10-09-2011, 12:12 AM
Deci imi pare nespus de rau ca celalalt a fost scurt, dar am zis sa las ceva acolo. Inainte de a citi fiecare capitol amintiti-va ca acest fic este Konan X Pain:)).
Sper ca acest capitol e mai bun:|.
Jenant si penibil, cum ar zice casa locco: jenibil. Plec capul cat de jos posibil, chiar nu vreau sa il vad. Adica trebuie sa recunosc, ma holbam ca o nesimtita. Parca nu mai vazusem asa ceva. Rusine Konan, rusine! Gandurile mele sunt intrerupte de… liniste? Pain s-a oprit din ras si este destul de serios acum. Coboara din pat si se indreapta catre dulap.
E ciufulit dupa somn, are o fata adormita si e in costumul lui Adam, chiar sexy. Dupa ce a gasit ce cauta isi da seama si el ca este nud si roseste. Chiar dragut… Ia cat de repede posibil o pereche de boxeri negri pe care scrie cu rosu “I’m so hot†, cand am citit prima data acel mesaj am spus in sinea mea “Yes, you are! †si jur ca daca nu ma controlez am sa salivez cat de curand. El continua sa se imbrace cu o pereche de jeansi de un albastru foarte inchis si un tricou negru. Ca de obicei, arata bine.
Devine si mai serios decat inainte si de intinde in pat, tinandu-si mainile dupa cap.
- La ce te uiti? intreaba el. Imbraca-te! Sefu’ asteapta.
- Dar… nu am haine si nu vreau sa merg la Jiray…aaa, sefu cu aceleasi tinuta de data trecuta.
- Offf, femeile! Cauta si tu ceva in dulapul ala, trebuie sa gasesti haine ale fostelor mele iubite.
Al dracu, eu nu port orice. Dar ca sa nu ne certam din cauza acestui lucru stupid ma ridic din pat si ma indrept spre sifonier si incep sa caut haine de fete.
Am cautat atent deoarece chiar vroiam ca aceasta dimineata sa nu fie atat de proasta. Dupa cateva minute bune gasesc o fusta gri, care este atat de scurta incat m-am gandit de doua ori inainte sa o numesc “fusta†, si un top roz pitiponcesc mulat. Serios? Roz? Mai degraba ma duc asa cum sunt, adica in hainele lui Pain, decat cu chestiile alea pe care unii, adica unele le pot purta. Deci ma decid sa ii spun ca vin exact asa cum ma vede acum.
- Esti nebuna femeie? Daca te vede mosu ala asa te f*te si de fata cu nevasta-sa!
Ce? Am facut niste ochi mari, cum adica? De fata cu Tsunade? Ce nesimtit, macar de ar avea bunul simt de a ma viola fara sa stie sotia lui. Oamenii astia sunt de o perversitate rara. Privesc intrebator catre Pain. Ne intelegem din priviri si acesta incepe sa imi spuna cine mai e “convocat†de sef. Se pare ca vor veni Naruto, fratii Uchiha si o tipa pe nume Hinata.
Abia astept sa o cunosc, daca e de treaba ca ceilalti ne vom intelege bine. Auzind ca vine si Itachi vroiam sa arat bine, sa fiu perfecta, insa nu doar pentru el ci si pentru mine. Ma ingrijoreaza atitudinea mea fata de el, de ce e atat de important pentru mine? Nici macar nu il cunosc bine, poate el se poarta asa cu toate fetele iar eu ma amagesc degeaba. Degeaba sper ca cine ar putea avea sentimente pentru mine.
Pentru ceilalalti eu sunt o simpla prezenta, un simplu corp, doar carne si oase si atat. Nici urma de suflet. Si asta doar pentru ca imi stiu trecutul. Cred ca pentru ca mi-am ucis proprii parinti sunt un monstru fara inima, dar se insala… Am un suflet, plin de suferinta, de lacrimi. Defapt e atata durere in sufletul meu incat nici nu stiu cum pot zambi. Cum as putea fi fericita cand stiu ca nimanui nu ii pasa daca mor sau traiesc, daca sunt trista sau nu?
