25-08-2011, 05:46 PM
Un nou capitol.... Multumesc pentru comentarii.
@ matzaplouata
Imi pare rau ca te deranjeaza perfectul simplu. O sa incerc sa nu-l mai folosesc.
@ Miss Serenety
Nu o sa fie o poveste siropoasa, cel putin nu intentionez
Nu iubi ce obtii, obtine ce iubesti!
Azi urma sa-l vad, aveam atatea sperante nefondate ca voi reusi sa-I atrag din nou in jocul meu ca atunci in statia din tramvai, ca voi avea o noua sansa de a-I face prizonierul lumii mele. Dar pentru asta eram constienta ca trebuia sa arat impecabil, iar nu vulgar. M-am imbracat intr-o rochie alba, lunga si foarte simpla, iar parul l-am lasat liber. Nu purtam accesorii pentru ca ma jenau si niciodata nu am fost o adepta a stilului pompos si incarcat care nici macar nu mi se potrivea, eram o tanara obisnuita, nu o printesa.
Am ajuns la librarie si am cumparat o carte pentru autograful de final. M-am asezat la rand. Eram complet zapacita de numarul mare de fete care erau. Nici macar dupa ce citisem pe internet atatea articole despre el, nu am fost convinsa de faima si succesul lui. Acum nu mai aveam nicio speranta, era imposibil sa-l cuceresc, putea alege dintre atatea fete frumoase si inteligente, iar eu eram o fata normala, frumusica, dar nu un fotomodel. Eram inca naiva si nu realizam ca mitul cu iubirile interzise si imposibile era o prostie, pentru a-I consola pe cei care nu indraznesc sa riste totul. In realitate, nu exista iubiri interzise, ci exista doar iubiri pe care ni le interzicem.
Am fost adusa la realitate de vocea lui rece.
-Domnisoara, va rog frumos sa-mi inmanati cartea pentru autograf. Observ ca ati cazut intr-o stare de vis atat de adanca, incat nu ati realizat ca e randul dumneavoastra. Politetea sa rece si calculata contrasta atat de puternic cu zambetul sau, care imi starnea atatea emotii.
-Scuzati-ma, domnule, am raspuns rusinata, in timp ce i-am intins cartea. Am evitat sa-l privesc. Ce rost avea sa-I memorez acel zambet minunat si in acelasi timp nesuferit pentru ca realizam ca este un dar pe care mi-l oferea doar pentru ca era obligat de circumstantele in care se regasea, iar eu doream sa zambeasca doar pentru mine.
- Poftiti! Sper ca o sa va placa romanul si ca nu veti fi dezamagita. In timp ce mi-a oferit cartea, mi-am facut curaj sa ma uit in ochii lui verzi si patrunzatori.
Am plecat dezamagita, dar linistita pentru ca stiam ca nu avea nici un sens sa ma mai gandesc la Radu. Cand am ajuns acasa m-am schimbat intr-o camasa alba barbateasca si o pereche de pantaloni scurti de blugi, apoi mi-am facut un ceai si m-am asezat pe fotoliul din camera mea ca sa rasfoiesc romanul. Am deschis cartea ca sa-I analizez autograful.
Sper sa-ti aminteasca de mine. Daca vrei, contacteaza-ma.
Cu prietenie, Radu!
Imediat am luat telefonul ca sa-l sun. Dar nu stiam ce sa-I spun. Care era motivul pentru care ii doream compania, nici macar eu nu-l cunosteam. Stiam cu siguranta ca nu era vorba de iubire, insa ma simteam singura si aveam nevoie de cineva langa mine, de un prieten.
In cele din urma, dupa cateva minute in care m-am gandit ca o sa ma fac de ras si o sa par disponibila, i-am format numarul de telefon.
- Alo! Era aceeasi voce rece si patrunzatoare .
- Buna! Sunt Claudia, nu cred ca iti aduci aminte cine sunt dupa nume. Ca sa-ti fie totul limpede, sunt fata de azi de la librarie, caruia i-ai scris sa te contacteze daca doreste. Vorbeam repede, ca sa nu observe ca vocea imi tremura de emotie si rusine.
- Nu ma asteptam sa ma suni, imi raspunse nepasator, fara pic de bucurie in glas ca se inselase.
- Observ ca te deranjez, scuza-ma. Nu o sa se mai intample. Am incheiat brusc conversatia, jignita de sinceritatea lui brutala, fara a-mi lua ramas bun.
<Ce-a fost in mintea mea cand l-am sunat. Sunt asa o idioata!> Nici nu am apucat sa-mi reprosez slabiciunea de care am dovada cand l-am sunat, ca telefonul suna. Era el… Am raspuns decisa sa-I spun ca fusese doar o greseala din partea mea , ca nu o sa se mai intample si ca regretam modul in care am incheiat conversatia.
- Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti prost. Am spus doar adevarul.
L-am intrerupt, scuzele lui ma faceau sa ma simt si mai penibil.
- Nu e nevoie sa-ti cer scuze, am comis imprudenta de a te suna, desi nu se cuvenea. Eu trebuie sa-ti cer scuze pentru ca mi-am arogat mai multe drepturi decat aveam deranjandu-te. Eram constienta ca ma comportasem ca o adolescenta care isi dorise atentia unui tip care niciodata nu o observase.
- Ai inteles gresit, Claudia… Era prima data cand imi rostea numele . Este adevarat ca nu ma asteptam sa ma contactezi, dar asta nu inseamna ca ma bucur…. Din contra! Suna-ma oricand doresti sa vorbim… Vocea lui acum parea total schimbata.
- Multumesc, i-am raspuns nestiind cum sa reactionez.
- Noapte buna! Sper sa vorbim maine seara, incheie Radu brusc conversatia.
