31-08-2011, 04:53 PM
Buna!Am pus next-ul si sper ca este mai bun ca primul capitol.Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie.
Capitolul 2: Prieteni
Ma trezesc pe un pat cu cel putin doisprezece perne. Ma ridic si observ ca acel pat era pe un balcon imens de unde se puteau observa luna si stelele foarte clar. Ma ridic de pe acele perne moi fara sa ma dau jos de pe le si ma sprijin in maini. Privesc cerul si ma ridic din acel pat parca rupt din rai.
Nici bine nu fac doi pasi ca ma impiedic si cad ca un sac de cartofi pe podeaua rece ce era acoperita de un strat de gresie de culoare albastruie.
Imi ridic fata si ma sprijin in maini incepand sa spun :
"Care a fost inteligentul ala are a pus scara aia acolo ? El nu stia ca in lume mai exista si oameni mai impiedicati?" sigura pe mine ca ma impiedicasem de o scara, ma intorc cu o fata nervoasa sa vad daca aveam dreptate, insa acea fata nervoasa ce scotea fum pe nas si pe urechi se transformase intr-una uimita, deoarece nu ma impiedicasem de nicio trepta ci ma impiedicasem in tocurile mele de vreo zece centimetri, despre care nu aveam nicio idee cum ajunsesera in picioarele mele.
Ma ridic speriata de pe jos si observ ca sunt imbracata intr-o rochie pana la genunchi, alba. Incep sa ma scutur, dorindu-mi sa am o oglinda la indemana.Intorcandu-mi capul sa vad cum arata acel balcon, observ o oglinda, sprijinita de un stalp.
Confuza ma indrept spre acea oglinda si ma uit in ea. Parul meu era usor incretit. Eram macheata cu un fard alb si aveam genele date cu rimel. Buzele mele roz, erau date cu un rosu aprins, asemenea sangelui.Ochii mei iesau perfec in evidenta datorita creionului de ochi alb ce era si el nelipsit.Obrajii mei, ce deobicei erau palizi , erau acum rumeni.
Ma uit cu ochii cate cepele la reflexia mea si ma gandesc daca se putea si mai rau. Adica aratam de parca eram scoasa din cele mai idioate filme romantice. De la varsta mea fragila de paisprezece ani, sarisem peste saisprezece, ba chiar peste optsprezece si ajunsesem pe undeva la douazeci de ani. Ce-i drept, ma simteam aiurea aflandu-ma in acea infatisare ,insa, imi placea. Adica aratam destul de bine. Parca m-as fi invitat in oras, la o cina romantica si dupa m-as fi plimbat pe plaja sub lumina lunii ce se reflecta in apa linistita a marii.
"Stop!" spun eu speriata de gandurile mele.
Parca nu ma mai recunosteam. Adica vazusem o simpla piesa de teatru si acum devenisem romantica? La naiba cu slabiciunea mea pentru teatru. Daca Ino si cu Hinata m-ar fi vazut, ar fi fost moarte de ras.
Deodata se auzira niste pasi ce veneau din intuneric. Imi intorc infricosata capul spre directia din care se auzeau pasi pentru a vedea cine vine, sau, poate chiar mai rau, ceva.
Stateam si ma uitam in acea directie ca mata in calendar. Eram speriata de moarte deoarece in minte imi trecura o mie de imagini, una mai infricosetoare ca alta. Asteptam cu mare nerabdare sa vad cine vine, cand deodata din intuneric apare o siluieta de barbat ce avea in jur de douazeci de ani, ce se oprise pentru a se uita la ceva, adica la mine. In clipa aia imi vene sa sar de la balcon de frica, insa in acelasi timp muream de curiozitate sa vad cine este acea persoana.
Dupa ce facu o scurta pauza, inainta iesind din intuneric. In acea clipa , inima imi era cat un purice, deoarece simteam ca stiu acea persoana, desi niciun om, cu trasaturile acestui barbat, nu imi venea in minte.
