Premiul la o partida de poker! +18

[Dskk]

Dupa parerea mea acest fic este cel mai bun scris de mine vreodata! Sper sa va placa.


Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lor!



Capitolul 1 : AminteÅŸte-mi de ce fac asta
Am zâmbit. Un alt zâmbet. Încă unul şi altul…şi fiecare mai fals. Muzica din cazinou era destul de puternică, aproape că putea fi luată drept o discotecă sau drept un bordel din cauza cantităţii de fete aproape dezbrăcate care se plimbau dintr-o parte în alta cu tăvile pline de băuturi. Adevărul este că încă îmi era greu să cred cum am ajuns aici. Cum am devinit premiul unei partide de poker din cazinoul cel mai faimos din Seattle.
- Hei frumoas-o! – a strigat unul dintre bărbaţii care juca poker – În câteva minute tu şi eu o să jucăm ceva mult mai distractiv – a zâmbit în timp ce îmi făcea cu ochiul.
M-am întors repede şi mi-am pus braţele peste pieptul meu. Asta era atât de incomod şi de neplăcut. Mă simţeam murdară, demnă de dispreţ şi vroiam să strig, să plâng şi să fug din acest loc. Îmi doream săi lovesc pe toţi şi pe fiecare dintre aceşti tipi care mă priveau cu atâta poftă ca persoanele care se aflau în local. Pentru gravitatea lucrurilor, hainele pe care le purtam – o fustă de piele care abia ajungea sub fundul meu, nişte tocuri care erau arme mortale pentru mine şi un sutien negru de piele cu nişte lanţuri care erau agăţate de el – nu ajutau ca să dispar. Detestam să fiu privită aşa şi ce este mai rău nu a venit încă…eu eram premiul pe care toţi acei jucători de poker vroiau să îl câştige şi când unul dintre ei câştiga eu voi fi a lui pentru tot restul nopţii.
Pentru multe fete care se aflau în cazinou, să fie premiul unei partide de poker era ceva normal şi pe care îl făceau pentru că îşi doreau să câştige venituri extra – cum ele erau chelneriţe – dar eu, eu eram aici împotriva voinţei mele, în detrimentul propriei mele vieţi. Eu nu am avut niciodată un iubit, nici măcar nu am sărutat un băiat şi acum îmi cerea să fac sex cu bărbaţi bătrâni murdari care îmi puteau fi cu uşurinţă părinţi sau bunici şi nu erau în stare să vadă mai departe de pieptul meu.
Am auzit fluieratul unui grup de bărbaţi care mă priveau în continuare şi am vrut să mă întorc în altă direcţie dar când l-am văzut de departe pe „şeful” meu privindu-mă în felul acela îngrozitor, nu am putut face nimic altceva decât să le zâmbesc acelor tipi în timp ce făceam câteva posturi sexy. Şi mai mulţi bărbaţi s-au alăturat fluierăturilor în timp ce începeau să mă strige ca şi cum aş fi o curvă ieftină. Pe cine vrei să păcăleşti Sakura, acum eşti o târfă ieftină. Nu am putut evita ca ochii să mi se umezească, nu suportam mai mult, asta era prea mult pentru mine. Imediat am ieşit fugind la baie şi m-am închis acolo în timp ce mă lăsam să cad sprijinită de uşă şi am început să plâng.
- Hei, poţi să ieşi din baie şi să mergi din nou la jucători! – a strigat „şeful meu”.
- Nu! Nu vreau! Nu mai suport! Nu pot suporta asta! Nu vreau să mă privească! Nu vreau să trebuiască să mă culc cu toţi acei bărbaţi! Vreau să fiu Sakura! – lacrimile continuau să cadă din ochi când încercam să-mi acopăr chipul cu mâinile.
- Ieşi o dată! Sau dacă nu…!
Corpul meu a reacţionat tremurând din cauza cuvintelor lui şi producându-mi o cantitate şi mai mare de lacrimi. Era tot una dacă încercam să fug, pentru că dacă nu ascultam, mă omora. De ce mi se întâmpla asta mie? Se poate şti că o fată de 17 ani este premiul unui cazinou? Se poate şti că o fată de 17 ani este obligată să-şi piardă virginitatea, să-şi dăruiască partea cea mai intimă a corpului unui jucător de poker? Se poate şti că fata de 17 ani trebuia să se îmbrace în acest fel pentru a putea mânca? Se poate şti că o fată de 17 ani trebuie să se culce cu bărbaţi bătrâni ca să nu o omoare? Răspunsul la toate este simplu, pentru că tu eşti singura adolescentă de 17 ani care se alfa la orfelinat…

