni şi nu era mare lucru ceea ce îmi aminteam de el, câteodată mai aveam şi vise despre acea noapte ramanând cu o poftă de sex neimaginabilă, dar datorită auto-controlului am reuşit să trec peste aceste mici, defapt mari, incidente. Nici copilaşii nu mi-o faceau mai uşor. E normal pentru o persoană care urmează să aibă copii să facă sex, dar eu nu am cu cine să fac! Şi nici nu cred că ar fi frumos să mă duc să mi-o trag cu necunoscuti având în vedere că urma să am copii, aşa că trebuia să fiu responsabil, nu să umblu din pat în pat.
Momentan eram într-o mare dilemă, dacă să-i multumesc sau nu de acel „cadou” pe care mi l-a trimis.
Pe naiba! El ar trebui să se revanşeze pentru mai multe! Nu cred că am auzit o scuză de la el pentur că mi-a tras-o fară să îi pese dacă sunt virgin sau nu sunt. Ar trebui să-mi cumpere mii şi mii de cutii de bezele şi ciocolată! Doar era bogat! Dar mai bine să i le cumpere sclifositei de Seulgi. Când îmi amintesc palma pe care mi-a dat-o ieri mă întreb de ce nu am apucat-o de par, doar aveam perucă şi nimeni nu credea că sunt barbat.
Am oftat lung şi mi-am scuturat capul iar apoi mi-am luat telefonul în mână să-i scriu un mesaj lui Yoochun să-i multumească lui Jung pentru mica „atentie”, nu aveam numarul acelui gay care nu a ieşit încă din dulap, dar îi face pe barbati să nu fie în stare să umble drepti două zile după ce-şi bagă chestia aia imensă în fundul persoanei respective, şi da, îmi amintesc lungimea la perfectiune, acum tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea e mult mai clar.
Chiar dacă îmi era antipatic acest Jung Yunho, parintii mei mi-au dat o educatie aşa că trebuia să îi multumesc pentru cadou, în plus nu e ca şi cum nu mi-a placut la nebunie, adică tort de ciocolată şi bezele în acelaşi timp? Paradisul pentru mine şi copilaşi.
Şi acum că mă gândesc cu câtă rautate vorbesc despre Yunho, iar înainte eram topit pe jos doar când îi auzeam numele ... cum se pot schimba sentimentele aşa de repede! Defapt cum se poate schimba omul atât de repede, în urmă cu aproape şase luni, mă gândeam că dacă aş avea copii nu i-aş iubi doar pentru că mi-ar distruge viata şi lumea m-ar considera un ciudat, pe lângă faptul să sunt gay, dar acum nu mă interesează parerea persoanelor care nu ţin la mine, le am pe mama şi surorile mele, îi am pe Yoochun, Changmin şi Jessica, ei mă iubesc neconditionat şi mă sprijină şi ajută în orice. Ah! Şi le mai am pe doamna Han şi pe Jihye, care mă iubesc la fel de mult ca şi cum aş face parte din familia lor, ceea ce mă face foarte fericit. Eu sunt iubit, aşa că nu trebuie să mă îngrijorez pentru copii mei şi ei vor fi iubiti în caz că voi păţi eu ceva. Aceste persoane care sunt în jurul meu îi vor adora şi îngriji la fel de bine cum aş face-o şi eu. Desigur, acestea sunt doar gândurile mele pe care nu i le spun nimanui. Nici mamei mele, nici lui Jess.
Doctorul m-a informat la ultimul control la care m-am dus în secret, fară să ştie nimeni că după naştere va trebui să iau nişte medicamente speciale din cauză că atunci îmi va începe menstruatia. Nu ştiu de ce se va întâmpla aşa ceva, dar el a spus că aşa au păţit şi celelalte cazuri. Deasemenea mi-a spus că e posibilitatea să am complicatii la naştere, din cauză că sunt barbat, mai ales că o să am gemeni. A spus că îi vor scoate la nouă luni prin cezariană, din moment ce nu am vagin. Medicamentele sunt pentru a anihila toxicitatea din sângele menstrual. Asta e tot ce am retinut pentru că doctorul Hangeng mi-a spus alte multele pe care le-am uitat, desigur, aveau nişte terminologii foarte necunoscute mie şi plictisitoare, oare când i-a absorbit creierul astfel de cuvinte pompoase?
După ce i-am trimis mesajul lui Yoochun mi-am pus telefonul pe masuţă şi m-am dus să fac o baie lungă cu multă spumă şi uleiuri aromate. Da, am obiceiuri de femei! Şi ? Meritam şi eu şi copiii să ne rasfăţăm.