Dar pentru amicii mei sunt importanta, pentru toti… Il pot ajuta pe Jiraiya cu afacerile sale murdare, pot fi curva de o noapte lui Pain, “iubita†lui Itachi. Deci merita sa traiesc… Daca ma gandesc bine singurul meu prieten este Naruto. El a fost dragut cu mine si dupa ce a aflat motivul pentru care am fost inchisa. Defapt, nici macar nu a bagat in seama acest lucru. A continuat sa fie el insusi cu mine. Nu m-a privit cu scarba sau frica. S-a uitat la mine ca la un egal. Si chiar daca este finul acelui egocentrist maniac e cel mai normal tip pe care il cunosc. Aud cum Pain imi striga numele, iar m-am afundat in ganduri si am uitat de toate. Aceasta senzatie e ciudata.
E ca atunci cand eram mica si invatam la biologie. Incercam sa invat, chiar citeam lectiile, insa dupa doua zeci de minute ma “trezeam†la realitate… Caietul de biologie era pe pat iar eu ma holbam la pereti. Straniu, chiar straniu. Si Pain ma striga iar. De data asta imi revin si ii spun ca vreau sa mergem la mall sa imi cumpar ceva. Aproba dezamagit si imi dau seama de ceva: nu am bani, cu ce imi voi cumpara hainele? Dupa ce ca le sunt datoare vanduta acestor oameni nu le pot cere bani si pentru nevoile mele stupide.
Chiar nu stiu ce sa fac. Privesc in jur incruntata, incercand sa gasesc o solutie. Pain imi observa noua atitudine si ma intreaba ce sa intampla. Ma simt penibil, ce sa ii spun? “Stii Pain, merci mult ca m-ai scos din inchisoare… Nu vrei sa imi dai si bani de haine? †Nu pot face asta. Oricum a facut prea multe pentru mine… Si imi este atat de ciuda cand ma gandesc la asta, imi vine sa plang. Cum voi putea sa imi platesc datoria fata de Pain si prietenii sai? Acest gand ma inspaimanta.
Simt cum cineva imi da o palma si imi ridic privirea in timp ce imi duc involuntar mana la obrazul lovit.
- Fii atenta cand vorbesc cu tine! Cand pun intrebari in propria mea casa imi place sa mi se raspunda.
Gata, nu mai rezist. Poate incerc prea mult sa par ceea ce nu sunt. Eu sunt o fiinta umana si am sentimente, am! Simt cum lacrimile fierbinti se preling pe fata mea alba ca laptele degresat. De ce plang?
Pai in primul rand pentru ca am prea multe datorii fata de prieteni si in al doilea rand pentru ca am cedat in fata lui. Nu vroiam sa ma vada asa. Incep sa plang din ce in ce ma tare, mai ales de ciuda. Eu nu am voie sa plang, nu am voie. Eu trebuie sa fiu puternica, daca cedez nimeni nu imi va acorda a doua sansa, doar vor profita de momentul meu de slabiciune si ma vor face sa sufar si mai mult. Pentru ca asa stau lucrurile.
Stau pe jos, cu capul si mainile pe genunchi si continui sa plang. O mana calda imi atinge umarul, este Pain. Se aseaza pe podea si ma ia in brate, spunundu-mi ca orice s-a intamplat totul va fi bine. Ma surprinde acest fel al lui de a se purta cu mine. Stransoarea lui e din ce in ce mai puternica. Oare chiar ii pasa ca eu sufar? Sau vrea doar sa para dragut? Nu stiu…
Continui sa suspin si incerc sa spun ceva, insa nu imi gasesc cuvintele. Respir din ce in ce mai greu pe gura, tot nu reusesc sa vorbesc. Inima imi bate din ce in ce mai tare. Ma uit catre Pain. Acesta ma priveste ingrijorat. Se apropie mai mult de mine si isi pune degetul aratator pe buzele mele, spunandu-mi sa ma calmez.
