Deci oh my god suuuun <3 !Nu mă aşteptam la atâtea comentarii. Really, mă gândeam că lumea o să ignore povestea pentru că e mpreg şi pentru că nu e destul de bine scrisă. Vă multumesc pentru commentarii ;-; i am so damn happy !
~_~ PsYcHo KiD ~_~ - Datorită faptului că Jaejoong nu a mai fost îndragostit de alt barbat înafară de Dongwook şi Yunho, a şi uitat de "problema" lui, dacă se poate numi aşa. La faza cu primul fic, m-am referit ca fiind primul fic yaoi. Dar oricum, îţi multumesc mult pentru comentariu :3 *hugs*
Addeh. - Multumesc de laude, dacă le pot spune aşa. Crede-mă nu ştii cât de bine m-ai facut să mă simt. Adevarul e că nu am fost prea încrezatoare [înca nici nu sunt] despre modul în care scriu, mi se pare banal, nu ştiu de ce. Dar mă bucur că iti place *.* *hugs*
Btw, numele tau e Adina ? o.o Şi cel de al doilea nume al meu e tot Adina :))))
dot dot curve :) - Yunho nu are o relatie tocmai bună cu prietena lui. O să vezi pe parcurs, mai ales că vreau să fac câte un capitol două din perspectiva lui. Multumesc de comment. *hugs*
βεκi - Aw, am mai citit pe asianfanfics.com, winglin.net, uhm si de pe livejournal există comunităţi despre YunJae [Jae şi Yunho] şi se postează tot felul de ficuri, să ştii că sunt scriitori excelenti, dar desigur sunt în egleză. Dacă chiar vrei dă-mi un PM şi o să-ţi dau câteva linkuri.
DBSK, în caz că nu ai observat, sunt trupa mea preferata ;-; sufar că-i despartiti *cries* Ieri a ieşit un teaser de la o melodie de la JYJ [Jaegoon, Yoochun ş Junsu] şi am plâns 20 de minute =)) i was so proud.
Mă bucur că ţi-a placut smutul [sex scene], nu am fost aşa încrezatoare mai ales că a fost putin cam rapid şi că e la persoana I
Biasul meu e Jaejoong ;-; i love him to death. He is such a great person and he is so beautiful ;-; E preferatul meu din TOŢI din Kpop :)) Multumesc de comentariu *hugs*
вαɴɢ ï¹— - Hello there, dear !Creatii de ale mele, am avut doar în colaborare cu Teh, terminate, iar restu începute şi toate hetero xD. Nu e nimic pentru commul -scurt- pentru că orice comentariu oricât de mic e, e bine venit *hugs*
Aşa. În legatură cu capitolul, o să vi se pară ciudat de ce am pus baza pe acea descriere cu noua -cunoştinţă- a lui Jaejoong, vă spun de pe acum că nu e cine pare. :)))
Adevarul e că aveam în plan să se întâlnească în capitolul acesta cu Yunho, dar m-am razgândit, am alte planuri.
Sper să vă placă ! Scuza-ţi dacă nu e aşa bun, l-am scris azi-noapte pe la vreo 1. :)))
Şi mor de fericire ca am 200+ vizualizari la doar ... 3 zile sau 4 de când am postat <3.
Au trecut două saptamâni deja de la aceea întâmplare. Ştiu că mă trezisem cu Jessica în pat lângă mine şi mă panicasem, până când m-a calmat şi mi-a explicat defapt ce s-a întâmplat. Am leşinat, Changmin m-a adus acasă iar ea a ramas peste noapte cu mine.
I-am fost recunoscator lui Changmin pentru ceea ce a facut, că m-a adus acasă şi a avut grijă de mine. În plus vine să mă viziteze în fiecare zi, la fel şi Jessica, presupun că se simt vinovati pentru ceea ce a facut Yunho, dar eu nu i-am considerat niciodată vinovati. Oricum, compania lor îmi face bine, mama e plecată mai tot timpul şi surorile mele îşi vad de viata lor. Nu ştie niciuna nimic. Nimic din ce s-a întâmplat, pentru că nici eu nu îmi aduc foarte bine aminte. Doar din ce mi-a spus Changmin că ne-am culcat împreuna. Ciudat, nu ? Să uiti o exprienţă „atât de plâcută” precum aceea. Fundul m-a durut două zile la rând. Cu Yoochun am vorbit doar după cinci zile, nu îi raspunsem la apeluri şi era speriat că păţisem ceva, el era cu Junsu în Vietnam pentru ceva cupă de fotbal, nu m-a interesat prea tare, eram fară vlagă.
Stateam la masă aşteptând-o pe mama să mâncam prânzul. Încă nu venise de la companie, dar eu pregatisem mâncarea. Dintr-o dată a început să-mi sune telefonul, am fugit repede până în bucatarie unde mi-l lasasem şi am raspuns fară să ma uit la cine a sunat.
- Jae joong dragă, nu pot să ajung la masă a aparut o problemă de ultimă oră. Îmi cer scuze, o să-mi iau revanşa eu în seara aceasta, aduc sushi !
Am râs la cât de adorabilă era, chiar credea că aveam să mă supar ?
- Bine, mamă, te înteleg, eşti ocupată. Să nu uiti să mânânci !
I-am spus vesel iar apoi am auzit-o luându-şi la revedere. Am închis telefonul şi l-am pus pe masă. Un oftat lung mi-a scapat printre buze. M-am reîntos în sufragerie pentru a mânca singur.
După ce am terminat de strâns toate farfuriile şi paharele de pe masă m-am dus în camera mea şi mi-am luat o gecuţă cu mine, aparatul de fotografiat şi potofelul. Deşi era August, zilele trecute plouase şi era cam rece. Mi-am luat maşina din garaj, a doua mea iubire, perfectul meu Audi R8 Carbon. O bijuterie, după parerea mea.
Am condus până în centrul Seoul-ului pentru a fotografia oamenii. Mereu mi-a placut să fac acest lucru, fotografierea lumii în timp ce se mişcă. Să-i surprind când nu sunt atenti, în natura lor, fară să încerce să pară frumoşi sau misteriosi, să-i fotografiez aşa cum sunt ei.
Am parcat destul de departe de locul în care aveam în minte pentru fotografii, ca să merg pe jos până acolo. Putin aer curat nu mi-ar strica. Brusc m-am trezit gândindu-mă la ceva ce nu am realizat până acum. Ce ar face Yunho dacă ar ştii cine sunt ? Şi-ar cere scuze ? M-ar obliga să nu spun niciun cuvânt, nu-i aşa ? După cum s-a purtat nu m-ar mira acest lucru. E o personalitate publică, trebuie să-şi pastreze o imagine perfectă. Nu aceea de cântareţ care se culcă cu un barbat pe la petreceri având iubită. Mi-am scuturat capul uşor dându-mi seama încaodată ce prostie am facut. Mama îmi spunea că mereu am fost un copil inteligent, dar cu actiunile mele îmi dovedesc contrariul.