După ce m-am îmbaiat şi m-am îmbracat repede ca nu cumva să racesc, am mers în bucatarie pentru a-mi face un ceai verde. Mi-am pus privirea pe cutia de bezele şi am oftat. Iar mi-am adus aminte de Yunho. Am luat în mână ceaşca de ceai şi m-am dus înapoi în sufragerie să-mi iau telefonul pentru a o suna pe doamna Han, azi trebuia să mă duc să mă întâlnesc cu ea. Am observat că am fost sunat de un numar necunoscut, am închis casuta care m-a anuntat acest lucru şi apoi am format numarul lui Eunhye. Am sunat-o de două trei ori dar nu mi-a raspuns aşa că am renuntat la sunat, presupunând că dacă nu m-a anuntat ea ca s-a anulat vizita nu o să fie nicio problemă să trec pe la ea.
Pe când am vrut să iau o gură de ceai telefonul meu brunsc a început să sune. M-am uitat la numarul afişat şi nu l-am recunoscut, dar totuşi mi-am spus să raspund.

- Jaejoong-shii?! a spus vocea de la capatul telefonului.
- Da, Yunho-shii? am raspuns cât de calm am putut.
- Cum ai ştiut că sunt eu? a întrebat surprins.
- Putini barbati au voce care să semene cu a ta. În fine, ce doreşti ? am raspuns încercând să par nepasator.
- Uh, pai, am cam vazut mesajul pe care i l-ai trimis lui Chun şi am zis să îţi iau numarul de telefon, pentru orice eventualitate. a raspuns bâlbâindu-se putin.
- Dacă mi-ati luat numarul de telefon era nevoie să mă şi sunati ? am intrebat putin deranjat.
- Pai ... da.
- Hmph, spune-mi Yunho, ce doreşti ? am dat la o parte formalităţile.
- Neaparat trebuie să îmi doresc ceva ? a întrebat vrând să pară inocent.
- Da, am raspuns sec.
- Bine, vreau să ne întânlim. mi-a spus direct, iar eu am râs batjocoritor.
- De ce ne-am întâlni? Suntem doi straini, Yunho-shii. am raspuns rapid.
- Da, dar vreau să o începem de la început. a spus serios, aproape facându-mă să râd.
- Ei bine eu nu vreau. La revedere, Yunho-shii ! am raspuns dispretuitor.
- Dar ... . nu a mai apucat să spună nimic caci i-am închis.

Cine naiba se credea barbatul acesta?! M-am gândit nervos în timp ce am trântit telefonul pe canapea. Defapt, de ce mă enervez? Nu a greşit cu nimic din punctul de vedere al unei persoane care nu e afectată de schimbarea lui de peste noapte, dar pentru mine e ceva de necrezut, după ce se poartă absolut urât cu mine, putea fi oricine în situatia mea, află că defapt persoana la care i-a tras-o fară să-i pese de consecinte e cel mai bun prieten al unuia dintre membrii lui şi decide să-şi ceara scuze şi să devină prieteni. Mi-am dat ochii peste cap şi m-am dus în bucatarie la cutia de bezele, trebuie să-mi calmez nervii cu ceva dulce.