Dupa cateva secunde isi plimba mana pe fata mea. Ii este frica sa ma atinga, parca as fi de portelan, iar el nu vrea sa patesc ceva. Era din ce mai aproape de mine dar nu conta. Vroiam sa simt afectiune, sa simt ca exista macar o persoana careia ii pasa de mine. Ii priveam cu pofta buzele, abia asteptam sa le atinga pe ale mele. Cand mai era doar un centimentru intre buzele noastre am inchis ochii.
- Sigur vrei asta?
E ultimul lucru pe care vroiam sa il aud. Asta gandeste cu capul?
- Las-o balta…
Ma ridic de pe jos stergandu-ma cu mainile la ochi. Probabil mi-a curs tot machiajul si arat ca un monstru, dar mai conta? Incep sa caut cheile masinii lui Pain. Ma simt mult mai bine. Se pare ca atata plans m-a ajutat. Gasesc cheile care se aflau pe masuta din fata canapelei si ies din casa. Fug la masina si o pornesc.
Da, sunt intr-un tricou si o pereche de boxeri si nu imi pasa. Pfff… A murit motorul, nu-i nimic, o pornesc iar. De data asta totul merge bine. Il vad pe Pain in pragul usii privind stupefiat. Eu scot masina din curte si dusa sunt. Dupa cinci minute de condus imi dau seama ca nu stiu unde locuieste Jiraiya. Intorc masina si ma indrept spre casa lui Pain. Conduc incet, incercand sa respect semafoarele si semnele de circulatie. Chiar daca nu am carnet stiu sa conduc, ma invatase tata acum mult timp in urma.
Parchez cu grija masina in fata casei. Oare cat de mult ma va injura Pain pentru asta? Nici nu vreau sa stiu. Intru in casa ca o pisica fricoasa si il caut cu privirea. E pe canapea cu un pahar de whisky in mana. Ma duc la el si ii arunc paharul care sfarseste bucati pe podea. Pain se ridica si e gata sa imi dea una insa cand vede pe cine vrea sa loveasca se opreste.
- Ce dracu aveai tu cu bautura mea nebuno?
- Nu mai bea atata cretinule! Unde dracu crezi ca ajungi cu atata alcool? La dezalcoolizare, iti spun eu.
- Vorbeste mai frumos inconstiento! Crezi ca mata ar fi mandra daca te-ar auzi acum?
Poftim? A vorbit de ea acum? Probabil ca nu ar fi mandra de mine, dar nu vreau ca el sa ajunga un alcoolic asa cum era tata. Dar acum sunt bine, sunt dura din nou. Pot suporta ura lui pentru mine.
- Pai poate ar fi. Daca te mai prind cu atata bautura te omor cu mana mea. Ai inteles?
- Hmm. De ce te-ai intors?
Alt moment penibil in dimineata asta. Pai ce sa fac, ii spun adevarul. La auzul covintelor mele incepe sa rada, dar se abtine. Imi ia cheile din mana si ma trage dupa el.
Parasim casa si ne urcam in masina. Pain este destul de nervos, nu inteleg de ce. Dar gata cu lucrurile astea stupide, trebuie sa fiu atenta ca data viitoare sa pot ajunge singura la Jiraiya. Dar oare pot fi atenta? Idiotul de langa mine conduce ca un nebun ce probabil si este. Cu ce l-am suparat? Probabil raspunsul este evident insa nu imi dau eu seama la ora asta. Acum ajung si eu la o concluzie: trebuie sa imi pun centura pe viitor fiindca daca mai pune Pain o frana ca asta o sa zbor prin parbriz. Imi spune sa sar din masina imediat. Wow, ce-i cu atitudinea asta? In fine, il ignor si intru in vila sefului.
