A picture of you

[MiraA]

Am venit cu nextul. Ne bucuram ca va place :*

Capitolul 11

Durerea inca persista...
Am strans din dinti, facand pasi mici spre profesorul ce ma privea incruntat. Chiar daca ma simteam rau, atat fizic, dar mai ales psihic, nu aveam de gand sa renunt. Nu ar fi fost un gest profesional din partea mea. Eu obtinusem contractul cu revista Playgirl si acum trebuia sa-l respect. Munca era munca.
-Ce cauti aici? Se presupunea ca ramai sa te odihnesti, marai Jones, apropindu-se e mine si prinzandu-ma de dupa umeri ca si cum i-ar fi fost teama ca ma voi prabusii.
-Ma simt mai bine, i-am raspuns zambind. Ce naiba crezi ca fac? Am venit sa muncesc, evident. Nu putem sa oprim sedinta pentru simplu fapt ca eu sut indispus. In cazul in care ai uitat, avem un termen limita.
Barbatul se intoarse cu spatele la mine. Intreaga lui atentie era concentrata pe echipamentul ce il avea in fata. Tacu pentru un moment, lasandu-mi mie timp sa cercetez cu privirea incaperea. Cand l-am vazut in partea opusa pe Axel am incremenit si, pentru cateva clipe de pura nebunie am simtit nevoia sa ma intorc pe calcaie si sa fug cat mai tineau picioarele. Dar nu o facusem. Stateau acolo si il priveam, la fel cum ma privea si el pe mine. Parea...speriat si ingrijorat. Ochii sai albastrii isi pierdusera raceala din seara precedenta, acm fiind la fel de blanzi ca de obicei.
-Ramai si in seara asta la mine? intreba Jones, facandu-ma sa tresar si sa-mi intorc capul spre el.
-Nu...ma duc acasa. Nu am apucat sa-ti multumesc ca m-ai primit. Imi cer scuze ca am dat buzna asa, dar pana sa-mi dau seama picioarele m-au adus la tine. Nu am vrut sa te derajez.
-Stai linistit, nu a fost niciun deranj. Doar ca m-ai speriat. Arata-i ca naiba si inca mai arati, zise dupa ce ma inspecta un pic.
-Merci, sefu'. Chiar sti cum sa faci omul sa se simta mai bine, i-am spus ironic chicotind un pic.
Intre timp Axel se apropiase de noi, inca privindu-ma in acelasi fel. Mi-am dat seama ca vrea sa discute cu mine si ca nu stie cum asa ca am hotarat sa-i usurez situatia. Chair daca inima mi-o luase la goana si o mica voce din cap imi urla sa plec de acolo, m-am dus spre el si i-am zambit. Ochii i s-au marit de umire si, poate de nesiguranta. In mod cert nu se astepta la asta.
-Ai inceput sedinta? l-am intrebat pe un ton bland, ca sa-i dau de inteles ca nu am venit aici ca sa ma cert cu el sau ca sa-i reprosez ceva.
-Nu...intinse mana spre mine, dar apoi ezita si o lasa jos, facand in pas in spate. Sky, esti bine?
-Da, de ce nu as fi bine? l-am intrebat intorcandu-ma cu spatele la el si luand unul dintre aparatele foto de pe masuta. Ma ocup eu de sedinta lui Axel, Jones. Te ocupi tu de ceilalti? Profesorul aproba din cap si isi vazu de modelele lui care asteptau in incaperea vecina. Hai sa incepem. Peintru sedinta de azi nu te vei dezbraca, i-am zis, aratandu-i niste haine pe care le pregatise una din fete. Se presupune ca esti un om de afaceri, deci adopti tinuta bussiness.
Inca ezita, dar ma asculta intr-un final si lua hainele de pe umeras, apoi merse in spatele paravanului pentru a se imbraca.
-Cum arat? Hainele i se potriveau al naibii de bine. Culoarea inchisa a costului facea un contrast frumos cu parul blond si ochii albastrii, iar modul in care era croit ii punea in evidenta umerii lati si talia subtire, dandu-i un aer cu adevarat intimidant.
-Foarte bine, i-am raspuns sincer. Acum du-te si sprijina-te de birou. Relaxeaza-te...i-am spus cand am vazut cat de incordat parea. I-am facut cateva poze, dar nu iesisera prea bine. Da, el arata perfect, dar ceva lipsea...ceva nu era bine deloc. Dupa jumatate de ora de incercari esuate, am lasat aparatul jos si m-am apropiat de el.
-Sky...
Mi-am ridicat mana si i-am mangaiat obrazul fin, simtindu-i imediat fiorul ce-i strabatu intreg corpul.
-Ochii tai sunt prea frumosi ca sa fie umbriti de griji si regrete. Nu facea nicio miscare, nu zicea nimic. Parca incremenise in acel loc, privindu-ma pe mine.
Imi pare rau ca te-am ranit, i-am zis oftand. Cuvintele mele il trezisera la realitate. Clipii de cateva ori, apoi se incrunta.
-Doamne, Sky, cum poti sa zici ca tu m-ai ranit cand eu...cand eu ti-am facut aia? Cum? De ce iti ceri iertare cand eu ar trebui sa o fac?
-Nu ai pentru ce sa-mi ceri iertare. Nu ai gresit cu nimic.
-Cum naiba nu am gresit cu nimic? ridica tonul, dar cand vazu ca ma indepartez insppira de cateva ori adanc, probabil incercand sa se calmeze.
