Hello~ Îmi cer scuze pentru întârziere. Nu am avut aşa mare inspiratie nu am vrut să o dau în bară ca şi cu capiolul 2. :)) Sper să vă placă acest capitol, m-am straduit să nu fie prea mult dialog, poate o să vi se pară plictisitor sau ceva, dar eu cred că aşa ar trebui să fie un capitol care descrie această partea de viaţă a lui Jaejoong. Liiiii da, în capitolul acesta o să-şi facă aparitia our Yunho :]].Sper să vă placă, deşi explicatia aia înflorită o să vină doar în capitolul 4. Sper să vă placa ! *hugs* multumesc că cititi ;3
Addeh - multumesc de comm *hugs* da, am pus întentionat faza aia cu greturile, alea alea :)) mă bucur că îţi place acest fic ;3 nu ştii cât mă bucură să aud aceste cuvinte.
yaoi maniac - multumesc de comm dear *hugs*
~_~ PsYcHo KiD ~_~ - am fost rapidă, dar nu ştiu de ce mi se pare că am stricat capitolul cu graba mea. :)) multumesc de comm *hugs*
dot dot curve :) - haaaah[ mă bucur că ai avut genul acela de reactie *giggles* multumesc de comm dear *hugs*
BLforever - aaah ce bine că mai există pe zup altă obsedată de mpreg *laughs* multumesc de comm *hugs*
βεκi - aici ai o parte a reactiei lui yunho, mai peste câteva capitole cred că o să fac ceva un fel de "interlude" din perspectiva lui yunho. :)) multumesc de comm *hugs*
ȯMissDark«╠- povestea o să fie defapt despre interactia lui jaejoong şi yunho după ce se nasc copii şi încercarile, reuşirile şi eşuarile să încerce să fie o familie, multumesc că citeşti *hugs*
Capitolul 3
Când am ajuns acasă de la doctor nu m-am oprit nici să o salut pe mama. Gândurile îmi erau toate împrăştiate şi îmbârligate prin cap. Am auzit-o pe Jessica dând ceva explicatii mai mult grabite, îmbârligate şi fară sens. A venit după mine în cameră, a închis uşa cu cheia, şi-a dat pantofii jos şi a sarit lângă mine în pat. Preţ de câteva minute am stat tacuti amândoi. Eu nu ştiam de unde să încep, iar ea cred că nu vroia să mă preseze să-i spun totul. M-am întors spre ea uitându-mă în ochii ei adânc, pentru a încercă să vad dincolo de ea. Am lasat un oftat şi m-am uitat spre tavan.
- Totul a început când aveam doisprezece ani ...
Şi aşa am început să-i povestesc totul. Despre cum am aflat că am acel uter şi ceea ce e necesar pentru corpul meu. Controalele pe care trebuie să le fac la fiecare şase luni. Abilitatea mea de a concepe o fiinţă umană la fel ca şi o femeie şi alte detalii neimportante, dar pe care am avut nevoia să i le împartăşesc. Când am terminat toate acestea nu mi-am dat seama că aveam lacrimi în ochi. E greu, e greu să povesteşti cuiva ceva care te face mai diferiti de altii. E greu să ştii că tu eşti un ciudat. Sunt gay şi pe deasupra am şi uter. Dublă ciudăţenie.
- Jae, ştiu la ce te gandeşti acum. Te cunosc. Nu eşti ciudat. Eşti special. Gâdeşte-te că sunt multe femei care nu au acel „dar” pe care tu îl ai. Şi în plus o să ai un bebelaş nu ţi se pare superb ?
Am dat din cap aprobând-o, apoi mi-am pus capul pe pieptul ei, aveam nevoie de caldură şi iubire neconditionată, iar ea mi-o transmitea. Adevarul e că nici nu m-am gândit că acea noapte plină de „pasiune” între mine şi Yunho ar avea o consecinţă atât de gravă. dacă pot să-i spun aşa. Un copil. O responsabilitate mare. O viaţă crescând în interiorul meu. Ce se va alege de acest copil dacă o să-l pastrez ? Cum îl vor privi cei din jur când vor afla că el provine dintr-un barbat, nu dintr-o femeie ? Cum va reactiona el când va fi destul de mare ca să înteleagă cum stă treaba cu reproducerea ? Ce o să fac când o să mă întrebe el de ce nu are o mamă şi are doar un tată ? Cum să îi explic că eu sunt amandouă pentru el ? Ce o să-i raspund când mă va întreba „cine e tatal meu” ? Toate întrebarile acelea mi-au zburat prin minte întorcându-mi stomacul pe dos. Din nou am simtit nevoia de a da afară acel „rau” din stomacul meu. M-am ridicat de pe pieptul lui Jess şi am fugit la baie, ignorând ciocanitul la uşa camerei mele.
După ce am terminat de varsat, m-am spalat pe dinti şi practic mi-am târât picioarele în cameră, unde am avut surpriza să îl gasesc pe Changmin.
- Hyung*, arăţi ca naiba !
A spus direct. Am zâmbit şi m-am dus şi m-am pus în pat, eram prea obosit, fizic şi psihic. Cine s-ar fi gândit că un tânar de douazeci de ani ca şi mine ar avea atâtea complicatii în această perioadă a vietii când ar trebui să se distreze şi să petreacă şi să facă sex nebun cam cinci zile din şapte. Dar nu, eu a trebuit să mă distrez pentru o noapte, să petrec pentru o noapte, să fac sex nebun pentru o noapte cu iubira vietii mele care nu dă nici doi bani pe mine şi să ramân şi însarcinat !
M-am uitat catre Jessica şi Changmin care vorbeau între ei, el având o expresie pe faţă plină de uimire, probail iubita lui deja îi dadea detaliile picante. Apoi l-am vazuit uitându-se la mine, mi-am întors imediat privire. Nu vroiam să îi aflu reactia dacă era una negativă.
- Jae hyung, uită-te la mine !
Muşcându-mi buza inferioară mi-am întors privirea spre el. Aveam lacrimi în ochi, de asta sunt sigur, pentru că ochii îmi ardeau. L-am vazut apropiindu-se de mine, iar eu m-am ridicat de pe pat şi mi-am închis ochii. Eram pregatit să-i aud vorbele urâte, dar în schimb am simtit o pereche de brate în jurul meu iar apoi corpul lui presat lângă al meu. Am clipit des de câteva ori, ce se întâmplase ?
- Îmi pare rau, Jae-hyung, atât de rau, dacă aş putea da timpul înapoi nu te-aş fi lasat singur la petrecere şi aşa nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă Yunho-hyung ar fi ştiut cine eşti nu te-ar fi tratat aşa. Ştiu că eşti ranit, dar vreau să te rog un lucru ... nu avorta, o să te ajut eu, iau eu responsabilitatea dacă e voie, dar nu avorta copilul ! Jess este de aceeaşi parere ca şi mine. Sunt sigur că şi Yoochun-hyung ar face la fel.
Am plâns şi mai tare strângându-l în brate pe Changmin. Acum sunt sigur că astea sunt din cauza, sarcinii, la naiba, mi-a explicat doctorul când aveam nouasprezece ani că dacă am să ramân vreodată însarcinat o să fiu la fel ca şi femeile, foarte sensibil.
Nu îmi venea să cred ceea ce a spus el, era în stare să se facă responsabil pentru ceva ce nu a facut. Să fi în stare de aceste lucruri, înseamnă să ai o prietenie adevarată ? Nu am avut alt prieten înafară de Yoochun, dar pentru el aş fi în stare de aşa ceva.
Changmin, el care nu mă ştie de aşa mult timp este în stare să facă acest lucru pentru mine ? Bineînteles că nu am de gând să accept aşa prostie şi eu am o vină, nu e ca şi cum Yunho m-ar fi violat. M-am retras din îmbrăţişarea lui şi m-am uitat în ochii lui.
- Nu. Nu o să te las să faci aşa ceva. Îţi multumesc, niciodată nu m-am gândit că ar exista altă persoană înafară de Yoochun care ar face aşa ceva pentru mine, dar nu e ca şi cum toată vina e a lui ... Yunho. Şi eu sunt vinovat, nu m-a violat ştii asta bine, aşa că acest copil este responsabilitatea mea, doar a mea, nu vreau să vă implic şi pe voi. Şi nu, nu o să avortez, asta ar însemna să fiu un laş, o să înfrunt lumea pentru el, trebuie să o fac pentru mine şi pentru copil.