Toti ne asteptau. Dupa ce ma vad bine aud un tipat, ce probabil apartinea sotiei sefului, si o ceasca de cafea spargandu-se. Tsunade tocmai ii daduse drumul. Doamna era socata si nu era singura. O tipa cu parul negru cu reflexii mov si ochii lila ma privea in acelasi mod. Presupun ca ea e Hinata. Insa baietii… salivau! Si Jiraiya e cel mai balos.
- Ella draga, pune mana la ochi mami. Domnisoara de aici nu este tocmai decenta, sau… “domnisoaraâ€. spune Tsunade adresandu-se catre fiica ei.
- Stii ce, nu ma lua cu d-astea. Sunt mai virgina decat erai tu cand te-ai maritat!
Si i-as mai fi zis vreo doua daca nu ma facea Itachi sa tac. Mi-a pus gura la mana si m-a scos din camera. Eram nervoasa, vroiam sa urlu, sa o injur pe blonda, insa nu puteam. Tot ce am auzit din camera cealalalta a fost un mic comentariu al Ellei:
- Mamiiii! Ce inseamna “virgina†? Eu nu sunt asa!
Copii mici, ce sa le ceri? Continui sa ma zbat, insa idiotul de Itachi nu imi da drumul. Am reusit sa soptesc un: “lasa-ma dr*ca sa vorbesc†. Nu ii place ce ma chinui eu sa zic aici.
- Nu vrei sa termini? Lasa! Te fac eu sa taci…
- Sa te vad Uchiha!
Se pare ca imediat a trecut la fapte…
Poza Ellei
Asta e tot. Sa nu aud prin comm.`urile voastre aberatii legate de ce vrea Itachi sa faca!: ))Inteles? Si am o intrebare: credeti ca merita sa ma gandesc si la sezonul al doilea? Eu am o idee, insa daca nimeni nu e interesat nu ma mai chinui. Astept opiniile voastre:P
Eu am corectat, scuze daca mai am greseli:(.
P.S: Imi cer scuze daca am uitat sa anunt pe cineva:(.
Sper ca acest capitol e mai bun:|.
Capitolul X
~Konan~
~Konan~
Jenant si penibil, cum ar zice casa locco: jenibil. Plec capul cat de jos posibil, chiar nu vreau sa il vad. Adica trebuie sa recunosc, ma holbam ca o nesimtita. Parca nu mai vazusem asa ceva. Rusine Konan, rusine! Gandurile mele sunt intrerupte de… liniste? Pain s-a oprit din ras si este destul de serios acum. Coboara din pat si se indreapta catre dulap.
E ciufulit dupa somn, are o fata adormita si e in costumul lui Adam, chiar sexy. Dupa ce a gasit ce cauta isi da seama si el ca este nud si roseste. Chiar dragut… Ia cat de repede posibil o pereche de boxeri negri pe care scrie cu rosu “I’m so hot†, cand am citit prima data acel mesaj am spus in sinea mea “Yes, you are! †si jur ca daca nu ma controlez am sa salivez cat de curand. El continua sa se imbrace cu o pereche de jeansi de un albastru foarte inchis si un tricou negru. Ca de obicei, arata bine.
Devine si mai serios decat inainte si de intinde in pat, tinandu-si mainile dupa cap.
- La ce te uiti? intreaba el. Imbraca-te! Sefu’ asteapta.
- Dar… nu am haine si nu vreau sa merg la Jiray…aaa, sefu cu aceleasi tinuta de data trecuta.
- Offf, femeile! Cauta si tu ceva in dulapul ala, trebuie sa gasesti haine ale fostelor mele iubite.
Al dracu, eu nu port orice. Dar ca sa nu ne certam din cauza acestui lucru stupid ma ridic din pat si ma indrept spre sifonier si incep sa caut haine de fete.
