27-08-2011, 03:07 PM
[center]O inima zdrobita in caderea petalelor de trabdafir
Capitolul 9[/center]
Il sarut usor pe obraz apoi ies din camera sa . Sunt putin uimita ca mi-a acceptat scuzele asa de usor , dar eu chiar nu am avut nici o vina . Nici nu stiu de ce mi-am cerut scuze . Of , inca un lucru inutil . Ma intreb ce mai caut eu aici . Adica , l-am vindecat pe Itachi de prostia Violetei , asta mi-a fost “misiunea†. Ar trebui sa plec si sa revin la viata mea normala . Oare ma vor lasa sa plec ? Nu cred , voi fii un om in plus impotriva lor . Si mi-am facut cativa priteni . Nu o duc asa rau pe cum credeam . Am o masa , am un acoperis deasupra capului , prieteni care ma ajuta . Nu tampenii la care ma gandeam eu . Cand m-au oprit din adevarata mea misune am crezut ca o sa fiu batuta , legata in lanturile reci ale fricii , sechestrata , violata , jignita , numai lucruri rele .
Am crezut ca daca sunt criminali nu au inima deloc , insa , m-am inselat . Tot timpul eu eram acea fata care facea lucrurile dupa cum spuneau proverbele . Am incalcat unul important , l-am pierdut pe drum si am gresit . „Nu judeca o carte dupa coperta†. Asta era unul din preferatele mele , tocami pe el l-am uitat . El , care-ti spune ca trebuie sa vezi mai departe de trup si aspect , ca trebuie sa te uiti in adancul inimii si atunci poti stii cu ce persoana ai de-a face . Acum observ ca nu sunt inconjurata de rautate , ura si dispret , ci de niste simpli oameni care vor sa se rzbune pentru crudul lor trecut . Cum lor le-ai fost ucise persoane dragi , cum ei au simtit durerea profunda , adanc infipta in inima , cum ei nu au stiut ce este aia fericire , n-au avut parte de iubire si protectie , cum mereu simteau fiori pe sirea spinarii si tresareau si la cel mai mic zgomot ... acele sentimente ni le doresc si noua . Restul omenirii , noi , cei care luptam impotriva lor .
Poate pentru ei , noi suntem criminalii si ca sa nu fie ucisi si dispretuiti de noi isi pun acele masti masive care le acopera fata trista , plina de amintiri si experiente neplacute . Toti sunt la fel , nu-i de mirare ca sunt o organizatie . Insa , toate gandurile-mi aluneca pe topoganul uitarii cand urechile imi sunt azurzite de un sunet tipatator . Cred ca a fost un urlet de durere si, placere in acelasi timp . Din nou curiozitatea s-a trezit , o simt cum ma roade de pe interior . Asa ca involuntar fac stanga-n prejur si ma apropi de scari . Acel zgomot rasuna din nou in toata casa si ma incurajeaza sa pun piciorul pe prima treapta . Imi clation capul si ma uit peste tot , nimic , sunt singura . Eu si acel zgomot care pare ca se declanseaza din treizeci de secunde in treizeci de secunde .
Imi duc piciorul stang pe urmatoarea treapta si imi pun jumatatea corpului pe balustrada . Ma intind usor pe ea si ma uit in jos . Stanga`dreapta , nimeni . Imi pun picioarele in lateralele balustradei si-mi dau drumul in jos . Parca o briza trece alene pe langa mine in timp ce bara balustradei , facuta din lemn slefuit cu multa migala , imi sustine tot corpul parca manganidu-mi funduletul pompos . Ma opresc numaidecat cand observ ca „drumul†s-a terminat. Imi pun silentios picioarele pe podea si privesc inca o data in jur . Cu pasi fricosi inaintez si sunetul tipator ma face sa tresar brusc . S-a auzit dintr-o camera , o camera latularnica , pentru ca locul de unde sunetul a luat nastere , nu-mi este cunoscut . Totusi , sunt aproape de acea camera si am reusit sa aud mici trosnituri inaintea acelor tipete . Deci , mai intai , exista un faptas , care face victima sa tipe . Sunt doua persoane . Una chinuita de activitatea celuilat . Ma dezmeticesc dandu-mi usor o palma apoi ma concentrez asupra acelui sunet .
-Ahhhh ! se aude tipatul care parca-mi cere ajutorul .
