26-08-2011, 03:01 PM
Era o seara frumoasa de august, iar eu stateam inchisa in casa rasfoind o revista cu retete de prajituri. Cum se apropia ziua lui Radu, ma hotarasem sa-I pregatesc un platou de prajituri. De doua saptamani vorbeam in fiecare seara inainte de culcare. Discutiile noastre nu aveau nicio tenta romantica sau sexuala, ci erau pur amicale. Desi ma deranja faptul ca ma privea ca o prietena, nu puteam renunta la cele 5 minute care se incheiau intotdeauna cu un zambet.
Eram in camera mea si ma uitam insistent la ceas, asteptand sa fie ora 22 ca sa-l sun. El nu ma sunase niciodata. Nu intelegeam de ce atunci in tramvai imi ceruse numarul de telefon, pentru ca nu mai dadea nici un semn ca vrea sa iesim. Radu era o enigma pentru mine, insa nu-mi doream s-o dezleg. Stiam ca nu se va schimba pentru mine, ca eu nu aveam nicio importanta in viata lui, dar nu era asa de important pentru mine, nu mi-l imaginam ca iubitul meu, ci ca un bun prieten. Cel putin asa pretindeam…
Asteptam cu nerabdare ca ultimul minut de chin sa treaca cand soneria mobilului m-a speriat. Suna… Era el. Uimita ca m-a sunat, am avut nevoie de cateva secunde pentru a-mi face curajul sa raspund.
- Claudia, se intrupse brusc, stingherit de situatie, am nevoie de ajutorul tau. Pot veni la tine?
M-am blocat, nu intelegeam ce se intamplase, insa tot timpul reuseam in cele din urma sa ma adun.
- Da,normal. Noteaza-ti adresa, i-am raspuns calma ca si cum nimic nu se intamplase.
- Am sa ajung in 30 de minute. Te sun cand sunt in fata blocului tau. A inchis telefonul fara a-si lua ramas bun, ceea ce era foarte ciudat. Desi politetea lui fata de mine mi se parea exagerata, eram aproape de aceeasi varsta, lipsa ei ma ingrijorase. Ceva era nu era in regula cu el.
Am timp sa ma aranjez, doar nu o sa-l primesc in pijama mea verde, m-am gandit fericita ca aveam sa il revad. Mi-am scos din sifonier un maieu negru si o pereche de pantaloni de trening albastri. Mi-am strans parul care era inca ud dupa dus.
Telefonul suna, ajunsese. Am coborat repede scarile, emotionata ca o sa-l revad. Ma astepta in masina. Era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de blugi negri taiati in dreptul genunchiul stang. Am deschis usa de la masina si l-am invitat sus, dar a refuzat, asa ca m-am asezat langa el. Am dat drumul la radio pentru a destinde atmosfera care era apasatoare.
- Nu trebuia sa vin, nu ai cum sa ma ajuti, intrerupse el tacerea dupa cateva minute in care fumase o tigare. A oprit radio-ul.
- Ce s-a intamplat? L-am intrebat ingrijorata.
- Am revazut-o pe ea… nu-si continua propozitia si schimba brusc subiectul.
Eram convinsa ca ea era femeia din romanul lui. Desi imi doream din tot sufletul sa aflu cum o revazuse, ce se intamplase intre ei, ce simtise, mi-am pastrat intrebarile pentru mine. Trebuia sa am rabdare sa-mi marturiseasca singur impactul pe care acea intalnire neasteptata i l-a produs.
- Te invit maine de dimineata la o inghetata in parc, daca ai chef, ca o dovada a faptului ca apreciez foarte mult prietenia ta, imi spuse fortandu-se sa zambeasca. E aproape miezul noptii, ar trebui sa te duci sus, e tarziu. Vorbim maine.
- Ai dreptate, insa vreau sa-ti cer ceva… daca intr-adevar ai incredere in mine, atunci cand o sa vrei sa vorbesti, sa sti ca o sa te ascult. M-am apropiat de el si l-am sarutat pe obraz, apoi am coborat din masina si am urcat sus.