Dupa cum am mai sups era un personaj masculin. Era imbracat intr-un costum negru, avand pe dedesubt o camasa visinie, deschisa la primii doi nasturi , iar in picioare avea o pereche de pantofi. Chipul, nu am putut sa i-l descifrez prea bine, deoarece avea o pereche de ochelari mari ce ii acoperea jumatate de fata, insa i-am putut distinge culoarea parului ce era neagra cu reflexii blomaren.
Se oprise in dreptul acelui pat si isi scoase o mana din buzunar dandu-si ochelarii jos. Atuci i-am putut vedea chipu. Avea ochii negrii ca abanosul, iar pielea alba ca spuma laptelui. Buzele erau intredeschise, deoarece se uita la mine cu o oarecare mirare.
-Sakura ?Tu esti ?Ma mai ti minte ?Sunt eu, Blue ! imi spusese acesta.
-Blue ?Nu cunosc nici un Blue. Ii raspund eu brunetului cu foarte multa uimire.Insa in sinea mea radeam.Cum sa te cheme Blue ? Imi venea sa bufnesc in ras,insa spre norocul meu eu ma pot controla,asa ca nu am inceput sa rad.Insa mirarea mea, era mult mai mare,decat starea acea de amuzament. Deoarece, imi spusee Sakura.
-Dar Sakura, trebuie sa ma stii! Am fost impreuna la liceu. Nu mai ti minte prima intalnire ? ma intreba acesta pe un ton foarte serios.
-Uite, daca as fi stiut vrun Blue, cu siguranta mi-as fi amintit. Insa numele tau ma duce cu gandul la un singur lucu , si acela este culoarea albastra.Ii raspund eu acestuia pe un ton oarecum furios.
-Dar Sakura numele meu nu este Blue. Asta e porecla mea. Numele meu este...Sakura !
-Poftim ? Te cheama Sakura ? Iti bati joc de mine ? ii spun eu brunetului pe un ton iritat.
-Sakura, trezeste-te !
Deschid ochii brusc si la fel de brusc ma intorc pe cealalta parte. Proasta reactie. Datorita prietenei mele Ino, nu numai ca mi-a intrerupt visul ci si din cauza ei, m-am lovit la cap in coltul mesei , pe care stateau sucuri. De unde stiu ca pe masa erau sucuri ? Deoarece datorita fortei capului meu ce a lovit coltul mesei, am provoca un mic ‘’cutremur’’ mesei, si astfel sucurile erau pe mine.
Incep sa mormai cateva injuraturi si sa ma uit la Ino si la Hinata ce erau lesinate de ras. Ma ridic in sezut, imi frec partea lovita in coltul mesie si incep sa ii spui lui Ino :
-Ino, atunci cand un om doarme pe podea si este in apropierea unei mese sau a unei canapele, niciodata sa nu tipi la el pentru al trezi! ii spun eu acesteia, sau mai bine spus tip eu catre Ino.
-Scuze Blossy , dar incepusei sa mormai ceva despre un asa numit Blue, care din punctul meu de vedere si al Hinatei te cam enerva. Imi spuse aceasta pe un ton cu subinteles cuvantul ‘enerva’
-Deci Blossy, cine este acest ‘Blue’ care te tot stresa ? Imi spuse Hinata pe un ton oarecum ironic.
-Este dragut? De unde este ? Cand il cunoastem ? Este romantic ?
Si asa ma zapacisera cu fel si fel de intrebari idioate, pana cand iritata le spun:
-Terminati ! Uite nu exista niciun Blue, este ceva creiat de mintea mea, datorita prostiilor la care ma obligati voi sa ma uit. O,nu !
Bravo Sakura. Acum le-ai facut sa se simta prost. Dupa ce mi-au auzit discursul meu idiot acestea lasara capul in jos si se intristara.
-Fetelor imi pare rau ! Dar din cate ati putut observa m-am cam trezit cu fata la cearsaf si dupa sucurile...
Insa Hinata imi pusese degetul arataror la gura semn sa nu mai scot nicio prostie pe gura.
-Nu-i nimic Blossy, se mai intampla. imi spusese Hinata cu un zambet prietenos pe fata.
