Psycho Kids

[i Ramenn.]

Ppai...:| nu prea snt komm-uri.:|:|. Dar, poate am noroc de data asta xD. L-am corectat, dar poate mai sunt greseli.:D


Capitolul 7: Revenim la realitate!

Dimineata, era deja dimineata. Cand am deschis ochii, satula de atata somn, am vazut tavanul alb al spitalului. M-am ridicat cu o usoara durere de cap. Stateam in sezut si ma uitam la scaunul de langa patul meu.
<<Oare a fost doar un vis? Nu! Am taietura, sunt in viata, e vizibil ca el m-a salvat>> Mi-am spus in gamd.
Acum, m-a gandeam ce s-a intamplat cu adevarat. Vedeam secvente sterse ale acelui moment tragic. Daca Dumnezeu a vrut sa ma lase in viata, trebuie sa fie cu un motiv. Inca nu stiu motivul. Nu sunt de prea mare folos oamenilor. Le provoc mai multa durere de cap. Cum ar fi, saptamana trecuta, eu si Sasuke am venit praf de beti de la acel club. Se vedea ca bauseram mult pentru ca abia ne mai tineam pe picioare. Da, am spus cu Sasuke. Nu stiu ce aveam in minte in seara aia fiind beata, deci nu ma judecati. Stiu ca am zis ca e un cosmar si am specificat destul de clar si abundent ca eram beata. Deci, ne intorceam si din greseala ne-am luat la cearta. De ce oi fi spus eu din greseala? Era normal ca ne vom certa. A sfarsit plin de luciul meu de buze, iar eu un pic sfasiata de situatie. Nu stiu ce s-a intamplat, dar a fost ceva tragic. Si mai am idei, dar nu imi vin acum in minte. Deci, sunt practic nefolositoare. Si in timp ce ma gandesc la toate chestiile astea, aud o voce la usa. Ma ridic usor ametita din pat si ma duc sa trag cu urechea. Am deschis usa salonului meu si chiar alaturi se auzeau tipete. Era biroul bunicii Tsunade. Ea si Shizune vorbeau unpic mai tare decat trebuia. M-am uitat sa vad daca nu e cineva prin jur ca sa ma vada. Nu era nimeni. Era cam pustiu intr-adevar. M-am miscat incet ca o pisicuta fiind desculta. Am pus urechea la usa si am inceput sa ascult…
-Shizune, daca Naruto o va face, cu siguranta nu se va termina bine pentru el! Gaseste pe cineva, oricine ca sa-l ajute!
-Da, Tsunade! Dar, nimeni nu vrea sa se bage…Nici chiar Kiba sau Sasuke.
-Off! A strigat Tsunade si a dat cu pumnul in birou.
Ma intrebam despre ce vorbesc ele acolo. Sa intru sa le intreb? Nu! Mai bine ma intorc in salonul meu. Fiind ametita, cand am incercat sa ma departez de usa, m-am invartit de cateva ori. Am ajuns totusi teafara in salonul meu. Ma gandeam daca acea poveste are legatura cu atacatorul lui Kiba. Si de ce Naruto era implicat? Off, nu stiam absolut nimic. M-am dus la fereastra si m-am asezat pe pervaz, uitandu-ma afara. Era putin innorat. Stiam ca va incepe sa ploua dupa culoarea cea neagra a norilor. Eram melancolica. Ma gandeam numai la chestii banale cum ar fi : “Oare de ce va ploua?”. Era efectul medicamentelor. Erau cam puternice, dar ma tineau in viata in situatii critice. Brusc, am inceput sa vars cateva lacrimi. Nu stiu de ce eram asa. Aveam milioane de motive enervante care ma calcau pe nervi, iar acum toate s-au dezlantuit in mintea mea. Eram speriata de moarte. De ce veneau toate? Oare era tot de la medicamente? Parca mi se infigeau cutite in corp. Era dureros chiar daca era in mintea mea. Am inceput sa tip…
-Nu! Terminati! Lasati-ma in pace! Nuu!