După ce am reuşit să termin cutia de bezele într-un timp record, cinsprezece minute. Mi-am luat pe mine o bluză, o pereche de pantaloni negrii şi o geacă groasă şi am plecat la drum. M-am urcat în maşina mea, pe care nu o mai condusesem de mult timp, îmi era dor de ea, dar Jessica nu mă lasă să conduc, mereu îmi spune că pot păţi orice, un accident, să mi se faca rau şi altele. E prea grijulie cu mine. Nici mama nu îşi face atâtea griji. Strazile Seoul-ului erau la fel de aglomerate ca întotdeauna, sute de oameni circulându cu maşinile şi alte sute pe jos. Dacă aici mi se pareau aglomeratiile infernale nu ştiu cum aş putea rezista în New York. Mi-am întins mâna spre player-ul din maşină şi am apasat pe butonul de pornire în maşină a început să rasune Judas, melodia mea preferată de la Lady GaGa. Putini au înteles melodia aceasta ca fiind o iubire care nu se poate evita deşi ea ştie că îi face rau să-l iubească şi nu ar trebui să o facă. Presupun că doar sufeltele sensibile ca şi mine o pot întelege! Bine, am exagerat, dar melodia mi se potriveşte, iubesc un barbat nepotrivit. Da, îl iubesc pe Jung Yunho, nu pot nega, trei ani de zile de iubire nu se pot schimba în câteva luni în ciuda a ceea ce mi-a facut. Chiar dacă acum sentimentele pentru el încep să se scurgă încetul cu încetul. Nu aveam nevoie de iubire să supravietuiesc, cel putin aşa cred acum, gemenii mei îmi vor umple viata şi nu va fi nevoie altă persoană ca să-mi fie aproape, mă refer pe plan romantic, mereu o să am nevoie de prietenii mei şi de familia mea.
Fară să îmi dau seama am ajuns la casa doamnei Han, era o locuinţă mare şi frumos amenajată, cu nişte porti de fier mari care îşi dadeau acces la curtea frumos ingrijită, care avea în fata casei o parcelă mare de trandafiri roşii şi albi. Am parcat maşina în fata casei iar apoi m-am dus să sun la uşă. Jihye a fost cea care mi-a deschis uşa şi după ce expresie avea pe fata ei era cam prea suprinsă să mă vadă.

- Jae, ce cauti aici ? a întrebat rapid în timp ce şi-a muşcat buza inferioară, comportamentul ei facându-mă să mă întreb dacă am ajuns într-un moment nepotrivit.
- Azi e zi de vizită ? am raspuns pe un ton inocent facând-o să râdă.
- Haide, intră, scuză-mă că am fost nepoliticoasă. a spus ruşinată.

Am dat din umeri şi după ce s-a dat din uşă am intrat înauntru, un val de caldură lovindu-mă din plin facându-mă să mă simt mai bine. Chiar dacă era începutul lui februarie tot era frig, poate acum era mai frig decat în celelalte luni de iarnă. Mi-am dat jos geaca pe care mi-a luat-o Jihye şi a agăţat-o de cuier, apoi a venit repede la mine şi m-a îmbrăţisat spunându-mi că i-am lipsit. Am râs şi i-am ciufulit putin parul ca semn de afectiune. A început să îmi pună mâna pe burtă vorbind cu gemenii, nu ştiu de ce dar îi adoră de pe acum, cred că aceşti doi copilaşi o să fie înconjurati de multă, multă, multă iubire.
Ne-am dus împreună în sufragerie unde mi-a spus că se află mama ei cu ceva invitată, după tonul vocii ei mi-am dat seama că acea persoană nu prea îi cadea bine. Am zâmbit putin la gesturile ei copilareşti. Când am ajuns în sufragerie am vazut-o pe doamna Han stând pe un fotoliu în timp ce vorbea cu o femeie, era cu spatele la mine, deci nu i-am putut vedea fata. Jihye a anuntat-o pe mama ei că eram aici şi femeia imediat şi-a ridicat ochii spre mine zâmbind, dar imediat zâmbetul de pe buze i-a disparut. M-am încruntat putin la gestul ei, ceva era ciudat şi nu îmi placea deloc, dar i-am zâmbit înapoi, totuşi zâmbetul mi-a disparut când am vazut-o pe celalată persoană din încapere, Bae Seulgi. M-am uitat spre Jihye care mă privea îngrijorată şi nu am putut să zâmbesc în sinea mea, aveam o persoană pe lista neagră în comun. Am vazut-o ridicându-se de pe scaun şi s-a apropiat de mine.

- Îmi pari foarte cunoscut, ne-am mai întâlnit undeva ? a spus, iar apoi a schitat un zâmbet care trebuia să fie afectuos şi dulce, mi s-a întors stomacul pe dos şi am înghitit în gol, decinzând să mint, nu aveam nevoie de un alt scandal.
- Nu cred. am raspuns încercând să par confud iar apoi am continuat : Cine eşti ? ştiam că întrebarea aceasta avea să o enerveze, iar eu nu aveam să o depivez de acest lucru.
- Nu ştii cine sunt ? a întrebat, iar eu mi-am scuturat capul ca semn de „nu” şi m-am uitat la ea inocent.
- Ai trait într-o peşteră sau ce ? s-a rastit la mine, tot acelaşi temperament vulcanic îl are.
- Nu, dar nu mă dau în vânt după persoanele celebre pe spatele altora. deşi parcă mă dadusem de gol cu acest rasupuns nu am dat înapoi.
- Cum îndrazneşti ? a întrebat revoltată ridicându-şi mâna ca semn că vroia să mă pleznească.