I-am spus zâmbind printre lacrimi. Mi-a zâmbit la rândul lui şi m-a îmbrăţişat din nou. Am auzit-o pe Jessica suspinând şi m-am uitat catre ea.
- Treci aici, plângacioaso.
I-am spus râzând. S-a grabit şi a venit fugind catre mine şi Changmin îmbrăţisându-ne. Prietenie ... cred că mă pot obişnui cu altcineva înafară de Yoochun. Până la urmă nu toată lumea judecă la fel.
A doua zi m-am trezit cu o durere de cap imensă. Am încercat să mă ridic în şezut dar o greutate m-a împiedicat. Mi-am deschis ochii doar pentru a-i vedea pe Changmin şi Jessica de o parte şi de alta a corpului meu. Ah, uitasem, noaptea trecută am stat până târziu povestind tot felul de nimicuri pentru viitorul copilului. Am zâmbit prosteşte când mi-am amintit cearta celor doi în ceea ce priveste sexul copilului.
I-am dat mâna lui Changmin, care se afla pe stomacul meu la o parte, iar pe Jessica am pus-o uşor pe spate. M-am ridicat din pat uşor pentru a nu-i trezi şi m-am dus în baie pentru a face un duş şi să mă ocup de toate lucrurile care trebuie facute dimineata.
Dupa ce m-am terminat de aranjat am ieşit din baie şi din cameră şi am coborât în sufragerie ca să o caut pe mama, dar nu era acolo. M-am dus în bucatarie şi am vazut un bilet lipit de frigider prin care mă anunta că a plecat mai devreme la companie.
Am început că pregatesc micul dejun. Mi-am spus că azi o să fac ceva simplu, omletă cu legume şi bacon prajit. Am lucrat rapid la cele trei portii şi m-am dus înapoi în cameră pentru a-i trezi pe cei doi. Când am întrat am observat că Jessica era singură în pat m-am întrebat unde e Minnie dar apoi am auzit apa la duş şi mi-am dat seama unde era Changmin. M-am dus spre fată şi am început să o mişc putin pentru a o trezi. Îndată ce s-a ridicat de pe pat m-a întrebat unde e iubitul ei. Am chicotit la auzul întrebarii ei, mereu când stateau peste noapte cu mine asta era prima ei întrebare când nu îl vedea lângă ea. I-am aratat uşa de la baie şi mi-a zâmbit îndreptându-se catre încapere.
- Să nu întârziati la micul dejun !
I-am spus înainte să ies din cameră ca să aibă intimitate, ca între iubiti. Am oftat în timp ce mă îndreptam spre bucatarie. Încă nu am trecut peste faza de „viitor parinte singur”. Mă întreb cum ar reactiona Yunho dacă ar şti adevarul. Inconştient mi-am pus mâna pe stomac, acum că mă gândesc bine, am o mică umflatură la zona abdomenului, cum de nu am observat-o ? Mereu am fost slab şi se vede că nu mai am abdomenul la fel de plat ca înainte. Mi-am scuturat capul uşor dându-mi seama cât de prostuţ sunt.
I-am auzit pe cei doi coborând jos şi mergând spre sufragerie. M-am grabit să iau cafelele şi m-am dus şi eu. Am zâmbit când i-am vazut şi le-am pus câte o ceaşcă în faţă. M-am aşezet şi eu vrând să iau o gură din cafea, dar Changmin m-a oprit. M-am uitat la el curios.
- Cafeaua nu e bună pentru sarcină. Jess, du-te şi adu-i suc de portocale.
Vorbele lui m-au lasat într-o stare de şoc, dar mi-am revenit repede începând să râd. Nu îmi venea să cred că am auzit aşa ceva din gura lui, zici că el era tatal copilului. Când a venit Jess înapoi încă nu terminasem să râd. Am luat o gură de suc şi apoi am început să mânânc, din când în când chicotind. L-am vazut pe Changmin dând din cap în semn dezaprobator iar pe Jess am auzit-o râzând.
- Tu de ce râzi ?
A întrebat-o Changmin uitându-se la ea vrând să pară suparat.
- Zici că eşti un tată care a aflat că fata lui e însarcinată.
A spus iar apoi a continuat să râdă şi eu facând la fel. Jessica ştie cum şi când să-l enerveze pe Changmin, când mânânca. Dacă există un lucru pe care-l iubeşte la fel de mult ca pe iubita lui, acela este mâncarea. Aşa că dacă vrei să-l „pedepseşti” pur şi simplu nu îi dai de mâncare.
- Cine e însarcinată ?
A venit o voce din spatele meu. I-am vazut pe cei doi marindu-şi ochii iar apoi eu m-am întors pentru a vedea cui îi apartinea vocea. În spatele meu era doamna Han cu o expresie uşor surprinsă pe fata ei. Ce zi era azi ? Miercuri ? Ah la naiba, azi era ziua noastră de ieşit împreună. Am înghitit în gol. Presupun că dacă a acceptat că sunt gay, ar putea să accepte şi alte ciudăţenii nu ?
M-am întors spre Changmin care era gata să raspundă dar l-am privit în ochi parcă spunându-i să se oprească. Am luat un şervt şi m-am şters la gură iar apoi m-am ridicat de pe scaun. Am întâmpinat-o cu un zâmbet şi cu o îmbrăţişare. Am luat-o de mână şi am condus-o spre masă spunându-i să ia loc.
- Nu e o fată care e însarcinată, ci mai degrabă eu sunt.
I-am raspuns muşcându-mi buza inferioară, m-am uitat spre fata ei pe care era scrisă ŞOC cu litere mari, presupun că a luat vestea bine, din moment ce nu a început să strige pe aici.
- Glumeşti nu-i aşa ? Cum se poate aşa ceva ? Eşti un barbat, gay, dar tot eşti barbat, chiar dacă îţi place să fi uke-ul în relatie.
A început să spună entuziasmată iar eu nu m-a putut abtine să nu râd. Chiar şi în situatii de genu era amuzantă. După ce m-am liniştit, am început să-i povestesc totul de la cap la coadă. Nu avea rost să-i ascund nimic din moment ce era ca o a doua mamă pentru mine. Am început prin a-i povesti de noaptea petrecută cu Yunho, desigur i-am evitat numele, apoi am trecut la a-i spune de conditia mea mai specială. După ce am terminat să-i relatez acea mică-mare poveste a vietii mele m-am uitat spre Changmin care era şi el surpins, presupun că Jessica nu i-a spus chiar tot. Mi-am îndreptat privirea spre Jeess care mânca fară să pare să-i pese de ceea ce am spus, deja era ceva normal pentru ea chiar şi după câteva ore după ce a auzit „ştirea” asta era una dintre calitatile ei, acceptă totul asa cum e. Am dat din umeri şi m-am uitat iar spre doamna Han care parea că încă e în transă. Când însfârşit şi-a revenit avea un zâmbet ciudat pe buze.
- O să devin bunică ! Aaaah, ce bucurie, nu îmi vine să cred. Jaejoong-ah, te ador !
A sarit de pe scaun ca şi arsă şi a început să îşi manifesteze bucuria. Stai aşa, am înteles eu bine ? Bunică ? De ce ar deveni ea bunică ? M-am încruntat şi m-am uitat la ea. Apoi m-am destins, a spus că o să fiu ca un fiu pentru ea, de aceea probabil. I-am auzit pe cei doi parteneri râzând la cât de entuziasmată era Eunhye, adevarul e că nu încetează să mă uimească cu reactiile ei în ceea ce îmi priveşte viata personală.
Mentionând de bunică, trebuie să-i spun mamei de aceasta veste. Cum va reactiona ? Cred că o să fie dezamagită. Dar surorile mele ? Niciuna dintre ele nu au copii şi sunt mai mari decât mine. Iar eu la douazeci şi trei de ani o să fiu mamă, adică tată, adică ... în fine, tot aia.
- Jae-ah ! Te-ai gândit la un nume ?