Atunci Ino isi ridica si ea fata, si isi ridica mana pana la nivelul umerilor.Pumnul ei era strans insa, numai degetul mic era ridicat.Dupa acest gest Ino spuse.
-Inceputul unei prietenii frumoase. Mai tineti minte ?
Eu si Hinata dam aprobator din cap , iar Ino continua.
-Jurati pe roz ?
-Juram!
Si astfel eu si cu Hinata ne-am strans degetele mici cu cel a lui Ino.Imi amintesc si acum prima data cand am facut acest lucru.
~FLASHBACK~
Eram pentru prima oara intr-o scoala. Eram clasa I. Eram cam timida pana cand Ino si Hinata s-au apropiat de mine :
-Buna! Pe mine ma cheama Ino !imi spusese Ino cu foarte multa incredere.
-B-buna! Pe mine ma cheama H-Hinata. Continua Hinata cu foarte multa timiditae in voce.
-Buna! Pe mine ma cheama Sakura !
-Sakura? Ce fel de nume mai e si asta ? intreba Ino
-Ino, Sakura este un nume japonez si inseama ‘floare de cires’. Ii spuse Hinata lui Ino.Este un nume frumos, continua aceasta cu aceeasi timiditate.
-Da bine, cum spui tu Hinata. Eu iti voi spune Blossy !
-Blossy? Dar, de ce? intreb eu mirata.
-Pentru ca, Japonia e Japonia, iar America e America. Imi raspunse aceasta foarte sigura pe ea ca deobicei. Hei parul tau este ciudat. Cred ca stiu de ce cheama ‘floare de cires’.
Si asa a inceput o discutie lunga si neintrerupta pana cand Hinata a spus.
-Stiti presimt ca acesta este inceputul unei noi prietenii.
-Asa se pare, ii spun eu Hinatei.
Atunci Ino a ridicat mana pana la nivelul umerilor,cu pumnul strans, numai degetul mic ridicat si a spus :
-Jurati pe roz ?
Atunci eu si Hinata i-am strans degetul mic a lui Ino si am raspuns :
-Juram !
Si am inceput sa radem.
~END FLASHBACK~
Capitolul 2: Prieteni
Ma trezesc pe un pat cu cel putin doisprezece perne. Ma ridic si observ ca acel pat era pe un balcon imens de unde se puteau observa luna si stelele foarte clar. Ma ridic de pe acele perne moi fara sa ma dau jos de pe le si ma sprijin in maini. Privesc cerul si ma ridic din acel pat parca rupt din rai.
Nici bine nu fac doi pasi ca ma impiedic si cad ca un sac de cartofi pe podeaua rece ce era acoperita de un strat de gresie de culoare albastruie.
Imi ridic fata si ma sprijin in maini incepand sa spun :
"Care a fost inteligentul ala are a pus scara aia acolo ? El nu stia ca in lume mai exista si oameni mai impiedicati?" sigura pe mine ca ma impiedicasem de o scara, ma intorc cu o fata nervoasa sa vad daca aveam dreptate, insa acea fata nervoasa ce scotea fum pe nas si pe urechi se transformase intr-una uimita, deoarece nu ma impiedicasem de nicio trepta ci ma impiedicasem in tocurile mele de vreo zece centimetri, despre care nu aveam nicio idee cum ajunsesera in picioarele mele.
Ma ridic speriata de pe jos si observ ca sunt imbracata intr-o rochie pana la genunchi, alba. Incep sa ma scutur, dorindu-mi sa am o oglinda la indemana.Intorcandu-mi capul sa vad cum arata acel balcon, observ o oglinda, sprijinita de un stalp.
Confuza ma indrept spre acea oglinda si ma uit in ea. Parul meu era usor incretit. Eram macheata cu un fard alb si aveam genele date cu rimel. Buzele mele roz, erau date cu un rosu aprins, asemenea sangelui.Ochii mei iesau perfec in evidenta datorita creionului de ochi alb ce era si el nelipsit.Obrajii mei, ce deobicei erau palizi , erau acum rumeni.