Mi-am închis ochii aşteptând să o facă. Din nou, nu aveam să o impiedic, e o femeie în plus nu ar trebui să mă enervez din cauza copiilor. Am tot aşteptat şi aşteptat, dar impactul nu a mai venit. Mi-am deschis ochii uşor nesigur doar ca să o vad pe Jihye ţinându-i mâna lui Seulgi ca să o impiedice să mă lovească. Din câte se vedeau pe fata lui Yeulgi, parea că Hye o strângea cam prea tare.

- Nu e casa ta şi nu ridici tu mâna la el, ai înteles ? Nu ai niciun drept să-l loveşti oricum a avut dreptate în ceea ce a spus, sau vrei să negi că nu eşti „populară” pe spatele tatalui tau ? i-a spus fata pe un ton serios şi rece, înspaimântându-mă şi pe mine.
- Cum poti să-mi spui aşa ceva ? Eu care sunt ... . nu a mai putut continua din cauză că sotul doamnei Han a vorbit, când a venit în încapere ?
- Cred că e timpul să pleci acasă, Seulgi, astazi aveam planuri cu Jaejoong, aşa că vizita ta a fost pe neaşteptate, oricum tatal tau m-a sunat să-mi spună să te trimit acasă.

Şi-a tras mâna din strânsoarea lui Jihye şi s-a întors să-şi ia geanta ieşind din casă furioasă. I-am aruncat lui Jihye o privire plină de recunoştinţă, dar ea doar a zâmbit. M-am uitat înspre sotii Han şi am facut o mică plecaciune ca semn de parere de rau pentru cele întâmplate.

- Îmi cer scuze. am rostit uşor.

Doamna Han doar a râs şi a venit spre mine să mă îmbrăţişeze, lucru care l-am înapoiat bucuros. Adoram caldura pe care o emana Eunhye. Am mers apoi să-l îmbrăţişez pe domul Han. Am mers spre bucatarie caci aveam să luam o mică gustare, Jihye reuşise să facă o prajitură care să aibă gust şi aspect bun. Am vorbit toti patru despre tot felul de lucruri marunte, din când în când sotii Han mă mai întrebau cum e cu sarcina în timp ce Jihye tot îmi spunea planurile ei cu bebeluşii mei. Râdeam cu poftă la fiecare remarcă amuzantă, atmosfera facându-mă să mă simt foarte bine.
Seara în jur de ora nouă am plecat spre casă din cauză că Jessica mă sunase de zece ori să-mi spună că nu aveam voie să stau prea târziu afară. Pe bune? Nici mama nu îmi împunea atâtea lucruri.

A doua zi devreme am decis să mă duc până la mama acasă dis de dimineaţă din moment ce nu aveam cu cine să stau toată ziua, Changmin avea ceva sesiuni foto iar Jessica a zburat până în Busan pentru a filma pentru o reclamă. Mi-am petrecut jumatate de zi în compania mamei, care începuse să îmi ţină lectii despre cât de greu e să fi o mamă, adică parinte. Mi-a spus toate metodele de ingrijire a copiilor pe care le ştia, umplându-mi capul cu tot felul de lucruri pe care aveam să le uit oricum până când aveau să se nască copilaşii.
În jur de orele două am mers acasă trecând pe la supermarket pentru a cumpara câte ceva care îmi lipsea de prin frigider. Să traieşti cu Minnie era un chin pentru stocul frigiderului şi nici Jessica nu se lasă mai prejos cu mâncarea, oricum. E o fată slabă, dar mânâncă cât doi. După ce am ieşit din spermarket m-am dus spre o cofetarie pentru a-mi cumpara un tort de ciocolată, simteam nevoia să mânânc iar mama mi-a spus că nu trebuie să-mi refuz poftele. M-am reîntors la aparament în timp ce fredonam „Taxi” de la DBSK. Adora melodia. E aşa tristă dar în acelaşi timp placută. Am deschis uşa, dezbracându-mă apoi de geacă, mi-am dat papucii jos şi am mers în bucatarie. Am pus pungile cu ingredintele pentru cină pe masă şi am început să le scot pe rând. Încă fredonam Taxi şi mă mişcam încet prin bucatarie. Am început să spal nişte mere pentru a mânca în timp ce aveam să pregatesc prânzul.

- Ai o voce frumoasă. am auzit pe cineva vorbind din spatele meu.

