Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Pe Pământ

„Cum să fac să le atrag atenţia îngerilor? M-aş putea duce la ei în oraş, dar dacă nu îl aduc pe Hissori să îi spun ce am de spus, ce se va întâmpla? Nu pot să mă risc, dar ce pot face? Încă mai am puterea lui Lucifer în mine, aşa că pot crea un incendiu, poate chiar o mică explozie într-un centru plin de oameni... dar poate o să creadă că sunt doar nişte terorişti... dar tot vor trimite pe cineva să investigheze să fie siguri. Numai că dacă îngerul focului nu vrea să mă asculte? Sunt sigură că pe el îl vor trimite, din moment ce are dominaţie asupra focului. Este mult mai puternic decât mine, nu pot să îl fac să mă asculte... e, şi ce dacă? Dacă mor, ce? Asta o să fac, o să mă lupt cu el până o să mă asculte, dacă mor între timp, asta este.”
Cu acest plan nu foarte definit în minte, Akki s-a furişat în sala unde erau ţinuţi copii nou-născuţi dintr-un spital din apropiere şi i-a dus în cel mai mare parc din oraş. Îşi schimbase planul, deoarece s-a gândit că nişte bebeluşi ar fi atras mult mai repede atenţia îngerilor decât o simplă explozie. Nu avea de gând să îi lase să moară în foc, dar avea nevoie de nişte victime şi cele mai bune momeli pentru îngeri erau copii. I-a aşezat frumos în mijlocul unui luminiş şi apoi a dat foc pădurii din jurul copiilor. Spera ca îngerul focului să vină când avea să o vadă pe ea stând deasupra a trei copii nou-născuţi pregătită să se „joace” puţin cu aceştia. Aştepta o jumătate de oră până să îl vadă pe Michael apărând. În acest timp focul se întinse şi ea aproape că îşi pierduse speranţa de a-l vedea apărând pe îngerul focului mai ales că pompierii îşi făcuseră apariţia şi începuseră să stingă focul. În rima secundă când l-a văzut a lăsat-o fără suflare. Arăta ca un înger al răzbunării cu părul său roşiu care se mişca în toate direcţiile, fiind mângâiat de vântul ce bătea şi ochii săi care ardeau mai rău decât lava dintr-un vulcan activ. Era cu adevărat o apariţie, aşa cum stătea în faţa ei cu toată furia focului în ochii săi magnifici şi cu acea atitudine de superioritate întipărită pe chipul său, dar nu se dusese pe Pământ pentru o vizită de curtoazie. Avea o misiune de îndeplinit şi avea să o ducă la bun sfârşit fără să îi pese de consecinţe.
Stătură aşa, unul uitându-se la celălalt, încercând să se supună unul pe altul câteva minute. Ea se gândea cum să înceapă discuţia, cum să îi spună că Raphael a trimis-o să îi dea informaţii vitale lui Hissori şi nu găsea nici un cuvânt potrivit care să o ajute să înceapă discuţia, dar tocmai când a vrut să deschidă gura l-a auzit pe Michael vorbind.
- Nu îţi mai încrunta atât sprâncenele, a zi ce ai de zis până nu mă plictiseşti şi te transform în cenuşă, a spus Michael care părea foarte calm dar adevărul era că focul pe care îl pornise Akki îi c-am dădea de furcă.
Nu reuşea să îl controleze şi se vedea nevoit de fiecare dată să lase partea asupra căreia lucra pentru a proteja copii de flăcările mortale. Era, de altfel, destul de greu să fie atent şi la demon şi la focul care ameninţa să se extindă şi mai mult şi să înghită copii, însă nu putea să se ducă şi să îi salveze. Nu putea să îşi întoarcă spatele sau să îşi lase garda jos atâta timp cât Akki era încă prin apropiere. Văzând că nu primeşte nici un răspuns, se pregăti să se ducă să salveze bebeluşii când a văzut cum focul s-a stins şi cum bebeluşii au dispărut.
- Ce ai făcut? A ţipat Michael scoţându-şi sabia şi zburând cu viteză înspre ea.
Akki se feri cu uşurinţă, începând să chicotească. Se gândea cât de previzibil era îngerul atunci când se enerva, ceea ce nu era deloc în avantajul său, dar apoi şi-a amintit că focul era foarte imprevizibil într-o bătălie. Nu dorea să se lupte cu el, nu în acea clipă cel puţin.
- Stai! Calmează-te! I-am trimis înapoi la maternitate. Vreau să vorbesc cu tine, de fapt, aş dori să vorbesc cu FallenAngelul Hissori dacă se poate, a zis ea ridicându-şi mâinile în dreptul pieptului generos în semn de armistiţiu.
- Ce vrei să vorbeşti cu el? A întrebat îngerul aruncându-i câteva priviri ucigaşe dar oprindu-se din acel joc de-a prinselea.
