17-08-2011, 10:36 AM
Oh, nici nu se compară desenele de atunci cu rahaturile astea comerciale pe care le dă acum.
Viaţa cu Louie a fost un desen genial, uneori - când îmi e dor de trecut -, mă uit pe internet la Viaţa cu Louie şi mă simt atât de bine, distrată, relaxată şi alte cele, din simplul fapt că este un desen cu adevărat reuşit. Nu cred să fie vreo persoană - cel puţin din generaţia mea - căreia să nu-i placă acest desen. Îmi mai plăcea mult şi Copii de la 402, avea nişte personaje geniale :]] Încă mă uit pe net şi la astea, îi mai arăt soră-mii că dau ăştia acum la televizor sunt nişte kitch-uri. Mai era Ce-i cu Andy? cu farsele lui geniale, întotdeauna mă uitam la ăsta cu cea mai mare plăcere. Uneori amânam chiar ieşirea afară ca să văd desenul ăsta :]] Când eram mică mă mai uitam la Spioanele, ah ce-mi mai plăcea - şi nu numai mie ! -. Când ieşeam afară ne jucam aşa, gen " Eu sunt Sam ! ", etc. Era atât de marfă. Când apăruse Familia Toffu mă uitam în prostie, îmi plăcea enorm. Avea umorul ăla ciudat: părinţii ciudaţi şi eco, fata care dorea o viaţa normală, bunica zăpăcită, în sfârşit, îmi plăcea tare mult.
Lumea lui Bobby îmi plăcea, dar într-un timp ştiu că începuse să-l difuzeze dimineaţa devreme, până când nu au mai dat deloc. Urât din partea lor, era comic copilul ăla zăpăcit. Tutenstein era iar marfă, mumiuţa aia era zăpăcită rău, iar Cleo - parcă aşa o chema - îi făcea, saraca de ea, jocurile, iar dacă nu, mumia se descurca şi singură. Era genial.
De asemenea mă mai uitam la Dosarele secrete ale câinilor detectivi, ţin minte că o dată am plecat mai repede de la bunica spuându-i " buni, mă duc acasă să mă uit la câini dectectivi - da, aşa pronunţam atunci :]] -, că la tine nu începe, numai la mine acasă ".
Oh, poate mai erau, dar nu mi le amintesc acum. Totuşi, toate astea nu se compară cu tâmpeniile pe care le dau azi la tv, serios acum, când vezi ce persoanje idioate au şi ce voci neomeneşti, nici nu-ţi mai vine să te uiţi la desene. - nu ştiu cum încă se poate uita soră-mea - :]]
Viaţa cu Louie a fost un desen genial, uneori - când îmi e dor de trecut -, mă uit pe internet la Viaţa cu Louie şi mă simt atât de bine, distrată, relaxată şi alte cele, din simplul fapt că este un desen cu adevărat reuşit. Nu cred să fie vreo persoană - cel puţin din generaţia mea - căreia să nu-i placă acest desen. Îmi mai plăcea mult şi Copii de la 402, avea nişte personaje geniale :]] Încă mă uit pe net şi la astea, îi mai arăt soră-mii că dau ăştia acum la televizor sunt nişte kitch-uri. Mai era Ce-i cu Andy? cu farsele lui geniale, întotdeauna mă uitam la ăsta cu cea mai mare plăcere. Uneori amânam chiar ieşirea afară ca să văd desenul ăsta :]] Când eram mică mă mai uitam la Spioanele, ah ce-mi mai plăcea - şi nu numai mie ! -. Când ieşeam afară ne jucam aşa, gen " Eu sunt Sam ! ", etc. Era atât de marfă. Când apăruse Familia Toffu mă uitam în prostie, îmi plăcea enorm. Avea umorul ăla ciudat: părinţii ciudaţi şi eco, fata care dorea o viaţa normală, bunica zăpăcită, în sfârşit, îmi plăcea tare mult.
Lumea lui Bobby îmi plăcea, dar într-un timp ştiu că începuse să-l difuzeze dimineaţa devreme, până când nu au mai dat deloc. Urât din partea lor, era comic copilul ăla zăpăcit. Tutenstein era iar marfă, mumiuţa aia era zăpăcită rău, iar Cleo - parcă aşa o chema - îi făcea, saraca de ea, jocurile, iar dacă nu, mumia se descurca şi singură. Era genial.
De asemenea mă mai uitam la Dosarele secrete ale câinilor detectivi, ţin minte că o dată am plecat mai repede de la bunica spuându-i " buni, mă duc acasă să mă uit la câini dectectivi - da, aşa pronunţam atunci :]] -, că la tine nu începe, numai la mine acasă ".
Oh, poate mai erau, dar nu mi le amintesc acum. Totuşi, toate astea nu se compară cu tâmpeniile pe care le dau azi la tv, serios acum, când vezi ce persoanje idioate au şi ce voci neomeneşti, nici nu-ţi mai vine să te uiţi la desene. - nu ştiu cum încă se poate uita soră-mea - :]]