Magia verii

[iuliana]

Cred ca vei intelege dupa ce voi posta....cred...daca nu renunt..


"Cand vazu cum a murit , sinti o furnicatura pe sira spinarii si parca isi imagina corpul asejat printre comorile marii sau printre coltii unui peste carnivor.
Curiozitatea il indemna sa se gandeasca spre familia lui si spre ceea ce era "acasa" pentru el.Inchizand ochii simti durerea din sufletele celor dragi lui, durerea sfasietoare mai puternica ca moartea pe care o cunostea,accea teribila durere cunoscuta de toti care au pierdut pe cineva drag.
Cu ochii inchisi,cu lacrimile curgandu-i pe obraji, Ichigo se intoarse cu spatele spre lumina si cu fata spre lumea plina de rautati. Si daca mai e timp va iesi din mare si va pleca spre casa.
Isi vedea parintii cum plangeau, si pe Sora cum isi strangea pumnisorii mici la ochi.
Ichigo incepu sa alerge foarte repede , plansetele si vocile se auzeau tot mai aproape , parca erau la un pas de el,dar daca ar deschide ochii...,ii era frica ca iar o sa vada intunericul rece si tacut si tunelul fara pereti , de unde plansetele aveau ecou catre inima lui.
Dorinta i sa implinit , lumina il ustura ochii, iar mirosul familiar de parfum al mamei ii trezea amintiri, asa nepretuite.
Putin ametit privi in jur , de unde familia il privea cu fetele palide , dar zambind!!!..."

...

Aiko inchise cu zgomot cartea cu coperta rosu-caramiziu, si se duse spre baie,de unde isi impluse paharul cu apa. In ultimul timp ii era din ce in ce mai sete .
"Poate ca e din cauza povestilor cu sirene? " se intreba ea putin ingrijorata. Azi am terminat cartea si abia astept sa trec maine pe la Akira sa i-o povestesc."
Arunca o privire spre ceas.
"O...pardon, azi."
Citise toata noaptea, puse jos capul obosit si inchise veioza.
"Odata si odata ...va trebui sa port ochelari,dacao sa ma mai chinui cu lumina veiozei..."
Uitandu-se prin intunericul din camera inchise ochii. Visul ei a fost foarte agitat , visa ca oamenii marii o urmareau si pe ea...S-a ridicat in fund trezita de cosmar ...era ora 8.
Frica din vis se risipise odata cu trzirea , dar undeva in coltul mintii mai era prezenta si gata sa apara daca era vr-un pericol.
Si pericolul o pandea din umbra fara ca ea sa stie....[/size]