23-08-2011, 02:20 PM
Grr... nu-s eu primul dar nu îmi pasă. E prima oară când comentez la aşa ceva, ar trebui să fie interesant. Nu sunt eu cine ştie ce critic sau mai ştiu eu ce, dar o să încerc să gravez o scurtă opinie însoţită de argumente pentru fiecare lucrărică în parte. Tema nu a fost chiar aşa de superbă, aşa că să sperăm că o să rămân surprins la ideea fiecărei lucrări. Încep...
Lucrarea întâi- Îngerul meu
Văd că este chiar în limita de cinsprezece rânduri, dar nu contează; altceva vroiam să remarc. Sunt foarte dezamăgit că nu te-ai obosit să foloseşti diacritice şi să o scri calumea pentru concursul ăsta, mai ales că nu a fost de cine ştie ce lungime. Sper ca pe viitor să iei în considerare asta şi să le foloseşti.
Să trecem acum la conţinutul în sine. O să mă opresc la titlu prima dată. Pot afirma că nu m-a impresionat în mod deosebit, adică nu mi s-a părut chiar aşa de original. Puteai să foloseşti un epitet sau ceva adjectiv mai "special", dacă mă înţelegi. Puteai la fel de bine să te gândeşti mai mult şi să exprimi aceeaşi idee în alţi termeni, adică să creezi o metaforă, care să dea mai mult de gândit şi să lase mai mult loc de interpretare. În concluzie, puteai să mai lucrezi la el ceva mai multicel.
Hmmm... să ştii că la început mi s-a părut că lucrarea nu are nicio legătură cu tema, dar mai apoi, citind şi sfârşitul am stat şi am re-analizat totul ca să constat că defapt e destul de interesantă ideea. Îngerul acela care are destinul lui, care la un momendat este distras şi "rupt" de acesta de iubire, care mai apoi descoperă că defapt armonie nu era neapărat "viaţa" pură pe care o ducea, ci descoperirea dragostei, mi se pare a fi ceva interesant şi original. Deci da, ideea mie mi-a plăcut foarte mult.
Ar fi fost frumos să mai lungeşti puţin lucrarea, măcar cu ceva fraze sau ştiu eu, ca să mai accentuezi puţin trăirile şi sentimentele, să accentuezi ideea pe care ai vrut so expui. Sincer, eu mi-am dat seama de asta doar la sfârşit când am citit fraza cu "Am primit armonia pe care o căutam" şi all that stuff. Până la momentul ăla totul mi se părea a fi puţin pe lângă. De aia zic că ai mai fi putut s-o lungeşti puţin, ca să introduci mai din timp un fel de "indicii" cum că Chole pare fericită că a descoperit aşa ceva şi că se abate de la destinul ei. Tu ai descris sau mă rog, relatat în mare cum ea cade în această situaţie şi este izgonită, iar după dintr-o dată că este fericită cu ce i s-a întâmplat şi că a întâlnit acel băiat. Mi s-a părut o trece bruscă şi cam "sacadată", rece, dacă aş putea zice. E doar o părere personală mai mult, aşa că dacă îţi pasă de ea bine, dacă nu, e perfect.
Apreciez foarte tare faptul că ai avut la bază o idee sentimentală şi o luptă între proprile sentimente şi gânduri. Ador acest tip de concepţie pentru povestea în sine, pentru idee, mai bine zis. Personal consider că oferă un plus de profunzime şi de esenţă unei lucrari, dar de asemenea şi lucrului/lucrurilor care vor să fie expuse şi transmise cititorilor. However, trebuie să ştii cum să conturezi şi cum să construieşti totul ca acest lucru să iasă - dacă nu perfect - măcar să-şi îndeplinească ţelul şi să îl atingă pe cititor şi să-l facă să înţeleagă. Din acest punct de vedere, pot zice că lucrarea ta a fost cam "săracă". Mai puteai să lucrezi şi aici.
De la idei şi acţiunea în sine, concepţii fundamentale şi ici colo, păreri de-ale mele, trec încet către punctuaţie, ortografie, exprimare şi all that stuff care ţine de estetică, corectotudine şi ce mai e pe acolo.
Îmi exprim dezamăgirea profundă din nou pentru faptul că ai ales să scri fără diacritice, mai ales într-un concurs de limba şi literatura română care implcă folosurea limbii şi literaturii române, adică implicit a diacriticelor. O să te penalizez pentru asta destul de tare; pentru asta şi pentru folosirea greşită sau în excces a anumitor lucruri. Serios acum, nu înţeleg de ce ai utilizat aşa de tare punctele de suspensie. Nu exagerez când zic că cel puţin un sfert din conţinutul lucrării tale e reprezentat de semne de suspenie. Te înţeleg perfect când vrei să exprimi sentimente şi trăiri prin ele sau lucruri care ţin de această natură, dar cred că puteai s-o faci şi altfel. Transpune semnele alea în cuvinte la fel de semnificative şi puternice, atfel încât să elimini abuzul exccesiv. Nu mi-a plăcut deloc asta, mai ales că au fost folosite în mare proprorţie aiurea în troleibuz. Ai grijă când şi cum le foloseşti. Toţi avem tendinţa uneori, atunci când scriem astfel de lucruri, să punem mii de astfel de semne pentru că vrem să transmitem acea emoţie, pauză etc. Ai de asemenea grijă să laşi spaţiu după semnele de punctuaţie înainte de a începe să scrii.