Am cautat atent deoarece chiar vroiam ca aceasta dimineata sa nu fie atat de proasta. Dupa cateva minute bune gasesc o fusta gri, care este atat de scurta incat m-am gandit de doua ori inainte sa o numesc “fusta†, si un top roz pitiponcesc mulat. Serios? Roz? Mai degraba ma duc asa cum sunt, adica in hainele lui Pain, decat cu chestiile alea pe care unii, adica unele le pot purta. Deci ma decid sa ii spun ca vin exact asa cum ma vede acum.
- Esti nebuna femeie? Daca te vede mosu ala asa te f*te si de fata cu nevasta-sa!
Ce? Am facut niste ochi mari, cum adica? De fata cu Tsunade? Ce nesimtit, macar de ar avea bunul simt de a ma viola fara sa stie sotia lui. Oamenii astia sunt de o perversitate rara. Privesc intrebator catre Pain. Ne intelegem din priviri si acesta incepe sa imi spuna cine mai e “convocat†de sef. Se pare ca vor veni Naruto, fratii Uchiha si o tipa pe nume Hinata.
Abia astept sa o cunosc, daca e de treaba ca ceilalti ne vom intelege bine. Auzind ca vine si Itachi vroiam sa arat bine, sa fiu perfecta, insa nu doar pentru el ci si pentru mine. Ma ingrijoreaza atitudinea mea fata de el, de ce e atat de important pentru mine? Nici macar nu il cunosc bine, poate el se poarta asa cu toate fetele iar eu ma amagesc degeaba. Degeaba sper ca cine ar putea avea sentimente pentru mine.
Pentru ceilalalti eu sunt o simpla prezenta, un simplu corp, doar carne si oase si atat. Nici urma de suflet. Si asta doar pentru ca imi stiu trecutul. Cred ca pentru ca mi-am ucis proprii parinti sunt un monstru fara inima, dar se insala… Am un suflet, plin de suferinta, de lacrimi. Defapt e atata durere in sufletul meu incat nici nu stiu cum pot zambi. Cum as putea fi fericita cand stiu ca nimanui nu ii pasa daca mor sau traiesc, daca sunt trista sau nu?
Dar pentru amicii mei sunt importanta, pentru toti… Il pot ajuta pe Jiraiya cu afacerile sale murdare, pot fi curva de o noapte lui Pain, “iubita†lui Itachi. Deci merita sa traiesc… Daca ma gandesc bine singurul meu prieten este Naruto. El a fost dragut cu mine si dupa ce a aflat motivul pentru care am fost inchisa. Defapt, nici macar nu a bagat in seama acest lucru. A continuat sa fie el insusi cu mine. Nu m-a privit cu scarba sau frica. S-a uitat la mine ca la un egal. Si chiar daca este finul acelui egocentrist maniac e cel mai normal tip pe care il cunosc. Aud cum Pain imi striga numele, iar m-am afundat in ganduri si am uitat de toate. Aceasta senzatie e ciudata.
E ca atunci cand eram mica si invatam la biologie. Incercam sa invat, chiar citeam lectiile, insa dupa doua zeci de minute ma “trezeam†la realitate… Caietul de biologie era pe pat iar eu ma holbam la pereti. Straniu, chiar straniu. Si Pain ma striga iar. De data asta imi revin si ii spun ca vreau sa mergem la mall sa imi cumpar ceva. Aproba dezamagit si imi dau seama de ceva: nu am bani, cu ce imi voi cumpara hainele? Dupa ce ca le sunt datoare vanduta acestor oameni nu le pot cere bani si pentru nevoile mele stupide.
Chiar nu stiu ce sa fac. Privesc in jur incruntata, incercand sa gasesc o solutie. Pain imi observa noua atitudine si ma intreaba ce sa intampla. Ma simt penibil, ce sa ii spun? “Stii Pain, merci mult ca m-ai scos din inchisoare… Nu vrei sa imi dai si bani de haine? †Nu pot face asta. Oricum a facut prea multe pentru mine… Si imi este atat de ciuda cand ma gandesc la asta, imi vine sa plang. Cum voi putea sa imi platesc datoria fata de Pain si prietenii sai? Acest gand ma inspaimanta.
