escaping from reality...

[crazy little red]

Suntem egali în faţa morţii



El era acolo, sângerând, privind fragmente din propria viaţă
A luptat pentru patrie şi s-a pierdut în nefiinţă.

Ea uda zecile de scrisori, cu lacrimi neînsemnate
Aşteptându-şi, probabil, propria moarte.

În altă parte, nişte ochi albaştri şi-ngroziţi,
Lăcrimând sânge, îsi priveau părinţii omorâţi.

Eu, râdeam, cu lacrimi, privindu-i cu dispreţ
Cum se bat pentru o paine, grămadă, într-un coteţ.

Copii, jeguri umane sau intelectuali pierduţi
Nu contează, de război toţi suntem la fel loviţi

Doar eu rânjesc, privind pe geam jocul de gloanţe,
Şi oamenii, doar marionete controlate de nişte aţe.

’’V-am spus ca nu îi pasă, nimănui nu îi pasă!”
Strig entuziasmat, lovind cu pumnu în masă.

În faţa mea, se mai dărâmă un bloc albastru.
Doar eu rămân, neatins, stând în picioare, mândru

Şi lângă mine stă întins un trup de om zâmbind ironic,
Şoptind resemnat: ’’În faţa morţii am devenit atât de mic!”




cea mai macraba poezie pe care am scris-o vreodata cred
era pentru concursul ce se organizase dar daca s-a anulat am zis sa postez totusi poezia aici :P