Apoi, nu înţeleg de ce scrii cu litere mari cuvintele familie, nemurire, armonie etc. Din câte ştiu sunt substantive comune şi se scriu cu literă mică în mijlocul propoziţiei, right? Acum să zic şi ceva de aşezarea în paragrafe. Nu începe un paragraf nou dacă nu ai o idee nouă pentru că e greşit. La sfârşitul lucrării ai scris ceva, după ai început alt paragraf continuând pe acceaşi idee. So yeah...
Nu prea mai am ce zice la cinşpe rânduri de word. În final cred că lucrarea ta a fost ok deşi cu siguranţă mai puteai lucra la ea. Ideea a fost bună, dar exprimarea ei cam sărăcăcioasă.
În final o să-ţi dau un şase sau un şase şi cincizeci de sutimi, adică în jur de șapte. Eşti între şase şi șapte, părerea mea. Take care next time şi baftă în acest concurs!
Lucrarea a doua- En Harmonie
Titlul acestei lucrări mi se pare interesant, destul de interesant. Nu prea am ce comenta la el, poate ascunde multe lucruri, dar în acelaşi timp nimic interesant. Am fost curios să citesc lucrarea şi să văd despre ce este, pentru că titlul ales de tine a stârnit un oarecare sentiment de curiozitate. Desigur că trebuia să-ţi citesc lucrarea fie că voiam, fie că nu, dar eu mă refeream la cazul în care aceasta nu era în cadrul unui concurs de literatură. Mă rog, înţelegi tu. Mă bucur însă c-ai folosit diacritice şi ai avut grijă de lucrarea ta. (:
Imediat ce am citit lucrarea nu mi.a mai păsat de titlu, desigur. După cum presupuneam, felul în care este scris, dar şi profunzimea la care s-a încercat a se ajunge au trădat titlul şi m-au lăsat uşor impresionat atunci când am terminat de citit totul. Mai întâi pot afirma câ după o primă lectură pot zice că mi-a plăcut mult ceea ce a scris. Ideea revederii locurilor dragi în scopul obţinerii armoniei mi se pare ceva destul de original şi frumos, zic eu. (Sincer să fiu, ca o paranteză la tot ceea ce trebuie spus aici, şi eu prefer să merg la bunica de fiecare dată când doresc să-mi găsesc liniştea, armonia şi pacea interioară. Unele lucruri nu mor niciodată.) Din nou, mă bucur că şi lucrarea ta a avut la baza ideii o concepţie a sentimentelor; adică faptul că fundaţia acestui text a fost construită pe ele. Acest lucru face ideea mai originală şi frumoasă, decât poate ar părea. Dar cam atât cu ideea; să zic ceva şi despre conţinut.
Pe tot parcursul textului ai păstrat acceaşi calitate superioară în vocabular, în exprimare şi în idei. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat. Încă de pe acum îţi pot zice că lucrarea asta mi-a plăcut mult. Ai descris frumos, clar, folosind tot odată şi figuri de stil acolo unde ai crezut că trebuie. Nu prea am ce comenta sau ce zice aici, pentru că toate acestea mi s-au părut a fi în armonie (uite o ironie a sorţii). Totul mi s-a părut a fi aşezat unde trebuie, deci bine.
La capitolul greşeli de tastare nu e nimic de menţionat, n-am văzut să ai greşeli sau ceva de genul, ceea ce e un plus în notarea mea. Mă bucur să văd că-ţi pasă de lucrare şi în general de ceea ce faci.
O să fac şi o remarcă care, după părerea mea ridică valoarea lucrării. Mă refer la descrierea acelui castel (sau mă rog, casă mai mare, ce era ea; nu ştiu), care mi se pare că ar creea o armonie paralelă faţă de cea a fetei. Toate elementele acelea de mobilier, mirosurile care încă se mai simt prin casă etc. etc., creează şi ele o armonie a casei, o armonie cu timpul, păstrând totul neatins. Probabil că această armonie a declanşat sau s-a exitins asupra fetei, nu ştiu. Am remarcat asta şi e ceva pur personal, interpretat, dar care cred că ridică valoarea şi profunzimea ideii. Îmi place foarte mult, de asemenea, faptul că ai folosit epitete foarte expresive în anumite locuri. Am un fix cu epitele sălbatice. Oricum, ca să nu fie ceva subiectiv, o să accentuez existenţa epitetelor îndrăzneţe care se şi potrivesc acolo şi care conturează frumos şi delicat descrierea. :3
Sfârşitul lucrării a fost frumos şi perfect. (E ca diriga atunci când zice ceva de genul "Puteam eu să termin melodia asta în altă notă decât do? Puteam să zic fa mi la sol SI? fa mi la sol RE? NUUU!) Deci da, mi-a plăcut cum ai terminat-o şi cum ai structurat ideile pe paragrafe. Nu ştiu dacă am mai zis asta sau nu, dar dacă da, o repet. Nu ştiu ce aş putea să-ţi zic ca să critic ceva în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, parcă-i lipeşte ceva lucrării, dar nu ştiu ce... Cred că asta ar fi singura chestie care mă deranjează.