L-am receptat si localizat . Venea dintr-o camera mai din coltul casei . Este cel mai intunecat colt si usa aia , se vede doar o parte din ea . Acea parte luminata de licarul becului care atarna de tavan printr-un mic firicel de cupru . Pe acest mic coltisor descoperit de lumina scrie foarte clar „Nu intra !†insa, curiozitatea devine tot mai flamanda . Ma aplec usor catre cleanta si caut gaura cheii . Imi inchid ochiul drept si incerc sa vad ceva dar , cheia e deja in broasca . Ma ridic in sus si oftez sonor apoi imi pun repede mainile la gura . Sunt in pana de curect , pur si simplu m-am blocat . Recapitulez repede tot ce am gasit si am aflat depre acest caz si fug repede de langa aceasta usa . Ma duc in sufragerie si ma pun dupa canapea .
Gafai in ritm alert si cred ca o sa mor de frica . Incep sa respir mai incet si-mi sprijin spatele de spatarul canapelei . Daca acel faptas era chiar Madara , si se revolta pe un alt membru , daca l-am deranjat cu acel „Of†si acum si eu voi fii batuta ? Nu ! Asta nu se va intampla . Imi ridic mana de pe podeaua asemanatoarea cu mierea si imi sterg sudoarea de pe frunte . Iau o gura mare de aer apoi expir si inspir . Repet procedeul pana cand imi revin . Imi indrept privirea catre acea usa si imi fac curaj dandu-ma de partea curiozitatii .
Ma ridic in picioare si iau o figura de om serios . Imi aranjez bluza si inaintez . Pas cu pas sunt tot mai aproape de adevar . Merg ce merg , inaintare cu inaintare si ajung in fata usii . Simt cum tensiunea imi creste , frica usor incolteste in mine , picaturile de sudoare nu ezita sa apara iar inima crapa de curiozitate . Ah ! Simt cum nu mai pot , explodez , parca-mi ies ochii din cap si inima din piept mai apoi capu-mi explodeaza si el si dupa ma evapor . Si gata , disparuta as fii .
Urletul tipator ma aduce cu piciorele pe pamant si inca o data ma incurajeaza sa intru si sa-l ajut . Acea mare gura de aer mi-ar fi inutila la cate emoti am , asa ca renunt la ea si-mi pun mana pe cleanta . In atingerea metalului am simtit un fior rece care mi-a strabatut sirea spinarii . Expir usor apoi lent apas pe cleata . Se duce usor in jos si usa se intredeschide . Ma uit pe mica crapatura si raman baiguita . Cine ar fii crezut ? Ce cauta el aici ? Cine l-a adus , oare a venit sa ma salveze ? Chiar nu inteleg ce cauta aici . Si in aceasta camera cu afurisita aia . Deci se distreaza ha , lasa ca le arat eu lor distractie .
Capitolul 9[/center]
Il sarut usor pe obraz apoi ies din camera sa . Sunt putin uimita ca mi-a acceptat scuzele asa de usor , dar eu chiar nu am avut nici o vina . Nici nu stiu de ce mi-am cerut scuze . Of , inca un lucru inutil . Ma intreb ce mai caut eu aici . Adica , l-am vindecat pe Itachi de prostia Violetei , asta mi-a fost “misiunea†. Ar trebui sa plec si sa revin la viata mea normala . Oare ma vor lasa sa plec ? Nu cred , voi fii un om in plus impotriva lor . Si mi-am facut cativa priteni . Nu o duc asa rau pe cum credeam . Am o masa , am un acoperis deasupra capului , prieteni care ma ajuta . Nu tampenii la care ma gandeam eu . Cand m-au oprit din adevarata mea misune am crezut ca o sa fiu batuta , legata in lanturile reci ale fricii , sechestrata , violata , jignita , numai lucruri rele .
Am crezut ca daca sunt criminali nu au inima deloc , insa , m-am inselat . Tot timpul eu eram acea fata care facea lucrurile dupa cum spuneau proverbele . Am incalcat unul important , l-am pierdut pe drum si am gresit . „Nu judeca o carte dupa coperta†. Asta era unul din preferatele mele , tocami pe el l-am uitat . El , care-ti spune ca trebuie sa vezi mai departe de trup si aspect , ca trebuie sa te uiti in adancul inimii si atunci poti stii cu ce persoana ai de-a face . Acum observ ca nu sunt inconjurata de rautate , ura si dispret , ci de niste simpli oameni care vor sa se rzbune pentru crudul lor trecut . Cum lor le-ai fost ucise persoane dragi , cum ei au simtit durerea profunda , adanc infipta in inima , cum ei nu au stiut ce este aia fericire , n-au avut parte de iubire si protectie , cum mereu simteau fiori pe sirea spinarii si tresareau si la cel mai mic zgomot ... acele sentimente ni le doresc si noua . Restul omenirii , noi , cei care luptam impotriva lor .
