Kiss my gentle burning bruise

[Allison]

And I k-k-keep keep rolling ! *laughs* nu mă luați în seamă, good mood. Așa, deci iată că am venit și cu nextul ( Ash , ăsta e momentul mult așteptat de tine ! ). Mulțumesc mult pentru commentarii , girls și sper să nu vă dezamăgesc nici mai departe.
Ah, o ultimă precizare. Capitolele nu vor fi tocmai lungi. În mod intenționat. Vreau să vă țin pe jar <33 ! Și acțiunea, sper eu, nu va fi tocmai previzibilă. Să mă anunțați dacă dați de virgulițe buclucașe pe ici pe colo btw. Now gata, tac, tac, vă las să vă clătiți ochii :>...


[center]Chapter Three - Întâlnirea[/center]

Nu era nici măcar trecut de doisprezece noaptea, că Madison's deja era foarte aglomerat, atât la subsol, cât și la parter. Clienții se adunau unul câte unul, atrași de muzica ce bubuia chiar și în stradă, de mirosul de țigară și mai ales, de noile atracții ale serii, noile animatoare și chelnerițe recrutate în ziua anterioară. Se știa deja prea bine că niciuna dintre ele nu avea să părăsească locul pe propriile picioare, așa se întâmpla mereu cu „prospăturile”, dar nici lor, nici clienților nu le păsa de asemenea amănunte. Tinerii dansau la subsol, făcând temperatura să crească constant pe ringul de dans, ațâțați de ritmul amețitor al muzicii de discotecă și de diversele substanțe consumate între timp.
Paza se lupta cu greu cu cei de afară, explicându-se în zadar că locul deja era plin până la refuz, așteptând cu dinții încleștați și mușchii încordați să se elibereze încet-încet totul și să treacă cât mai repede noaptea aceea.
Era una dintre zilele dificile ale localului, iar dacă până atunci angajaților li s-a părut dificil să facă față lumii, acum era chiar o muncă titanică să facă acest lucru. Angajații adiționali erau, fără doar și poate, de mult ajutor însă, și având în vedere cantitatea de bani care practic se scurgea din buzunarii tuturor celor dornici să își petreacă acea noapte de distracție acolo, nimeni nu se putea plânge.
Însă aceea era diferită de orice altă seară de lucru din mai multe motive. După o absență de luni de zile, patroana clubului se afla acum în biroul ei, separat de restul încăperilor dedicate întreținerii clienților și de gălăgia așternută înainte asupra localului ei. Nu obișnuia să vină decât la evenimentele importante, precum petrecerile de Crăciun sau de Anul Nou, iar faptul că acum hotărâse să viziteze locul chiar de două ori în aceeași săptămână era destul de neobișnuit... și neliniștitor, dacă te aflai printre cei ce o cunoșteau îndeajuns de bine încât să realizeze acest lucru.
Tocmai termina de fumat cea de-a 5-a țigară din ultimele două ore când auzi ușa biroului deschizându-se, inundând încăperea cu o larmă de nedescris pentru câteva secunde, înainte de a se închide iar în urma lui Michael. Acesta purta la brâu un șorț negru cu numele clubului pe el și era îmbrăcat ceva mai elegant decât de obicei, dar nu destul încât să îl poți numi „dichisit”... Era un bărbat atrăgător, iar faptul că își lăsase cămașa descheiată la primii nasturi dovedea că și el credea același lucru, însă firea sa grijulie și prietenoasă nu îl făceau tocmai cel mai râvnit om din lume. Femeile din ziua de azi căutau altceva... mai palpitant, mai incitant...
Ea însă, nu se putea număra printre ele. Avusese parte de destulă adrenalină în relații până atunci încât să își dea seama într-un final că nu asta căuta de la viață. Un tip ca Michael i-ar fi priit, i-ar fi adus siguranșă și un trai liniștit. Dar neah... îl vedea prea mult ca pe un frate mai mic ca să poată gândi așa acum.
-Ce faci, șefa? spuse el pe un ton jucăuș, apropiindu-se de biroul la care stătea ea.
-Hmm... bine. S-a întâmplat ceva?
-Nu, nimic. Doar că... vroiam să vorbim.
Părea deranjat de ceva, dar nu și-ar fi putut da seama exact ce-i trecea prin minte doar privindu-i expresia stingherită. Îți pocnea degetele, semn că era emoționat.
-Așa că vorbește, îl zori ea.
Vorbea pe un ton tăios, însă el știa că ea nu avea intenții rele față de el. Știa că starea lui o îngrijora și pe ea acum.
-De ce ai venit aici defapt?
-Ce ? Cum de ce ?
-Păi... nu ai mai venit de multă vreme, și de când sunt eu angajat aici a fost așa. Lipseai luni de zile, apoi mai veneai pentru câte un eveniment mai important la care trebuia să fii prezentă sau pentru vreo problemă. Dar nici măcar la alea nu stăteai mai mult de o oră-două...
-Așa, și ? făcu ea, încruntându-se.
-Și acum ai venit de două ori în aceeași săptămână. Azi, când am intrat eu în club pe la 12, tu deja erai aici. Ce se întâmplă?
-Vezi-ți de treaba ta, Michael.
Stătu tăcut câteva minute bune, apoi oftă într-un final. Nu avea să scoată vreun răspuns de la ea prea curând, asta era sigur. Simpla încercare era de lăudat, defapt, dar a fost sortită eșecului încă de dinainte de a fi pusă în aplicare.
În cele din urmă plecă cu coada între picioare, iar ea îl privi ieșind cu un aer trist pe ușă. Ar fi vrut să îi spună, să îi explice tot, dar lucruile astea o priveau strict pe ea, erau treburile și afacerile ei, nimeni din afară nu trebuia să se amestece în așa ceva. Mai ales că nu considera că Michael ar fi cine știe ce prieten apropiat căruia să merite să i se destăinuie. Mai mult decât atât, ea nici măcar nu avea un astfel de prieten !
Învățase din proprie experiență, deși e drept că nu era nicidecum înaintată în vârstă, să se descurce de una singură. Nu credea în prostii precum „vreau să îmi iau o piatră de pe inimă”… dacă i s-ar destăinui lui, mai îngrijorată ar fi, știind că există posibilitatea să afle și alte persoane. Da, asta era. Nu avea încredere în Michael. Îi era, ce-i drept, mai simpatic decât majoritatea lumii și el ar fi fost prima persoană pe care ar suna-o dacă s-ar îmbăta și ar cădea în prima groapă, dar… nu îi putea explica problemele ei, deja ar fi fost prea mult să facă acest pas. Cel puțin deocamdată.
Ieși din birou după jumătate de oră, când termină de fumat și restul țigărilor pe care le mai avea în pachet, apoi se îndreptă direct spre subsol. Avea de gând să se aprovizioneze cu vreo două sticle de whisky de la bar, să le bea încet, fumând ocazional și câte o țigară pe ici pe acolo din pachetul pe care îl șterpelise de la Chad, ca apoi să adoarmă liniștită pe canapeaua din birou. Hmm... da... era un plan bun. Nu venise acolo pentru dansat oricum.
-Două sticle de whisky, îi spuse ea barmanului de jos, fără să îi arunce vreo privire. Nu îl mai văzuse în viața ei, dar nu se preocupa ea cu recunoscutul tuturor barmanilor din oraș.
-Rachel ?!
Asta pentru că o făceau ei.