În rest nu găsesc nimic la care aş putea da şi argumente şi să fie şi greşit, aşa că o să-ţi dau un opt şi cincizeci de sutimi.. Succes în concurs.
Lucrarea a treia- Corul credincioasei călugăriţe a iubirii
Ok deci titlu e genial. Titul e pur şi simplu genial din punctul meu de vedere. Nu ştiu ce cred ceilalţi şi nu mă înteresează, ador titlul. Îmi exprimă ceva atât de liniştit şi armonios în prima parte, dar "a iubirii" aia răstoarnă şi lasă totul în suspans şi întrebări care par a fi fără răspuns dacă nu citeşti conţinutul. Tocmai de accea îl ador. Te felicit din toată inima pentru că nici eu nu puteam găsi ceva mai bun. Aici chiar n-am ce comenta sau argumenta.
Mă bucur că ai scris totul cu diacritice şi ai avut grijă de lucrare, cum s-ar zice, şi mă bucur că nu prea ai greşeli. I mean, nu cred că am văzut. Dacă vor exista le voi menţiona atunci când va fi momentul potrivit.
So, ideea lucrării este din nou foarte frumoasă şi originală. M-a impresionat totul de la o primă lectură şi pot zice că ai făcut o treabă bună. Lucrarea în sine se potriveşte cu tema armonie, ceea ce şi trebuia, deci e bine. However, am văzut că lucrarea ta e diferită faţă de toate celălalte, ceea ce din nou mi-a plăcut. Nu este diferită din cauză că nu se foloseşte acelaşi concept şi/sau idee, ci pentru că aici totul este mai original, transmiţându-se lucrurile într-un alt mod. Enough cu comparaţiile între lucrări, nu e bine să fac asta şi n-o s-o fac. O să argumentez, da... o să fac asta ca să nu existe probleme de nicio natură. Am ales însă să folosesc acest termen de comparaţie astfel încât să subliniez faptul că ideea şi concepţia textului sunt originale şi nimic mai mult.
Mi-a plăcut cum te-ai folosit de armonie ca o condiţie pentru obţinerea fericirii - a dragostei, în mare parte - şi faptul că nu există doar o armonie, ci mai multe, care în final să se armonizeze între ele la un moment dat şi să creeze un fel de armonie supermă şi complet necesară. Ideea de a atinge mai întâi armonia pentru a lua şi fericirea şi împlinirea este destul de profundă şi bine gândită. Pe mine m-a atins sincer şi m-a pus şi pe gânduri puţin, ceea ce mă face să mă gândesc că ai scris ceva speical. (Sau mă rog, ai reuşit să faci ceva mai deosebit).
Dacă tot am adus vorba de descriere şi de gravarea acţiunii cu elemente descriptive, o să aduc în vorbă puţin şi felul în care ai descris şi conturat totul. Am observat că ai folosit figuri de stil în mare parte, epitete şi all that literature stuff, dar nu în cine ştie ce măsură sau intensitate. În mare parte sunt alese bine şi la locul lor, dar în câteva locuri mi se întâmplă să mă trezesc puţin confuz. Oricum, mă bucur că în general ai avut o descriere bună. (din punct de vedere al alegerii figurilor de stil şi al modului de a descrie). În legătură cu ceea ce ai descris şi ceea ce ai vrut să împarţi cititorului prin această descriere, pot zice că te-ai descrucat şi că - în cazul meu, cel puţin - ai reuşit să zugrăveşti imaginea poveştii pe peretele minţii. Mă rog, ca să termin cu all this stuff o să zic defapt drept ce-am vrut să zic, adică faptul că descrierea, dar şi celălalte moduri de expunere au fost folosite frumos şi corect (mă rog, nui există dialog, dar nici măcar nu trebuie, so...) Nu este cine ştie ce dar cât să mă impresioneze tot a fost.
Trebuie menţinat că ţi-ai ales cuvintele cu grijă şi că ai reuşit să "nimereşti" la fix ceea ce ai vrut şi să transmiţi. Lăsând la oparte modul în care ai exprimat totul, revin puţin la idee şi zic că aceasta este profundă (sau cel puţin din descrierea care a existat pe tot parcursul mi-am dat seama de asta). Lucrurile mai simple sunt uneori mai originale; iar asta se cam întâmplă în lucrarea ta când vine vorba de descriere şi de alegerea vocabularului.
Așa... nu știu ce să mai zic, mi s-a părut totul la locul lui, dar nu extraordinar de bine; oricum faptul că a fost original totul și că ai ales un mod mai neobișnuit de a transpune ideile în practică pentru mine a fost suficient.
După cum am mai zis greșeli de tastare nu am văzut, dar nici alt fel de greșeli. În general lucrarea mi-a placut și și-a atins țelul. Heh, o să-ți dau un nouă douăzeci și cinci.
Lucrarea a patra- Puzzle-ul vieții
Uite că am ajuns și la ultima lucrare; în sfârșit, Doamne muțumesc. Deja sunt prea multe lucrări destul de bune și-mi va fi destul de greu să aleg între ele. Well, să las și aici un mic mare comentariu, să-mi exprim puțin opinia și să zic ce mi-a plăcut și ce nu. Ediția asta, cu toate că n-a fost o temă cine știe cum - mi s-a părut a fi totuși interesantă. So, we shall start and finish this...