Am început să pozez tot ce prindeam. Oameni grabti treceau pe lângă mine, ignorându-mă, cateodată şi se mai loveau de mine. Lumea e ignorantă în aceste zile, nu mai contează nimic înafară de ei. M-am întors dintr-o dată în partea dreaptă pentru a continua să merg când am simtit ceva ud pe pieptul meu. M-am uitat în jos pentru a vedea o doamnă mai învarstă pe jos şi tricoul meu ud complet. Am uitat de tricou complet şi m-am grabit să o ajut pe acea doamnă să se ridice.
- Oh, Doamne, îmi pare atât de rau ! Sunteti bine ? V-ati lovit undeva ? V-ati rupt ceva ? Trebuie să vă duc la spital ?
Am întrebat panica punând stapânire pe mine. Dacă s-a ranit şi a păţit ceva ?
- Tu te îngrijorezi de mine pe când tu eşti cel cu tricoul murdar. Stai liniştit. Sunt bine, nu m-am lovit nicaieri, nu mi-am rupt nimic şi nu trebuie să mă duci la spital. Dar eu trebuie să-ţi cumpar un tricou nou !
Am rasuflat uşurat şi i-am zâmbit.
- Nu trebuie să vă faceti griji pentru tricou e doar ... o haină, poate fi spalat.
- E cafea. Nu o sa meargă aşa de uşor !
A raspuns doamna repede.
- Dacă stă o ora la apă sarată şi apoi îl clatesc şi gata ! Nu e mare lucru.
Am raspuns zâmbind.
- Ştii să scoti pete din rufe ? Impresionant ! Dacă nu aş fi maritată te-aş fi cerut în casatorie. Nu-mi spune că ştii şi să gateşti !
A exclamat femeia râzând.
- Defapt ... ştiu să fac şi aia.
Am raspuns timid.
- Oh ... chiar ?! Oricum, tot o să-ţi cumpar un tricou nou.
A spus luându-mă de mână şi tragându-mă după ea într-un magazin la întâmplare. Am aproape de intrare încă şocat cu câtă forţă m-a prins de încheietură, m-a uitat la mâna mea dreaptă şi am vazut că era roşie. Am urmarit-o atent cu ochii pentru a vedea ce face. Dintr-un motiv anume îmi parea extrem de cunoscută, dar în acelaşi timp era o necunoscută. S-a întors spre mine zâmbind şi nu am putut decât să-i întorc zâmbetul. A venit spre mine şi în mână avea un tricou albastru mi l-a înmânat şi a spus să-l probez, am vrut să refuz, dar m-a împins într-o cabină. Am dat din umeri şi m-am dezbracat de celalalt tricou, dintr-o dată am simtit o mână pe spatele meu şi m-am întors speriat să vad cine e.
- Ai o piele atât de albă şi fină. Sunt invidioasă !
Mi-a spus doamna râzând. Avea un râs frumos, nişte buze roşii frumoase şi dantură albă şi dreaptă. I-am zâmbit şi m-am întos din nou cu spatele la ea pentru a-mi lua tricoul pe mine. Dintr-un motiv anume nu îmi era ruşine de ea, puteam să stau dezbracat de faţă cu ea având în vedere că e o straină pentru mine. Am ieşit din cabină şi am observat-o platind tricoul, m-am dus repde la ea pentru a o opri dar nu m-a lasat să fac nimic.
- Eu am dat peste tine, eu ţi-am murdarit tricoul, eu trebuie să-l cumpar. Dacă vrei să îmi mutumeşti invită-mă la cină, sunt o batrână singuratică, nu prea am cu cine să stau.
Am ascultat-o tacând pitic. Am spus un „multumesc” mai mult în şoaptă dar după zâmbetul care îl avea pe faţă parea că m-a auzit. Am ieşit din magazin şi început să mergem spre un restaurant italian.
- Şi cum vă numiti doamnă ? Ieşim la cină, mi-ati cumparat un tricou, m-ati vazut la bustul gol şi nu vă ştiu numele.
Am spus pe un ton plin de amuzament.
- Eunhye. Han Eunhye.
- Ei bine, încântat de cunoştintă doamnă Eunhye. Mă numesc Kim Jaejoong.
Nu mi-au placut femeile într-un mod deosebit de a lungul vietii mele, cu totul că singurele femei care am avut interactie au fost mama, surorile mele şi Jessica. Dar cu doamna aceasta mă simteam bine, ca şi cum aş fi cunoscut-o înainte.
Am mers la o masă mai retrasă pentru a nu atrage atentia asupra noastră. M-am uitat peste meniu curios, nu ştiam foarte multe mâncaruri italieneşti pentru că nu era una dintre cele mai preferate bucatarii ale mele. Ales nişte paste cu ton în timp ce doamna Han şi-a ales paste milaneze.
Am început să vorbim foarte uşor, mai ales că ea este parcă pe aceeaşi undă de lungime cu mine. Am aflat că are patruzeci şi opt de ani, are un fiu şi o fiică iar sotul ei este un judecator cunoscut, deşi nu mi-a spus numele lui, am trecut cu vederea, poate nu vroia să se laude. A început să-mi spună cum că baiatul ei nu prea o vizitează în timp ce fata ei e un dezastru în bucatarie. Am râs cu poftă la toate întâmplarile care mi le-a relatat. După ce ne-a venit mâncarea m-a întrebat tot felul de lucruri despre mine, viata mea, i-am povestit aproape tot.
- Jaejoong-ah, ce preferi, barbatii sau femeile ?
M-a întrebat serioasă chiar atunci când am luat o îmbucatură din paste. Erau să-mi ramână în gât cânt i-am auzit întrebarea. Am râs nervos şi am simtit cum obrajii îmi iau foc.
- Am ştiut eu ! Eşti gay aşa-i ?
A spus entiziasmată, parcă trebuia să aibă altă reactie, una plină de disgust, nu să ţopaie pe scaun. Am dat din cap ca semn de aprobare şi apoi mi-am mutat privirea în farfurie.
- Yah ! Să nu crezi că mi se pare ciudat sau ceva. E ceva normal în zilele acestea. În plus, la câte ştii să faci, pentru ce-ţi trebuie o femeie să te cicalească la cap ? În plus eşti prea frumos pentru femei, dacă ai avea o sotie cred că i-ar fi ruşine să iasă cu tine pe stradă pentru că ar fi pusă în umbră.
A spus în timp ce râdea. Femeia aceasta este pe bune ? Mamei mele i-au trebuit două luni să se recupereze din şoc când i-am spus că sunt gay, până la urmă m-a acceptat aşa cum sunt. Dar doamnei acesteia i-a luat doar două minute. Brusc în minte mi-a venit fiul ei, presupun că e norocos pentru că a are o aşa mamă. Am zâmbit larg şi i-am multumit.
- Pentru ce îmi multumeşti ?
M-a întrebat curioasă.
- Pentru că nu mă judecati.