Am auzit-o pe Eunhye întrebând. Am dezaprobat din cap şi apoi Changmin m-a completat spunând că ne-am gândit, defapt s-au gândit aseară la toate lucrurile pentru copil. Erau mai entuziasmati decât eram eu, poate e pentru că încă nu îmi vine să cred că o să am un copil cu Yunho. Dacă mă gândesc la toate lucrurile pe care mi le-am dorit de câţiva ani încoace, toate s-au împlinit, doar că nu în felul în care mă aşteptam. Să petrec o noapte plină de pasiune cu Yunho, s-a întâmplat, doar că nu a fost tocmai plină de pasiune. Să am o familie cu cel iubit, se întâmplă în acest moment, dar o sa fie pe jumatate din cauză că tatal, defapt, tipul care m-a lasat însarcinat nu o să fie lângă mine şi lângă copil. Să speram că nu o să ne mai întâlnim niciodată, eu nu vreau să-i dau nicio explicatie şi nu vreau să creadă că vreau să-l fac responsabil de ceva.
- Şi ai de gând să-i spui tatalui ? a întrebat doamna Han în timp ce a baut o gură din cafea.
- Desigur că nu !
Am raspuns încurcat şi ridicându-mi vocea, ceea ce nu am facut niciodată de faţă cu ei. Am simtit cum fata a început să mi se încalzească şi trupul să îmi tremure.
- E doar copilul meu, nu are alt tată. Eu o să-i fiu ambele. Si mamă şi tată. Nu am nevoie de el. Pentru ce ? Să-l trateze urât doar pentru că e un copil care s-a nascut după o noapte în care amandoi am avut nişte dorinte fizice ? Nu, clar că nu ! O să mă descurc singur, nu vreau să ştie că acest copil există !
Am aruncat şervetul din mână şi m-am ridicat de pe scaun murmurând un „nu mai îmi este foame” şi am ieşit în gradină. E adevarat ceea ce am spus acolo, nu îl voi lasa să afle ! Dacă va vrea să îmi ia copilul aşa cum am visat ? Să-l crească cu logodnica lui ! Nu, nu era o optiune să-i spun.
Trei luni au trecut într-o clipită. În acest timp i-am spus mamei de sarcină, a luat-o destul de bine după ce i-am explicat defapt cum am ramas însarcinat, tot în detaliu. I s-a facut milă de mine, desigur. Surorile mele au aflat şi ele, spre deosebire de mama au fost entuziasmate de cum au auzit, nu le-am spus cine e tatal, decât lui Minkyung, care a cerut detaliile impunându-şi autoritatea de “sora mai mare”. Doamna Han a fost lângă mine în tot acest timp ajutându-mă împreună cu mama să trec peste neplacerile sarcinii. Deja aveam o umflatură mare şi vizibilă prin tricourile largi, nu ca înainte că puteam să o ascund. Am fost la doctor, luna trecută pentru ecografie şi m-a surpins spunându-mi că voi avea gemeni ! Mai exact doi baieti. Am ramas împietrit, eram fericit şi în acelaşi timp speriat. Jess a fost cea care m-a însotit la doctor şi a insitat să între cu mine la ecografie să afle şi ea rezultatele deodată cu mine, ţin minte că a plâns douazeci de minute şi am început şi eu să plâng când am vazut-o pe ea. Doctorul intrase în panică, două persoane ieşind plângând dintr-un cabinet de ecografie nu e ceva ce vezi în fiecare zi. După ce ne-am calmat, mi-a dat nişte indicatii despre cum ar trebui să procedez în urmatoarele luni, ce dietă să am, mi-a spus să fac exercitii uşoare până mai pot, apoi din luna a şaptea să stau majoritatea timpului în pat deoreace urma să îmi fie mai greu să mă mişc.
În aceste luni l-am evitat pe Yoochun cât am putut de mult. Ştiu că eram un laş, dar nu eram gata să-i spun adevarul, cel putin nu acum, dacă avea să ştie că un tip anonim m-a lasat însarcinat avea să-l caute şi în gaurile de şarpe să-l facă să îşi asume responsabilitatea iar dacă îi spuneam că liderul lui m-a lasat însarcinat, ceea ce nu e o optiune, avea să-l ucidă oricât respect ar avea pentru el. Aşa că nu aveam altă alegere decât să-l evit cât pot de mult, iar apoi când nu mai pot o să-i spun pe jumatate adevarul.
Deasemena şi Jihye ştie de toată povestea, m-a auzit vorbind odată cu mama ei şi practic ne-a obligat să îi spunem tot. S-a auto-proclamat matuşa lui. Deasemenea şi tatal ei a aflat luna trecută când discutam despre nişte nume pentru copii. A luat-o relativ bine, a fost surpins, i-au trebuit două saptamâni să se obişnuiască să mă vadă cu o burtică. A fost amuzant într-un fel, m-a facut să mă întreb cum ar fi reactionat tata în astfel de cazuri. Cred că în momente de genu îi simt lipsa cel mai mult, ca şi când am păţit acel lucru cu Dongwook, cred că dacă ar fi aflat s-ar fi dus şi i-ar fi ţinut o morală. Mă întreb ce ar fi facut acum ? L-ar fi obligat pe Yunho să îşi asume responsabilitatea cu siguranţă. Oare sunt egoist dacă uneori mă întreb că ar fi fost mai uşor dacă l-aş fi avut lângă mine pe parcursul sarcinii ? Adevarul e că m-am gândit că nu o să fie foarte greu, doar o să-mi crească burta şi atât. Dar am vazut că e total diferit. Mi-e şi milă de mama, cu cinci copii, cum a rezistat la atâta tortură dacă se poate spune aşa. Durerile vin şi se duc când vreau, noroc că nu mai am acele stari de greaţă, dar trebuie să mânânc dublu decât deobicei. Din când în când mai am cate o poftă de ceva mâncare ciudată. Odată am vrut să mânânc pere cu maioneză. Nici eu nu am înteles cum am putut mânca acel lucru. Totuşi, cel mai fregvent lucru pe care îl poftesc sunt bezelele şi ciocolata.
În acest timp m-am mutat într-un aparament cu Jessica şi Changmin, au insistat să locuiască cu mine, deşi eu vroiam să stau singur, aşa că am cumparat apartament cu patru camere. Una pentru mine, una pentru copii, una pentru cei doi tuturei şi alta ... pauză. Sukjin-noona*, fiind necasatorită şi fară obligatii s-a mutat cu mama ca să nu stea singură. Am decorat deja camera copiilor, era albastră cu forme de nori albi. Am vrut să prind imaginea ca şi cum ai fi într-un avion, atuni când cerul albastru şi senin este plin cu nori pufoşi. Două patuturi de copii erau situate în mijlocul camerei, două dulapuri, pline cu haine, majoritatea cumparate de ceilalti, eu am vrut să mai aştept putin, nu mă decisesem pe culori. Sukjin-noona le-a cumparat haine roz şi roşii spunând că trebuie îmbracati şi cu astfel de culori chiar dacă sunt baieti.
Acum mă îndreptam înapoi spre casă, veneam de la doamna Han de acasă şi am spus să trec pe la supermarket pentru a lua ingrediente pentru cină, aveam să pregatesc spaghete, nu ştiam ce vroiau cei doi să mânânce şi nici nu puteam să-i sun, mi-am scapat telefonul pe jos în timp ce încercam să o ajut pe doamna Han să facă kimchi-ul şi a cazut pe jos din buzunar, ecranul spargându-se.
Afară erau două grade şi eu înghetam de frig. De ce oare nu mi-am luat maşina cu mine ? M-am grabit spre casă cât am putut de tare, evitând să fug, ca să nu cumva să cad şi să patesc ceva. Da, am devenit super-protectiv de la un timp încoace. Am învăţat să-i iubesc pe cei doi baietei ai mei mai mult decât pe viata mea. Abia aştept să îi strâng la piept. Jessica e la fel de entuziasmată ca şi mine, abia aşteaptă să aibă şi ea un copil, totuşi Changmin nu se simte pregatit să devină tată.
Am ajuns în cladirea în care era apartamentul nostru, am luat-o pe scari, aveam locuinta doar la etajul doi aşa că puteam să urc scarile ca să fac mişcare în plus. Am bagat cheia în uşa încercând să o rasucesc dar nu am putut-o face, erau deja acasă ? Cum de ? e doar şapte seara şi cei doi nu ajung decât după zece. Am zâmbit fericit cu gândul că aveam să stau la discutii lungi cu ei. Am întrat în casă şi mi-am dat jos papucii şi geaca.