Păi, titlul lucrării e destul de interesant, deși e greșit scris. Ai uitat o literă de i. Ai uitat să pui ț în loc de t, și așa mai departe. Dacă încă de pe aici faci greșeli de genul, ei bine, încă de pe aici o să te penalizez cu ceva sutimi. (Bine, nu sutimi, nu-s nebun să am bareme de corectare ._.). Nu prea am ce mai comenta la titlu; e ok, dar se putea și mai bine. Pe mine m-a atars cât de cât, să zicem că merge, deși sincer îți zic acum că puteai să mai lucrezi puțin pe el. E alegerea ta însă, nu am ce-i face. Să trecem acum mai departe puțin și să menționez și alte chestii. :3
Ideea e interesantă, chiar este. Din ceea ce ai scris am înțeles că unii oameni tânjesc așa de tare după armonie încât ajung să facă diverse chestii - fie ele bune sau oribile - doar pentru a o obține și a se bucura pe ea. Cred că aici ți-a ieșit lucrarea chiar pe temă, în sensul că obiectivul principal și asupra căruia se îndreaptă acțiunea e armonia. Deci da, tema lucrarii și ideea a fost bună. However, modul în care ai descris totul și relatat, felul în care ai îmbinat totul aș zice că mai putea fi lucrat puțin. Ideea este bună, dar exprimarea ei putea fi îmbunătățită. Cred că niște sentimente în plus adăugate cu ajutorul unor metafore sau epitete, or whatever you choose n-ar fi fost ceva rău. Nu stricau cu siguranță. Puteai să mai accentuezi puțin descrierea în general și să alternezi aspectele descrise între ele. Toată lucrarea ai ținut-o cu lucrurile pe care le faci ca să atingi armonia și all that stuf etc., daar eu cred că puteai... nu știu exact cum să-ți zic, să alternezi acest aspect și cu altceva, ca de exemplu o trăire sau o părere exprimată prin sentimente generalizate, or something like that. Nu știu dacă ai înțeles, dar eu am zis și pace. Oricum, cred că ideea e bună, dar felul în care ai exprimat-o nu se ridică la valoarea ei.
Acum o să îți zic și ceva de greșeli de tastare și exprimare. Am observat că există câteva și o să le zic pentru că mă deranjează.
Nu înțeleg de ce ai folosit *îi* în loc de *este*. Seriously? Am văzut că ai făcut greșeala asta în mai multe locuri. Data viitoare încearcă să folosești este, sunt, whatever. Pe mine personal mă deranjează enorm *îi*.
*Etapele principale dar sa nu uităm de iubire care duce la fericire apoi la tristeţe, suferinţa şi ura.* <-----Nu am înțeles absolut nimic din fraza asta. Vroiai să zici ceva de etape principale, după care ai adus în vorbă iubirea... ._. Poate te refereai la suferință și ură, poate nu, oricum e confuz totul. Fii mai atent/ă te rog data viitoare și verifică de un milion de ori lucrarea înainte să o trimiți. Cam atât cu greșelile, n-am mai văzut altceva. Dacă însă există, nu mă interesează, eu oricum mi-am format opinia pe tema asta.
Ai folosit ceva figuri de stil și le-ai folosit bine; în majoritatea timpului mi-au plăcut. Modurile de expunere au fost ok, zic eu. Le-ai îmbinat cât de cât bine, să zicem.
Keep it up like this. În general pot zice că lucrarea a fost bunicică, heh.
Altceva nu mai am de comentat, îți dau un opt sau un șapte șaptezeci și cinci (pe acolo).
Concluzie: A fost o ediție ok, nu cine știe ce. Lucrările au fost în general bune și undeva pe temă. Desigur că, originalitatea și calitatea exprimării, a vocab ularului și toate aceste aspecte au variat, întrucât fiecare are altă vârstă, alt vocabular, fiecare a citit alt număr de cărți la viața lui.
Mi-e greu a alege între En Harmonie și Corul credincioasei călugărițe a iubirii. Amânduoă lucrările mi s-au părut la fel de reușite. Hmm... cred că totuși lucrarea care-mi va obține votul este: En Harmonie . HOWEVER, țin să felicit în mod deosebit și din toată inima pe autorul/autoarea lucrării **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Mie personal mi-a câștigat tot respectul și aprecierea. Dacă ar fi să existe un vot special pentru locul și/sau premiul special eu i-aș acorda acest vot acestei lucrări. Ar fi frumos să putem vota și așa ceva.
De ce am ales En Harmonie și nu Corul credincioasei...? Pentru că En Harmonie mi s-a părut că a avut mai tare în vizor armonia în sine decât a doua lucrare. Toată atenția in En Harmonie s-a concentrat pe obținerea și recăpătarea armoniei, pe când în a doua lucrarea armonia a interferat puțin cu dragostea și all that stuff. Nu zic că a doua lucrare NU este pe temă, dar dacă ar fi să le compar pe cele două pentru a alege una dintre ele, eu aș merge cu En Harmonie. (iar asta doar din cauză că tema mă obligă să fac asta, oarecum)
Încă odată, felicitări autorului/arei care a scris **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Dacă ar exista un vot special, eu i l-aș da ei acum și în acest moment.