Am raspuns simplu. Am vazut-o zâmbind sincer şi am continuat să mâncâm. O linişte confortabilă s-a aşezat între noi doi. Dintr-o dată şi-a luat geanta şi a început să caute ceva prin ea. Am dat din umeri şi am continuat să mânânc. Mi-am ridicat privirea din nou spre ea când am vazut-o că şi-a scos telefonul.
- Dă-mi numarul tau ! Dacă baiatul meu nu iese cu mine, vreau să fi tu fiul meu cât timp o să ieşim.
A spus râzând. Am clipit de cateva ori încercând să procesez înformatia. I-am luat telefonul din mână şi am început să îi scriu numarul meu. Ce doamnă ciudată ! Am continuat să mâncam iar apoi am însotit-o să ia un taxi în siguraţă. După ce am vazut că taxiul pleacă m-am dus şi eu spre casă. M-am uitat la ceasul pe care-l aveam pe mâna dreaptă şi am vazut că era deja şapte seara, mama probabil ajunse deja acasă.
Când am ajuns la vilă, Sukjin şi Minkyung erau cu mama cinând. Am intrat in sufragerie şi mi-am cerut scuze că nu m-am prezentat la cină. Au râs toate trei de comportamentul meu iar apoi au spus să mă duc să fac o baie şi să mă întorc la ele să stau la discutii, ca în familie. Am urcat în camera mea şi am început să mă dezbrac. Mi-am luat un prosop şi m-am dus să fac baie. După ce am terminat m-am dus în cameră să mă îmbrac şi apoi am coborât în sufragerie pentru a sta de vorbă cu mama mea şi surorile mele.
Două luni au trecut repede pe lângă mine. Mai ales pentru că am avut activitate în ultima vreme. Examenele din ultima lună m-au ţinut ocupat, apoi ieşirile cu doamna Han pline de distractie la fel. E interesant cum un tânar de douazeci şi trei de ani se poate întelege asa de bine cu o femeie care are aproape cincizeci de ani. I-am facut cunoştinţă şi mamei şi surorilor mele cu doamna Han şi s-au împrietenit pe loc. Deasemenea ea mi-a facut cunoştinţă cu sotul ei şi cu Jihye, fata ei. Despre baiatul ei nu prea vorbea, dar nici eu nu am îndraznit să întreb. Am mers la ea acasă de multe ori, ajutând-o să o învete pe Jihye să gatească, după primele două saptamâni am reşit să nu o mai facem să ardă mâncarea, dar tot nu prea avea un gust placut. Şi tot în aceste două luni m-am apropiat şi mai tare de Changmin şi Jessica. Totuşi pe lângă aceste lucruri bune, distractiile, ieşirile în oraş, la film, în parc, eram mai activ decât când eram un adolescent, avem nişte stari emotionale foarte instabile şi mai mereu dadeam afară ce mâncam. Nu i-am spus nimanui acest lucru, mi-am spus că e din cauza stresului şi nu avem de ce să îmi fac griji aşa că nu prea le-am bagat în seamă.
Azi trebuia să mă duc cu Jessica la cumparaturi, după parerea ei garderoba mea trebuie reînnoită şi nici nu aveam altceva mai bun de facut, oricum. Eram doi oameni fară obligatii majore, cu bani şi timp pentru toate. Mi-am luat o pereche de pantaloni negrii şi o bluză albă. Mi-am pus ochelarii şi am ieşit din casă. Jos în sufragerie m-am întâlnit cu Jess, care arata superb ca deobicei. Era aproape de ora prânzului şi am decis că prima dată să mergem să mâncam. Defapt mie nu îmi era aşa de foame, chiar dacă micul dejun l-am fost dată afară, iar.
Am ajuns la un restaurant şi am intrat în timp ce fata îmi povestea despre Changmin câteva lucruri. Din când în când mai faceam câte o remarcă amuzantă despre iubitul ei. Adevarul e că, sunt un cuplu reuşit, chiar dacă nu îşi arată dragostea într-un mod special, cât timp am petrecut cu ei mi-am dat seama că sunt meniti unul pentru altul. Jessica e o fată foarte vorbareaţă, activă şi plină de bună dispozitie. În timp ce Changmin e mai tacut, face remarci sarcastice (chiar mi-a spus că mă vede ca pe o femeie, pentru numele lui Dumnezeu ! Ştiu că nu i-am mai dat de mâncare două zile. ) dar ţine la prietenii lui chiar dacă se poartă mai distant, e mereu pentru tine când ai nevoie de cineva aproape care nu te judecă.
Mă uitam peste meniu şi nu mi se parea nimic apetisant. Într-un final m-am decis să iau ceva uşor, o salată Caesar şi un suc de portocale fară zahar, vroiam ceva acru, nu ştiu de ce. Jessica s-a decis pe o salată de creveti cu sos roz.
Am stat la taclale până când ne-a ajuns mâncarea. Din curiozitate m-am uitat la salata ei cum arată. Când am vâzut combinatia crevetilor cu sosul ceva din stomac a reactionat foarte urât. Am simtit un nod în gât iar apoi brusc a început să mă ardă gâtul. Am sarit ca ars de la masă şi am fugit spre baie. Am auzit-o Jessica strigând după mine dar nu m-am sinchisit să mă opresc. Trebuia să dau afară ceea ce aveam oprit în gât. Era dureros şi scârbos în acelaşi timp.
După ce nu am mai avut chiar nimic în stomac şi m-am oprit din varsaturi, am ieşit din toaletă. Afară statea Jessica cu o privire plină de îngrijorare. Aş fi vrut să-i zambesc, dar gura mea nu prea se mai putea mişca cum trebuie. M-am dus spre chiuvetă şi am început să mă spal cu apă pe faţă şi prin gură.
- Jaejoong, ce naiba ai păţit ?
Am auzit-o pe fată rastindu-se în spatele meu. Am decis să-i spun ceea ce am păţit.
- Deja s-a împlinit o lună de când sunt aşa. Tot ce mânânc vine afară. Nu înteleg ce e cu mine, am crezut că e de la stres, dar eu am terminat cu examenele de ceva vreme.
I-am raspuns cu greutate.
- Şi acum îmi spui ? Trebuie sa mergem la spital ! Dacă ai ceva grav ? Cum naiba ai putut să taci ? O lună de zile, o lună ai tot dat afară tot şi tu ai crezut că e de la stres !
Vocea ei încetul cu încetul parcă se rupea. Să nu-mi spună că vrea să plângă ! M-am întors rapid spre ea să o vad cu lacrimi în ochi.
- Nu mergem la niciun spital. Şi te rog să nu plângi ştii că ...
Viziunea a început să mi se dubleze şi să mă simt tot mai slabit.
- Ştii că ... ştii că nu-mi place ... când plângi.
Respiratia a început să-mi devină tot mai grea, parcă o greutate îmi impeidca plamânii să respir cum trebuie. Picioarele m-au lasat şi am cazut la podea, a durut, dar parcă eram prea obosit să mai îmi pese. Strigatele prietenelei mele se auzeau mai mult ca o şoaptă în timp ce întunericul mă îmbrăţişa strâns. Apoi, o linişte totală s-a lasat.