Poate pentru ei , noi suntem criminalii si ca sa nu fie ucisi si dispretuiti de noi isi pun acele masti masive care le acopera fata trista , plina de amintiri si experiente neplacute . Toti sunt la fel , nu-i de mirare ca sunt o organizatie . Insa , toate gandurile-mi aluneca pe topoganul uitarii cand urechile imi sunt azurzite de un sunet tipatator . Cred ca a fost un urlet de durere si, placere in acelasi timp . Din nou curiozitatea s-a trezit , o simt cum ma roade de pe interior . Asa ca involuntar fac stanga-n prejur si ma apropi de scari . Acel zgomot rasuna din nou in toata casa si ma incurajeaza sa pun piciorul pe prima treapta . Imi clation capul si ma uit peste tot , nimic , sunt singura . Eu si acel zgomot care pare ca se declanseaza din treizeci de secunde in treizeci de secunde .
Imi duc piciorul stang pe urmatoarea treapta si imi pun jumatatea corpului pe balustrada . Ma intind usor pe ea si ma uit in jos . Stanga`dreapta , nimeni . Imi pun picioarele in lateralele balustradei si-mi dau drumul in jos . Parca o briza trece alene pe langa mine in timp ce bara balustradei , facuta din lemn slefuit cu multa migala , imi sustine tot corpul parca manganidu-mi funduletul pompos . Ma opresc numaidecat cand observ ca „drumul†s-a terminat. Imi pun silentios picioarele pe podea si privesc inca o data in jur . Cu pasi fricosi inaintez si sunetul tipator ma face sa tresar brusc . S-a auzit dintr-o camera , o camera latularnica , pentru ca locul de unde sunetul a luat nastere , nu-mi este cunoscut . Totusi , sunt aproape de acea camera si am reusit sa aud mici trosnituri inaintea acelor tipete . Deci , mai intai , exista un faptas , care face victima sa tipe . Sunt doua persoane . Una chinuita de activitatea celuilat . Ma dezmeticesc dandu-mi usor o palma apoi ma concentrez asupra acelui sunet .
-Ahhhh ! se aude tipatul care parca-mi cere ajutorul .
L-am receptat si localizat . Venea dintr-o camera mai din coltul casei . Este cel mai intunecat colt si usa aia , se vede doar o parte din ea . Acea parte luminata de licarul becului care atarna de tavan printr-un mic firicel de cupru . Pe acest mic coltisor descoperit de lumina scrie foarte clar „Nu intra !†insa, curiozitatea devine tot mai flamanda . Ma aplec usor catre cleanta si caut gaura cheii . Imi inchid ochiul drept si incerc sa vad ceva dar , cheia e deja in broasca . Ma ridic in sus si oftez sonor apoi imi pun repede mainile la gura . Sunt in pana de curect , pur si simplu m-am blocat . Recapitulez repede tot ce am gasit si am aflat depre acest caz si fug repede de langa aceasta usa . Ma duc in sufragerie si ma pun dupa canapea .
Gafai in ritm alert si cred ca o sa mor de frica . Incep sa respir mai incet si-mi sprijin spatele de spatarul canapelei . Daca acel faptas era chiar Madara , si se revolta pe un alt membru , daca l-am deranjat cu acel „Of†si acum si eu voi fii batuta ? Nu ! Asta nu se va intampla . Imi ridic mana de pe podeaua asemanatoarea cu mierea si imi sterg sudoarea de pe frunte . Iau o gura mare de aer apoi expir si inspir . Repet procedeul pana cand imi revin . Imi indrept privirea catre acea usa si imi fac curaj dandu-ma de partea curiozitatii .
Ma ridic in picioare si iau o figura de om serios . Imi aranjez bluza si inaintez . Pas cu pas sunt tot mai aproape de adevar . Merg ce merg , inaintare cu inaintare si ajung in fata usii . Simt cum tensiunea imi creste , frica usor incolteste in mine , picaturile de sudoare nu ezita sa apara iar inima crapa de curiozitate . Ah ! Simt cum nu mai pot , explodez , parca-mi ies ochii din cap si inima din piept mai apoi capu-mi explodeaza si el si dupa ma evapor . Si gata , disparuta as fii .
Urletul tipator ma aduce cu piciorele pe pamant si inca o data ma incurajeaza sa intru si sa-l ajut . Acea mare gura de aer mi-ar fi inutila la cate emoti am , asa ca renunt la ea si-mi pun mana pe cleanta . In atingerea metalului am simtit un fior rece care mi-a strabatut sirea spinarii . Expir usor apoi lent apas pe cleata . Se duce usor in jos si usa se intredeschide . Ma uit pe mica crapatura si raman baiguita . Cine ar fii crezut ? Ce cauta el aici ? Cine l-a adus , oare a venit sa ma salveze ? Chiar nu inteleg ce cauta aici . Si in aceasta camera cu afurisita aia . Deci se distreaza ha , lasa ca le arat eu lor distractie .
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?