Nu am putut dormi toata noaptea pentru ca nu reuseam sa imi scot din minte tonul lui cand imi spusese ca a revazut-o, era atata afectiune si caldura in vocea lui. M-am trezit de dimineata foarte obosita, eram mai palida decat de obicei. Am baut un energizant pentru a-mi revine si am inceput sa ma pregatesc. Urma sa ne intalnim la ora 9. M-am imbracat foarte lejer, intr-un tricou roz imprimat cu imginea lui Betty Boop si o pereche de blugi gri inchis.
Ca intotdeauna am ajuns mai devreme si m-am asezat pe o banca in dreptul intrarii in parc. In timp ce priveam lebedele care se scaldau in lacul amenajat, am auzit-o o voce care nu-mi era familiara strigandu-ma pe numele meu adevarat.
- Sofia! Sofia! Sofia!
Am intors capul mirata sa-mi aud adevaratul prenume, acum eram atat de obisnuita cu Claudia.
Era Vlad, un coleg din liceu pe care nu il mai revazusem de 6 ani. Era atat de schimbat incat imi era greu sa cred ca era acelasi baiat. Era atat de frumos vopsit roscat, iar ochii lui albastri erau atat de clari si de luminosi. Imbracat intr-o camasa alba usor descheiata la cativa nasturi si intr-o pereche de blugi negri, semana cu o vedeta.
- Vlad, arati minunat, i-am zis uimita de schimbarea lui de look. Pun pariu ca ai o gramada de admiratoare, am zambind insinuant.
Privindu-l admirativ pe fostul meu coleg de liceu, nu l-am observat pe Radu care se apropiase de noi.
- Sofia, se pare ca ti-a sosit iubitul, m-a anuntat roscatul zambind.
- Nu e iubitul meu, e doar un prieten, am raspuns stanjenita de faptul ca aceasta remarca l-ar fi putut supara.
- Atunci inseamna ca pot sa te imbratisez inainte de a pleca. M-a luat in brate inainte de a putea spune ceva si s-a indepartat aruncandu-mi o ultima privire.
Ma asteptam la o multime de intrebari din partea lui Radu, insa nu mi-a cerut nicio explicatie. Desi atitudinea lui era una normala deoarece nu avea nici un drept sa-mi ceara explicatii, credeam ca macar o sa fie curios. Fara sa realizez ma indragosteam tot mai mult de el.
- Haide la o terasa! Doar ti-am ramas dator cu inghetata. Nu am putut sa nu remarc ca era tonul lui obisnuit, rece, nepasator, politicos, si nu vocea pe care o avusese cand vorbise despre ea...
Eram in camera mea si ma uitam insistent la ceas, asteptand sa fie ora 22 ca sa-l sun. El nu ma sunase niciodata. Nu intelegeam de ce atunci in tramvai imi ceruse numarul de telefon, pentru ca nu mai dadea nici un semn ca vrea sa iesim. Radu era o enigma pentru mine, insa nu-mi doream s-o dezleg. Stiam ca nu se va schimba pentru mine, ca eu nu aveam nicio importanta in viata lui, dar nu era asa de important pentru mine, nu mi-l imaginam ca iubitul meu, ci ca un bun prieten. Cel putin asa pretindeam…
Asteptam cu nerabdare ca ultimul minut de chin sa treaca cand soneria mobilului m-a speriat. Suna… Era el. Uimita ca m-a sunat, am avut nevoie de cateva secunde pentru a-mi face curajul sa raspund.
- Claudia, se intrupse brusc, stingherit de situatie, am nevoie de ajutorul tau. Pot veni la tine?
M-am blocat, nu intelegeam ce se intamplase, insa tot timpul reuseam in cele din urma sa ma adun.
- Da,normal. Noteaza-ti adresa, i-am raspuns calma ca si cum nimic nu se intamplase.
- Am sa ajung in 30 de minute. Te sun cand sunt in fata blocului tau. A inchis telefonul fara a-si lua ramas bun, ceea ce era foarte ciudat. Desi politetea lui fata de mine mi se parea exagerata, eram aproape de aceeasi varsta, lipsa ei ma ingrijorase. Ceva era nu era in regula cu el.
Am timp sa ma aranjez, doar nu o sa-l primesc in pijama mea verde, m-am gandit fericita ca aveam sa il revad. Mi-am scos din sifonier un maieu negru si o pereche de pantaloni de trening albastri. Mi-am strans parul care era inca ud dupa dus.