*******
Eram înconjurat de flori roşii şi albe. Cerul era de un cenuşiu spre alb facând imaginea să pară macabrică. M-am uitat în jurul meu pentru a vedea ceva m-ar putea ajuta să-mi dau seama unde sunt. Brusc din spatele mele s-au auzit nişte chicotituri. M-a întors pentru a vedea cine era. Un barbat tânar şi cu doi copii frumoşi se jucau şi râdeau voioşi. Nu ştiam de ce, dar brusc inima a inceput să-mi bată tot mai tare şi un val de caldură mi-a cuprins corpul. Unul dintre copii s-a întors spre mine zâmbindu-mi şi mi-a facut cu mâna.
- Mamá !
Mama ? De ce îmi spune aşa ? M-am uitat în jos spre corpul meu şi am vazut că tot eu eram, ca barbat.
- Jaejoong-ah !
Mi-am ridicat privirea pentru a vedea persoana care mi-a strigat numele. Ochii mei s-au marit considerabil, respiratia îmi devenea tot mai grea. Cine nu l-ar recunoaşte ? Cine ? Trupul perfect, zâmbetul la fel de perfect şi fata ca o sculptură a unui zeu Grec.
- Yunho …
Am spus într-un final, sunetul numelui lui îmi ardea gâtul
- Am venit să-i iau pe copii. Judecatorul mi-a încredintat mie custodia.
Custodie ? Despre ce vorbeşte ? Cu ce mă priveşte pe mine ? M-am uitat la copilul care îl ţinea de mâna dreaptă, era o replică a lui, aceiaşi ochi, acelaş nas, aceleaşi buze şi aceeaşi piele închisă la culoare. Apoi mi-am mutat privirea spre copilul care îl ţinea de mâna stânga, era o replică … de a mea. Ochii, nasul, buzele, fata, culoarea pielii până şi parul.
- Nu !
Am spus panica luând stapânire pe mine.
- Nu !
Am repetat, simtindu-mi lacrimile curgând pe obraji.
- Jaejoong ? Eşti bine ?
M-am uitat spre el. De ce nu mă poate lasa în pace ? A lasat copii de mână şi a început să se apropie de mine
- Nu, lasa-mă în pace. Nu veni lângă mine !
Am încercat să fug dar m-a prins de încheietură obligându-mă să mă uit în ochii lui.
- Tot aceaşi târfuliţă ai ramas, Jaejoong. Acum o să-şi iau şi copii, o să ramâi singur, nimeni nu o să te mai vrea.
A spus acele vorbe cu atâta ură şi seriozitate.
- Nu ! Nu ! Nu !
********
- NU !
Am strigat cât am putut de tare tresarind de pe suprafata pe care mă întindeam. M-am uitat panicat în jur să vad unde mă aflam. Culoarea peretilor era albă, deci nu eram în camera mea, eu îi aveam albaştrii. M-am uitat spre patul care stateam şi semana cu unul din spitale.
- Jae ! Însfarşit te-ai trezit !
Am auzit o voce din stânga mea. M-am uitat să vad cine era.
- Jessica.
Am spus uşurat. Deci totul a fost un vis.
- Doctorul vrea să-ţi vorbească, mi-a spus serioasă.
M-am uitat la ea putin panicat. De ce ar vrea să-mi vorbească ? Am dat din umeri şi m-am ridicat încet de pe pat. M-a condus până la uşa cabinetului, vroia să mă lase singur cu doctorul, dar eu i-am spus să ramână cu mine. Ne-am aşezat pe câte un scaun şi am aşteptat ca doctorul să înceapă să vorbească.
- Cred că sunteti la curent cu starea dumeavoastră mai speciala, dacă pot să-i spun aşa.
M-am uitat suspicios la el încercând să-mi dau seama la ce se referea. Atunci mi s-a aprins un beculeţ în cap.
- Vă referiti la ...
Nu am apucat să termin caci a dat din cap. Ce legatura are uterul meu cu leşinurile şi starile de greaţă ? Stai putin ! Nu. Nu. Nu. M-am uitat speriat catre el încercând să-mi dau seama dacă gândim la fel.
- Sunteti însarcinat.
Mi-a spus simplu. Am împietrit. Desigur ! Cum nu mă gândisem ?! Pentru numele lui Dumnezeu ! Yunho a ejaculat în mine ! Şi eu doar acum îmi dau seama. De ce nu am putut să îmi amintesc noaptea aceea ? De ce ? Acum aştept ... un copil cu el. Am închis ochii pentru a inhala o gură bună de aer. Am simtit o strângere de mână şi m-am uitat la Jessica. Avea o privire în ochi care mă speria. Ce îi trecea prin minte ?
- Să nu te gândeşti să avortezi ! Nu ştiu cum de ai ramas însarcinat, defapt ştiu, dar mă refer la aparatul tau reproducator, dar să nu îndrazneşti să faci acest lucru !
Mi-am muşcat buza inferioară şi mi-am întors privirea spre doctor care avea aceeaşi privire ca şi ea. Ha ! Pun pariu că ai primi un premiu pentru un pacient ca şi mine.
- Jaejoong, ei nu au nicio vină pemtru ce ţi s-a întâmplat.
I-am auzit vocea Jessicai din nou. Am clipit des pentru a-mi împiedica lacrimile să-şi facă drum pe fata mea. Am strans din dinti şi m-am ridicat de pe scaun, mi-am îndreptat privirea spre doctor.
- Multumesc pentru tot. Jessica, să mergem acasă. Dacă o să iau vreo decizie o să vă anunţ, dar dacă decid să pastrez această sarcină, doctorul meu v-a avea grijă de mine. O să primiti mâine o sumă de bani, atât vă cer, tacere.
I-am spus pe un ton serios şi plin de raceală. Mi-am întors privirea spre fată care avea o privire mai liniştită.
- Să mergem.
Am spus iar m-a urmat fară să mai spună niciun cuvânt. Vietii chiar îi place să se joace cu mine. A patra lovitură sub centură şi încă stau în picioare, ce îmi mai rezerva viitorul oare ? Se poate să fie şi mai rau ? Fiinta pe care o urasc şi o iubesc în acelaşi timp şi-a lasat pentru a doua oară aprenta asupra mea. Ce ironie. Nu m-am gândit la o posibilă sarcină din cauză că şi uitasem că am acest uter. Mă considerasem un barbat normal. Ce prostie. Ce prostie ! Dar Jessica are dreptate, fiinta care creşte în mine nu are nicio vină, nicio vină că eu nu am fost în stare să mă apar singur. Mi-am pus mâna pe stomac instinctiv şi am zâmbit. De acum în colo, nu doar viata mea depinde de cât de bine am grijă de mine. Poate până la urmă, această „lovitură” nu e atât de dureroasă precum pare.