- Changmin-ah ! Jessica ! Sunt acasă !
Am anuntat vesel în timp ce am parcurs holul pentru a merge în bucatarie să pun plasele cu cele cumparate.
- Jaejoong ?
Am auzit o voce din spatele meu care nu seemana nici cu a lui Changmin nici cu a lui Jess. M-am întors speriat doar ca să-l vad pe Yoochun parând suprins.
- Chun ?
Am întrebat prostesc de parcă vroiam să nu pară real. Nu, nu eram pregatit să dau explicatii. De ce acum a trebuit să fie aici ? De ce nu m-a anuntat Changmin ? Defapt, cum să mă anunte, telefonul mi se stricase şi nici nu ştia unde eram ? Am auzit sunete de paşi venind spre bucatarie şi eu am început să-mi muşc buza inferioară, am vazut-o pe Jessica intrând cu privire foarte îngrijorată, a fost urmat de Changmin care avea aceeaşi expresie ca şi ea. Sper că nu e din ce cauză cred eu că e.
Yoochun s-a mutat mai aproape de mine, deşi nu putea trece de Jessica şi Changmin care s-au pus în fata mea ca un fel de scuturi umane. Îngrijorare şi uimire se citea pe fata lui. Mă simteam atât de prost pentru că nu îi spusesem de toată treaba aceasta.
L-am vazut pe Junsu intrând şi el în încapere cu un zâmbet pe buze, care i-a disparut când a observat tensiunea din jurul nostru. Apoi, persoana care l-a urmat , m-a facut să nu pot respira cum trebuie. Genunchii începeau să-mi tremure şi ochii îmi erau umeziti.
- Yunho.
Mi-a scapat numele lui printre buze fară să vreau. Nu puteam să cred ce impact poate să aibă asupra mea doar să-l vad. În inima mea dominau două mari sentimente, ura şi iubirea. Vroiam să plâng să fac o scenă în fata lui Yoochun şi Junsu, să-i cer explicatii, să-i spun cât de mult îl urasc şi ce impact a avut micul lui joc din acea noapte asupra mea. Dar le-am înghitit pe toate. M-am oprit din a-mi lasa lacrimile să curgă şi am afişat un zâmbet pe buze. L-am vazut uitându-se la mine surprins şi cu frică.
- Jaejoong, ce cauti aici ? Şi de ce mi se pare că eşti ceea ce cred eu ?
L-am auzit pe Yoochun întrebând. I-am cerut lui Changmin să se dea la o parte, a ezitat putin dar apoi s-a dat batut. M-am uitat la prietenul meu din liceu cu regeret. Am încercat să par cât mai fericit că îl vad.
- Yoochun-ah ! De când nu te-am vazut ! Ai slabit să ştii ! Junsu-ah ! Mă bucur să te revad !
Apoi m-am întors spre Yunho. Ochii mei privindu-l fară frică, parcă provocându-l să spună ceva.
- Yunho-shii, se pare că sunteti singurul pe care nu l-am întâlnit din DBSK.
Mint. Ştie că mint. Şi Changmin şi Jess ştiu că mint. Îl cunosc mai bine decât ei, mai ales trupul lui, cu mine şi-a aratat şi cealaltă faţă decât cea deobicei de lider responsabil şi iubitor.
- Nu ne-am întâlnit ? Adică, nu, nu ne-am întâlnit. Încântat ... Jaejoong-shii, era nu ?
A început să se bâlbâie iar eu i-am zâmbit cât de adevarat am putut. Apoi m-am întors spre Changmin şi Jessica, îmbrăţisândul pe Minnie şi el m-a strâns în brate. Aveam nevoie să mă ţină cineva pentru că simteam că genunchii mi se înmuiau şi mai tare. L-am auzit pe Changmin spuându-le să meargă în sufragerie în timp ce eu aveam să pregatesc ceva de mâncare.
I-am simtit mâinile pe umerii mei şi m-a tras din îmbrăţisarea lui uitându-se în ochii mei.
- Îmi pare rau, m-au urmarit pâcă aici.
Am închis ochii şi am inspirat şi expirat de mai multe ori. Trebuia să mă calmez. Nu îmi permiteam luxul de a ceda nervos în momentele acestea. Trebuia să le dau explicatii la toti trei, chiar şi lui. Nu ştiam ce o să spun, ce poveste să inventez ca să scap basma curată.
- O să îmi asum eu raspunderea, aşa cum am spus înainte. – a spus Changmin repede.
- Nici să nu te gândeşti. Du-te în sufragerie, eu o să gatesc, dacă am nevoie de ceva o să te chem. Să nu-i zici nicio vorba lui Yoochun, doar spune-i că am să-i explic eu la momentul potrivit.
Nu a parut foarte fericit de situatie dar nu aveam ce să-i fac. Mi-am trecut mâna prin par şi am lasat un oftat plin de frustrare. De ce nu m-am putut duce la mama acasă să ramân cu ea ? Aş fi evitat toti nervii aceştia şi nu m-aş mai simti atât de amenintat. Presupun că lucrurile care sunt menite să iasă la iveală, nu pot fi ţinute ascunse mult timp.
Am început să pregatesc spaghetele. Taiam ceapa cu agresivitate şi plângând de la efectul ei. Am auzit pe cineva în spatele meu şi m-am întors speriat ţinând cutitul în aer ameninţător.
- Sunt doar eu.
A spus persoana aceea, totuşi vazându-l faţă în faţă, singuri, nu îmi vine să las cutitul jos. Yunho se uita ciudat la burta mea, iar eu mi-am pus mâna înstinctiv peste ea. Asta l-a facut să se uite la mine.
- E adevarat ? Adică ... chiar eşti însarcinat sau ceva in genu ?
Am ridicat o sprânceană la statamentul lui. Detectiv te faci ! Când vezi o persoană foarte slabă cu o burtă prea mare pentru greutatea pe care o are, la ce naiba te poti gândi ? L-am fixat cu privirea încercând să nu-mi dau de gol nervii.
- E ... e al meu ?
L-am auzit întrebând. Am strans din dinti. De ce vrei să ştii ? Aş vrea să-l întreb, dar mă abtin. Trebuie să sufere. Aşa cum am suferit şi eu. De ce să-l fac să se creadă important ?
- Nu ştiu. E ? Parcă eram o târfuliţă. M-am culcat cu multi şi multe, poate fi a oricui.
Am raspuns zambind. I-am vazut privirea întunecându-se şi l-am vazut strângând din pumn. Să adaugam înca putină sare pe rană !
- Lasă-mă în pace, nu e al tau, du-te înapoi în sufragerie, nu vreau să te vad, nu obişnuiesc să fiu prieten cu cei care fac sex doar o noapte. E de prost gust. Prefă-te că nu mă cunoşti şi totul o să fie bine. Oricum, nu e ca şi cum ne vom revedea. Suntem doi straini care au avut un comun o noapte de sex, ce e aşa neobişnuit ?
M-am întors cu spatele la el continuând să tai ceapa. L-am simtit fixându-mă cu privirea câteva minute. Pleacă odata ! Pleacă ! Mi-am spus în gând muşcându-mi interiorul obrazului. Şi a facut-o. Când l-am auzit plecând am rasuflat uşurat. Poate până la urmă nu sunt atât de slab pe cât am crezut.
_________________________________________________
kimchi - este o mâncare specifică coreeană, defapt nu e mâncare, e un fel de muratura :))
hyung - în coreea oamenii mai învârstă decât tine şi cu un an trebuie respectati, iar acesta este un onorific care se spune doar între barbati.
noona - e aceeaşi situatie ca mai sus, doar că aşa le spun baietii/barbatii la fetele/femeile mai mari decât ei.
"-shii" - onorific pentru persoane strane.
BTW sa le multumiti celor de la JYJ ca am postat ca m=au facut foarte happy din 3 motive.
1. http://www.youtube.com/watch?v=BAMSkiv40W8 -> melodia aceasta pe care o ador.
