Psycho Kids

[i Ramenn.]

Mda, degeaba sa mai postez next..:|. Hm...dar hai..ka ...totusi. poate or veni commz. xD.
Soo, next>:P.


Capitolul 6: Salvarea.

~Flashback~
-Ce asi p-putea face acum? Inima imi e franta..nu-mi vine sa cred ca s-a sarutat cu Karin! Nuuu!
Si fara sa realizez, am luat un pahar, l-am spart si mi-am taiat vena cu cioburile. Durea, nu mai vroiam sa traiesc. De ce asi fi mai trait fara el, fara Naruto!
-Acel blond cu ochii albastrii care mi-a furat i-ni-ma…
Si asa am lesinat, cu gandul la el.Vroiam sa ma omor mai repede. Am incercat odata, nu a mers. Incerc a doua oara si singur va merge. Vroiam cu disperare sa mor acolo, sa nu mai exist…
~End of Flashback~
Si in timp ce sangele curgea din ce in ce mai repede, ma simteam din ce in ce mai slabita. Simteam chiar ca voi muri acolo, ca nu voi mai apuca ziua de maine. Nici nu vroiam sa o mai apuc fara el s-a ma trezeasca de dimineata, sa-mi spuna noapte buna in fiecare noapte, s.a. Acum, visam. Visam ca sunt aproape de lumina, ca o vad, ca o simt…
-Hinata! Ce ai facut? Hinata! Te rog, spune ceva. Ajutor, Tsunadee! Hinata, trezeste-te. A spus Naruto intrand repede pe usa si apoi luandu-ma de mana incercand sa opreasca sangerarea.
Era prea tarziu. Asi fi vrut sa-I spun ultimele mele cuvinte, asi fi vrut, in acel moment in care l-am vazut, l-am auzit, sa mai traiesc pentru un minut. Apoi, chiar nu-l mai vedeam. Era ceata. Inchisesem ochii deja.
-Nu! Hinataaa…
-Chemati doctorii, intram in operatie. Acum! A strigat bunica Tsunade.
M-au dus in sala de operatie. Au incercat sa ma mai salveze, erau acolo. Bunica Tsunade se straduia cum putea, totul, totul pentru mine. Afara din sala astepta Naruto cu lacrimi in ochi, sperand ca eu sa mai traiesc, sa imi explice situatia, sa ma vada, sa imi vorbeasca… Sakura venise si ea, anuntata de Naruto prin celular. Au urmat sa vina si ceilalti prieteni, pana toata gasca s-a adunat la spital. Bunica Tsunade a iesit cu o fata trista din sala. Toti s-au speriat ingrozitor de expresia fetei ei.
-N-nu! Nu se poate. NU! Bunica Tsunade, nu spune. NU! Nuuuuuuuu! A strigat Naruto cat a putut de tare.
-Stai calm, Naruto! Revino-ti! Nu e moarta… Aparatele o tin inca in viata. A pierdut foarte foarte mult sange. Daca 10 secunde mai statea fara sa intervina Naruto sa-I opreasca sangerarea, ar fi murit. Acum, ii pompam sange in corp printr-o perfuzie. Sunt putine sanse ca ea sa mai traiasca, e foarte slabita, dar rugati-va la Dumnezeu sa o tina in viata.
Toti s-au mai linistit putin. Totul se intamplase prea repede. Lui Naruto nu ii venea sa creada de ce sunt in stare. A inceput sa lacrimeze, stiind ca e totul din vina lui. Nu putea schimba situatia si asta il deranja foarte mult.
-Scarba aia de Karin o sa plateasca scump pentru ce a putut face. A spus Naruto incurajat de Sakura.
Peste doua ore ei au putut intra. Eram la Reanimare. Eram intr-o stare deci, foarte proasta. Nu vedeam, nu constientizam, dar puteam auzi. Ei au stat acolo ca sa ma vada pe mine. Mai ales Naruto, el chiar plangea tinandu-ma de mana si rugandu-ma sa-l iert si sa-mi revin. Il stie toata lumea, el e mai sentimentalist. In momentul acela, o lacrima cristalina mi s-a scurs pe obraz. El stia ca il pot auzi. Era foarte tarziu si toti aveau scoala. Nici chiar Sakura nu a ramas. Toti l-au rugat sa plece pe Naruto, dar el nu se dezlipea de langa mine. Era constient ca era putin vina lui. Nu vroia sa ma vada asa, dar el credea ca daca pleaca, eu nu l-asi fi iertat. Nu era asa. Dupa cat a vorbit cu mine, mi-a spus adevarul : Ca Karin l-a tras sa-l sarute, dar el nu a vrut. Nu intelesasem. Eu eram responsabila. Nu trebuia sa reactionez asa. Nu imi era in fire, dar disperasem. Il iubeam asa de mult. V-am spus ca, cand mi se pune pata, nu pot da cu sufletul in apoi. Se vedea pe fata lui ca tine putin la mine. Eu inca nu stiam cat, dar imi era de ajuns.
<< Nu stiu cum sa-I spun ca o iubesc, ca nu asi vrea sa I se mai intample ceva din cauza mea. Ce sa fac? >> A gandit el uitandu-se fix la mine.
Stiam ca are ceva in gand. Usor, in timp, am deschis incetisor ochii. Cand a vazut ca deschid ochii, a tresarit. S-a aprpiat mult de mine. Vedea ca eu in acel moment plangeam. Nu ii placea sa ma vada asa.
-N-naruto…
-Nu vorbi te rog. Nu-ti consuma energia. A spus el grijuliu.
-Vreau..s-sa-ti spun.. Imi pare r-rau. Am spus eu printre lacrimi.
In acel moment el a inceput sa planga mai rau. Se vedea ca era planset de fericire, ca si cum stia ca sunt bine si ca voi fi in continuare bine. Stia ca sunt puternica. Aceste momente au trecut ca fulgerul pentru ca era noapte. El adormise usor pe scaun. Dormea asa de dulce. Pana la urma, obosita de toate cele intamplate am adormit uitandu-ma la luna. Eram doi ingerasi adormiti. Mi se parea o noapte magica, plina de iubire, chiar daca era la spital si daca abia ne-am vorbit. El era acolo, langa mine. Asta conta…

Nu e corectat, cred ca sunt greseli. Asta e:)) E cam mic, dar...urmatorul sper sa fie ceva mai bun:P