Intunericul nestiutului~ Incepere

[Kimera]

Amy:
Trecusera cateva luni de cand puterile si vesnicia nu mai erau si totul se schimbase. Imi parea nespus de rau pentru fata a carui nume adevarat nu l-am stiut niciodata....Imi doream sa o revad si sa-i spun ca am fost o mica ticaloasa din cauza caracterului meu imbecil si ca nu ea era cea care trebuia sa-si ceara scuze. In orice caz am fost adoptata imediat cum am ajuns la orfelinat de o familie de bogatasi , care spre surprindrerea mea erau foarte atenti si dragastosi cu mine. Da , acum eram oarecum fericita si ma bucurasem ca ajunsesem unde ajunsesem. Yvone devenise cea mai buna prietena a mea si doar eu si cu ea ami stiam ceva din ceea ce a fost pana cand pamantul ne va inghiti si pe noi , trimitandu-ne alaturi de fata ce se sacrificase pentru lume..
OOC: RPG over!