2. pentru ca sunt ce mai tari in vanzari, la albumul nou au 400,000 de pre-orders in doar 3 zile NIMENI nu se compara cu ei :x (abia astept sa vad ce o sa faca HoMin :x)
3. O SA-MI CUMPAr ALBUMUL CU POSTER + 40 DE FOTOGRAFII PE CARE O SA LE INRAMEZ sadjsalkdjlaksjdla ;_;
acum sunt In heaven :x askdjaksljdla <33333
Addeh - multumesc de comm *hugs* da, am pus întentionat faza aia cu greturile, alea alea :)) mă bucur că îţi place acest fic ;3 nu ştii cât mă bucură să aud aceste cuvinte.
yaoi maniac - multumesc de comm dear *hugs*
~_~ PsYcHo KiD ~_~ - am fost rapidă, dar nu ştiu de ce mi se pare că am stricat capitolul cu graba mea. :)) multumesc de comm *hugs*
dot dot curve :) - haaaah[ mă bucur că ai avut genul acela de reactie *giggles* multumesc de comm dear *hugs*
BLforever - aaah ce bine că mai există pe zup altă obsedată de mpreg *laughs* multumesc de comm *hugs*
βεκi - aici ai o parte a reactiei lui yunho, mai peste câteva capitole cred că o să fac ceva un fel de "interlude" din perspectiva lui yunho. :)) multumesc de comm *hugs*
ȯMissDark«╠- povestea o să fie defapt despre interactia lui jaejoong şi yunho după ce se nasc copii şi încercarile, reuşirile şi eşuarile să încerce să fie o familie, multumesc că citeşti *hugs*
Capitolul 3
Când am ajuns acasă de la doctor nu m-am oprit nici să o salut pe mama. Gândurile îmi erau toate împrăştiate şi îmbârligate prin cap. Am auzit-o pe Jessica dând ceva explicatii mai mult grabite, îmbârligate şi fară sens. A venit după mine în cameră, a închis uşa cu cheia, şi-a dat pantofii jos şi a sarit lângă mine în pat. Preţ de câteva minute am stat tacuti amândoi. Eu nu ştiam de unde să încep, iar ea cred că nu vroia să mă preseze să-i spun totul. M-am întors spre ea uitându-mă în ochii ei adânc, pentru a încercă să vad dincolo de ea. Am lasat un oftat şi m-am uitat spre tavan.
- Totul a început când aveam doisprezece ani ...
Şi aşa am început să-i povestesc totul. Despre cum am aflat că am acel uter şi ceea ce e necesar pentru corpul meu. Controalele pe care trebuie să le fac la fiecare şase luni. Abilitatea mea de a concepe o fiinţă umană la fel ca şi o femeie şi alte detalii neimportante, dar pe care am avut nevoia să i le împartăşesc. Când am terminat toate acestea nu mi-am dat seama că aveam lacrimi în ochi. E greu, e greu să povesteşti cuiva ceva care te face mai diferiti de altii. E greu să ştii că tu eşti un ciudat. Sunt gay şi pe deasupra am şi uter. Dublă ciudăţenie.
- Jae, ştiu la ce te gandeşti acum. Te cunosc. Nu eşti ciudat. Eşti special. Gâdeşte-te că sunt multe femei care nu au acel „dar” pe care tu îl ai. Şi în plus o să ai un bebelaş nu ţi se pare superb ?
Am dat din cap aprobând-o, apoi mi-am pus capul pe pieptul ei, aveam nevoie de caldură şi iubire neconditionată, iar ea mi-o transmitea. Adevarul e că nici nu m-am gândit că acea noapte plină de „pasiune” între mine şi Yunho ar avea o consecinţă atât de gravă. dacă pot să-i spun aşa. Un copil. O responsabilitate mare. O viaţă crescând în interiorul meu. Ce se va alege de acest copil dacă o să-l pastrez ? Cum îl vor privi cei din jur când vor afla că el provine dintr-un barbat, nu dintr-o femeie ? Cum va reactiona el când va fi destul de mare ca să înteleagă cum stă treaba cu reproducerea ? Ce o să fac când o să mă întrebe el de ce nu are o mamă şi are doar un tată ? Cum să îi explic că eu sunt amandouă pentru el ? Ce o să-i raspund când mă va întreba „cine e tatal meu” ? Toate întrebarile acelea mi-au zburat prin minte întorcându-mi stomacul pe dos. Din nou am simtit nevoia de a da afară acel „rau” din stomacul meu. M-am ridicat de pe pieptul lui Jess şi am fugit la baie, ignorând ciocanitul la uşa camerei mele.
După ce am terminat de varsat, m-am spalat pe dinti şi practic mi-am târât picioarele în cameră, unde am avut surpriza să îl gasesc pe Changmin.
- Hyung*, arăţi ca naiba !
A spus direct. Am zâmbit şi m-am dus şi m-am pus în pat, eram prea obosit, fizic şi psihic. Cine s-ar fi gândit că un tânar de douazeci de ani ca şi mine ar avea atâtea complicatii în această perioadă a vietii când ar trebui să se distreze şi să petreacă şi să facă sex nebun cam cinci zile din şapte. Dar nu, eu a trebuit să mă distrez pentru o noapte, să petrec pentru o noapte, să fac sex nebun pentru o noapte cu iubira vietii mele care nu dă nici doi bani pe mine şi să ramân şi însarcinat !
M-am uitat catre Jessica şi Changmin care vorbeau între ei, el având o expresie pe faţă plină de uimire, probail iubita lui deja îi dadea detaliile picante. Apoi l-am vazuit uitându-se la mine, mi-am întors imediat privire. Nu vroiam să îi aflu reactia dacă era una negativă.
- Jae hyung, uită-te la mine !
Muşcându-mi buza inferioară mi-am întors privirea spre el. Aveam lacrimi în ochi, de asta sunt sigur, pentru că ochii îmi ardeau. L-am vazut apropiindu-se de mine, iar eu m-am ridicat de pe pat şi mi-am închis ochii. Eram pregatit să-i aud vorbele urâte, dar în schimb am simtit o pereche de brate în jurul meu iar apoi corpul lui presat lângă al meu. Am clipit des de câteva ori, ce se întâmplase ?
- Îmi pare rau, Jae-hyung, atât de rau, dacă aş putea da timpul înapoi nu te-aş fi lasat singur la petrecere şi aşa nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă Yunho-hyung ar fi ştiut cine eşti nu te-ar fi tratat aşa. Ştiu că eşti ranit, dar vreau să te rog un lucru ... nu avorta, o să te ajut eu, iau eu responsabilitatea dacă e voie, dar nu avorta copilul ! Jess este de aceeaşi parere ca şi mine. Sunt sigur că şi Yoochun-hyung ar face la fel.
Am plâns şi mai tare strângându-l în brate pe Changmin. Acum sunt sigur că astea sunt din cauza, sarcinii, la naiba, mi-a explicat doctorul când aveam nouasprezece ani că dacă am să ramân vreodată însarcinat o să fiu la fel ca şi femeile, foarte sensibil.
Nu îmi venea să cred ceea ce a spus el, era în stare să se facă responsabil pentru ceva ce nu a facut. Să fi în stare de aceste lucruri, înseamnă să ai o prietenie adevarată ? Nu am avut alt prieten înafară de Yoochun, dar pentru el aş fi în stare de aşa ceva.
Changmin, el care nu mă ştie de aşa mult timp este în stare să facă acest lucru pentru mine ? Bineînteles că nu am de gând să accept aşa prostie şi eu am o vină, nu e ca şi cum Yunho m-ar fi violat. M-am retras din îmbrăţişarea lui şi m-am uitat în ochii lui.
- Nu. Nu o să te las să faci aşa ceva. Îţi multumesc, niciodată nu m-am gândit că ar exista altă persoană înafară de Yoochun care ar face aşa ceva pentru mine, dar nu e ca şi cum toată vina e a lui ... Yunho. Şi eu sunt vinovat, nu m-a violat ştii asta bine, aşa că acest copil este responsabilitatea mea, doar a mea, nu vreau să vă implic şi pe voi. Şi nu, nu o să avortez, asta ar însemna să fiu un laş, o să înfrunt lumea pentru el, trebuie să o fac pentru mine şi pentru copil.
I-am spus zâmbind printre lacrimi. Mi-a zâmbit la rândul lui şi m-a îmbrăţişat din nou. Am auzit-o pe Jessica suspinând şi m-am uitat catre ea.