Felicitări și mult succes tuturor în continuare. (:
Lucrarea întâi- Îngerul meu
Văd că este chiar în limita de cinsprezece rânduri, dar nu contează; altceva vroiam să remarc. Sunt foarte dezamăgit că nu te-ai obosit să foloseşti diacritice şi să o scri calumea pentru concursul ăsta, mai ales că nu a fost de cine ştie ce lungime. Sper ca pe viitor să iei în considerare asta şi să le foloseşti.
Să trecem acum la conţinutul în sine. O să mă opresc la titlu prima dată. Pot afirma că nu m-a impresionat în mod deosebit, adică nu mi s-a părut chiar aşa de original. Puteai să foloseşti un epitet sau ceva adjectiv mai "special", dacă mă înţelegi. Puteai la fel de bine să te gândeşti mai mult şi să exprimi aceeaşi idee în alţi termeni, adică să creezi o metaforă, care să dea mai mult de gândit şi să lase mai mult loc de interpretare. În concluzie, puteai să mai lucrezi la el ceva mai multicel.
Hmmm... să ştii că la început mi s-a părut că lucrarea nu are nicio legătură cu tema, dar mai apoi, citind şi sfârşitul am stat şi am re-analizat totul ca să constat că defapt e destul de interesantă ideea. Îngerul acela care are destinul lui, care la un momendat este distras şi "rupt" de acesta de iubire, care mai apoi descoperă că defapt armonie nu era neapărat "viaţa" pură pe care o ducea, ci descoperirea dragostei, mi se pare a fi ceva interesant şi original. Deci da, ideea mie mi-a plăcut foarte mult.
Ar fi fost frumos să mai lungeşti puţin lucrarea, măcar cu ceva fraze sau ştiu eu, ca să mai accentuezi puţin trăirile şi sentimentele, să accentuezi ideea pe care ai vrut so expui. Sincer, eu mi-am dat seama de asta doar la sfârşit când am citit fraza cu "Am primit armonia pe care o căutam" şi all that stuff. Până la momentul ăla totul mi se părea a fi puţin pe lângă. De aia zic că ai mai fi putut s-o lungeşti puţin, ca să introduci mai din timp un fel de "indicii" cum că Chole pare fericită că a descoperit aşa ceva şi că se abate de la destinul ei. Tu ai descris sau mă rog, relatat în mare cum ea cade în această situaţie şi este izgonită, iar după dintr-o dată că este fericită cu ce i s-a întâmplat şi că a întâlnit acel băiat. Mi s-a părut o trece bruscă şi cam "sacadată", rece, dacă aş putea zice. E doar o părere personală mai mult, aşa că dacă îţi pasă de ea bine, dacă nu, e perfect.
Apreciez foarte tare faptul că ai avut la bază o idee sentimentală şi o luptă între proprile sentimente şi gânduri. Ador acest tip de concepţie pentru povestea în sine, pentru idee, mai bine zis. Personal consider că oferă un plus de profunzime şi de esenţă unei lucrari, dar de asemenea şi lucrului/lucrurilor care vor să fie expuse şi transmise cititorilor. However, trebuie să ştii cum să conturezi şi cum să construieşti totul ca acest lucru să iasă - dacă nu perfect - măcar să-şi îndeplinească ţelul şi să îl atingă pe cititor şi să-l facă să înţeleagă. Din acest punct de vedere, pot zice că lucrarea ta a fost cam "săracă". Mai puteai să lucrezi şi aici.
De la idei şi acţiunea în sine, concepţii fundamentale şi ici colo, păreri de-ale mele, trec încet către punctuaţie, ortografie, exprimare şi all that stuff care ţine de estetică, corectotudine şi ce mai e pe acolo.
Îmi exprim dezamăgirea profundă din nou pentru faptul că ai ales să scri fără diacritice, mai ales într-un concurs de limba şi literatura română care implcă folosurea limbii şi literaturii române, adică implicit a diacriticelor. O să te penalizez pentru asta destul de tare; pentru asta şi pentru folosirea greşită sau în excces a anumitor lucruri. Serios acum, nu înţeleg de ce ai utilizat aşa de tare punctele de suspensie. Nu exagerez când zic că cel puţin un sfert din conţinutul lucrării tale e reprezentat de semne de suspenie. Te înţeleg perfect când vrei să exprimi sentimente şi trăiri prin ele sau lucruri care ţin de această natură, dar cred că puteai s-o faci şi altfel. Transpune semnele alea în cuvinte la fel de semnificative şi puternice, atfel încât să elimini abuzul exccesiv. Nu mi-a plăcut deloc asta, mai ales că au fost folosite în mare proprorţie aiurea în troleibuz. Ai grijă când şi cum le foloseşti. Toţi avem tendinţa uneori, atunci când scriem astfel de lucruri, să punem mii de astfel de semne pentru că vrem să transmitem acea emoţie, pauză etc. Ai de asemenea grijă să laşi spaţiu după semnele de punctuaţie înainte de a începe să scrii.