Sperietura m-a facut să scapt tot ce aveam în mână şi să mă întorc repede spre locul de unde provenea vocea doar ca să-l vad pe Jung Yunho rezmat de tocul uşii. Purta o pereche de blugi deschişi la culoare şi un tricou negru care îi scotea în evidenţă corpul bine facut. Mi-am lins buzele instinctiv. De ce trebuia să am mereu reactii de faţă cu el de parcă aş fi frustrat sexual. Şi nu sunt! Bine, sunt, dar, doar putin! Mi-am revenit repede din mica mea fantezie.

- Ce cauti aici, Jung ? m-am rastit la el în timp ce mă apropiam de el.
- M-ai ignorat aşa că am venit eu la tine. a raspuns simplu.
- Nu suporti să fi ignorat, Jung Yunho ? l-am întrebat iar el a raspuns prin a da din cap, apoi am continuat. Obişnuieşte-te caci din partea mea nu o să ai prea multă atentie. Acum te vreau afară din apartamentul meu.
- Poti să-mi spui şi mie de ce eşti aşa tot timpul ? Mereu mă tratezi ca pe un nimic ând eu pun eforturi destul de mari ca să mă apropiu de tine! tonul vocii lui s-a schimbat în unul autoritar şi rece.
- Meriti să fi tratat mai bine? Te-ai gândit că poate eu NU vreau să te apropii de mine? Te-ai gândit că poate eu mai vreau nimic de a face cu tine? am raspuns încercând să-mi înghit lacrimile, da îmi venea să plâng.
- Încerc să repar o greşeală! Crezi că mie nu îmi pare rau pentru ceea ce ţi-am facut? Am fost beat şi a fost prima dată când m-am culcat cu un tip şi ... şi nu ştiu! vocea a continuat să-i fie rece.
- De ce crezi că poti repera greşeala? Jung Yunho nu cred că ştii în primul rând cu ce ai greşit! am început să ţip la el, nemai putând să ţin în mine emotiile acestea.
- Pentru că vreau să o repar! Crezi că doar tu ai suferit după acea noapte? Crezi că doar tu nu ai putut să dormi noaptea în somn? Ei bine, nu! Nici eu nu am putut să mă odihnesc gândindu-mă cum m-am purtat cu tine şi la faptul că nu ştiam cine eşti şi nici nu puteam să-mi cer scuze! Sunt un om arogant, da, dar ştiu când trebuie să-mi cer scuze pentru greşelile mele! Nu ai idee cât de uşurat m-am simtit că te-am reîntâlnit şi că avam şansa să mă revanşez pentru că am fost un idiot în acea noapte!

Am ramas fară cuvinte la ceea ce mi-a spus. A avut remuşcari de conştiinţă pentru faptul că s-a culcat cu un barbat? Nu a putut să doarmă la fel cum nu am dormit eu? Cine i-a spus aceste lucruri, nu le-am mentionat nimanui, a fost doar un apropo, nu-i aşa? Nu avea de unde să ştie ce am facut eu şi ce nu am facut. Şi totuşi nu îmi venea să cred că marele Jung Yunho îşi cerea scuze pentru o aventură. M-am uitat în ochii lui cautând ceva urmă de rautate sau nesinceritate, dar nu am putut gasi niciun resentiment sau ceva urmă că nu ar fi sincer. Am oftat şi m-am reîntors spre locul unde am scapat merele şi m-am pus în genunchi pentru a le aduna, nu puteam să mă aplec cum trebuie din cauza burticii. Am respalat merele şi le-am pus pe o farfurie, ignorându-l pe Yunho care încerca să-mi atragă atentia prin a-mi striga numele. Era oarecum draguţ felul în care se comportă. Mă pregateam să mă duc spre frigider, dar el s-a pus în fata mea.

- Sunt iertat? a întrebat uitându-se în ochii mei iar eu nu am putut decât să-mi mut privirea în altă parte.
- Mai vedem. Acum lasă-mă să gatesc dacă vrei să mânânci azi ceva. am raspuns simplu şi l-am dat la o parte uşor ca să ajung la frigider.