Flashback

- De 17 ani? Sunteţi siguri? Să adoptaţi pe cineva de vârsta asta este o adopţie inutilă. Nu preferaţi să adoptaţi unul dintre acei copii?
- Nu, vream să adoptăm o tânără adolescentă de 17 ani şi este singurul nostru interes.
- Bine…este bine…însoţiţi-mă.
Nu puteam evita să-mi simt inima care bătea într-un mod atât de accelerat. Putea fi asta adevărat? Un cuplu era interesat să adopte o fată ca mine? Pe cineva de vârsta mea? Un frumos zâmbet s-a ondulat pe buzele mele şi înainte ca îngrijitoarea şi cuplul să intre în camera mea m-am închis în baie cu rochia cea mai frumoasă pe care am putut-o găsi şi mi-am pus-o. Am auzit uşa deschizându-se când eu eram încă în baie şi îngrijitoarea mi-a strigat numele; dar eu am continuat până când am terminat. Mi-am pieptănat un pic părul şi l-am prins într-o coadă de cal şi am lăsat câteva şuviţe libere, mi-am nişte păpuci frumoşi cu un toc mic şi într-un final am privit cum strălucea rochia albastră, am ieşit din baie ca să mă întâlnesc cu cei care păreau îngerii mei salvatori dar care mai târziu aveam să descopăr…că vor fi îngeri mei de moarte.
- Sakura– m-a strigat îngrijitoarea Marie – Ei sunt niste domni cumsecade şi sunt interesaţi să te adopte.
- Serios? – am întrebat entuziasmată – A-asta…vreau să spun…eu sunt Sakura
- Este o plăcere Sakura…
Când acele trei cuvinte au scăpat de pe buzele acelui bărbat cu privirea îngheţată…am simţit cum corpul meu a tremurat şi o picătură de sudoare rece a fugit pe spatele meu. În cuvintele lui…nu era afecţiunea pentru o fiică pe care o adopţi. Era luxul al unei perechi care fugea cu ochii lui intimidanţi, figura mea s-a tensionat într-un fel exagerat când privirea i s-a oprit pe sâni. Pentru o secundă am simţit necesitatea să mă opun adoptării mele şi să mă ascund sub cearceafuri cu cartea mea preferată în aşteptarea unei perechi care să vrea să-mi ofere afecţiune; dar ştiind că este imposibil, că nimeni cu excepţia acestor persoane nu s-au interesa de o fată de vârsta mea şi ne vrând să recurg la prostituţie când o să ies din orfelinat, am zâmbit şi am lăsat totul să-şi urmeze calea.
După câteva zile, ceva foarte ciudat pentru o adopţie, eu eram Sakura Menge . Acesti domni care acum vor fi părinţii mei şi mai târziu şefii mei mi-au deschis uşa unui frumos Mercedes negru ca să mă ducă unde eu credeam că va fi casa mea. Oh Dumnezeul…în momentul în care am pus piciorul în acea maşină…sau în momentul în care am decis să le las pe acele persoane să mă adopte…Oh…săraca naivă Sakura Marie Haruno– adevăratul meu nume – unde ai intrat…
- Nu te mişca sau îţi bag un glonţ în creier fără să mă îndoiesc o clipă…
M-a ameninţat acel tip care a apărut de nicăieri pe bancheta din spate a Mercedes-ului şi mă ţinea între picioarele lui cu răceală şi-a apropriat arma de capul meu. Speriată şi cu lacrimile coborând pe obrajii mei am ascultat şi am rămas liniştită…Greşeală…mâna liberă a acelui bărbat a urcat pe piciorul meu de la gleznă până la coapsa mea, după acea pe mijlocul meu, burta mea, sânii mei – unde s-a oprit pentru mai multe minute – şi în final, după ce a suflat lângă urechea mea s-a întors spre domnul Menge – cel care m-a adoptat – şi a aprobat cu capul.
- Este foarte bună, şefule…perfectă pentru afacere… – a şoptit brută, slăbit de excitaţia lui.
- Atunci nu o atinge. Ea este singura noastră virgină, mulţi tipi o să joace toată noaptea poker doar ca să pună mâna pe ea.