Apoi, nu înţeleg de ce scrii cu litere mari cuvintele familie, nemurire, armonie etc. Din câte ştiu sunt substantive comune şi se scriu cu literă mică în mijlocul propoziţiei, right? Acum să zic şi ceva de aşezarea în paragrafe. Nu începe un paragraf nou dacă nu ai o idee nouă pentru că e greşit. La sfârşitul lucrării ai scris ceva, după ai început alt paragraf continuând pe acceaşi idee. So yeah...
Nu prea mai am ce zice la cinşpe rânduri de word. În final cred că lucrarea ta a fost ok deşi cu siguranţă mai puteai lucra la ea. Ideea a fost bună, dar exprimarea ei cam sărăcăcioasă.
În final o să-ţi dau un şase sau un şase şi cincizeci de sutimi, adică în jur de șapte. Eşti între şase şi șapte, părerea mea. Take care next time şi baftă în acest concurs!
Lucrarea a doua- En Harmonie
Titlul acestei lucrări mi se pare interesant, destul de interesant. Nu prea am ce comenta la el, poate ascunde multe lucruri, dar în acelaşi timp nimic interesant. Am fost curios să citesc lucrarea şi să văd despre ce este, pentru că titlul ales de tine a stârnit un oarecare sentiment de curiozitate. Desigur că trebuia să-ţi citesc lucrarea fie că voiam, fie că nu, dar eu mă refeream la cazul în care aceasta nu era în cadrul unui concurs de literatură. Mă rog, înţelegi tu. Mă bucur însă c-ai folosit diacritice şi ai avut grijă de lucrarea ta. (:
Imediat ce am citit lucrarea nu mi.a mai păsat de titlu, desigur. După cum presupuneam, felul în care este scris, dar şi profunzimea la care s-a încercat a se ajunge au trădat titlul şi m-au lăsat uşor impresionat atunci când am terminat de citit totul. Mai întâi pot afirma câ după o primă lectură pot zice că mi-a plăcut mult ceea ce a scris. Ideea revederii locurilor dragi în scopul obţinerii armoniei mi se pare ceva destul de original şi frumos, zic eu. (Sincer să fiu, ca o paranteză la tot ceea ce trebuie spus aici, şi eu prefer să merg la bunica de fiecare dată când doresc să-mi găsesc liniştea, armonia şi pacea interioară. Unele lucruri nu mor niciodată.) Din nou, mă bucur că şi lucrarea ta a avut la baza ideii o concepţie a sentimentelor; adică faptul că fundaţia acestui text a fost construită pe ele. Acest lucru face ideea mai originală şi frumoasă, decât poate ar părea. Dar cam atât cu ideea; să zic ceva şi despre conţinut.
Pe tot parcursul textului ai păstrat acceaşi calitate superioară în vocabular, în exprimare şi în idei. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat. Încă de pe acum îţi pot zice că lucrarea asta mi-a plăcut mult. Ai descris frumos, clar, folosind tot odată şi figuri de stil acolo unde ai crezut că trebuie. Nu prea am ce comenta sau ce zice aici, pentru că toate acestea mi s-au părut a fi în armonie (uite o ironie a sorţii). Totul mi s-a părut a fi aşezat unde trebuie, deci bine.
La capitolul greşeli de tastare nu e nimic de menţionat, n-am văzut să ai greşeli sau ceva de genul, ceea ce e un plus în notarea mea. Mă bucur să văd că-ţi pasă de lucrare şi în general de ceea ce faci.
O să fac şi o remarcă care, după părerea mea ridică valoarea lucrării. Mă refer la descrierea acelui castel (sau mă rog, casă mai mare, ce era ea; nu ştiu), care mi se pare că ar creea o armonie paralelă faţă de cea a fetei. Toate elementele acelea de mobilier, mirosurile care încă se mai simt prin casă etc. etc., creează şi ele o armonie a casei, o armonie cu timpul, păstrând totul neatins. Probabil că această armonie a declanşat sau s-a exitins asupra fetei, nu ştiu. Am remarcat asta şi e ceva pur personal, interpretat, dar care cred că ridică valoarea şi profunzimea ideii. Îmi place foarte mult, de asemenea, faptul că ai folosit epitete foarte expresive în anumite locuri. Am un fix cu epitele sălbatice. Oricum, ca să nu fie ceva subiectiv, o să accentuez existenţa epitetelor îndrăzneţe care se şi potrivesc acolo şi care conturează frumos şi delicat descrierea. :3
Sfârşitul lucrării a fost frumos şi perfect. (E ca diriga atunci când zice ceva de genul "Puteam eu să termin melodia asta în altă notă decât do? Puteam să zic fa mi la sol SI? fa mi la sol RE? NUUU!) Deci da, mi-a plăcut cum ai terminat-o şi cum ai structurat ideile pe paragrafe. Nu ştiu dacă am mai zis asta sau nu, dar dacă da, o repet. Nu ştiu ce aş putea să-ţi zic ca să critic ceva în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, parcă-i lipeşte ceva lucrării, dar nu ştiu ce... Cred că asta ar fi singura chestie care mă deranjează.
În rest nu găsesc nimic la care aş putea da şi argumente şi să fie şi greşit, aşa că o să-ţi dau un opt şi cincizeci de sutimi.. Succes în concurs.