- Treci aici, plângacioaso.
I-am spus râzând. S-a grabit şi a venit fugind catre mine şi Changmin îmbrăţisându-ne. Prietenie ... cred că mă pot obişnui cu altcineva înafară de Yoochun. Până la urmă nu toată lumea judecă la fel.
A doua zi m-am trezit cu o durere de cap imensă. Am încercat să mă ridic în şezut dar o greutate m-a împiedicat. Mi-am deschis ochii doar pentru a-i vedea pe Changmin şi Jessica de o parte şi de alta a corpului meu. Ah, uitasem, noaptea trecută am stat până târziu povestind tot felul de nimicuri pentru viitorul copilului. Am zâmbit prosteşte când mi-am amintit cearta celor doi în ceea ce priveste sexul copilului.
I-am dat mâna lui Changmin, care se afla pe stomacul meu la o parte, iar pe Jessica am pus-o uşor pe spate. M-am ridicat din pat uşor pentru a nu-i trezi şi m-am dus în baie pentru a face un duş şi să mă ocup de toate lucrurile care trebuie facute dimineata.
Dupa ce m-am terminat de aranjat am ieşit din baie şi din cameră şi am coborât în sufragerie ca să o caut pe mama, dar nu era acolo. M-am dus în bucatarie şi am vazut un bilet lipit de frigider prin care mă anunta că a plecat mai devreme la companie.
Am început că pregatesc micul dejun. Mi-am spus că azi o să fac ceva simplu, omletă cu legume şi bacon prajit. Am lucrat rapid la cele trei portii şi m-am dus înapoi în cameră pentru a-i trezi pe cei doi. Când am întrat am observat că Jessica era singură în pat m-am întrebat unde e Minnie dar apoi am auzit apa la duş şi mi-am dat seama unde era Changmin. M-am dus spre fată şi am început să o mişc putin pentru a o trezi. Îndată ce s-a ridicat de pe pat m-a întrebat unde e iubitul ei. Am chicotit la auzul întrebarii ei, mereu când stateau peste noapte cu mine asta era prima ei întrebare când nu îl vedea lângă ea. I-am aratat uşa de la baie şi mi-a zâmbit îndreptându-se catre încapere.
- Să nu întârziati la micul dejun !
I-am spus înainte să ies din cameră ca să aibă intimitate, ca între iubiti. Am oftat în timp ce mă îndreptam spre bucatarie. Încă nu am trecut peste faza de „viitor parinte singur”. Mă întreb cum ar reactiona Yunho dacă ar şti adevarul. Inconştient mi-am pus mâna pe stomac, acum că mă gândesc bine, am o mică umflatură la zona abdomenului, cum de nu am observat-o ? Mereu am fost slab şi se vede că nu mai am abdomenul la fel de plat ca înainte. Mi-am scuturat capul uşor dându-mi seama cât de prostuţ sunt.
I-am auzit pe cei doi coborând jos şi mergând spre sufragerie. M-am grabit să iau cafelele şi m-am dus şi eu. Am zâmbit când i-am vazut şi le-am pus câte o ceaşcă în faţă. M-am aşezet şi eu vrând să iau o gură din cafea, dar Changmin m-a oprit. M-am uitat la el curios.
- Cafeaua nu e bună pentru sarcină. Jess, du-te şi adu-i suc de portocale.
Vorbele lui m-au lasat într-o stare de şoc, dar mi-am revenit repede începând să râd. Nu îmi venea să cred că am auzit aşa ceva din gura lui, zici că el era tatal copilului. Când a venit Jess înapoi încă nu terminasem să râd. Am luat o gură de suc şi apoi am început să mânânc, din când în când chicotind. L-am vazut pe Changmin dând din cap în semn dezaprobator iar pe Jess am auzit-o râzând.
- Tu de ce râzi ?
A întrebat-o Changmin uitându-se la ea vrând să pară suparat.
- Zici că eşti un tată care a aflat că fata lui e însarcinată.
A spus iar apoi a continuat să râdă şi eu facând la fel. Jessica ştie cum şi când să-l enerveze pe Changmin, când mânânca. Dacă există un lucru pe care-l iubeşte la fel de mult ca pe iubita lui, acela este mâncarea. Aşa că dacă vrei să-l „pedepseşti” pur şi simplu nu îi dai de mâncare.
- Cine e însarcinată ?
A venit o voce din spatele meu. I-am vazut pe cei doi marindu-şi ochii iar apoi eu m-am întors pentru a vedea cui îi apartinea vocea. În spatele meu era doamna Han cu o expresie uşor surprinsă pe fata ei. Ce zi era azi ? Miercuri ? Ah la naiba, azi era ziua noastră de ieşit împreună. Am înghitit în gol. Presupun că dacă a acceptat că sunt gay, ar putea să accepte şi alte ciudăţenii nu ?
M-am întors spre Changmin care era gata să raspundă dar l-am privit în ochi parcă spunându-i să se oprească. Am luat un şervt şi m-am şters la gură iar apoi m-am ridicat de pe scaun. Am întâmpinat-o cu un zâmbet şi cu o îmbrăţişare. Am luat-o de mână şi am condus-o spre masă spunându-i să ia loc.
- Nu e o fată care e însarcinată, ci mai degrabă eu sunt.
I-am raspuns muşcându-mi buza inferioară, m-am uitat spre fata ei pe care era scrisă ŞOC cu litere mari, presupun că a luat vestea bine, din moment ce nu a început să strige pe aici.
- Glumeşti nu-i aşa ? Cum se poate aşa ceva ? Eşti un barbat, gay, dar tot eşti barbat, chiar dacă îţi place să fi uke-ul în relatie.
A început să spună entuziasmată iar eu nu m-a putut abtine să nu râd. Chiar şi în situatii de genu era amuzantă. După ce m-am liniştit, am început să-i povestesc totul de la cap la coadă. Nu avea rost să-i ascund nimic din moment ce era ca o a doua mamă pentru mine. Am început prin a-i povesti de noaptea petrecută cu Yunho, desigur i-am evitat numele, apoi am trecut la a-i spune de conditia mea mai specială. După ce am terminat să-i relatez acea mică-mare poveste a vietii mele m-am uitat spre Changmin care era şi el surpins, presupun că Jessica nu i-a spus chiar tot. Mi-am îndreptat privirea spre Jeess care mânca fară să pare să-i pese de ceea ce am spus, deja era ceva normal pentru ea chiar şi după câteva ore după ce a auzit „ştirea” asta era una dintre calitatile ei, acceptă totul asa cum e. Am dat din umeri şi m-am uitat iar spre doamna Han care parea că încă e în transă. Când însfârşit şi-a revenit avea un zâmbet ciudat pe buze.
- O să devin bunică ! Aaaah, ce bucurie, nu îmi vine să cred. Jaejoong-ah, te ador !
A sarit de pe scaun ca şi arsă şi a început să îşi manifesteze bucuria. Stai aşa, am înteles eu bine ? Bunică ? De ce ar deveni ea bunică ? M-am încruntat şi m-am uitat la ea. Apoi m-am destins, a spus că o să fiu ca un fiu pentru ea, de aceea probabil. I-am auzit pe cei doi parteneri râzând la cât de entuziasmată era Eunhye, adevarul e că nu încetează să mă uimească cu reactiile ei în ceea ce îmi priveşte viata personală.
Mentionând de bunică, trebuie să-i spun mamei de aceasta veste. Cum va reactiona ? Cred că o să fie dezamagită. Dar surorile mele ? Niciuna dintre ele nu au copii şi sunt mai mari decât mine. Iar eu la douazeci şi trei de ani o să fiu mamă, adică tată, adică ... în fine, tot aia.
- Jae-ah ! Te-ai gândit la un nume ?