_____________________________________________________________________________________________________________
Pfft. Cât dialog x-x don't kill me please ! :)))
~_~ PsYcHo KiD ~_~ - Datorită faptului că Jaejoong nu a mai fost îndragostit de alt barbat înafară de Dongwook şi Yunho, a şi uitat de "problema" lui, dacă se poate numi aşa. La faza cu primul fic, m-am referit ca fiind primul fic yaoi. Dar oricum, îţi multumesc mult pentru comentariu :3 *hugs*
Addeh. - Multumesc de laude, dacă le pot spune aşa. Crede-mă nu ştii cât de bine m-ai facut să mă simt. Adevarul e că nu am fost prea încrezatoare [înca nici nu sunt] despre modul în care scriu, mi se pare banal, nu ştiu de ce. Dar mă bucur că iti place *.* *hugs*
Btw, numele tau e Adina ? o.o Şi cel de al doilea nume al meu e tot Adina :))))
dot dot curve :) - Yunho nu are o relatie tocmai bună cu prietena lui. O să vezi pe parcurs, mai ales că vreau să fac câte un capitol două din perspectiva lui. Multumesc de comment. *hugs*
βεκi - Aw, am mai citit pe asianfanfics.com, winglin.net, uhm si de pe livejournal există comunităţi despre YunJae [Jae şi Yunho] şi se postează tot felul de ficuri, să ştii că sunt scriitori excelenti, dar desigur sunt în egleză. Dacă chiar vrei dă-mi un PM şi o să-ţi dau câteva linkuri.
DBSK, în caz că nu ai observat, sunt trupa mea preferata ;-; sufar că-i despartiti *cries* Ieri a ieşit un teaser de la o melodie de la JYJ [Jaegoon, Yoochun ş Junsu] şi am plâns 20 de minute =)) i was so proud.
Mă bucur că ţi-a placut smutul [sex scene], nu am fost aşa încrezatoare mai ales că a fost putin cam rapid şi că e la persoana I
Biasul meu e Jaejoong ;-; i love him to death. He is such a great person and he is so beautiful ;-; E preferatul meu din TOŢI din Kpop :)) Multumesc de comentariu *hugs*
вαɴɢ ï¹— - Hello there, dear !Creatii de ale mele, am avut doar în colaborare cu Teh, terminate, iar restu începute şi toate hetero xD. Nu e nimic pentru commul -scurt- pentru că orice comentariu oricât de mic e, e bine venit *hugs*
Aşa. În legatură cu capitolul, o să vi se pară ciudat de ce am pus baza pe acea descriere cu noua -cunoştinţă- a lui Jaejoong, vă spun de pe acum că nu e cine pare. :)))
Adevarul e că aveam în plan să se întâlnească în capitolul acesta cu Yunho, dar m-am razgândit, am alte planuri.
Sper să vă placă ! Scuza-ţi dacă nu e aşa bun, l-am scris azi-noapte pe la vreo 1. :)))
Şi mor de fericire ca am 200+ vizualizari la doar ... 3 zile sau 4 de când am postat <3.
Capitolul 2
Au trecut două saptamâni deja de la aceea întâmplare. Ştiu că mă trezisem cu Jessica în pat lângă mine şi mă panicasem, până când m-a calmat şi mi-a explicat defapt ce s-a întâmplat. Am leşinat, Changmin m-a adus acasă iar ea a ramas peste noapte cu mine.
I-am fost recunoscator lui Changmin pentru ceea ce a facut, că m-a adus acasă şi a avut grijă de mine. În plus vine să mă viziteze în fiecare zi, la fel şi Jessica, presupun că se simt vinovati pentru ceea ce a facut Yunho, dar eu nu i-am considerat niciodată vinovati. Oricum, compania lor îmi face bine, mama e plecată mai tot timpul şi surorile mele îşi vad de viata lor. Nu ştie niciuna nimic. Nimic din ce s-a întâmplat, pentru că nici eu nu îmi aduc foarte bine aminte. Doar din ce mi-a spus Changmin că ne-am culcat împreuna. Ciudat, nu ? Să uiti o exprienţă „atât de plâcută” precum aceea. Fundul m-a durut două zile la rând. Cu Yoochun am vorbit doar după cinci zile, nu îi raspunsem la apeluri şi era speriat că păţisem ceva, el era cu Junsu în Vietnam pentru ceva cupă de fotbal, nu m-a interesat prea tare, eram fară vlagă.
Stateam la masă aşteptând-o pe mama să mâncam prânzul. Încă nu venise de la companie, dar eu pregatisem mâncarea. Dintr-o dată a început să-mi sune telefonul, am fugit repede până în bucatarie unde mi-l lasasem şi am raspuns fară să ma uit la cine a sunat.
- Jae joong dragă, nu pot să ajung la masă a aparut o problemă de ultimă oră. Îmi cer scuze, o să-mi iau revanşa eu în seara aceasta, aduc sushi !
Am râs la cât de adorabilă era, chiar credea că aveam să mă supar ?
- Bine, mamă, te înteleg, eşti ocupată. Să nu uiti să mânânci !
I-am spus vesel iar apoi am auzit-o luându-şi la revedere. Am închis telefonul şi l-am pus pe masă. Un oftat lung mi-a scapat printre buze. M-am reîntos în sufragerie pentru a mânca singur.
După ce am terminat de strâns toate farfuriile şi paharele de pe masă m-am dus în camera mea şi mi-am luat o gecuţă cu mine, aparatul de fotografiat şi potofelul. Deşi era August, zilele trecute plouase şi era cam rece. Mi-am luat maşina din garaj, a doua mea iubire, perfectul meu Audi R8 Carbon. O bijuterie, după parerea mea.
Am condus până în centrul Seoul-ului pentru a fotografia oamenii. Mereu mi-a placut să fac acest lucru, fotografierea lumii în timp ce se mişcă. Să-i surprind când nu sunt atenti, în natura lor, fară să încerce să pară frumoşi sau misteriosi, să-i fotografiez aşa cum sunt ei.
Am parcat destul de departe de locul în care aveam în minte pentru fotografii, ca să merg pe jos până acolo. Putin aer curat nu mi-ar strica. Brusc m-am trezit gândindu-mă la ceva ce nu am realizat până acum. Ce ar face Yunho dacă ar ştii cine sunt ? Şi-ar cere scuze ? M-ar obliga să nu spun niciun cuvânt, nu-i aşa ? După cum s-a purtat nu m-ar mira acest lucru. E o personalitate publică, trebuie să-şi pastreze o imagine perfectă. Nu aceea de cântareţ care se culcă cu un barbat pe la petreceri având iubită. Mi-am scuturat capul uşor dându-mi seama încaodată ce prostie am facut. Mama îmi spunea că mereu am fost un copil inteligent, dar cu actiunile mele îmi dovedesc contrariul.