Telefonul suna, ajunsese. Am coborat repede scarile, emotionata ca o sa-l revad. Ma astepta in masina. Era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de blugi negri taiati in dreptul genunchiul stang. Am deschis usa de la masina si l-am invitat sus, dar a refuzat, asa ca m-am asezat langa el. Am dat drumul la radio pentru a destinde atmosfera care era apasatoare.
- Nu trebuia sa vin, nu ai cum sa ma ajuti, intrerupse el tacerea dupa cateva minute in care fumase o tigare. A oprit radio-ul.
- Ce s-a intamplat? L-am intrebat ingrijorata.
- Am revazut-o pe ea… nu-si continua propozitia si schimba brusc subiectul.
Eram convinsa ca ea era femeia din romanul lui. Desi imi doream din tot sufletul sa aflu cum o revazuse, ce se intamplase intre ei, ce simtise, mi-am pastrat intrebarile pentru mine. Trebuia sa am rabdare sa-mi marturiseasca singur impactul pe care acea intalnire neasteptata i l-a produs.
- Te invit maine de dimineata la o inghetata in parc, daca ai chef, ca o dovada a faptului ca apreciez foarte mult prietenia ta, imi spuse fortandu-se sa zambeasca. E aproape miezul noptii, ar trebui sa te duci sus, e tarziu. Vorbim maine.
- Ai dreptate, insa vreau sa-ti cer ceva… daca intr-adevar ai incredere in mine, atunci cand o sa vrei sa vorbesti, sa sti ca o sa te ascult. M-am apropiat de el si l-am sarutat pe obraz, apoi am coborat din masina si am urcat sus.
Nu am putut dormi toata noaptea pentru ca nu reuseam sa imi scot din minte tonul lui cand imi spusese ca a revazut-o, era atata afectiune si caldura in vocea lui. M-am trezit de dimineata foarte obosita, eram mai palida decat de obicei. Am baut un energizant pentru a-mi revine si am inceput sa ma pregatesc. Urma sa ne intalnim la ora 9. M-am imbracat foarte lejer, intr-un tricou roz imprimat cu imginea lui Betty Boop si o pereche de blugi gri inchis.
Ca intotdeauna am ajuns mai devreme si m-am asezat pe o banca in dreptul intrarii in parc. In timp ce priveam lebedele care se scaldau in lacul amenajat, am auzit-o o voce care nu-mi era familiara strigandu-ma pe numele meu adevarat.
- Sofia! Sofia! Sofia!
Am intors capul mirata sa-mi aud adevaratul prenume, acum eram atat de obisnuita cu Claudia.
Era Vlad, un coleg din liceu pe care nu il mai revazusem de 6 ani. Era atat de schimbat incat imi era greu sa cred ca era acelasi baiat. Era atat de frumos vopsit roscat, iar ochii lui albastri erau atat de clari si de luminosi. Imbracat intr-o camasa alba usor descheiata la cativa nasturi si intr-o pereche de blugi negri, semana cu o vedeta.
- Vlad, arati minunat, i-am zis uimita de schimbarea lui de look. Pun pariu ca ai o gramada de admiratoare, am zambind insinuant.
Privindu-l admirativ pe fostul meu coleg de liceu, nu l-am observat pe Radu care se apropiase de noi.
- Sofia, se pare ca ti-a sosit iubitul, m-a anuntat roscatul zambind.
- Nu e iubitul meu, e doar un prieten, am raspuns stanjenita de faptul ca aceasta remarca l-ar fi putut supara.
- Atunci inseamna ca pot sa te imbratisez inainte de a pleca. M-a luat in brate inainte de a putea spune ceva si s-a indepartat aruncandu-mi o ultima privire.
Ma asteptam la o multime de intrebari din partea lui Radu, insa nu mi-a cerut nicio explicatie. Desi atitudinea lui era una normala deoarece nu avea nici un drept sa-mi ceara explicatii, credeam ca macar o sa fie curios. Fara sa realizez ma indragosteam tot mai mult de el.
- Haide la o terasa! Doar ti-am ramas dator cu inghetata. Nu am putut sa nu remarc ca era tonul lui obisnuit, rece, nepasator, politicos, si nu vocea pe care o avusese cand vorbise despre ea...
It's a game...