Am auzit-o pe Eunhye întrebând. Am dezaprobat din cap şi apoi Changmin m-a completat spunând că ne-am gândit, defapt s-au gândit aseară la toate lucrurile pentru copil. Erau mai entuziasmati decât eram eu, poate e pentru că încă nu îmi vine să cred că o să am un copil cu Yunho. Dacă mă gândesc la toate lucrurile pe care mi le-am dorit de câţiva ani încoace, toate s-au împlinit, doar că nu în felul în care mă aşteptam. Să petrec o noapte plină de pasiune cu Yunho, s-a întâmplat, doar că nu a fost tocmai plină de pasiune. Să am o familie cu cel iubit, se întâmplă în acest moment, dar o sa fie pe jumatate din cauză că tatal, defapt, tipul care m-a lasat însarcinat nu o să fie lângă mine şi lângă copil. Să speram că nu o să ne mai întâlnim niciodată, eu nu vreau să-i dau nicio explicatie şi nu vreau să creadă că vreau să-l fac responsabil de ceva.
- Şi ai de gând să-i spui tatalui ? a întrebat doamna Han în timp ce a baut o gură din cafea.
- Desigur că nu !
Am raspuns încurcat şi ridicându-mi vocea, ceea ce nu am facut niciodată de faţă cu ei. Am simtit cum fata a început să mi se încalzească şi trupul să îmi tremure.
- E doar copilul meu, nu are alt tată. Eu o să-i fiu ambele. Si mamă şi tată. Nu am nevoie de el. Pentru ce ? Să-l trateze urât doar pentru că e un copil care s-a nascut după o noapte în care amandoi am avut nişte dorinte fizice ? Nu, clar că nu ! O să mă descurc singur, nu vreau să ştie că acest copil există !
Am aruncat şervetul din mână şi m-am ridicat de pe scaun murmurând un „nu mai îmi este foame” şi am ieşit în gradină. E adevarat ceea ce am spus acolo, nu îl voi lasa să afle ! Dacă va vrea să îmi ia copilul aşa cum am visat ? Să-l crească cu logodnica lui ! Nu, nu era o optiune să-i spun.
Trei luni au trecut într-o clipită. În acest timp i-am spus mamei de sarcină, a luat-o destul de bine după ce i-am explicat defapt cum am ramas însarcinat, tot în detaliu. I s-a facut milă de mine, desigur. Surorile mele au aflat şi ele, spre deosebire de mama au fost entuziasmate de cum au auzit, nu le-am spus cine e tatal, decât lui Minkyung, care a cerut detaliile impunându-şi autoritatea de “sora mai mare”. Doamna Han a fost lângă mine în tot acest timp ajutându-mă împreună cu mama să trec peste neplacerile sarcinii. Deja aveam o umflatură mare şi vizibilă prin tricourile largi, nu ca înainte că puteam să o ascund. Am fost la doctor, luna trecută pentru ecografie şi m-a surpins spunându-mi că voi avea gemeni ! Mai exact doi baieti. Am ramas împietrit, eram fericit şi în acelaşi timp speriat. Jess a fost cea care m-a însotit la doctor şi a insitat să între cu mine la ecografie să afle şi ea rezultatele deodată cu mine, ţin minte că a plâns douazeci de minute şi am început şi eu să plâng când am vazut-o pe ea. Doctorul intrase în panică, două persoane ieşind plângând dintr-un cabinet de ecografie nu e ceva ce vezi în fiecare zi. După ce ne-am calmat, mi-a dat nişte indicatii despre cum ar trebui să procedez în urmatoarele luni, ce dietă să am, mi-a spus să fac exercitii uşoare până mai pot, apoi din luna a şaptea să stau majoritatea timpului în pat deoreace urma să îmi fie mai greu să mă mişc.
În aceste luni l-am evitat pe Yoochun cât am putut de mult. Ştiu că eram un laş, dar nu eram gata să-i spun adevarul, cel putin nu acum, dacă avea să ştie că un tip anonim m-a lasat însarcinat avea să-l caute şi în gaurile de şarpe să-l facă să îşi asume responsabilitatea iar dacă îi spuneam că liderul lui m-a lasat însarcinat, ceea ce nu e o optiune, avea să-l ucidă oricât respect ar avea pentru el. Aşa că nu aveam altă alegere decât să-l evit cât pot de mult, iar apoi când nu mai pot o să-i spun pe jumatate adevarul.
Deasemena şi Jihye ştie de toată povestea, m-a auzit vorbind odată cu mama ei şi practic ne-a obligat să îi spunem tot. S-a auto-proclamat matuşa lui. Deasemenea şi tatal ei a aflat luna trecută când discutam despre nişte nume pentru copii. A luat-o relativ bine, a fost surpins, i-au trebuit două saptamâni să se obişnuiască să mă vadă cu o burtică. A fost amuzant într-un fel, m-a facut să mă întreb cum ar fi reactionat tata în astfel de cazuri. Cred că în momente de genu îi simt lipsa cel mai mult, ca şi când am păţit acel lucru cu Dongwook, cred că dacă ar fi aflat s-ar fi dus şi i-ar fi ţinut o morală. Mă întreb ce ar fi facut acum ? L-ar fi obligat pe Yunho să îşi asume responsabilitatea cu siguranţă. Oare sunt egoist dacă uneori mă întreb că ar fi fost mai uşor dacă l-aş fi avut lângă mine pe parcursul sarcinii ? Adevarul e că m-am gândit că nu o să fie foarte greu, doar o să-mi crească burta şi atât. Dar am vazut că e total diferit. Mi-e şi milă de mama, cu cinci copii, cum a rezistat la atâta tortură dacă se poate spune aşa. Durerile vin şi se duc când vreau, noroc că nu mai am acele stari de greaţă, dar trebuie să mânânc dublu decât deobicei. Din când în când mai am cate o poftă de ceva mâncare ciudată. Odată am vrut să mânânc pere cu maioneză. Nici eu nu am înteles cum am putut mânca acel lucru. Totuşi, cel mai fregvent lucru pe care îl poftesc sunt bezelele şi ciocolata.
În acest timp m-am mutat într-un aparament cu Jessica şi Changmin, au insistat să locuiască cu mine, deşi eu vroiam să stau singur, aşa că am cumparat apartament cu patru camere. Una pentru mine, una pentru copii, una pentru cei doi tuturei şi alta ... pauză. Sukjin-noona*, fiind necasatorită şi fară obligatii s-a mutat cu mama ca să nu stea singură. Am decorat deja camera copiilor, era albastră cu forme de nori albi. Am vrut să prind imaginea ca şi cum ai fi într-un avion, atuni când cerul albastru şi senin este plin cu nori pufoşi. Două patuturi de copii erau situate în mijlocul camerei, două dulapuri, pline cu haine, majoritatea cumparate de ceilalti, eu am vrut să mai aştept putin, nu mă decisesem pe culori. Sukjin-noona le-a cumparat haine roz şi roşii spunând că trebuie îmbracati şi cu astfel de culori chiar dacă sunt baieti.
Acum mă îndreptam înapoi spre casă, veneam de la doamna Han de acasă şi am spus să trec pe la supermarket pentru a lua ingrediente pentru cină, aveam să pregatesc spaghete, nu ştiam ce vroiau cei doi să mânânce şi nici nu puteam să-i sun, mi-am scapat telefonul pe jos în timp ce încercam să o ajut pe doamna Han să facă kimchi-ul şi a cazut pe jos din buzunar, ecranul spargându-se.
Afară erau două grade şi eu înghetam de frig. De ce oare nu mi-am luat maşina cu mine ? M-am grabit spre casă cât am putut de tare, evitând să fug, ca să nu cumva să cad şi să patesc ceva. Da, am devenit super-protectiv de la un timp încoace. Am învăţat să-i iubesc pe cei doi baietei ai mei mai mult decât pe viata mea. Abia aştept să îi strâng la piept. Jessica e la fel de entuziasmată ca şi mine, abia aşteaptă să aibă şi ea un copil, totuşi Changmin nu se simte pregatit să devină tată.
Am ajuns în cladirea în care era apartamentul nostru, am luat-o pe scari, aveam locuinta doar la etajul doi aşa că puteam să urc scarile ca să fac mişcare în plus. Am bagat cheia în uşa încercând să o rasucesc dar nu am putut-o face, erau deja acasă ? Cum de ? e doar şapte seara şi cei doi nu ajung decât după zece. Am zâmbit fericit cu gândul că aveam să stau la discutii lungi cu ei. Am întrat în casă şi mi-am dat jos papucii şi geaca.
- Changmin-ah ! Jessica ! Sunt acasă !
Am anuntat vesel în timp ce am parcurs holul pentru a merge în bucatarie să pun plasele cu cele cumparate.