Am început să pozez tot ce prindeam. Oameni grabti treceau pe lângă mine, ignorându-mă, cateodată şi se mai loveau de mine. Lumea e ignorantă în aceste zile, nu mai contează nimic înafară de ei. M-am întors dintr-o dată în partea dreaptă pentru a continua să merg când am simtit ceva ud pe pieptul meu. M-am uitat în jos pentru a vedea o doamnă mai învarstă pe jos şi tricoul meu ud complet. Am uitat de tricou complet şi m-am grabit să o ajut pe acea doamnă să se ridice.
- Oh, Doamne, îmi pare atât de rau ! Sunteti bine ? V-ati lovit undeva ? V-ati rupt ceva ? Trebuie să vă duc la spital ?
Am întrebat panica punând stapânire pe mine. Dacă s-a ranit şi a păţit ceva ?
- Tu te îngrijorezi de mine pe când tu eşti cel cu tricoul murdar. Stai liniştit. Sunt bine, nu m-am lovit nicaieri, nu mi-am rupt nimic şi nu trebuie să mă duci la spital. Dar eu trebuie să-ţi cumpar un tricou nou !
Am rasuflat uşurat şi i-am zâmbit.
- Nu trebuie să vă faceti griji pentru tricou e doar ... o haină, poate fi spalat.
- E cafea. Nu o sa meargă aşa de uşor !
A raspuns doamna repede.
- Dacă stă o ora la apă sarată şi apoi îl clatesc şi gata ! Nu e mare lucru.
Am raspuns zâmbind.
- Ştii să scoti pete din rufe ? Impresionant ! Dacă nu aş fi maritată te-aş fi cerut în casatorie. Nu-mi spune că ştii şi să gateşti !
A exclamat femeia râzând.
- Defapt ... ştiu să fac şi aia.
Am raspuns timid.
- Oh ... chiar ?! Oricum, tot o să-ţi cumpar un tricou nou.
A spus luându-mă de mână şi tragându-mă după ea într-un magazin la întâmplare. Am aproape de intrare încă şocat cu câtă forţă m-a prins de încheietură, m-a uitat la mâna mea dreaptă şi am vazut că era roşie. Am urmarit-o atent cu ochii pentru a vedea ce face. Dintr-un motiv anume îmi parea extrem de cunoscută, dar în acelaşi timp era o necunoscută. S-a întors spre mine zâmbind şi nu am putut decât să-i întorc zâmbetul. A venit spre mine şi în mână avea un tricou albastru mi l-a înmânat şi a spus să-l probez, am vrut să refuz, dar m-a împins într-o cabină. Am dat din umeri şi m-am dezbracat de celalalt tricou, dintr-o dată am simtit o mână pe spatele meu şi m-am întors speriat să vad cine e.
- Ai o piele atât de albă şi fină. Sunt invidioasă !
Mi-a spus doamna râzând. Avea un râs frumos, nişte buze roşii frumoase şi dantură albă şi dreaptă. I-am zâmbit şi m-am întos din nou cu spatele la ea pentru a-mi lua tricoul pe mine. Dintr-un motiv anume nu îmi era ruşine de ea, puteam să stau dezbracat de faţă cu ea având în vedere că e o straină pentru mine. Am ieşit din cabină şi am observat-o platind tricoul, m-am dus repde la ea pentru a o opri dar nu m-a lasat să fac nimic.
- Eu am dat peste tine, eu ţi-am murdarit tricoul, eu trebuie să-l cumpar. Dacă vrei să îmi mutumeşti invită-mă la cină, sunt o batrână singuratică, nu prea am cu cine să stau.
Am ascultat-o tacând pitic. Am spus un „multumesc” mai mult în şoaptă dar după zâmbetul care îl avea pe faţă parea că m-a auzit. Am ieşit din magazin şi început să mergem spre un restaurant italian.
- Şi cum vă numiti doamnă ? Ieşim la cină, mi-ati cumparat un tricou, m-ati vazut la bustul gol şi nu vă ştiu numele.
Am spus pe un ton plin de amuzament.
- Eunhye. Han Eunhye.
- Ei bine, încântat de cunoştintă doamnă Eunhye. Mă numesc Kim Jaejoong.
Nu mi-au placut femeile într-un mod deosebit de a lungul vietii mele, cu totul că singurele femei care am avut interactie au fost mama, surorile mele şi Jessica. Dar cu doamna aceasta mă simteam bine, ca şi cum aş fi cunoscut-o înainte.
Am mers la o masă mai retrasă pentru a nu atrage atentia asupra noastră. M-am uitat peste meniu curios, nu ştiam foarte multe mâncaruri italieneşti pentru că nu era una dintre cele mai preferate bucatarii ale mele. Ales nişte paste cu ton în timp ce doamna Han şi-a ales paste milaneze.
Am început să vorbim foarte uşor, mai ales că ea este parcă pe aceeaşi undă de lungime cu mine. Am aflat că are patruzeci şi opt de ani, are un fiu şi o fiică iar sotul ei este un judecator cunoscut, deşi nu mi-a spus numele lui, am trecut cu vederea, poate nu vroia să se laude. A început să-mi spună cum că baiatul ei nu prea o vizitează în timp ce fata ei e un dezastru în bucatarie. Am râs cu poftă la toate întâmplarile care mi le-a relatat. După ce ne-a venit mâncarea m-a întrebat tot felul de lucruri despre mine, viata mea, i-am povestit aproape tot.
- Jaejoong-ah, ce preferi, barbatii sau femeile ?
M-a întrebat serioasă chiar atunci când am luat o îmbucatură din paste. Erau să-mi ramână în gât cânt i-am auzit întrebarea. Am râs nervos şi am simtit cum obrajii îmi iau foc.
- Am ştiut eu ! Eşti gay aşa-i ?
A spus entiziasmată, parcă trebuia să aibă altă reactie, una plină de disgust, nu să ţopaie pe scaun. Am dat din cap ca semn de aprobare şi apoi mi-am mutat privirea în farfurie.
- Yah ! Să nu crezi că mi se pare ciudat sau ceva. E ceva normal în zilele acestea. În plus, la câte ştii să faci, pentru ce-ţi trebuie o femeie să te cicalească la cap ? În plus eşti prea frumos pentru femei, dacă ai avea o sotie cred că i-ar fi ruşine să iasă cu tine pe stradă pentru că ar fi pusă în umbră.
A spus în timp ce râdea. Femeia aceasta este pe bune ? Mamei mele i-au trebuit două luni să se recupereze din şoc când i-am spus că sunt gay, până la urmă m-a acceptat aşa cum sunt. Dar doamnei acesteia i-a luat doar două minute. Brusc în minte mi-a venit fiul ei, presupun că e norocos pentru că a are o aşa mamă. Am zâmbit larg şi i-am multumit.
- Pentru ce îmi multumeşti ?
M-a întrebat curioasă.
- Pentru că nu mă judecati.