Aveam de gând să fac japchae* aşa că am scos spanacul, un morcov de marime mijlocie, o ceapă tot mijlocie, cinci ciuperci shiitake proaspete şi un pachet de ciuperci albe, trei căţei de usturoi şi opt cepe verzi. M-am întors spre masă şi am început să pregatesc ingredientele înainte să le gatesc. M-am uitat spre Yunho şi i-am facut semn cu mâna să vină să mă ajute, avea să mânânce şi el aşa că trebuia să muncească pentru mâncare. I-am spus să taie ciupercile shiitake foarte subtire, în timp ce eu le taiam pe cele albe. Din când în cânt mă mai uitam spre el să vad cum se descurcă, era cam neîndemânatic, dar reuşea cumva să le taie cum trebuie. După ce am terminat de taiat ciupercile şi le-am pus într-o farfurie, i-am spus să taie ceapa verde foarte subtire în fâşii de aproximativ şapte cm, în timp ce eu mă ocupam de carnea de vită. L-am lasat singur în timpul în care am pregatit carnea pentru japchae, taind-o subtire în bucăţele mici, apoi m-am reîntors la Yunho pentru a vedea ce face doar ca să fiu şocat.

- Yah, Jung, cum ţi-am spus să tai ceapa? În fâşii subtiri! Nu să o tai marunt! E ceapă verde pentru numele lui Dumnezeu! E pentru japchae! am început să îl cert pentru greşeala facută.
- Err, mi-ai spus dar e greeeeeu! a încercat să sune ca şi un copilaş nevinovat.
- Tch, nu te-a învăţat Seulgi a ta cum să tai o ceapă pentru japchae? am scos pe gură fară să îmi dau seama.
- Nu ştie să gatească, nu mi-a facut niciodată o masă ea singură. a raspuns serios, iar eu am putut doar să înghit în gol, ce mai femeie, să nu ştie să gatească la anii ei.

Am oftat şi m-am dus spre el şi am luat altă ceapă. I-am luat mâna dreaptă, care era cea cu care ţinea cutitul şi am înecput să îi arat mişcarea corectă. Contactul cu mâna lui m-a facut să mă încalzesc deodată, amintindu-mi ce a facut cu mâinile lui în noaptea aceea . Calmează-te Jaejoong, aici încerci să faci de mâncare, nu să te gândeşti cum ţi-a tras-o tipul de lângă tine. Am oftat lung şi apoi m-am uitat spre Yunho care era încă concentrat pe ceea ce facea. Am zâmbit involuntar la imaginea lui facând ceva atât de simplu precum să tai o ceapă. Mi-am şters zâmbetul rapid şi am început să tai morcovul subtire şi ceapa în formă de peştişori.
După ce am terminat de pregatit ingredientele m-am dus să iar o cratiţă să o pun la foc cu apă pentru a fierbe taieteii din cartofi.
Timp de trei minute m-am tot holbat la Yunho pe ascuns care parea ocupat mâncând un mar. Nu pot să nu îl admir, e aşa ... barbat! Adică, şi eu sunt barbat, am ceea ce au toti barbatii, dar eu sunt feminin să nu mai zicem că am şi uter. El arată a barbat în tot sensul al cuvântului. Mâini mari, masculine, pe lângă ale mele, mici şi delicate. Umeri lati şi bine conturati, bicepşi bine facuti şi picioare lungi. Desigur, Changmin le avea mai lungi şi mai sexy, dar totuşi le prefer pe ale lui Yunho.
Am scos taieteii de la fiert şi i-am stros, pe urma punându-i într-un bol punând peste ei o lingură mare de ulei de sos de soia şi alta de sos de susan. Apoi am pus spanacul la fiert timp de un minut, ca apoi să-l trec pe sub apa rece şi să îl tai în fâşii subtiri şi lungi. L-am pus şi pe el într-un bol mai mare, adaugând o jumatate de lingură de ulei de susan şi o jumatate de sos de soia şi le-am amestecat uşor cu mâna.

- Adu-mi farfuria cu morcovii. i-am spus în timp ce am scos o tigaie şi am adaugat putin ulei de masline.

După ce s-a încalzit uleiul am pus morcovii şi i-am fript timp de treizeci de secunde apoi i-am pus în alt bol. Am mai adaugat ulei şi am prajit ceapa, după ce a fost gata am pus-o în acelaşi bol în care am pus morcovii. La fel am procedat cu ciupercile albe şi cu ceapa verde, adaugându-le lângă morcovi în bol. Ultima tură de fript era carnea de vită şi cu ciupercile shiitake, peste care am adaugat cei trei căţei de usturoi tocat, o jumatate de lingură de sos de soia şi altă jumatate de lingură de ulei de susan, când s-au prajit le-am turnat peste restul legumelor. Am pus şi spanacul şi taieteii în acel bol şi le-am asezonat cu două linguri de sos de soia, trei linguri de zahar, două de ulei de susan şi o linguriţă de piper negru macinat. Apoi le-am amestecat pe toate ca să se asezoneze cum trebuie şi ca ultimul retuş am pus seminte de susan prajite.
Am batut din palme la propia mea realizare şi mi-am dat seama că uitasem de Yunho complet. M-am întors spre el muşcându-mi buza şi mi-am cerut scuze pentru că nu l-am bagat în seamă.