-Ca sa fac fata durerii si supararii, oamenii se ascund in spatele agresivitatii. Am vazut cum te comporti cu altii. Nu esti o persoana blanda, dar nici nu abusezi de ei, insa...tot ce ai facut aseara, tot ce mi-ai facut mie ai facut cu ura. Nu stiu cu ce ti-am gresit, dar imi pare rau pentru tot si...nu te invinuiesc cu nimic. Am vrut sa-i zambesc, dar nu mi-a iesit caci un nou junghi ma strabatu. La dracu' Nu eram de mult timp in picioare, dar deja nu mi le mai simteam. Aveam nevoie de o baie calda si un somn bun. Neaparat!
-Nu te urasc. La naiba, Sky, cum poti sa-mi vorbesti atat de frumos dupa ce s-a intamplat aseara? Cum poti sa ma privesti cu ochii aia blanzi dupa ce am profitat de tine in asemenea hal? Tu ar trebui sa ma urasti! De ce nu o faci? De ce esti atat de bun cu mine? Isi lua capul in maini si-si inchise ochii. Puteam observa ca este afectat de tot ce s-a intamplat si imi parea rau.
-Ma supraestimezi,i-am raspuns intr-un final. M-am dus langa el si i-am ridicat chipul, facandu-l sa ma priveasca drept in ochi. Ai lui erau umezi, pe cand ai mei erau neclintiti. Uita-te, l-am indemnat. Ce vezi in ochii mei, Axel? Vezi ura? Regret? Durere?
-Nu...murmura el aproape imperceptibil.
-Nu vezi nimic pentru ca nu simt nimic. Poate ar trebui sa-ti multumesc, am continuat pe acelasi ton, caci pentru un scurt timp am simtit si eu ceva: frica, durere, groaza. Toate astea mi le-ai aratat tu si mi-am dat seama ca inca traiesc. Obiectele nu au sentimente, Axel. Suntem aici doar pentru a fi folosite, apoi aruncante. Nimic mai mult, nimic mai putin.
Poate mi se parea, dar ochii sai erau umezi ca si cum isi dorea sa planga si incerca sa se abtina cu greu. Isi stranse mainile in pumni, relaxandu-le si incordandu-le in repetate randuri, exipira tot aerul pe care il avea in plamani, apoi inspira adanc.
-Tu nu esti un obiect. Esti unul dintre cei mai blanzi si mai buni oameni pe care ii cunosc, iar eu mi-am batut joc de tine. Si totusi, tu esti cel care isi cere scuze si imi multumeste...Nu vreau sa aud asta.
-Iar eu nu vreau sa ajungi ca mine. Ce crezi, Axel, ca am fost mereu asa? Am ras si eu...si am plans, am fost trist, dar si vesel...am iubit si am urat, dar, uneori ce faci nu e deajuns...totul in jurul tau sa naruie, iar tu nu poti sa faci decat sa privesti. Ajungi sa fi imun. Tot ce a contat pentru tine inainte, acum nu mai are nicio importanta. Ai fost ranit de prea multe ori ca sa mai fi in stare sa te ridici si sa te vindeci asa ca te dai batut si ramani la pamant.
Tu mi-ai aratat ca inca pot simti si eu ceva, dar in acelasi timp mi-ai adus aminte si ceea ce sunt cu adevarat.
Sti, i-am zis asezandu-ma langa el pe birou, pentru o scurta vreme, dupa ce am inceput sa lucrez cu tine, am crezut ca as avea o sansa cat de mica sa redevin macar un pic din acel Sky care fusesem in trecut. Nutream o speranta palida ca voi reusii, dar aseara mi-ai amintit de ce am ajuns asa.
Chiar daca ai vrut cu adevarat sa ma ranesti, ai venit prea tarziu. Deci nu te mai gandi la asta...nu-mi mai da atata importanta. Am sarit jos de pe birou, ingnorand picioarele ce aproape cedasera si am plecat spre iesire.
-Sky...de ce vorbesti asa? De ce te vezi in modul acesta? Vocea sa era plina de regret ca si cum el ar fi contribuit la modul in care eu concepeam lumea. Asta m-a facut sa ma intorc si sa-l privesc intr-un mod dur, poate mult mai dur decat ar fi meritat.
-Nu vad de ce iti mai faci sange rau acum. Pana si tu m-ai folosit ca pe un obiect, apoi m-ai aruncat: ti-ai satisfacut trupul sau orgolilul sau ambele dupa care ai adormit fara macar sa ma privesti. Nu ma intelege gresit, nu te judec, nu-ti reprosez nimic, doar iti arat cum s-au desfasurat lucrurile. Pana si lor,a m zis aratand cu capul camera vecina, referindu-ma la ceilalti barbati care ii avusese, le arati mai multa consideratie. Macar atat sa faci: sa ma respecti, nu ca om, nu as putea sa cer niciodata asta, dar ca un lucru care ti-a satisfacut poftele.
-Sky...
Dar nu l-am lasat sa continue.
-...Lasam sedinta de azi. Nu prea esti in stare sa faci fata. Vom continua maine.
-Stai, unde pleci?
-Pe acoperis, i-am raspuns zambind. Cerul e prea frumos azi ca eu sa stau inchis aici. Zicand acestea am iesit din camera si m-am indreptat spre scarile ce duceau sus unde ma astepta caldura si lumina si poate...libertatea.