Am raspuns simplu. Am vazut-o zâmbind sincer şi am continuat să mâncâm. O linişte confortabilă s-a aşezat între noi doi. Dintr-o dată şi-a luat geanta şi a început să caute ceva prin ea. Am dat din umeri şi am continuat să mânânc. Mi-am ridicat privirea din nou spre ea când am vazut-o că şi-a scos telefonul.
- Dă-mi numarul tau ! Dacă baiatul meu nu iese cu mine, vreau să fi tu fiul meu cât timp o să ieşim.
A spus râzând. Am clipit de cateva ori încercând să procesez înformatia. I-am luat telefonul din mână şi am început să îi scriu numarul meu. Ce doamnă ciudată ! Am continuat să mâncam iar apoi am însotit-o să ia un taxi în siguraţă. După ce am vazut că taxiul pleacă m-am dus şi eu spre casă. M-am uitat la ceasul pe care-l aveam pe mâna dreaptă şi am vazut că era deja şapte seara, mama probabil ajunse deja acasă.
Când am ajuns la vilă, Sukjin şi Minkyung erau cu mama cinând. Am intrat in sufragerie şi mi-am cerut scuze că nu m-am prezentat la cină. Au râs toate trei de comportamentul meu iar apoi au spus să mă duc să fac o baie şi să mă întorc la ele să stau la discutii, ca în familie. Am urcat în camera mea şi am început să mă dezbrac. Mi-am luat un prosop şi m-am dus să fac baie. După ce am terminat m-am dus în cameră să mă îmbrac şi apoi am coborât în sufragerie pentru a sta de vorbă cu mama mea şi surorile mele.
Două luni au trecut repede pe lângă mine. Mai ales pentru că am avut activitate în ultima vreme. Examenele din ultima lună m-au ţinut ocupat, apoi ieşirile cu doamna Han pline de distractie la fel. E interesant cum un tânar de douazeci şi trei de ani se poate întelege asa de bine cu o femeie care are aproape cincizeci de ani. I-am facut cunoştinţă şi mamei şi surorilor mele cu doamna Han şi s-au împrietenit pe loc. Deasemenea ea mi-a facut cunoştinţă cu sotul ei şi cu Jihye, fata ei. Despre baiatul ei nu prea vorbea, dar nici eu nu am îndraznit să întreb. Am mers la ea acasă de multe ori, ajutând-o să o învete pe Jihye să gatească, după primele două saptamâni am reşit să nu o mai facem să ardă mâncarea, dar tot nu prea avea un gust placut. Şi tot în aceste două luni m-am apropiat şi mai tare de Changmin şi Jessica. Totuşi pe lângă aceste lucruri bune, distractiile, ieşirile în oraş, la film, în parc, eram mai activ decât când eram un adolescent, avem nişte stari emotionale foarte instabile şi mai mereu dadeam afară ce mâncam. Nu i-am spus nimanui acest lucru, mi-am spus că e din cauza stresului şi nu avem de ce să îmi fac griji aşa că nu prea le-am bagat în seamă.
Azi trebuia să mă duc cu Jessica la cumparaturi, după parerea ei garderoba mea trebuie reînnoită şi nici nu aveam altceva mai bun de facut, oricum. Eram doi oameni fară obligatii majore, cu bani şi timp pentru toate. Mi-am luat o pereche de pantaloni negrii şi o bluză albă. Mi-am pus ochelarii şi am ieşit din casă. Jos în sufragerie m-am întâlnit cu Jess, care arata superb ca deobicei. Era aproape de ora prânzului şi am decis că prima dată să mergem să mâncam. Defapt mie nu îmi era aşa de foame, chiar dacă micul dejun l-am fost dată afară, iar.
Am ajuns la un restaurant şi am intrat în timp ce fata îmi povestea despre Changmin câteva lucruri. Din când în când mai faceam câte o remarcă amuzantă despre iubitul ei. Adevarul e că, sunt un cuplu reuşit, chiar dacă nu îşi arată dragostea într-un mod special, cât timp am petrecut cu ei mi-am dat seama că sunt meniti unul pentru altul. Jessica e o fată foarte vorbareaţă, activă şi plină de bună dispozitie. În timp ce Changmin e mai tacut, face remarci sarcastice (chiar mi-a spus că mă vede ca pe o femeie, pentru numele lui Dumnezeu ! Ştiu că nu i-am mai dat de mâncare două zile. ) dar ţine la prietenii lui chiar dacă se poartă mai distant, e mereu pentru tine când ai nevoie de cineva aproape care nu te judecă.
Mă uitam peste meniu şi nu mi se parea nimic apetisant. Într-un final m-am decis să iau ceva uşor, o salată Caesar şi un suc de portocale fară zahar, vroiam ceva acru, nu ştiu de ce. Jessica s-a decis pe o salată de creveti cu sos roz.
Am stat la taclale până când ne-a ajuns mâncarea. Din curiozitate m-am uitat la salata ei cum arată. Când am vâzut combinatia crevetilor cu sosul ceva din stomac a reactionat foarte urât. Am simtit un nod în gât iar apoi brusc a început să mă ardă gâtul. Am sarit ca ars de la masă şi am fugit spre baie. Am auzit-o Jessica strigând după mine dar nu m-am sinchisit să mă opresc. Trebuia să dau afară ceea ce aveam oprit în gât. Era dureros şi scârbos în acelaşi timp.
După ce nu am mai avut chiar nimic în stomac şi m-am oprit din varsaturi, am ieşit din toaletă. Afară statea Jessica cu o privire plină de îngrijorare. Aş fi vrut să-i zambesc, dar gura mea nu prea se mai putea mişca cum trebuie. M-am dus spre chiuvetă şi am început să mă spal cu apă pe faţă şi prin gură.
- Jaejoong, ce naiba ai păţit ?
Am auzit-o pe fată rastindu-se în spatele meu. Am decis să-i spun ceea ce am păţit.
- Deja s-a împlinit o lună de când sunt aşa. Tot ce mânânc vine afară. Nu înteleg ce e cu mine, am crezut că e de la stres, dar eu am terminat cu examenele de ceva vreme.
I-am raspuns cu greutate.
- Şi acum îmi spui ? Trebuie sa mergem la spital ! Dacă ai ceva grav ? Cum naiba ai putut să taci ? O lună de zile, o lună ai tot dat afară tot şi tu ai crezut că e de la stres !
Vocea ei încetul cu încetul parcă se rupea. Să nu-mi spună că vrea să plângă ! M-am întors rapid spre ea să o vad cu lacrimi în ochi.
- Nu mergem la niciun spital. Şi te rog să nu plângi ştii că ...
Viziunea a început să mi se dubleze şi să mă simt tot mai slabit.
- Ştii că ... ştii că nu-mi place ... când plângi.
Respiratia a început să-mi devină tot mai grea, parcă o greutate îmi impeidca plamânii să respir cum trebuie. Picioarele m-au lasat şi am cazut la podea, a durut, dar parcă eram prea obosit să mai îmi pese. Strigatele prietenelei mele se auzeau mai mult ca o şoaptă în timp ce întunericul mă îmbrăţişa strâns. Apoi, o linişte totală s-a lasat.