- Nici nu aveam altă pretetie, pareai foarte ocupat pregatind japchae-ul! Abia aştept să-l gust. Mi-a raspuns râzând.

Am zâmbit ruşinat şi m-am dus să arajez masa pentru a lua prânzul. Am pus bolurile cu orez împreună cu fafuriile cu kimchi* şi apoi tacâmurile. L-am poftit pe Yunho să ia loc şi m-am dus să iau farfuria cu japchae punând-o în mijlocul mesei, apoi m-am dus şi am scos o sticlă de soju* din frigider pentru Yunho, eu nu aveam voie alcool din cauza sarcinii aşa că mi-am luat un pahar de apă. M-am îndreptat spre masă şi m-am aşezat.

- Sper să nu ţi se pară prea picant kimchi-ul şi Changmin s-a facut roşu de cum l-a mâncat prima dată. Ador mâncarurile picante! am spus râzând iar el mi s-a alaturat repede.

Am început să mâncam în linişte, nu eram obişnuit cu liniştea deoarece Jessica şi Minnie mereu vorbeau la masă. Dar presupun că era o linişte placută. L-am vazut că se cam ferea de kimchi după ce a luat vreo două bucăţi şi am zâmbit pentru mine. Nu poate mânca picant, mi-am notat în minte.

- De la cine ai învăţat să gateşti? a întrebat Yunho întrerupând liniştea, mi-am ridicat ochii spre el şi i-am raspuns.
- De la mama. Cred că pe la vreo cincisprezece ani ştiam să gatesc cum trebuie, în plus e o pasiune pentru mine.

A dat din cap şi a zâmbit la acel gest am putut doar să mă uit înapoi în bolul meu cu orez. În timp ce mâncam am simtit nevoia de putin muştar aşa că m-am ridicat în linişte de la masă şi am mers să-l iau din frigider. M-am reîntors la masă şi mi-am pus o lingură bună în orez după care am pus peste kimchi şi am început să mânânc. I-am simtit privirea lui asupra mea şi m-am uitat rapid spre el.

- Ce? am întrebat curios.
- Muştar cu orez şi kimchi? a întrebat ironic.
- Mda, dacă o să fi vreodată gravid o să vezi cum e să ai pofte de mâncaruri ciudate. Cum ar fi asta sau perele cu maioneză. i-am raspuns rautacios.
- Dar chiar e nevoie să mânânci aşa ceva? a întrebat nesigur.
- Trebuie, ca să nu le fac rau copiilor.
- De ce îi pui mereu pe ei în primul plan? m-a întrebat brusc iar eu m-am uitat perplex la el.
- Nu există un motiv, doar prin simplul fapt că ei cresc în mine mă face să-i ador şi să vreau să-i protejez. Când o să fi parinte o să-ţi dai seama că ai fi în stare să îţi dai viata doar ca ei să fie bine şi fericiti. am raspuns parcă ar fi ceva natural.

A urmat din nou o clipă de tacere profundă. Presupun că nu avea ce să-mi spună. Ce ar face dacă ar şti defapt că e parinte? Că ar avea ocazia să ştie cum să iubeşti aceste fiinte care cresc în tine şi te fac fericit prin simplul fapt că ştii că peste câtva timp o să poti să-i ţii în brate. Mă va urî oare dacă va afla că defapt copii aceştia sunt ai lui? Că l-am mintit, că i-am despartit şi că nu i-am lasat să se vadă? Am facut alegerea proastă? Aceea de a ascunde adevarul de aproape toată lumea? Am facut bine că am ales ca eu să fiu şi „mamă” şi tată pentru copii?
Am lasat un oftat lung şi m-am uitat spre el, el holbându-se la mine, am zâmbit trist şi am luat o ultimă îmbucatură din orez. Nu mai aveam poftă de mâncare. M-am ridicat şi mi-am dus bolul şi tacâmurile la chiuvetă, Yunho venind şi el cu ale lui. M-a ajutat sp le spal şi să strâng ce a ramas de pe masă. I-am spus să meargă în sufragerie întimp ce eu am facut ceai verde şi am curăţat şi am taiat nişte mere. Am luat o tavă şi am mers în încaperea în care se afla Yunho. El se uita la T.V la ceva ştiri. Am pus tava pe masă şi i-am pus în faţă ceaiul. M-am aşezat şi eu pe fotoliu facându-mă confortabil şi bucurându-mă de caldura ofertă de ceaşca de ceai pe care o ţineam în mâini. După ce mi-am simtit mâinile calde am pus ceaşca pe masuţă şi mi-am aşezat mâinile pe burtică, un gând prostesc de a le transmite caldura bebelaşilor. Am chicotit la cât de naiv eram şi ce slabiciune aveam pentru ei.