Ma uit cu ochii cate cepele la reflexia mea si ma gandesc daca se putea si mai rau. Adica aratam de parca eram scoasa din cele mai idioate filme romantice. De la varsta mea fragila de paisprezece ani, sarisem peste saisprezece, ba chiar peste optsprezece si ajunsesem pe undeva la douazeci de ani. Ce-i drept, ma simteam aiurea aflandu-ma in acea infatisare ,insa, imi placea. Adica aratam destul de bine. Parca m-as fi invitat in oras, la o cina romantica si dupa m-as fi plimbat pe plaja sub lumina lunii ce se reflecta in apa linistita a marii.
"Stop!" spun eu speriata de gandurile mele.
Parca nu ma mai recunosteam. Adica vazusem o simpla piesa de teatru si acum devenisem romantica? La naiba cu slabiciunea mea pentru teatru. Daca Ino si cu Hinata m-ar fi vazut, ar fi fost moarte de ras.
Deodata se auzira niste pasi ce veneau din intuneric. Imi intorc infricosata capul spre directia din care se auzeau pasi pentru a vedea cine vine, sau, poate chiar mai rau, ceva.
Stateam si ma uitam in acea directie ca mata in calendar. Eram speriata de moarte deoarece in minte imi trecura o mie de imagini, una mai infricosetoare ca alta. Asteptam cu mare nerabdare sa vad cine vine, cand deodata din intuneric apare o siluieta de barbat ce avea in jur de douazeci de ani, ce se oprise pentru a se uita la ceva, adica la mine. In clipa aia imi vene sa sar de la balcon de frica, insa in acelasi timp muream de curiozitate sa vad cine este acea persoana.
Dupa ce facu o scurta pauza, inainta iesind din intuneric. In acea clipa , inima imi era cat un purice, deoarece simteam ca stiu acea persoana, desi niciun om, cu trasaturile acestui barbat, nu imi venea in minte.
Dupa cum am mai sups era un personaj masculin. Era imbracat intr-un costum negru, avand pe dedesubt o camasa visinie, deschisa la primii doi nasturi , iar in picioare avea o pereche de pantofi. Chipul, nu am putut sa i-l descifrez prea bine, deoarece avea o pereche de ochelari mari ce ii acoperea jumatate de fata, insa i-am putut distinge culoarea parului ce era neagra cu reflexii blomaren.
Se oprise in dreptul acelui pat si isi scoase o mana din buzunar dandu-si ochelarii jos. Atuci i-am putut vedea chipu. Avea ochii negrii ca abanosul, iar pielea alba ca spuma laptelui. Buzele erau intredeschise, deoarece se uita la mine cu o oarecare mirare.
-Sakura ?Tu esti ?Ma mai ti minte ?Sunt eu, Blue ! imi spusese acesta.
-Blue ?Nu cunosc nici un Blue. Ii raspund eu brunetului cu foarte multa uimire.Insa in sinea mea radeam.Cum sa te cheme Blue ? Imi venea sa bufnesc in ras,insa spre norocul meu eu ma pot controla,asa ca nu am inceput sa rad.Insa mirarea mea, era mult mai mare,decat starea acea de amuzament. Deoarece, imi spusee Sakura.
-Dar Sakura, trebuie sa ma stii! Am fost impreuna la liceu. Nu mai ti minte prima intalnire ? ma intreba acesta pe un ton foarte serios.
-Uite, daca as fi stiut vrun Blue, cu siguranta mi-as fi amintit. Insa numele tau ma duce cu gandul la un singur lucu , si acela este culoarea albastra.Ii raspund eu acestuia pe un ton oarecum furios.
-Dar Sakura numele meu nu este Blue. Asta e porecla mea. Numele meu este...Sakura !
-Poftim ? Te cheama Sakura ? Iti bati joc de mine ? ii spun eu brunetului pe un ton iritat.
-Sakura, trezeste-te !
Deschid ochii brusc si la fel de brusc ma intorc pe cealalta parte. Proasta reactie. Datorita prietenei mele Ino, nu numai ca mi-a intrerupt visul ci si din cauza ei, m-am lovit la cap in coltul mesei , pe care stateau sucuri. De unde stiu ca pe masa erau sucuri ? Deoarece datorita fortei capului meu ce a lovit coltul mesei, am provoca un mic ‘’cutremur’’ mesei, si astfel sucurile erau pe mine.