Poker? Să pună mâna pe mine? Ce se întâmpla? Încotro se îndrepta totul? Eu nu mă puteam opri din plâns şi strigam dacă nu era tipul acela cu arma, după ce m-a atins şi a văzut că nu mă opream din strigat mi-a acoperit gura. Din câte se vede, situaţia părea să-i distreze pe toţi. Inclusiv pe femeie, care se presupunea că este mama mea, părea să o distreze cu lacrimi. Câteva minute…pentru mine păreau ore…maşina s-a oprit în faţa unei uriaşe clădiri, iar literele mari de neon se putea citi numele de „Cazinoul Menge ”.
- Vei intra cu noi, zâmbind şi făcându-i să creadă că asta te încântă… – am observat aproprierea puternică de capul meu şi am aprobat – Perfect. Acum…Jane, ocupă-te de ea.
- Va fi o plăcere domnule…
Bărbaţii au coborât din maşină ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, zâmbitori şi salutând oamenii care intrau şi ieşeau din cazinou. Doamna Menge, pe care acum ştiam că o cheamă Jane, s-a aşezat pe bancheta Mercedes-ului cu mine şi mi-a zâmbit viclean şi suficient în timp ce a luat o geantă de pe scaunul unde a stat mai înainte. Eu nu mai puteam, aveam încredere că femeile sunt mai slabe decât bărbaţii şi că Jane nu avea o armă, pentru ca ea să pot scăpa sau măcar să obţin nişte răspunsuri care să-mi calmez lacrimile şi cheful ca eu să-mi fi tras un glonţ în cap cu acel pistol.
- Ce se întâmplă Jane?
- Taci! – mi-a ordonat în timp ce mi-a lovit obrazul – Pentru că sunt femeie nu înseamnă că sunt mai slabă decât cei doi, înţelegi? Pentru tine sunt doamna Menge sau maiestate şi nu am de ce să-ţi dau nici o explicaţie. Uite frumoaso, tu eşti doar un premiu, înţelegi? O simplă curvă pentru cazinoul nostru…
- Ce? Nu! Nu! Nici nu mă gândesc să fiu o căţea! Nu vreau să fiu!
Cu toată puterea mea am început să strig, să plâng, şi să lovesc. Am lovit-o în stomac şi am deschis uşa maşinii gata să fug, dar când să o fac…un glonţ a trecut aproape de faţa mea şi am fost surprinsă să o văd pe Jane cu un pistol. Şi ea era armată, dar chiar şi aşa, nu m-a interesat, preferam să mor decât să fiu curva acelui cazinou.
- Trage! Omoară-mă! Ce aştepţi? Eu nu vreau să trăiesc! Nu vreau să trăiesc aşa! Omoară-mă! Omoară-mă!
Vocea abia îmi scăpa cu claritate din gâtul meu slăbit din cauza producţiei masive de lacrimi şi durerea de a mă agăţa din inima mea. Din păcate, Jane nu părea dispusă să-mi calmeze durerea, ci să o mărească. A lăsat să scape un râs puternic dintre buzele ei şi după acea a închis uşa maşinii lăsându-mă din nou în maşină cu ea.
-Sakura, Sakura, Sakura…o cunoşti pe Ino?
-Ino? Ce ÅŸtii de Ino?
- Ştiu că este prietena cu care corespondezi, pe care ai cunoscut-o într-o excursie pe care ai făcut-o cu orfelinatul şi amândouă aţi devenit prietene bune. Şi ce este mai uşor…ştiu că dacă nu colaborezi cu noi, o să o omorâm…
Dacă înainte m-am gândit că inima mea este ruptă, acum era în totalitate moartă. Era la fel ce făceam sau îi lăsam să-mi facă, dacă mă omorau sau nu, pentru că dacă eu nu ascultam ei o omorau pe Ino…singura prietenă pe care am avut-o în întreaga mea viaţă, singura fată care s-a preocupat într-adevăr de mine, care şi-a deschis inima, surioara mea mai mare – deşi ea a împlinit 18 ani acum o lună – nu puteam lăsa să i se întâmple nimic rău lui Ino. În plus, ea îmi povestea de familia ei, ştiam că are fraţi, nişte părinţi dulci şi iubitori care o adorau şi nişte prieteni magnifici. Eu nu puteam să-i sacrific viaţa fericită pentru a mea, deşi chiar dacă eu reuşeam să scap de ” parinti mei adoptivi”, viaţa mea va fi întotdeauna o ruşine completă.
- Bine maiestate. Dumneavoastră câştigaţi…
- Aşa este mai bine. Acum…lasă-mă să văd ce putem face cu acele urme de lacrimi stupide şi hainele astea…şi apropo…de acum nu vei mai fi Sakura Haruno…vei fi Poly , premiul nostru la poker.