- Chiar ai facut inseminatie artificială? m-a întrebat barbatul din fata mea suspicios, iar eu am înghetat de frică şi de ce m-a întrebat.
- Desigur. am raspuns cu o voce stinsă, nesunând la fel de încrezator ca la alte raspunsuri pe care i le-am dat azi.
- Deci nu te-ai mai culcat cu niciun barbat? a întrebat iar, uitându-se în ochii mei.
- Nu. am raspuns parcă fiind în transă.

A dat din cap ca şi cum m-ar aproba şi a baut din ceai apoi zâmbind subtil şi-a îndreptat privirea înapoi spre televizor. Am dat din umeri şi am continuat să-mi mângâi burtica, brusc, am simtit o mişcare în burtă şi am scos un sunet plin de uimire şi am ramas complet nemişcat. L-am auzit pe Yunho rostindu-mi numele cu îngrijorare.
Mi-am simtit ochii arzând. Nu credeam că aveam să fiu aşa emotiv la prima mişcare a copiilor, dar a fost ceva, magic parcă imposibil de simtit. Putini ar întelege defapt ce e aşa emotionant la o mişcare din partea copiilor, dar e ceva superb, să simti o fiinţă mişcându-se în tine. Mi-am ridicat privirea încet spre Yunho când mi-am dat seama că statea în fata mea .

- Ce ai păţit? m-a întrebat putin panicat.
- S-au mişcat. am spus simplu.
- S-au mişcat? m-a întrebat prostesc.
- Copii, s-au mişcat în interiorul meu. am zis muşcându-mi buza să nu plâng, l-am vazut marindu-şi ochii.
- Pot ? a întrebat în timp ce şi-a adus mâna încet spre burta mea, iar eu am aprobat dând din cap.

Când i-am simtit mâna pe burta mea m-am relaxat. Parcă toti muşchii mei cedaseră. Mi-am închis ochii şi am luat o gură mare de aer. L-am auzit inspirând adânc de la surpriza de a simti cât de cât mişcarea, iar eu am zâmbit la cât de interesat era de copii. Mi-am deschis ochii privindu-l în timp ce zâmbeam, iar el mi-a înapoiat zâmbetul. Preţ de câteva clipe am ramas aşa, uitându-ne unul la altul dar am fost întrerupti de sunetul telefonului lui. Şi-a retras rapid mâna şi a început să-şi caute telefonul prin buzunare. A raspuns la telefon iar zâmbetul meu a disparu în momentul în care am auzit numele persoanei care îl suna, Seulgi. Nu auzeam clar ce vorbea cu ea din cauză că încă ma recuperam din acea experienţă minunată de a simti copiii mişcându-se, dar încerca să scape cumva de ea, totuşi până la urmă a acceptat să se întâlnească cu ea. A închis telefonul rapid şi şi-a trecut mâna prin par agresiv, iar apoi s-a uitat spre mine, regertul citindu-se în ochii lui.

- Trebuie să ... . a început să spună dar eu l-am întrerupt.
- Să pleci. Ştiu. Du-te! Logodnica ta te aşteaptă. am spus zâmbind fals.

S-a uitat la mine nesigur, dar eu i-am facut semn cu mâna să plece. M-am ridicat de pe fotoliu şi l-am salutat, el stând câteva momente pe gânduri iar apoi şi-a luat geaca de pe canapea şi a mers spre ieşire, dar nu înainte de a-mi multumi pentru prânz. Când am auzit uşa de la intrare închizându-se, picioarele m-au lasat şi am cazut înapoi pe fotoliu. Am ramas la fel ca în acea noapte.

Singur.