Incep sa mormai cateva injuraturi si sa ma uit la Ino si la Hinata ce erau lesinate de ras. Ma ridic in sezut, imi frec partea lovita in coltul mesie si incep sa ii spui lui Ino :
-Ino, atunci cand un om doarme pe podea si este in apropierea unei mese sau a unei canapele, niciodata sa nu tipi la el pentru al trezi! ii spun eu acesteia, sau mai bine spus tip eu catre Ino.
-Scuze Blossy , dar incepusei sa mormai ceva despre un asa numit Blue, care din punctul meu de vedere si al Hinatei te cam enerva. Imi spuse aceasta pe un ton cu subinteles cuvantul ‘enerva’
-Deci Blossy, cine este acest ‘Blue’ care te tot stresa ? Imi spuse Hinata pe un ton oarecum ironic.
-Este dragut? De unde este ? Cand il cunoastem ? Este romantic ?
Si asa ma zapacisera cu fel si fel de intrebari idioate, pana cand iritata le spun:
-Terminati ! Uite nu exista niciun Blue, este ceva creiat de mintea mea, datorita prostiilor la care ma obligati voi sa ma uit. O,nu !
Bravo Sakura. Acum le-ai facut sa se simta prost. Dupa ce mi-au auzit discursul meu idiot acestea lasara capul in jos si se intristara.
-Fetelor imi pare rau ! Dar din cate ati putut observa m-am cam trezit cu fata la cearsaf si dupa sucurile...
Insa Hinata imi pusese degetul arataror la gura semn sa nu mai scot nicio prostie pe gura.
-Nu-i nimic Blossy, se mai intampla. imi spusese Hinata cu un zambet prietenos pe fata.
Atunci Ino isi ridica si ea fata, si isi ridica mana pana la nivelul umerilor.Pumnul ei era strans insa, numai degetul mic era ridicat.Dupa acest gest Ino spuse.
-Inceputul unei prietenii frumoase. Mai tineti minte ?
Eu si Hinata dam aprobator din cap , iar Ino continua.
-Jurati pe roz ?
-Juram!
Si astfel eu si cu Hinata ne-am strans degetele mici cu cel a lui Ino.Imi amintesc si acum prima data cand am facut acest lucru.
~FLASHBACK~
Eram pentru prima oara intr-o scoala. Eram clasa I. Eram cam timida pana cand Ino si Hinata s-au apropiat de mine :
-Buna! Pe mine ma cheama Ino !imi spusese Ino cu foarte multa incredere.
-B-buna! Pe mine ma cheama H-Hinata. Continua Hinata cu foarte multa timiditae in voce.
-Buna! Pe mine ma cheama Sakura !
-Sakura? Ce fel de nume mai e si asta ? intreba Ino
-Ino, Sakura este un nume japonez si inseama ‘floare de cires’. Ii spuse Hinata lui Ino.Este un nume frumos, continua aceasta cu aceeasi timiditate.
-Da bine, cum spui tu Hinata. Eu iti voi spune Blossy !
-Blossy? Dar, de ce? intreb eu mirata.
-Pentru ca, Japonia e Japonia, iar America e America. Imi raspunse aceasta foarte sigura pe ea ca deobicei. Hei parul tau este ciudat. Cred ca stiu de ce cheama ‘floare de cires’.
Si asa a inceput o discutie lunga si neintrerupta pana cand Hinata a spus.
-Stiti presimt ca acesta este inceputul unei noi prietenii.
-Asa se pare, ii spun eu Hinatei.
Atunci Ino a ridicat mana pana la nivelul umerilor,cu pumnul strans, numai degetul mic ridicat si a spus :
-Jurati pe roz ?
Atunci eu si Hinata i-am strans degetul mic a lui Ino si am raspuns :
-Juram !
Si am inceput sa radem.
~END FLASHBACK~
Hello!