Lucrarea a treia- Corul credincioasei călugăriţe a iubirii
Ok deci titlu e genial. Titul e pur şi simplu genial din punctul meu de vedere. Nu ştiu ce cred ceilalţi şi nu mă înteresează, ador titlul. Îmi exprimă ceva atât de liniştit şi armonios în prima parte, dar "a iubirii" aia răstoarnă şi lasă totul în suspans şi întrebări care par a fi fără răspuns dacă nu citeşti conţinutul. Tocmai de accea îl ador. Te felicit din toată inima pentru că nici eu nu puteam găsi ceva mai bun. Aici chiar n-am ce comenta sau argumenta.
Mă bucur că ai scris totul cu diacritice şi ai avut grijă de lucrare, cum s-ar zice, şi mă bucur că nu prea ai greşeli. I mean, nu cred că am văzut. Dacă vor exista le voi menţiona atunci când va fi momentul potrivit.
So, ideea lucrării este din nou foarte frumoasă şi originală. M-a impresionat totul de la o primă lectură şi pot zice că ai făcut o treabă bună. Lucrarea în sine se potriveşte cu tema armonie, ceea ce şi trebuia, deci e bine. However, am văzut că lucrarea ta e diferită faţă de toate celălalte, ceea ce din nou mi-a plăcut. Nu este diferită din cauză că nu se foloseşte acelaşi concept şi/sau idee, ci pentru că aici totul este mai original, transmiţându-se lucrurile într-un alt mod. Enough cu comparaţiile între lucrări, nu e bine să fac asta şi n-o s-o fac. O să argumentez, da... o să fac asta ca să nu existe probleme de nicio natură. Am ales însă să folosesc acest termen de comparaţie astfel încât să subliniez faptul că ideea şi concepţia textului sunt originale şi nimic mai mult.
Mi-a plăcut cum te-ai folosit de armonie ca o condiţie pentru obţinerea fericirii - a dragostei, în mare parte - şi faptul că nu există doar o armonie, ci mai multe, care în final să se armonizeze între ele la un moment dat şi să creeze un fel de armonie supermă şi complet necesară. Ideea de a atinge mai întâi armonia pentru a lua şi fericirea şi împlinirea este destul de profundă şi bine gândită. Pe mine m-a atins sincer şi m-a pus şi pe gânduri puţin, ceea ce mă face să mă gândesc că ai scris ceva speical. (Sau mă rog, ai reuşit să faci ceva mai deosebit).
Dacă tot am adus vorba de descriere şi de gravarea acţiunii cu elemente descriptive, o să aduc în vorbă puţin şi felul în care ai descris şi conturat totul. Am observat că ai folosit figuri de stil în mare parte, epitete şi all that literature stuff, dar nu în cine ştie ce măsură sau intensitate. În mare parte sunt alese bine şi la locul lor, dar în câteva locuri mi se întâmplă să mă trezesc puţin confuz. Oricum, mă bucur că în general ai avut o descriere bună. (din punct de vedere al alegerii figurilor de stil şi al modului de a descrie). În legătură cu ceea ce ai descris şi ceea ce ai vrut să împarţi cititorului prin această descriere, pot zice că te-ai descrucat şi că - în cazul meu, cel puţin - ai reuşit să zugrăveşti imaginea poveştii pe peretele minţii. Mă rog, ca să termin cu all this stuff o să zic defapt drept ce-am vrut să zic, adică faptul că descrierea, dar şi celălalte moduri de expunere au fost folosite frumos şi corect (mă rog, nui există dialog, dar nici măcar nu trebuie, so...) Nu este cine ştie ce dar cât să mă impresioneze tot a fost.
Trebuie menţinat că ţi-ai ales cuvintele cu grijă şi că ai reuşit să "nimereşti" la fix ceea ce ai vrut şi să transmiţi. Lăsând la oparte modul în care ai exprimat totul, revin puţin la idee şi zic că aceasta este profundă (sau cel puţin din descrierea care a existat pe tot parcursul mi-am dat seama de asta). Lucrurile mai simple sunt uneori mai originale; iar asta se cam întâmplă în lucrarea ta când vine vorba de descriere şi de alegerea vocabularului.
Așa... nu știu ce să mai zic, mi s-a părut totul la locul lui, dar nu extraordinar de bine; oricum faptul că a fost original totul și că ai ales un mod mai neobișnuit de a transpune ideile în practică pentru mine a fost suficient.
După cum am mai zis greșeli de tastare nu am văzut, dar nici alt fel de greșeli. În general lucrarea mi-a placut și și-a atins țelul. Heh, o să-ți dau un nouă douăzeci și cinci.
Lucrarea a patra- Puzzle-ul vieții
Uite că am ajuns și la ultima lucrare; în sfârșit, Doamne muțumesc. Deja sunt prea multe lucrări destul de bune și-mi va fi destul de greu să aleg între ele. Well, să las și aici un mic mare comentariu, să-mi exprim puțin opinia și să zic ce mi-a plăcut și ce nu. Ediția asta, cu toate că n-a fost o temă cine știe cum - mi s-a părut a fi totuși interesantă. So, we shall start and finish this...