- Somn usor. Pe maine!
@ matzaplouata
Imi pare rau ca te deranjeaza perfectul simplu. O sa incerc sa nu-l mai folosesc.
@ Miss Serenety
Nu o sa fie o poveste siropoasa, cel putin nu intentionez
Nu iubi ce obtii, obtine ce iubesti!
Azi urma sa-l vad, aveam atatea sperante nefondate ca voi reusi sa-I atrag din nou in jocul meu ca atunci in statia din tramvai, ca voi avea o noua sansa de a-I face prizonierul lumii mele. Dar pentru asta eram constienta ca trebuia sa arat impecabil, iar nu vulgar. M-am imbracat intr-o rochie alba, lunga si foarte simpla, iar parul l-am lasat liber. Nu purtam accesorii pentru ca ma jenau si niciodata nu am fost o adepta a stilului pompos si incarcat care nici macar nu mi se potrivea, eram o tanara obisnuita, nu o printesa.
Am ajuns la librarie si am cumparat o carte pentru autograful de final. M-am asezat la rand. Eram complet zapacita de numarul mare de fete care erau. Nici macar dupa ce citisem pe internet atatea articole despre el, nu am fost convinsa de faima si succesul lui. Acum nu mai aveam nicio speranta, era imposibil sa-l cuceresc, putea alege dintre atatea fete frumoase si inteligente, iar eu eram o fata normala, frumusica, dar nu un fotomodel. Eram inca naiva si nu realizam ca mitul cu iubirile interzise si imposibile era o prostie, pentru a-I consola pe cei care nu indraznesc sa riste totul. In realitate, nu exista iubiri interzise, ci exista doar iubiri pe care ni le interzicem.
Am fost adusa la realitate de vocea lui rece.
-Domnisoara, va rog frumos sa-mi inmanati cartea pentru autograf. Observ ca ati cazut intr-o stare de vis atat de adanca, incat nu ati realizat ca e randul dumneavoastra. Politetea sa rece si calculata contrasta atat de puternic cu zambetul sau, care imi starnea atatea emotii.
-Scuzati-ma, domnule, am raspuns rusinata, in timp ce i-am intins cartea. Am evitat sa-l privesc. Ce rost avea sa-I memorez acel zambet minunat si in acelasi timp nesuferit pentru ca realizam ca este un dar pe care mi-l oferea doar pentru ca era obligat de circumstantele in care se regasea, iar eu doream sa zambeasca doar pentru mine.
- Poftiti! Sper ca o sa va placa romanul si ca nu veti fi dezamagita. In timp ce mi-a oferit cartea, mi-am facut curaj sa ma uit in ochii lui verzi si patrunzatori.
Am plecat dezamagita, dar linistita pentru ca stiam ca nu avea nici un sens sa ma mai gandesc la Radu. Cand am ajuns acasa m-am schimbat intr-o camasa alba barbateasca si o pereche de pantaloni scurti de blugi, apoi mi-am facut un ceai si m-am asezat pe fotoliul din camera mea ca sa rasfoiesc romanul. Am deschis cartea ca sa-I analizez autograful.
Sper sa-ti aminteasca de mine. Daca vrei, contacteaza-ma.
Cu prietenie, Radu!
Imediat am luat telefonul ca sa-l sun. Dar nu stiam ce sa-I spun. Care era motivul pentru care ii doream compania, nici macar eu nu-l cunosteam. Stiam cu siguranta ca nu era vorba de iubire, insa ma simteam singura si aveam nevoie de cineva langa mine, de un prieten.
In cele din urma, dupa cateva minute in care m-am gandit ca o sa ma fac de ras si o sa par disponibila, i-am format numarul de telefon.
- Alo! Era aceeasi voce rece si patrunzatoare .
- Buna! Sunt Claudia, nu cred ca iti aduci aminte cine sunt dupa nume. Ca sa-ti fie totul limpede, sunt fata de azi de la librarie, caruia i-ai scris sa te contacteze daca doreste. Vorbeam repede, ca sa nu observe ca vocea imi tremura de emotie si rusine.
- Nu ma asteptam sa ma suni, imi raspunse nepasator, fara pic de bucurie in glas ca se inselase.
- Observ ca te deranjez, scuza-ma. Nu o sa se mai intample. Am incheiat brusc conversatia, jignita de sinceritatea lui brutala, fara a-mi lua ramas bun.
<Ce-a fost in mintea mea cand l-am sunat. Sunt asa o idioata!> Nici nu am apucat sa-mi reprosez slabiciunea de care am dovada cand l-am sunat, ca telefonul suna. Era el… Am raspuns decisa sa-I spun ca fusese doar o greseala din partea mea , ca nu o sa se mai intample si ca regretam modul in care am incheiat conversatia.
- Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti prost. Am spus doar adevarul.
L-am intrerupt, scuzele lui ma faceau sa ma simt si mai penibil.
- Nu e nevoie sa-ti cer scuze, am comis imprudenta de a te suna, desi nu se cuvenea. Eu trebuie sa-ti cer scuze pentru ca mi-am arogat mai multe drepturi decat aveam deranjandu-te. Eram constienta ca ma comportasem ca o adolescenta care isi dorise atentia unui tip care niciodata nu o observase.
- Ai inteles gresit, Claudia… Era prima data cand imi rostea numele . Este adevarat ca nu ma asteptam sa ma contactezi, dar asta nu inseamna ca ma bucur…. Din contra! Suna-ma oricand doresti sa vorbim… Vocea lui acum parea total schimbata.
- Multumesc, i-am raspuns nestiind cum sa reactionez.
- Noapte buna! Sper sa vorbim maine seara, incheie Radu brusc conversatia.
- Somn usor. Pe maine!
It's a game...