Fin Flashback
Şi astfel…a fost cum am ajuns să fac pe prostituata sexy pentru tipi aceşti şi urcată pe un mic piedestal împreună cu restul premiilor pentru acea partida de poker. Adevărul, încă ştiam foarte puţin despre ce se întâmpla în jurul meu. Ce ştiam era datorită conversaţiilor pe care le auzeam la unele dintre „colegele mele de serviciu” sau de la vreun jucător beat care s-a schimbat de la a mă mai vedea şi îmi spunea tot ce îmi doream.
-Poly! – mi-a strigat supărat – Ieşi chiar acum sau prietena ta va plăti!
Din nou Ino…ea era singura care într-un anume fel mă ţinea legată în acest loc şi pentru ea m-am ridicat de pe podea băi şi mi-am înfruntat „şeful” – domnul Menge, alias maiestate, alias tatăl meu adoptiv – am luat machiajul pe care mi l-a adus şi m-am întors să îmi machiez faţa într-un mod exagerat pentru a ascunde faptul că am plâns, sau şi mai rău că unii dintre ei m-au lovit, am mers ferm până la piedestalul meu aşteptând ca partida de poker să se termine şi noaptea asta blestemată să se termine…
Când într-un final m-am întors pa piedestalul meu m-am simţit puţin intimidată, mai mult decât înainte, de când am ieşit din baie am simţit că cineva mă observă, dar dintr-un motiv ciudat, nu simţeam frică sau scârbă ca atunci când o făceau toţi acei tipi.
- Vin-o! Defilează!
Strigătele celor de la securitate mă făceau să revin la partida de poker şi să văd cum doi bărbaţi mari şi corpolenţi îl târau pe un bărbat care părea că suferă din cauză că a băut prea mult alcool. Corect era să cheme o ambulanţă; dar lor nu le păsa de clienţii lor, ci pentru banii lor. Într-un anume fel, mă bucura că acel bărbat suferă o comă, aşa vor fi mai puţini jucători.
Din păcate, azi norocul nu este de partea mea şi mai mulţi bărbaţi au început să se lupte pentru a ocupa locul celui beat; dar între atâtea ţipete, lovituri şi intervenţia gărzilor, un bărbat a reuşit să pună stăpânire pe acel loc aşezându-se liniştit. Ca şi cum tot ce s-ar întâmpla în jur nu îl perturba nici măcar puţin. Cum a luat cărţile beţivului în mâini şi m-a privit, din câte se pare avea o mână bună.
Dintr-o dată, ceva ciudat s-a întâmplat în interiorul meu, pentru prima dată nu am simţit dezgust, nici repulsie am simţit…dorinţă? Ochi negri ai acelui necunoscut erau hipnotizanţi şi faţa lui era perfectă şi palidă, foarte viril, în plus, nu părea prea mare…20 de ani aş spune…Sakura ce naiba gândeşti? Mi-am certat mintea mea. Poate fi cel mai atractiv băiat pe care l-ai văzut în toată viaţa ta; dar aminteşte-ţi de ce este aşezat acolo, el vrea doar să se culce cu tine, ceva pentru o noapte şi dacă te-a văzut nu îşi aminteşte. Aşa că nu îl mai privi! Mintea mea avea dreptate. Acel necunoscut atractiv vroia doar să se culce cu mine şi nimic mai mult. Dacă ne-am fi întâlnit în alte împrejurări sau în alt loc el nici măcar nu m-ar fi observat.
Jocul de poker a continuat încă câteva minute şi eu de fiecare dată eram speriată. Jocul nu v-a întârzia să se termine şi eu nu voi întârzia să fiu păpuşa a unuia dintre tipii aceştia…Dintr-o dată am simţit o mână rece pe umărul meu şi m-am întors încet…în faţa mea era unul dintre bărbaţii corpolenţi care lucrau în acel cazinou şi pe care deja îl recunoşteam ca Felix.
- Haide, sunt aproape de final, este timpul să te pregăteşti…