-Hinata, esti bine? Te-am auzit tipand. A intrat Shizune speriata in salonul meu crezand ca erau intrusi.
-Nu, nu sunt bine. Ma simt asa de rau. Toate amintirile neplacute si tot ce e rau imi vine in minte. Si tot felul de imagini ne clare… Sa le opreasca cineva! Am tipat eu mai tare.
Shizune mi-a dat repede un calmant care l-a gasit prin salon. Calmantul era un fel de somnifer, deci pentru a ma calma, am adormit. Nu stiam, chiar nu stiam ce se intampla. Am inghitit repede calmantul, iar peste 1-2 minute am inceput sa ametesc si am inchis ochii incet, adormind. Nici in somn viziunile nu incetau. Acum erau mai clare. Inca nu stiam ce inseamna, dar erau clare. Vedeam un baiat usor inalt, cu un par roscat, care se lupta cu …un blond. Oare ce putea sa insemne asta? Nu era logic. Poate era ceva trecator. Poate era ceva din subconstientul meu neinteles si ondulat in toate partile. Da, asta trebuia sa fie. In somnul meu adanc nu puteam gandi prea bine. Da, asta trebuia sa fie. A trecut o ora, doua, trei. Calmantul deja nu mai avea efect.
M-am trezit, deschizand ochii brusc. Nu mai aveam viziuni sau imagini sau ce erau alea, dar ma simteam tulburata de ceva.
-Ce e? Ce e cu mine? Ce tot am? Mi-am soptit eu.
Tot in spital eram. Nu plecasem toata ziua de aici. Oare cat o sa ma mai tina aici? Da, pana imi trece rana sau nebuneala din cap. Sper sa nu ma duca la psihopati ca nu stiu ce nu fac. Dar, de ce ma gandesc eu la asta? Am alte lucruri de facut. Cum ar fi, sa stau. Sakura, unde e Sakura oare? A uitat deja de mine? Cand m-a frustram incercand sa fac ceva, se aude usa deschizandu-se. Era Neji, cel mai bun var din lume.
-Ce cauti aici, Neji? Am strigat eu usor smechera.
-Am venit sa te vad, vazand ca Sakura e plecata. Stiam ca te vei plictisi si m-am gandit sa dau o fuga pe la tine. A spus el zambind.
-Oo, ce dragut din partea ta! Ia stai, plecata? Unde? Am intrebat eu nedumerita.
-Aa, tu nu ai auzit. A plecat sa-l conduca pe Naruto pana la granita Tarii de Foc. El s-a dus inafara tarii pentru a-l cauta pe atacatorul lui Kiba. Dupa cum spunea Itachi, fratele lui Sasuke si mafiot de profesie, atacatorul lui Kiba, numit Sasori este chiar in primul sat, chiar cum iese din Tara de Foc. A spus Neji.
-Esti bine informat. Cred ca toata lumea stie inafara de mine! Cand va gandeati sa-mi spuneti si mie? Naruto? Singur? O, doamne. Sunteti nebuni de legat! Cum ati putut face asta? Sunteti niste monstrii in frunte cu Tsunade care l-a lasat sa se duca singur… Am strigat eu nervoasa.
-Ce faci?
-Ma imbrac sa ma duc dupa Naruto, nu se vede?
-C-ce? Esti nebuna? Esti in spital! Esti ranita.
Nu il puteam asculta din cauza ca eram grabita sa ma duc dupa Naruto. Chiar facusera o mare greseala lasandu-l singur. Acest om necunoscut poate fi puternic si il poate rani pe Naruto. Nu asi putea trai fara Naruto al meu. Daca I se intampla ceva, nu mi-asi ierta-o niciodata. Si nici pe acel Sasori nu l-asi ierta daca se atinge de Naruto.
Imi fac un plan in minte: ma duc acasa sa ma imbrac si sa iau ce-mi trebuie, iau masina si ma indrept spre granita. Sa nu uit nimic important. Nu vreau sa trec ilegal.Deci, cam asta e planul meu stralucit. E stralucit pentru ca e singurul pe care il am. Acum, sa pornesc din jegul asta de spital…