15-08-2011, 10:25 PM
[center]Capitolul 2[/center]
- O sa te astepte un om in Monterrey, la restaurantul pentru cina din partea nordica a orasului, cu bani. Sper ca o mie de dolari sa iti ajunga pana in Los Angeles, fiule, ma informa tati, cascand de mama focului, fiindca la ei era noaptea pe la doua.
- Multumesc mult tati, ii spun, uitandu-ma la motoare, in timp ce asteptam ca Ary sa se pise la marginea drumului, intr-un tufis, in timp ce eu vorbeam cu tatal meu tocmai la cinci si jumate dimineata. Apropo, mamei ii este dor de tine, la fel si mie, mai spun, apoi imi iau la revedere de la el, inchizand mobilul si bagandu-l in buzunarul de la pantaloni si inchizandu-l cu femoarul. Mergem? Il intreb pe blond, cand acesta reveni, in timp ce se incheia la slit si se urca pe motor punandu-si casca in cap.
- Pana in oras ne intrecem! Striga, ca sa acopere vuietul motorului sau, iar eu am zambit, dand usor din cap, fiindca el niciodata nu se schimba si asta adoram la el.
Imi pun casca pe cap si turez motorul, apoi pornim amandoi in acelasi timp, ridicandu-ne pe rotile din spate un timp scurt, pentru a reveni pe amandoua. Pentru cineva care nu avea carnet, ma descurcam destul de bine la condus, chiar si masini sau motoare sau orice are motor, fiindca am invatat de la tatal meu "adoptiv". Ma las pe o parte cand vad o curba foarte stransa si apoi pe cealalta, fiindca soseaua pana la Monterrey era plina de curbe periculoase, care puteau ucide daca nu erai atent. Vad in oglinda retrovizoare alti bikeri, cum chioiau si isi invarteau lanturile si faceau gesturi obscene. Ma uit la Ary, iar acesta imi facu semn sa accelerez, ca incurand ajungem in tunel si acolo ne vom pierde urma. Ranjesc si accelerez ca un nebun, ridicandu-ma putin pe roata din spate, iar bikeri ramasera undeva in urma mea, de fapt, mult in urma mea, mancand praful de pe sosea. Abia asteptam sa ii stiu ca i-am lasat in urma si sa numai fie in coada noastra.
Stateam calare pe motorul meu si mancam un sandvici, in timp ce il asteptam pe Ary sa faca plinul tancului sau de benzina. Eram foarte fericit sa am portofelul plin de o mie de dolari, dar nu erau toti in acelasi loc, ca sa nu par prea idiot, daca o sa ma fure vreun dobitoc.
- Tu cum faci mereu rost de bani, fara sa iti murdaresti manutele? Ma intreba, dupa ce plati benzina si acum isi numara restul de bani.
- Conteaza? Cum tu ai trucurile tale asa le am si eu pe ale mele, spun evaziv, injurandu-ma in gand, ca i-am spus ca ma duc pana la restaurant pentru a face rost de bani.
Tanarul ma cunostea prea bine, ca sa creada ca sunt in stare sa fur fie si o fisa, fara sa ma dau de gol. Ofta si isi dadu ochii peste cap, apoi musca si el din sandviciul meu, facandu-ma sa il injur, fiindca el era de doua lucruri nesatul: femei si mancare. Termin de mancar si ma urc pe motor, punandu-mi casca, il ambalez si pornim mai departe spre frontiera, bucuros ca omul tatalui meu imi dadu un buletin fals, pasaport si permis de conducere, o data cu identitatea mea falsa. Cam in doua ore ajungem si la granita si ne asezam la rand. Cand veni randul meu, am putut sa jur ca l-am vazut pe barbatul de langa mine cum il trec sudorile.
- Numele tau este Samson Caine, spuse politistul de frontiera uitandu-se peste pasaportul meu si mi-l dadu inapoi, iar tu esti Armando Ellie Oriero, citi cu voce tare numele complet a lui Ary, iar pe mine ma cam bufni rasul cand l-am auzit, dar l-am transformat intr-o tuse seaca.
Dupa ce am mai stat putin prin vama, am pornit mai departe, intrand in statul Texas si indreptandu-ne spre Odessa pentru ca blondul sa se intalneasca cu legatura lui cu Cassie. Se pare ca iar o sa dormim pe camp sau pe motoare sau cel mai bine sa conducem tot timpul facand pauze scurte, doar sa ne pisam si sa mancam. Nu intelegeam de ce nu a vrut sa ma lase sa il rog pe tati, sa rezolve el problema lui Ary, dar faza naspa, nici macar nu mi-a spus ce problema are, pentru a merge in Los Angeles cu motorul si nu cu avionul. Ma fatai putin cu fundul pe scaun, fiindca a inceput sa ma cam doara de la atata stat jos si condus. Imi privesc amicul cum vorbea la telefon - special pentru asta si-a dat casca jos si si-a spus ochelarii de soare RayBan si casca prin bluetooth - cu nu stiu cine dracu si conducea. Am inceput sa ma satur sa ma bage in seamna doar cand are nevoie de mine si pana atunci sunt invizibil pentru el. Incepeam sa cred ca blondul stia cu ce se ocupa tatal meu si in Los Angeles ma va lua ostatic si...