Simt cum cineva imi da o palma si imi ridic privirea in timp ce imi duc involuntar mana la obrazul lovit.
- Fii atenta cand vorbesc cu tine! Cand pun intrebari in propria mea casa imi place sa mi se raspunda.
Gata, nu mai rezist. Poate incerc prea mult sa par ceea ce nu sunt. Eu sunt o fiinta umana si am sentimente, am! Simt cum lacrimile fierbinti se preling pe fata mea alba ca laptele degresat. De ce plang?
Pai in primul rand pentru ca am prea multe datorii fata de prieteni si in al doilea rand pentru ca am cedat in fata lui. Nu vroiam sa ma vada asa. Incep sa plang din ce in ce ma tare, mai ales de ciuda. Eu nu am voie sa plang, nu am voie. Eu trebuie sa fiu puternica, daca cedez nimeni nu imi va acorda a doua sansa, doar vor profita de momentul meu de slabiciune si ma vor face sa sufar si mai mult. Pentru ca asa stau lucrurile.
Stau pe jos, cu capul si mainile pe genunchi si continui sa plang. O mana calda imi atinge umarul, este Pain. Se aseaza pe podea si ma ia in brate, spunundu-mi ca orice s-a intamplat totul va fi bine. Ma surprinde acest fel al lui de a se purta cu mine. Stransoarea lui e din ce in ce mai puternica. Oare chiar ii pasa ca eu sufar? Sau vrea doar sa para dragut? Nu stiu…
Continui sa suspin si incerc sa spun ceva, insa nu imi gasesc cuvintele. Respir din ce in ce mai greu pe gura, tot nu reusesc sa vorbesc. Inima imi bate din ce in ce mai tare. Ma uit catre Pain. Acesta ma priveste ingrijorat. Se apropie mai mult de mine si isi pune degetul aratator pe buzele mele, spunandu-mi sa ma calmez.
Dupa cateva secunde isi plimba mana pe fata mea. Ii este frica sa ma atinga, parca as fi de portelan, iar el nu vrea sa patesc ceva. Era din ce mai aproape de mine dar nu conta. Vroiam sa simt afectiune, sa simt ca exista macar o persoana careia ii pasa de mine. Ii priveam cu pofta buzele, abia asteptam sa le atinga pe ale mele. Cand mai era doar un centimentru intre buzele noastre am inchis ochii.
- Sigur vrei asta?
E ultimul lucru pe care vroiam sa il aud. Asta gandeste cu capul?
- Las-o balta…
Ma ridic de pe jos stergandu-ma cu mainile la ochi. Probabil mi-a curs tot machiajul si arat ca un monstru, dar mai conta? Incep sa caut cheile masinii lui Pain. Ma simt mult mai bine. Se pare ca atata plans m-a ajutat. Gasesc cheile care se aflau pe masuta din fata canapelei si ies din casa. Fug la masina si o pornesc.
Da, sunt intr-un tricou si o pereche de boxeri si nu imi pasa. Pfff… A murit motorul, nu-i nimic, o pornesc iar. De data asta totul merge bine. Il vad pe Pain in pragul usii privind stupefiat. Eu scot masina din curte si dusa sunt. Dupa cinci minute de condus imi dau seama ca nu stiu unde locuieste Jiraiya. Intorc masina si ma indrept spre casa lui Pain. Conduc incet, incercand sa respect semafoarele si semnele de circulatie. Chiar daca nu am carnet stiu sa conduc, ma invatase tata acum mult timp in urma.
Parchez cu grija masina in fata casei. Oare cat de mult ma va injura Pain pentru asta? Nici nu vreau sa stiu. Intru in casa ca o pisica fricoasa si il caut cu privirea. E pe canapea cu un pahar de whisky in mana. Ma duc la el si ii arunc paharul care sfarseste bucati pe podea. Pain se ridica si e gata sa imi dea una insa cand vede pe cine vrea sa loveasca se opreste.
