Somewhere in July...

[Miss Serenity]

Day 1:


Ningea cu putere de doua zile fara oprire, iar circulatia era practic blocata. De mult nu mai fusese o iarna atat de grea si parca totusi atat de frumoasa prin splendoarea in care totul ti se infatisa intr-un alb imaculat... pacat ca putea fi admirat doar din interior... dar era si asta o placere. Sa stai la focul placut al semineului cu o cana de ciocolata fierbinte, citind o carte in timp ce zgomotul placut al lemnelor ce trosnesc sub influenta focului iti incanta auzul... privind uneori la fulgii de zapada ce se pierd in oceanul alb ce parea sa cuprinda acum intreg New Yorkul.
O bataie scurta se auzi in usa si ii readuse pe cei doi la viata.
- Ma duc sa vad cine e...
- Cam tarziu pentru vizite.
Constatarea lui de final era ca si o aprobare fata de intentia ei de a-l parasi chiar si pentru cateva minute, desi ii displacea ideea de a intrerupe acea atmosfera in care se pierdusera pret de cateva ore.
Fata deschise usa dar spre surpinderea ei, nimeni nu se afla acolo. Si totusi, cineva sunase. Probabil o gluma proasta, vreun strengar ce nu avea alta activitate la ora aceea. Dar inainte sa se intoarca in living, observa pe omatul din fata usii o scrisoare ce parea sa nu aibe niciun emitator, nicio data, niciun insemn... doar numele destinatarului, sau cel putin banuia numele acelui destinatar caci pe plic scria doar: Proprietarului acestei case, iar Mat era singurul proprietar de drept din ultimii zece ani.
Tanara ridica scrisoarea si o invarti pe toate partile dar nu gasi nimic altceva. Nu ii statea in fire sa ii incalce intimitatea asa ca se multumi sa afiseze o expresie uimita si oarecum nesigura dupa care se intoarse in incapere.
- Deci? Cine era?
- Nu stiu... dar a lasat o scrisoare... probabil pentru tine.
- Probabil?
Tanarul privi la fel de uimit ca si fata micul obiect ce le perturbase linistea din acea seara pana atunci perfecta.
-Ma duc sa mai fac niste ciocolata calda... revin.
O privi pret de cateva secunde cum se departa gratios, cu pasul ei lin, intiparindu-si pentru a nu stiu cata oara imaginea parului ei negru usor incalcit ce ii acoperea intreg spatele. Zambi nostalgic, dupa care reveni la realitate si deschise scrisoarea.

" Mi-ar fi placut sa stiu de ce erai atat de trist. Te-am urmarit pret de cateva minute si am incercat sa vad ceva in privirea ta, dar tot ce am putut simti a fost deziluzia. Pacat, ai niste ochi foarte frumosi... am simtit de atunci o conexiune ciudata, iar ochii tai... fara sa vreau mana mea a inceput sa-i creioneze singura. Am privit mult timp acel desen sa stii... pentru ca atunci nu stiam daca aveam sa te mai vad vreodata. Si cand am scris asta, care trebuie sa recunosc, la inceput a fost doar o pagina de jurnal, am simtit cum renasc. Mi-am dorit intotdeauna sa cunosc pe cineva ca tine, stiu ca suna aiurea... doamne parca vorbesc singura, dar daca vei citi vreodata aceste randuri, sa sti ca pentru prima data cineva mi-a adus zambetul pe buze... Oare esti sportiv? Sa stii ca am incercat sa ma imaginez langa tine... am arata tare bine, dar tu nu ai de unde sa stii asta pentru ca probabil nu m-ai observat. Oricum... azi mi-am pus o dorinta... vreau sa te revad.
July... Somewhere in July... nimic mai mult..."

- Deci? Ai descoperit cine era misteriosul destinatar?
Se intorsese repede si acum parea putin amuzata... daca ar fi stiut el ca motivul era tocmai expresia fetei lui.
- Aaaa... nu, cred ca nu inteleg nimic, nu are nume, nu spune ceva concret... doar niste tampenii si o schita cu niste ochi... cred ca sunt ai mei.
Atmosfera reveni la normal in momentul in care cei doi izbucnira in hohote de ras, iar scrisoarea cu pricina se pierdu printre resturile de lucruri nefolositoare... un sarut lung, o cana de ciocolata calda si totul era ca la inceput. Ar fi putut trai asa o vesnicie... simteau ca aveau sa traiasca asa o vesnicie.
- Sunt obosita, o sa te astept in dormitor... asta daca o sa mai pot sa astept caci dupa o zi ca asta, am nevoie de mult somn. Noapte buna!
- Noapte buna iubito... te prind din urma.
O privi din nou cum paraseste incaperea dupa care zambi inca o data amuzat. Se ridica si se indrepta catre biroul din camera alaturata. Devenise ca o traditie, seara inainte de culcare, sa insemneze tot intr-un jurnal... nu stia de ce face asta, dar simtea ca asa trebuie sa fie... iar ea simtea mereu ca trebuie sa-l lase singur cu gandurile sale. Poate ca asta era motivul pentru care o iubea atat de mult. Il intelegea perfect fara sa intrebe nimic... stia parca de la inceput tot.

" Asta a fost o zi ciudata. Pentru prima data nu m-a deranjat ca nu am reusit sa ajung la birou, dar cu vremea de afara cred ca si maine va fi la fel. Nu a mai nins niciodata atat de mult, dar trebuie sa recunosc ca este chiar frumos. Cu ocazia asta nici Judith nu a mai plecat la filmarea aia. Cred ca aveam nevoie sa mai petrecem timp unul cu celalalt. Am simtit-o din nou aproape de mine, ca atunci cand amandoi nu aveam nicio grija. Clar trebuie sa ne programam o vacanta lunga... poate o a doua luna de miere, inainte ca amandoi sa fim ingropati in proiecte si sa uitam practic de noi. Cred ca asta ar cam fi tot... a da. Ar mai fi si scrisoarea aia. Ce chestie ciudata..."


Se departa de birou imediat ce incuie caietul intr-un sertar cu gandul de a o mai prinde pe Judith treaza... dar nu a fost sa fie.
Fata deja dormea cand el intra in camera. Acum trebuia sa se multumeasca doar ca gandul de a o tine in brate.