Cand viata se complica

[Miss M]

@ LoLix, multumesc de incurajari!:*
@ Leontina, esti mereu aici cu sfaturi bune, trebuie sa iti multumesc mult pentru ca imi citesti ficul!:*
Capitolul XI

Tipii chiar se luasera la bataie! Stiam ca locuinta noastra e prea fragila, asa ca m-am asezat intre ei.
- STOP! Porunca mea a rasunat ca un ecou in casa. Acestia doi si-o vor lua cat de curand. Si nu unul de la altul, cum s-ar putea spune. S-au oprit brusc, in pozitiile in care erau. Ma priveau ca si cum eu facusem ceva gresit. Ati innebunit de tot?
Era mai mult o constatare, dar suna mai bine pe tonul ala intrebator. Respirau greu. Parul castaniu le era ciufulit si fruntile transpirate. Muschii, incordati, se pregateau de lupta. Nu avea sa se intample. Speram doar ca nu se bat des. Casa nu ar rezista prea mult in cazul asta. Ma intrebam din nou: cum m-am procopsit cu ei?. Dar nu-mi parea rau. M-au ajutat si cand eram o ratata, si cand devenisem un idol. Erau adevaratii mei prieteni, desi ii stiam de cateva zile. Dar ceva la ei imi spunea ca ne stim de mult.
- V-ati luat la bataie din nimic. Propozitia asta iesise cu o voce nervoasa, exact cum vroiam. Nu sunteti la gradinita. Minunat, parca eu eram mai presus.
Au inceput sa rada, desi eram cat se poate de serioasa. Adoram rasul ala, atat de limpede… Dar nu acum. In mine se adunasera multi nervi. Varul, saruturile, bataia… Prea multa presiune.

***
Simteam picaturile reci de apa biciundu-mi obrajii. Vantul suiera incet. Am inspirat adanc, oxigenandu-mi corpul. Am clipit. Alex ma privea ingrijorat. Ochii aia erau reci, desi privirea era calda si prietenoasa. Eram afara si ploua. Ce mai patisem? Ma tinea pe brate. Stiam ca ma pot ridica, dar n-am facut-o. Mi-era frig.
M-a lasat incet jos. Echilibrul meu era la pamant si la fel as fi fost si eu, daca nu ma sustinea. Cred ca incepusem sa tremur, pentru ca mi-a dat hanoracul lui. Mi l-a pus incet pe umeri, apoi m-a strans in brate. Mirosea atat de bine! Zau ca adoram parfumul ala. Era nelinistit, simteam asta din bataile inimii lui. Mi-am lasat capul pe pieptul lui, iar el si-a pus barbia pe crestetul meu. Era ud leoarca. Vai, da’ cat fusesem pe alte meleaguri? Daca racea acum, va fi doar vina mea. As fi vrut sa incep un dialog, dar nu-mi gaseam cuvintele. Eram fericita asa, fara cuvinte. Clipeam incet, scuturandu-mi genele lungi de apa.
- M-ai speriat de moarte, Lizzie.
Era serios. Prea serios. Nu-mi placea acel ton ingrijorat, ma facea sa ma simt mai vinovata decat eram cu adevarat.
- Dar ce am…?
Puteam banui ce am facut, insa atitudinea aceea nestiutoare imi venea prea bine ca sa renunt la ea in fata lor. Pe langa asta, vroiam sa le mai aud vocea, sa ma asigur ca sunt acolo, cu mine.
- Ai lesinat, mi-a explicat Eric dandu-mi si hanoracul lui. Vreo zece minute.
- Cat ai zis? Sper ca n-a aflat mama…
- Nu. Dar ai prostul obicei sa lesini des. Mergem la doctor. Fara comentarii.
M-am urcat pe motocicleta lui Eric. Alex a zis ca “E mai bine asa din diverse motive.”. O perfuzie cu calciu nu-mi putea face rau, asa ca nu am spus nimic. Nu vroiam sa-i supar, aveau momente cand erau draguti si imi placea sa ramana asa. Aveam febra si imi era rau.
Mergeam linistiti cand calea ne-a fost taiata de vreo sase motoare necunoscute. Oare ce vroiau? Trebuia eu sa cad ca proasta. Acum puteam fi acasa. Aveam vagi banuieli despre posesorii vehiculelor, dar speram sa gresesc. Stiam ca previziunile mele erau corecte, dar exista o licarire de speranta. Aceasta a disparut in clipa in care Ken si-a dat jos casca. Sase contra trei, dintre care unul in agonie. Lupta asta nu e egala, sau mi se pare mie?
Mi-era mult prea rau ca sa ma ingrijorez. Urma sa ne-o luam si gata. Era doar vina mea. Dar ce e mai rau: ii tarasem pe gemeni in toata prostia asta. Ei imi fac un bine si eu le raspund cu un necaz. Sunt groaznica, zau asa! L-am auzit pe Alex soptindu-i fratelui sau:
- Cu astia nu te poti intelege. Actionam direct. Si… Eric…
- Ce e?
- Ai grija de ea.
Zambea. Cum steaua ma-sii putea zambi asa? Urma sa ne luam bataie si el avea acea arcuire fermecatoare a buzelor intiparita pe fata. Il stiam nebun, dar asa! Eu inteleg sa fii impacat cu tine insuti inainte de un eveniment de genul asta, dar nu inseamna ca trebuie sa zambesti si sa fii relaxat.
“Ai grija de ea.”? Eu eram acolo, dar prea slabita ca sa fiu considerata prezenta. Eric avea sa stea cu mine. Erau atat de dusi? Alex contra sase gorile. Hm, cine va castiga? Ochii imi sunt impaienjeniti. “Dadaca” mea mi i-a acoperit.
- Mai bine sa nu vezi continuarea.
Am adormit.