- Am un mesa pentru el de la îngerul Seraphim. Este important! A spus frustrată din cauza încăpăţânării de care dădea dovadă.
- De ce te-aÅŸ crede? EÅŸti un demon!
- Crede-mă, Lucifer mă îngrozeşte mai mult decât a făcut-o Ashi vreodată. Nu vreau să câştige, ştiu că poate sună ciudat şi este un motiv tâmpit dar este adevărul. Aşa că vreau să fac tot posibilul să îi stric planurile.
- Ha! Un demon care spune adevărul! Asta da glumă bună! Izbucni Michael în râs neluându-şi o secundă ochii de la ea.
- Te ascult, a spus Hissori apărând de nicăieri uimindu-i pe amândoi.
Michael se oprise instantaneu din râs, iar Akki se dădu un pas în spate când îl auzi pe înger vorbind din dreapta ei de undeva de sus.
Arăta de speriat şi acesta era singurul lucru pe care demonul putea să îl spună despre FallenAngel. Nu mai semăna deloc cu Arkangelul pe care îl cunoscuse sau cel puţin pe care credea că îl cunoscuse. Nu conta felul în care arăta ci modul în care o privea, modul în care buzele lui formau o grimasă care vroia să fie un zâmbet dar eşuă lamentabil. Privirea lui blândă, plină de bunătate era acum plină de gheaţă, rece, goală de orice sentiment bun. Nici o emoţie, nici o sclipire, nimic nu îmblânzea acea pereche de ochi care o cântăreau de sus până jos, judecând-o. Simţea că era în prezenţa unui judecător şi că soarta ei depindea doar de el, de decizia lui, un nod i se formase în gât şi a fost nevoită să înghită de câteva ori în sec pentru a putea să vorbească şi nici atunci nu putea să fie sigură de puterea vocii sale. Simţea că o putea lăsa în orice secundă.
- M-a... m-a... m-a trimis... Raphael... să vorbesc cu tine... şi doar cu tine, a zis Akki neîndrăznind să îşi ia privirea de la Hissori pentru a se uita la Michael pentru a vedea dacă atitudinea ei se regăseşte şi în el la vederea FallenAngelului.
Când a auzit numele îngerului Seraphim, privirea lui s-a mai îmblânzit şi pentru câteva secunde redevenise vechiul Arkangel plin de înţelegere şi bunătate însă dispăruse la fel de repede pe cât apăruse.
- Ştiţi că dacă nu o veţi recupera într-un an nu veţi mai putea face nimic, nu? I-a întrebat demonul.
- Da ştim, a răspuns Michael văzând că FallenAngelul nu avea de gând să răspundă.
- Bun. Trebuie să mai ştiţi că dacă aţi reuşi să o răpiţi, deşi mă îndoiesc, ea nu va putea intra în Eden decât după ce va fi purificată, dacă nu o purificaţi până la îndeplinirea unui an atunci nu veţi mai putea să faceţi ritualul, iar ea va fi pentru totdeauna un demon şi cu timpul personalitatea ei de înger va fi supusă de cea de demon. Credeţi-mă nu aţi vrea ca ea să devină demon, înainte să continue a fost întreruptă de Hissori.
- Altceva mai ai care să nu fie inutil? A întrebat.
- Da. Trebuie să mă omorâţi pe mine şi să îi da-ţi să bea sângele lui Ayame, astfel ea va putea să intre în Eden unde veţi căuta împreună o modalitate pentru a o readuce la forma ei iniţială.
- Asta este tot? Au întrebat în acelaşi timp cei doi îngeri uluiţi de simplicitatea ritualului.
Akki doar a dat din cap în semn afirmativ şi a început să zboare în direcţia opusă de unde au apărut cei doi.
- Akki, stai! A ţipat Hissori amintindu-şi de ceva. Când ne vom întâlni pentru a face transferul?
- De azi într-o săptămână, exact aici. Să o aduce-ţi pe Ayame, trebuie ca sângele ei să fie proaspăt, altfel nu va funcţiona, şi cu asta demonul a dispărut nelăsând nici o urmă în spatele ei.
Hissori radia de bucurie la auzul acelor informaţii. Deja imaginaţia sa lucra, creând diferite scenarii. Îşi închipuia cum avea să o strângă în braţe pe frumoasă care i-a furat inima, cum avea să o sărute, cum avea să aibe grijă că nimic rău să nu i se mai întâmple de atunci înainte. Era pentru prima dată de când devenise FallenAngel optimist şi aştepta viitorul cu o altă concepţie asupra vieţii. În acelaşi timp, în urma sa, Michael nu era atât de optimist deoarece nu îi plăcea deloc acea afacere, mirosea a capcană, însă era conştient că dacă ar fi spus ceva Hissori ar fi interpretat îngrijorările sale ca un act împotriva fericirii lui. Aşa că a preferat să şi le ţină pentru el şi să le împărtăşească cu singurul înger care l-ar fi înţeles şi anume: Ikusa.