Păi, titlul lucrării e destul de interesant, deși e greșit scris. Ai uitat o literă de i. Ai uitat să pui ț în loc de t, și așa mai departe. Dacă încă de pe aici faci greșeli de genul, ei bine, încă de pe aici o să te penalizez cu ceva sutimi. (Bine, nu sutimi, nu-s nebun să am bareme de corectare ._.). Nu prea am ce mai comenta la titlu; e ok, dar se putea și mai bine. Pe mine m-a atars cât de cât, să zicem că merge, deși sincer îți zic acum că puteai să mai lucrezi puțin pe el. E alegerea ta însă, nu am ce-i face. Să trecem acum mai departe puțin și să menționez și alte chestii. :3
Ideea e interesantă, chiar este. Din ceea ce ai scris am înțeles că unii oameni tânjesc așa de tare după armonie încât ajung să facă diverse chestii - fie ele bune sau oribile - doar pentru a o obține și a se bucura pe ea. Cred că aici ți-a ieșit lucrarea chiar pe temă, în sensul că obiectivul principal și asupra căruia se îndreaptă acțiunea e armonia. Deci da, tema lucrarii și ideea a fost bună. However, modul în care ai descris totul și relatat, felul în care ai îmbinat totul aș zice că mai putea fi lucrat puțin. Ideea este bună, dar exprimarea ei putea fi îmbunătățită. Cred că niște sentimente în plus adăugate cu ajutorul unor metafore sau epitete, or whatever you choose n-ar fi fost ceva rău. Nu stricau cu siguranță. Puteai să mai accentuezi puțin descrierea în general și să alternezi aspectele descrise între ele. Toată lucrarea ai ținut-o cu lucrurile pe care le faci ca să atingi armonia și all that stuf etc., daar eu cred că puteai... nu știu exact cum să-ți zic, să alternezi acest aspect și cu altceva, ca de exemplu o trăire sau o părere exprimată prin sentimente generalizate, or something like that. Nu știu dacă ai înțeles, dar eu am zis și pace. Oricum, cred că ideea e bună, dar felul în care ai exprimat-o nu se ridică la valoarea ei.
Acum o să îți zic și ceva de greșeli de tastare și exprimare. Am observat că există câteva și o să le zic pentru că mă deranjează.
Nu înțeleg de ce ai folosit *îi* în loc de *este*. Seriously? Am văzut că ai făcut greșeala asta în mai multe locuri. Data viitoare încearcă să folosești este, sunt, whatever. Pe mine personal mă deranjează enorm *îi*.
*Etapele principale dar sa nu uităm de iubire care duce la fericire apoi la tristeţe, suferinţa şi ura.* <-----Nu am înțeles absolut nimic din fraza asta. Vroiai să zici ceva de etape principale, după care ai adus în vorbă iubirea... ._. Poate te refereai la suferință și ură, poate nu, oricum e confuz totul. Fii mai atent/ă te rog data viitoare și verifică de un milion de ori lucrarea înainte să o trimiți. Cam atât cu greșelile, n-am mai văzut altceva. Dacă însă există, nu mă interesează, eu oricum mi-am format opinia pe tema asta.
Ai folosit ceva figuri de stil și le-ai folosit bine; în majoritatea timpului mi-au plăcut. Modurile de expunere au fost ok, zic eu. Le-ai îmbinat cât de cât bine, să zicem.
Keep it up like this. În general pot zice că lucrarea a fost bunicică, heh.
Altceva nu mai am de comentat, îți dau un opt sau un șapte șaptezeci și cinci (pe acolo).
Concluzie: A fost o ediție ok, nu cine știe ce. Lucrările au fost în general bune și undeva pe temă. Desigur că, originalitatea și calitatea exprimării, a vocab ularului și toate aceste aspecte au variat, întrucât fiecare are altă vârstă, alt vocabular, fiecare a citit alt număr de cărți la viața lui.
Mi-e greu a alege între En Harmonie și Corul credincioasei călugărițe a iubirii. Amânduoă lucrările mi s-au părut la fel de reușite. Hmm... cred că totuși lucrarea care-mi va obține votul este: En Harmonie . HOWEVER, țin să felicit în mod deosebit și din toată inima pe autorul/autoarea lucrării **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Mie personal mi-a câștigat tot respectul și aprecierea. Dacă ar fi să existe un vot special pentru locul și/sau premiul special eu i-aș acorda acest vot acestei lucrări. Ar fi frumos să putem vota și așa ceva.
De ce am ales En Harmonie și nu Corul credincioasei...? Pentru că En Harmonie mi s-a părut că a avut mai tare în vizor armonia în sine decât a doua lucrare. Toată atenția in En Harmonie s-a concentrat pe obținerea și recăpătarea armoniei, pe când în a doua lucrarea armonia a interferat puțin cu dragostea și all that stuff. Nu zic că a doua lucrare NU este pe temă, dar dacă ar fi să le compar pe cele două pentru a alege una dintre ele, eu aș merge cu En Harmonie. (iar asta doar din cauză că tema mă obligă să fac asta, oarecum)
Încă odată, felicitări autorului/arei care a scris **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Dacă ar exista un vot special, eu i l-aș da ei acum și în acest moment.
Felicitări și mult succes tuturor în continuare. (: