05-09-2011, 08:22 PM
Capitolul IV: Sentimente scoase la suprafata
Chiar atunci cand sunt pe cale sa-l lovesc apare in fata lui...
In fata lui apare Sakura. Lovitura pe care o aveam pregatita pentru Itachi era inevitabila. Aveam prea multa viteza pentru a-mi opri corpul. In urmatoarea secunda, acea lovitura si-a atins tinta. Rozalia cade secerata pe podea. Chiar nu vroiam sa se intample asta. De ce s-a bagat? Fata asta gandeste macar? Il vad pe Itachi cum se repede la ea si o ia in brate. Era inconstienta. Nu neg, eram speriat si eu. Adica tocmai o lovisem. Ce se intampla daca se lovea mai grav in calatoria ei spre podea? Nu stiu de ce, dar nu as suporta sa o pierd. De ce? De ce se intampla asta? Niciodata nu m-am simtit asa in preajma unei fete. De ce tocmai ea? Nu am simtit nimic atunci cand m-a prins cu Karin, de ce mi-ar pasa acum?
Sunt trezit din cosmarul meu de catre Deidara care ma ia pe sus si incepe sa zbiere ca nebunul la mine. Frate, cred ca voi surzi. Tipa asa de tare incat cred ca il aud si cei din Cosmos. Incerc pentru a doua oara sa scap din stransoarea lui, dar intr-un sfarsit, la cererile lui Sasori, ma lasa jos. Eram oarecum speriat. Nu pentru ce as putea pati eu, ci pentru ce ar putea pati Sakura. De ce sunt asa de agitat? De ce sunt ingrijorat in privinta ei? De ce ea?
Miile de intrebari nu imi dau pace si nici macar la una nu pot gasi raspuns. Simt ca trebuie sa stau aproape de ea, sa o protejez. Dar de ce? Ce m-a apucat asa dintr-odata? Nu am mai simtit niciodata asa. Sentimentul de vinovatie nu-mi da pace. Un singur lucru m-ar face sa-mi revin, sau o singura persoana. Sakura. De ce? De ce mi se intampla mie? De ce nu-mi pot da seama ce e in neregula cu mine? Niciodata nu am patit asa ceva si multe persoane au cazut in fata mea, sau din cauza mea. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincios, de lipsit de energie. Simt cum corpul meu devine din ce in ce mai greu. Rasuflarea mi se taie incet-incet. Si totul datorita ei? De ce patesc asta? De ce eu? De ce a trebuit sa folosesc violenta in preajma ei? Si mai important, de ce ma simt vinovat?
Sunt adus pe Pamant de vorbele lui Naruto, care imi spune ca Sakura va fi bine dupa ce se va odihni. Rasuflu usurat si ies in fuga din club. Trebuie sa-mi pun gandurile in ordine. Trebuie sa-mi dau seama ce se intampla cu mine. Acest sentiment, total strain mie, de care nu am mai avut parte. Un sentiment greu de deslusit, sau cel putin asa cred eu. Nu-mi pot da seama ce este. Ma intreb daca...nu, nu se poate! Asta nu mi se va intampla mie! Eu nu pot iubi, eu nu pot fi iubit. Eu traiesc doar pentru el. Ii respect deciziile, ii indeplinesc ordinele. Eu sunt o unealta ce trebuie folosita, eu nu am o personalitate proprie. Eu nu am identitate, eu nu am sentimente. Si totusi...Sakura, de ce imi faci asta? De ce ma chinui asa? De ce trebuie sa te iubesc? Da, asta este! O iubesc, acest cuvant, iubire, ce imi raspunde la toate intrebarile. Nimeni nu trebuie sa-mi afle acest sentiment interzis. Nimeni nu trebuie sa afle, mai ales el. Sakura este intr-un adevarat pericol. Daca ea si-ar pierde viata, eu as muri odata cu ea. Nu pot fi impreuna cu ea, este ca o iubire interzisa, interzisa de el.
Fara sa-mi dau seama, in timp ce ma gandeam si alergam, am ajuns acasa. Intru val-vartej in camera mea si ma duc direct in baie pentru a face un dus scurt. Dau drumul la apa, imi arunc hainele intr-un colt si intru in cabina de dus. Stropii de apa ce se loveau brutal de pielea mea ma faceau sa ma relaxez. Parca odata cu acea apa, toate problemele imi erau luate de pe umeri. Parca ieseam mai usurat, mai bine dispus.
Dupa vreo ora de zabovit sub dus, imi leg un prosop in jurul taliei si intru in camera. Ma imbrac cu niste haine comode, dupa care ma arunc direct in pat. Vroiam sa dorm. Asta era ceea ce imi doaream. Un somn linistit. Dar...ceva imi perturba somnul, chiar inainte ca acesta sa inceapa. Zgomotul acelui aparat blestemat. O noua misiune...nu am timp de pierdut.
Chiar atunci cand sunt pe cale sa-l lovesc apare in fata lui...
In fata lui apare Sakura. Lovitura pe care o aveam pregatita pentru Itachi era inevitabila. Aveam prea multa viteza pentru a-mi opri corpul. In urmatoarea secunda, acea lovitura si-a atins tinta. Rozalia cade secerata pe podea. Chiar nu vroiam sa se intample asta. De ce s-a bagat? Fata asta gandeste macar? Il vad pe Itachi cum se repede la ea si o ia in brate. Era inconstienta. Nu neg, eram speriat si eu. Adica tocmai o lovisem. Ce se intampla daca se lovea mai grav in calatoria ei spre podea? Nu stiu de ce, dar nu as suporta sa o pierd. De ce? De ce se intampla asta? Niciodata nu m-am simtit asa in preajma unei fete. De ce tocmai ea? Nu am simtit nimic atunci cand m-a prins cu Karin, de ce mi-ar pasa acum?
Sunt trezit din cosmarul meu de catre Deidara care ma ia pe sus si incepe sa zbiere ca nebunul la mine. Frate, cred ca voi surzi. Tipa asa de tare incat cred ca il aud si cei din Cosmos. Incerc pentru a doua oara sa scap din stransoarea lui, dar intr-un sfarsit, la cererile lui Sasori, ma lasa jos. Eram oarecum speriat. Nu pentru ce as putea pati eu, ci pentru ce ar putea pati Sakura. De ce sunt asa de agitat? De ce sunt ingrijorat in privinta ei? De ce ea?
Miile de intrebari nu imi dau pace si nici macar la una nu pot gasi raspuns. Simt ca trebuie sa stau aproape de ea, sa o protejez. Dar de ce? Ce m-a apucat asa dintr-odata? Nu am mai simtit niciodata asa. Sentimentul de vinovatie nu-mi da pace. Un singur lucru m-ar face sa-mi revin, sau o singura persoana. Sakura. De ce? De ce mi se intampla mie? De ce nu-mi pot da seama ce e in neregula cu mine? Niciodata nu am patit asa ceva si multe persoane au cazut in fata mea, sau din cauza mea. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincios, de lipsit de energie. Simt cum corpul meu devine din ce in ce mai greu. Rasuflarea mi se taie incet-incet. Si totul datorita ei? De ce patesc asta? De ce eu? De ce a trebuit sa folosesc violenta in preajma ei? Si mai important, de ce ma simt vinovat?
Sunt adus pe Pamant de vorbele lui Naruto, care imi spune ca Sakura va fi bine dupa ce se va odihni. Rasuflu usurat si ies in fuga din club. Trebuie sa-mi pun gandurile in ordine. Trebuie sa-mi dau seama ce se intampla cu mine. Acest sentiment, total strain mie, de care nu am mai avut parte. Un sentiment greu de deslusit, sau cel putin asa cred eu. Nu-mi pot da seama ce este. Ma intreb daca...nu, nu se poate! Asta nu mi se va intampla mie! Eu nu pot iubi, eu nu pot fi iubit. Eu traiesc doar pentru el. Ii respect deciziile, ii indeplinesc ordinele. Eu sunt o unealta ce trebuie folosita, eu nu am o personalitate proprie. Eu nu am identitate, eu nu am sentimente. Si totusi...Sakura, de ce imi faci asta? De ce ma chinui asa? De ce trebuie sa te iubesc? Da, asta este! O iubesc, acest cuvant, iubire, ce imi raspunde la toate intrebarile. Nimeni nu trebuie sa-mi afle acest sentiment interzis. Nimeni nu trebuie sa afle, mai ales el. Sakura este intr-un adevarat pericol. Daca ea si-ar pierde viata, eu as muri odata cu ea. Nu pot fi impreuna cu ea, este ca o iubire interzisa, interzisa de el.
Fara sa-mi dau seama, in timp ce ma gandeam si alergam, am ajuns acasa. Intru val-vartej in camera mea si ma duc direct in baie pentru a face un dus scurt. Dau drumul la apa, imi arunc hainele intr-un colt si intru in cabina de dus. Stropii de apa ce se loveau brutal de pielea mea ma faceau sa ma relaxez. Parca odata cu acea apa, toate problemele imi erau luate de pe umeri. Parca ieseam mai usurat, mai bine dispus.
Dupa vreo ora de zabovit sub dus, imi leg un prosop in jurul taliei si intru in camera. Ma imbrac cu niste haine comode, dupa care ma arunc direct in pat. Vroiam sa dorm. Asta era ceea ce imi doaream. Un somn linistit. Dar...ceva imi perturba somnul, chiar inainte ca acesta sa inceapa. Zgomotul acelui aparat blestemat. O noua misiune...nu am timp de pierdut.