24-08-2011, 10:29 PM
Un capitol ceva mai scurt...
Toata vacanta ma gandisem la el si nu intelegeam de ce, pana la urma intre noi nu existase niciodata nimic. Insa trebuia sa recunosc ca-mi dorisem din toata inima ca el sa nu se fi comportat asa de rece, sa ma fi salutat macar. Dar nu... Se comportase ca si cum n-as fi existat niciodata in viata lui. Si totusi de ce ma ranea adevarul, de ce sperasem tot timpul ca o sa insiste.
Inca mai aveam adresa lui de messenger, dar nu aveam curajul sa-l introduc in lista, dupa ce chiar eu refuzasem sa fac asta. Era vina mea si asta ma durea mai mult.
Nu intelegeam de ce ma chinuiau regretele, eu care eram atat de sigura si de stapana pe sentimentele mele, care niciodata nu ma lasam prinsa in iluziile desarte ale unei relatii profunde, in care sa existe iubire, incredere, fidelitate si respect. Iar el cu siguranta nu era persoana care imi putea indeplini acest vis nemarturisit.
Toate aceste ganduri imi navaleau in minte si nu ma lasau sa ma concentrez, nu reusisem sa citesc nicio pagina din cartea pe care o tineam in mana de aproape o ora.
<E inutil, nu pot citi nimic. Trebuie sa-l cuceresc, daca vreau sa imi recapat linistea>, imi spusei in gand, nelinistita de interesul pe care Radu mi-l trezise. Lasai cartea pe noptiera de langa pat si ma asezai la birou in fata laptopului pentru a cauta informatii despre Radu.
Cum aveam sa fac ...asta inca nu stiam, dar nu-mi pasa. Aveam numarul lui de telefon si adresa lui de messenger, era un inceput. Faptul ca mi se prezentase cu intregul nume fusese decisiv pentru reusita cercetarii mele.
<Oh, nu... Nu se poate, e imposibil! E imposibil, de ce m-ar fi mintit in privinta ocupatiei lui. De ce nu mi-a zis ca e un scriitor si inca unul destul de cunoscut.>
Citi un articol intr-un ziar ca al doilea sau roman urma sa fie prezentat la o cunoacuta librarie din centrul orasului. Aveam de asteptat doar doua zile si urma sa-l revad, dar pana atunci aveam destul timp sa-i citesc cartea de debut, Fiecare are propria sa filosofie despre iubire, pe care o puteam vizualiza online pe site de specialitate contra cost.
Romanul sau incepea cu un proverb suprinzator pentru mine:
Chiar si printre ghimpi se nasc trandafiri.
Nu exista nici un trandafir fara spini.
Pentru dragostea unui trandafir, trebuie sa suporti spinii. (Proverb turc)
Optimistul nu vede spinii din cauza trandafirului, iar pesimistul nu vede trandafirul din cauza spinilor. ( Kahlil Gibran )
Toata povestea se invartea in jurul relatiei dintre un adolescent de 16 ani si o femeie mai in varsta, de 25 de ani, pe care o iubise nebuneste si care in final il ranise. Gandul ca intregul roman ar fi fost de fapt o marturisire, o dovada a faptului ca inca nu o uitase, ma intrista. Indoiala ma macina, desi incercam mereu sa-mi reamintesc ca e pueril sa cred ca totul era de fapt povestea lui de dragoste, suferinta lui marturisita sub masca unei fictiuni. Cu cat analizam mai mult romanul si titlul, Fiecare are propria sa filosofie despre iubire, cu atat eram mai convinsa ca nu putea fi produsul inspiratie si al talentului, ci al sentimentelor experimentate.
Toata vacanta ma gandisem la el si nu intelegeam de ce, pana la urma intre noi nu existase niciodata nimic. Insa trebuia sa recunosc ca-mi dorisem din toata inima ca el sa nu se fi comportat asa de rece, sa ma fi salutat macar. Dar nu... Se comportase ca si cum n-as fi existat niciodata in viata lui. Si totusi de ce ma ranea adevarul, de ce sperasem tot timpul ca o sa insiste.
Inca mai aveam adresa lui de messenger, dar nu aveam curajul sa-l introduc in lista, dupa ce chiar eu refuzasem sa fac asta. Era vina mea si asta ma durea mai mult.
Nu intelegeam de ce ma chinuiau regretele, eu care eram atat de sigura si de stapana pe sentimentele mele, care niciodata nu ma lasam prinsa in iluziile desarte ale unei relatii profunde, in care sa existe iubire, incredere, fidelitate si respect. Iar el cu siguranta nu era persoana care imi putea indeplini acest vis nemarturisit.
Toate aceste ganduri imi navaleau in minte si nu ma lasau sa ma concentrez, nu reusisem sa citesc nicio pagina din cartea pe care o tineam in mana de aproape o ora.
<E inutil, nu pot citi nimic. Trebuie sa-l cuceresc, daca vreau sa imi recapat linistea>, imi spusei in gand, nelinistita de interesul pe care Radu mi-l trezise. Lasai cartea pe noptiera de langa pat si ma asezai la birou in fata laptopului pentru a cauta informatii despre Radu.
Cum aveam sa fac ...asta inca nu stiam, dar nu-mi pasa. Aveam numarul lui de telefon si adresa lui de messenger, era un inceput. Faptul ca mi se prezentase cu intregul nume fusese decisiv pentru reusita cercetarii mele.
<Oh, nu... Nu se poate, e imposibil! E imposibil, de ce m-ar fi mintit in privinta ocupatiei lui. De ce nu mi-a zis ca e un scriitor si inca unul destul de cunoscut.>
Citi un articol intr-un ziar ca al doilea sau roman urma sa fie prezentat la o cunoacuta librarie din centrul orasului. Aveam de asteptat doar doua zile si urma sa-l revad, dar pana atunci aveam destul timp sa-i citesc cartea de debut, Fiecare are propria sa filosofie despre iubire, pe care o puteam vizualiza online pe site de specialitate contra cost.
Romanul sau incepea cu un proverb suprinzator pentru mine:
Chiar si printre ghimpi se nasc trandafiri.
Nu exista nici un trandafir fara spini.
Pentru dragostea unui trandafir, trebuie sa suporti spinii. (Proverb turc)
Optimistul nu vede spinii din cauza trandafirului, iar pesimistul nu vede trandafirul din cauza spinilor. ( Kahlil Gibran )
Toata povestea se invartea in jurul relatiei dintre un adolescent de 16 ani si o femeie mai in varsta, de 25 de ani, pe care o iubise nebuneste si care in final il ranise. Gandul ca intregul roman ar fi fost de fapt o marturisire, o dovada a faptului ca inca nu o uitase, ma intrista. Indoiala ma macina, desi incercam mereu sa-mi reamintesc ca e pueril sa cred ca totul era de fapt povestea lui de dragoste, suferinta lui marturisita sub masca unei fictiuni. Cu cat analizam mai mult romanul si titlul, Fiecare are propria sa filosofie despre iubire, cu atat eram mai convinsa ca nu putea fi produsul inspiratie si al talentului, ci al sentimentelor experimentate.
It's a game...