- Jaejoong ?
Am auzit o voce din spatele meu care nu seemana nici cu a lui Changmin nici cu a lui Jess. M-am întors speriat doar ca să-l vad pe Yoochun parând suprins.
- Chun ?
Am întrebat prostesc de parcă vroiam să nu pară real. Nu, nu eram pregatit să dau explicatii. De ce acum a trebuit să fie aici ? De ce nu m-a anuntat Changmin ? Defapt, cum să mă anunte, telefonul mi se stricase şi nici nu ştia unde eram ? Am auzit sunete de paşi venind spre bucatarie şi eu am început să-mi muşc buza inferioară, am vazut-o pe Jessica intrând cu privire foarte îngrijorată, a fost urmat de Changmin care avea aceeaşi expresie ca şi ea. Sper că nu e din ce cauză cred eu că e.
Yoochun s-a mutat mai aproape de mine, deşi nu putea trece de Jessica şi Changmin care s-au pus în fata mea ca un fel de scuturi umane. Îngrijorare şi uimire se citea pe fata lui. Mă simteam atât de prost pentru că nu îi spusesem de toată treaba aceasta.
L-am vazut pe Junsu intrând şi el în încapere cu un zâmbet pe buze, care i-a disparut când a observat tensiunea din jurul nostru. Apoi, persoana care l-a urmat , m-a facut să nu pot respira cum trebuie. Genunchii începeau să-mi tremure şi ochii îmi erau umeziti.
- Yunho.
Mi-a scapat numele lui printre buze fară să vreau. Nu puteam să cred ce impact poate să aibă asupra mea doar să-l vad. În inima mea dominau două mari sentimente, ura şi iubirea. Vroiam să plâng să fac o scenă în fata lui Yoochun şi Junsu, să-i cer explicatii, să-i spun cât de mult îl urasc şi ce impact a avut micul lui joc din acea noapte asupra mea. Dar le-am înghitit pe toate. M-am oprit din a-mi lasa lacrimile să curgă şi am afişat un zâmbet pe buze. L-am vazut uitându-se la mine surprins şi cu frică.
- Jaejoong, ce cauti aici ? Şi de ce mi se pare că eşti ceea ce cred eu ?
L-am auzit pe Yoochun întrebând. I-am cerut lui Changmin să se dea la o parte, a ezitat putin dar apoi s-a dat batut. M-am uitat la prietenul meu din liceu cu regeret. Am încercat să par cât mai fericit că îl vad.
- Yoochun-ah ! De când nu te-am vazut ! Ai slabit să ştii ! Junsu-ah ! Mă bucur să te revad !
Apoi m-am întors spre Yunho. Ochii mei privindu-l fară frică, parcă provocându-l să spună ceva.
- Yunho-shii, se pare că sunteti singurul pe care nu l-am întâlnit din DBSK.
Mint. Ştie că mint. Şi Changmin şi Jess ştiu că mint. Îl cunosc mai bine decât ei, mai ales trupul lui, cu mine şi-a aratat şi cealaltă faţă decât cea deobicei de lider responsabil şi iubitor.
- Nu ne-am întâlnit ? Adică, nu, nu ne-am întâlnit. Încântat ... Jaejoong-shii, era nu ?
A început să se bâlbâie iar eu i-am zâmbit cât de adevarat am putut. Apoi m-am întors spre Changmin şi Jessica, îmbrăţisândul pe Minnie şi el m-a strâns în brate. Aveam nevoie să mă ţină cineva pentru că simteam că genunchii mi se înmuiau şi mai tare. L-am auzit pe Changmin spuându-le să meargă în sufragerie în timp ce eu aveam să pregatesc ceva de mâncare.
I-am simtit mâinile pe umerii mei şi m-a tras din îmbrăţisarea lui uitându-se în ochii mei.
- Îmi pare rau, m-au urmarit pâcă aici.
Am închis ochii şi am inspirat şi expirat de mai multe ori. Trebuia să mă calmez. Nu îmi permiteam luxul de a ceda nervos în momentele acestea. Trebuia să le dau explicatii la toti trei, chiar şi lui. Nu ştiam ce o să spun, ce poveste să inventez ca să scap basma curată.
- O să îmi asum eu raspunderea, aşa cum am spus înainte. – a spus Changmin repede.
- Nici să nu te gândeşti. Du-te în sufragerie, eu o să gatesc, dacă am nevoie de ceva o să te chem. Să nu-i zici nicio vorba lui Yoochun, doar spune-i că am să-i explic eu la momentul potrivit.
Nu a parut foarte fericit de situatie dar nu aveam ce să-i fac. Mi-am trecut mâna prin par şi am lasat un oftat plin de frustrare. De ce nu m-am putut duce la mama acasă să ramân cu ea ? Aş fi evitat toti nervii aceştia şi nu m-aş mai simti atât de amenintat. Presupun că lucrurile care sunt menite să iasă la iveală, nu pot fi ţinute ascunse mult timp.
Am început să pregatesc spaghetele. Taiam ceapa cu agresivitate şi plângând de la efectul ei. Am auzit pe cineva în spatele meu şi m-am întors speriat ţinând cutitul în aer ameninţător.
- Sunt doar eu.
A spus persoana aceea, totuşi vazându-l faţă în faţă, singuri, nu îmi vine să las cutitul jos. Yunho se uita ciudat la burta mea, iar eu mi-am pus mâna înstinctiv peste ea. Asta l-a facut să se uite la mine.
- E adevarat ? Adică ... chiar eşti însarcinat sau ceva in genu ?
Am ridicat o sprânceană la statamentul lui. Detectiv te faci ! Când vezi o persoană foarte slabă cu o burtă prea mare pentru greutatea pe care o are, la ce naiba te poti gândi ? L-am fixat cu privirea încercând să nu-mi dau de gol nervii.
- E ... e al meu ?
L-am auzit întrebând. Am strans din dinti. De ce vrei să ştii ? Aş vrea să-l întreb, dar mă abtin. Trebuie să sufere. Aşa cum am suferit şi eu. De ce să-l fac să se creadă important ?
- Nu ştiu. E ? Parcă eram o târfuliţă. M-am culcat cu multi şi multe, poate fi a oricui.
Am raspuns zambind. I-am vazut privirea întunecându-se şi l-am vazut strângând din pumn. Să adaugam înca putină sare pe rană !
- Lasă-mă în pace, nu e al tau, du-te înapoi în sufragerie, nu vreau să te vad, nu obişnuiesc să fiu prieten cu cei care fac sex doar o noapte. E de prost gust. Prefă-te că nu mă cunoşti şi totul o să fie bine. Oricum, nu e ca şi cum ne vom revedea. Suntem doi straini care au avut un comun o noapte de sex, ce e aşa neobişnuit ?
M-am întors cu spatele la el continuând să tai ceapa. L-am simtit fixându-mă cu privirea câteva minute. Pleacă odata ! Pleacă ! Mi-am spus în gând muşcându-mi interiorul obrazului. Şi a facut-o. Când l-am auzit plecând am rasuflat uşurat. Poate până la urmă nu sunt atât de slab pe cât am crezut.
_________________________________________________
kimchi - este o mâncare specifică coreeană, defapt nu e mâncare, e un fel de muratura :))
hyung - în coreea oamenii mai învârstă decât tine şi cu un an trebuie respectati, iar acesta este un onorific care se spune doar între barbati.
noona - e aceeaşi situatie ca mai sus, doar că aşa le spun baietii/barbatii la fetele/femeile mai mari decât ei.
"-shii" - onorific pentru persoane strane.
BTW sa le multumiti celor de la JYJ ca am postat ca m=au facut foarte happy din 3 motive.
1. http://www.youtube.com/watch?v=BAMSkiv40W8 -> melodia aceasta pe care o ador.
2. pentru ca sunt ce mai tari in vanzari, la albumul nou au 400,000 de pre-orders in doar 3 zile NIMENI nu se compara cu ei :x (abia astept sa vad ce o sa faca HoMin :x)
3. O SA-MI CUMPAr ALBUMUL CU POSTER + 40 DE FOTOGRAFII PE CARE O SA LE INRAMEZ sadjsalkdjlaksjdla ;_;
acum sunt In heaven :x askdjaksljdla <33333
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End