- Ce dracu aveai tu cu bautura mea nebuno?
- Nu mai bea atata cretinule! Unde dracu crezi ca ajungi cu atata alcool? La dezalcoolizare, iti spun eu.
- Vorbeste mai frumos inconstiento! Crezi ca mata ar fi mandra daca te-ar auzi acum?
Poftim? A vorbit de ea acum? Probabil ca nu ar fi mandra de mine, dar nu vreau ca el sa ajunga un alcoolic asa cum era tata. Dar acum sunt bine, sunt dura din nou. Pot suporta ura lui pentru mine.
- Pai poate ar fi. Daca te mai prind cu atata bautura te omor cu mana mea. Ai inteles?
- Hmm. De ce te-ai intors?
Alt moment penibil in dimineata asta. Pai ce sa fac, ii spun adevarul. La auzul covintelor mele incepe sa rada, dar se abtine. Imi ia cheile din mana si ma trage dupa el.
Parasim casa si ne urcam in masina. Pain este destul de nervos, nu inteleg de ce. Dar gata cu lucrurile astea stupide, trebuie sa fiu atenta ca data viitoare sa pot ajunge singura la Jiraiya. Dar oare pot fi atenta? Idiotul de langa mine conduce ca un nebun ce probabil si este. Cu ce l-am suparat? Probabil raspunsul este evident insa nu imi dau eu seama la ora asta. Acum ajung si eu la o concluzie: trebuie sa imi pun centura pe viitor fiindca daca mai pune Pain o frana ca asta o sa zbor prin parbriz. Imi spune sa sar din masina imediat. Wow, ce-i cu atitudinea asta? In fine, il ignor si intru in vila sefului.
Toti ne asteptau. Dupa ce ma vad bine aud un tipat, ce probabil apartinea sotiei sefului, si o ceasca de cafea spargandu-se. Tsunade tocmai ii daduse drumul. Doamna era socata si nu era singura. O tipa cu parul negru cu reflexii mov si ochii lila ma privea in acelasi mod. Presupun ca ea e Hinata. Insa baietii… salivau! Si Jiraiya e cel mai balos.
- Ella draga, pune mana la ochi mami. Domnisoara de aici nu este tocmai decenta, sau… “domnisoaraâ€. spune Tsunade adresandu-se catre fiica ei.
- Stii ce, nu ma lua cu d-astea. Sunt mai virgina decat erai tu cand te-ai maritat!
Si i-as mai fi zis vreo doua daca nu ma facea Itachi sa tac. Mi-a pus gura la mana si m-a scos din camera. Eram nervoasa, vroiam sa urlu, sa o injur pe blonda, insa nu puteam. Tot ce am auzit din camera cealalalta a fost un mic comentariu al Ellei:
- Mamiiii! Ce inseamna “virgina†? Eu nu sunt asa!
Copii mici, ce sa le ceri? Continui sa ma zbat, insa idiotul de Itachi nu imi da drumul. Am reusit sa soptesc un: “lasa-ma dr*ca sa vorbesc†. Nu ii place ce ma chinui eu sa zic aici.
- Nu vrei sa termini? Lasa! Te fac eu sa taci…
- Sa te vad Uchiha!
Se pare ca imediat a trecut la fapte…
Poza Ellei
Asta e tot. Sa nu aud prin comm.`urile voastre aberatii legate de ce vrea Itachi sa faca!: ))Inteles? Si am o intrebare: credeti ca merita sa ma gandesc si la sezonul al doilea? Eu am o idee, insa daca nimeni nu e interesat nu ma mai chinui. Astept opiniile voastre:P
Eu am corectat, scuze daca mai am greseli:(.
P.S: Imi cer scuze daca am uitat sa anunt pe cineva:(.
![[Imagine: eKyCOTm.png]](http://i.imgur.com/eKyCOTm.png)
If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.