*******
Eram înconjurat de flori roşii şi albe. Cerul era de un cenuşiu spre alb facând imaginea să pară macabrică. M-am uitat în jurul meu pentru a vedea ceva m-ar putea ajuta să-mi dau seama unde sunt. Brusc din spatele mele s-au auzit nişte chicotituri. M-a întors pentru a vedea cine era. Un barbat tânar şi cu doi copii frumoşi se jucau şi râdeau voioşi. Nu ştiam de ce, dar brusc inima a inceput să-mi bată tot mai tare şi un val de caldură mi-a cuprins corpul. Unul dintre copii s-a întors spre mine zâmbindu-mi şi mi-a facut cu mâna.
- Mamá !
Mama ? De ce îmi spune aşa ? M-am uitat în jos spre corpul meu şi am vazut că tot eu eram, ca barbat.
- Jaejoong-ah !
Mi-am ridicat privirea pentru a vedea persoana care mi-a strigat numele. Ochii mei s-au marit considerabil, respiratia îmi devenea tot mai grea. Cine nu l-ar recunoaşte ? Cine ? Trupul perfect, zâmbetul la fel de perfect şi fata ca o sculptură a unui zeu Grec.
- Yunho …
Am spus într-un final, sunetul numelui lui îmi ardea gâtul
- Am venit să-i iau pe copii. Judecatorul mi-a încredintat mie custodia.
Custodie ? Despre ce vorbeşte ? Cu ce mă priveşte pe mine ? M-am uitat la copilul care îl ţinea de mâna dreaptă, era o replică a lui, aceiaşi ochi, acelaş nas, aceleaşi buze şi aceeaşi piele închisă la culoare. Apoi mi-am mutat privirea spre copilul care îl ţinea de mâna stânga, era o replică … de a mea. Ochii, nasul, buzele, fata, culoarea pielii până şi parul.
- Nu !
Am spus panica luând stapânire pe mine.
- Nu !
Am repetat, simtindu-mi lacrimile curgând pe obraji.
- Jaejoong ? Eşti bine ?
M-am uitat spre el. De ce nu mă poate lasa în pace ? A lasat copii de mână şi a început să se apropie de mine
- Nu, lasa-mă în pace. Nu veni lângă mine !
Am încercat să fug dar m-a prins de încheietură obligându-mă să mă uit în ochii lui.
- Tot aceaşi târfuliţă ai ramas, Jaejoong. Acum o să-şi iau şi copii, o să ramâi singur, nimeni nu o să te mai vrea.
A spus acele vorbe cu atâta ură şi seriozitate.
- Nu ! Nu ! Nu !
********
- NU !
Am strigat cât am putut de tare tresarind de pe suprafata pe care mă întindeam. M-am uitat panicat în jur să vad unde mă aflam. Culoarea peretilor era albă, deci nu eram în camera mea, eu îi aveam albaştrii. M-am uitat spre patul care stateam şi semana cu unul din spitale.
- Jae ! Însfarşit te-ai trezit !
Am auzit o voce din stânga mea. M-am uitat să vad cine era.
- Jessica.
Am spus uşurat. Deci totul a fost un vis.
- Doctorul vrea să-ţi vorbească, mi-a spus serioasă.
M-am uitat la ea putin panicat. De ce ar vrea să-mi vorbească ? Am dat din umeri şi m-am ridicat încet de pe pat. M-a condus până la uşa cabinetului, vroia să mă lase singur cu doctorul, dar eu i-am spus să ramână cu mine. Ne-am aşezat pe câte un scaun şi am aşteptat ca doctorul să înceapă să vorbească.
- Cred că sunteti la curent cu starea dumeavoastră mai speciala, dacă pot să-i spun aşa.
M-am uitat suspicios la el încercând să-mi dau seama la ce se referea. Atunci mi s-a aprins un beculeţ în cap.
- Vă referiti la ...
Nu am apucat să termin caci a dat din cap. Ce legatura are uterul meu cu leşinurile şi starile de greaţă ? Stai putin ! Nu. Nu. Nu. M-am uitat speriat catre el încercând să-mi dau seama dacă gândim la fel.
- Sunteti însarcinat.
Mi-a spus simplu. Am împietrit. Desigur ! Cum nu mă gândisem ?! Pentru numele lui Dumnezeu ! Yunho a ejaculat în mine ! Şi eu doar acum îmi dau seama. De ce nu am putut să îmi amintesc noaptea aceea ? De ce ? Acum aştept ... un copil cu el. Am închis ochii pentru a inhala o gură bună de aer. Am simtit o strângere de mână şi m-am uitat la Jessica. Avea o privire în ochi care mă speria. Ce îi trecea prin minte ?
- Să nu te gândeşti să avortezi ! Nu ştiu cum de ai ramas însarcinat, defapt ştiu, dar mă refer la aparatul tau reproducator, dar să nu îndrazneşti să faci acest lucru !
Mi-am muşcat buza inferioară şi mi-am întors privirea spre doctor care avea aceeaşi privire ca şi ea. Ha ! Pun pariu că ai primi un premiu pentru un pacient ca şi mine.
- Jaejoong, ei nu au nicio vină pemtru ce ţi s-a întâmplat.
I-am auzit vocea Jessicai din nou. Am clipit des pentru a-mi împiedica lacrimile să-şi facă drum pe fata mea. Am strans din dinti şi m-am ridicat de pe scaun, mi-am îndreptat privirea spre doctor.
- Multumesc pentru tot. Jessica, să mergem acasă. Dacă o să iau vreo decizie o să vă anunţ, dar dacă decid să pastrez această sarcină, doctorul meu v-a avea grijă de mine. O să primiti mâine o sumă de bani, atât vă cer, tacere.
I-am spus pe un ton serios şi plin de raceală. Mi-am întors privirea spre fată care avea o privire mai liniştită.
- Să mergem.
Am spus iar m-a urmat fară să mai spună niciun cuvânt. Vietii chiar îi place să se joace cu mine. A patra lovitură sub centură şi încă stau în picioare, ce îmi mai rezerva viitorul oare ? Se poate să fie şi mai rau ? Fiinta pe care o urasc şi o iubesc în acelaşi timp şi-a lasat pentru a doua oară aprenta asupra mea. Ce ironie. Nu m-am gândit la o posibilă sarcină din cauză că şi uitasem că am acest uter. Mă considerasem un barbat normal. Ce prostie. Ce prostie ! Dar Jessica are dreptate, fiinta care creşte în mine nu are nicio vină, nicio vină că eu nu am fost în stare să mă apar singur. Mi-am pus mâna pe stomac instinctiv şi am zâmbit. De acum în colo, nu doar viata mea depinde de cât de bine am grijă de mine. Poate până la urmă, această „lovitură” nu e atât de dureroasă precum pare.
_____________________________________________________________________________________________________________
Pfft. Cât dialog x-x don't kill me please ! :)))
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End