- Sabe stanga! Ma trezi glasul sau din visare, la timp, ca sa ma aplec pe partea stanga, pentru a evita mai ditai tirul ce venea din partea opusa.
Ma aplec pe partea dreapta pentru a reveni pe banda mea de mers, in spatele lui Ary, care ma privea in oglinda retrovizoare de la coarnele motocicletei sale. Ii fac semnul de sunt bine si am putut sa observ, ca umerii ii se mai destinse putin, dar tot era incordat, fiindca era cat pe aici sa fie mator la moartea mea. Imi face semn spre o parcare cu o masa de picnic si w.c. din ala portabil. Imi dau casca jos si imi trec degetele prin par, ridicandu-ma de pe motor si deschid porbagajul luand un sandvici si o doza de cola, cam calda, dar mergea si asa. M-am razamat de masa de picnic, incepand sa mananc, in timp ce ma utiam amuzat la barbat, cum aproape si-a vomitat matele, cand a deschis usa de la w.c. si a ales sa se pise dupa el, fiindca inauntru era o mizere mai mare decat in sub-solurile blocurilor din zonele rau famate din Suidat de Mexico.
- Ma intreb cat de des vin astia pe aici pentru a curata galeata asta cu rahat in ea, mormai blondul, cand veni la mine cu mancarea, urcandu-se cu fundul pe masa si desfacandu-si un sandvici.
- Atat de des cum iti speli tu hainele de sub costum, ii dau o replica acida, facand folomoc servetelul, aruncandu-l in cosul arfi-plin, care era foarte aproape de masa. Cati kilometri mai avem pana in Odessa? Il intreb curios, terminand si doza de suc, ce ateriza pe jos.
- Dupa cum arata indicatorul, mai avem mult, ca suntem la opt sute de kilometri de San Antonio. O data ce ajungem acolo, ne oprim sa dau un telefon, pentru a afla ceva si plecam, imi spuse etinerariul, iar eu am aprobat ascultator din cap. Sa mergem, spuse, terminand de mancat si am urcat amandoi pe motoare, pornind mai departe spre San Antonio.
- O sa te astepte un om in Monterrey, la restaurantul pentru cina din partea nordica a orasului, cu bani. Sper ca o mie de dolari sa iti ajunga pana in Los Angeles, fiule, ma informa tati, cascand de mama focului, fiindca la ei era noaptea pe la doua.
- Multumesc mult tati, ii spun, uitandu-ma la motoare, in timp ce asteptam ca Ary sa se pise la marginea drumului, intr-un tufis, in timp ce eu vorbeam cu tatal meu tocmai la cinci si jumate dimineata. Apropo, mamei ii este dor de tine, la fel si mie, mai spun, apoi imi iau la revedere de la el, inchizand mobilul si bagandu-l in buzunarul de la pantaloni si inchizandu-l cu femoarul. Mergem? Il intreb pe blond, cand acesta reveni, in timp ce se incheia la slit si se urca pe motor punandu-si casca in cap.
- Pana in oras ne intrecem! Striga, ca sa acopere vuietul motorului sau, iar eu am zambit, dand usor din cap, fiindca el niciodata nu se schimba si asta adoram la el.
Imi pun casca pe cap si turez motorul, apoi pornim amandoi in acelasi timp, ridicandu-ne pe rotile din spate un timp scurt, pentru a reveni pe amandoua. Pentru cineva care nu avea carnet, ma descurcam destul de bine la condus, chiar si masini sau motoare sau orice are motor, fiindca am invatat de la tatal meu "adoptiv". Ma las pe o parte cand vad o curba foarte stransa si apoi pe cealalta, fiindca soseaua pana la Monterrey era plina de curbe periculoase, care puteau ucide daca nu erai atent. Vad in oglinda retrovizoare alti bikeri, cum chioiau si isi invarteau lanturile si faceau gesturi obscene. Ma uit la Ary, iar acesta imi facu semn sa accelerez, ca incurand ajungem in tunel si acolo ne vom pierde urma. Ranjesc si accelerez ca un nebun, ridicandu-ma putin pe roata din spate, iar bikeri ramasera undeva in urma mea, de fapt, mult in urma mea, mancand praful de pe sosea. Abia asteptam sa ii stiu ca i-am lasat in urma si sa numai fie in coada noastra.
Stateam calare pe motorul meu si mancam un sandvici, in timp ce il asteptam pe Ary sa faca plinul tancului sau de benzina. Eram foarte fericit sa am portofelul plin de o mie de dolari, dar nu erau toti in acelasi loc, ca sa nu par prea idiot, daca o sa ma fure vreun dobitoc.
- Tu cum faci mereu rost de bani, fara sa iti murdaresti manutele? Ma intreba, dupa ce plati benzina si acum isi numara restul de bani.
- Conteaza? Cum tu ai trucurile tale asa le am si eu pe ale mele, spun evaziv, injurandu-ma in gand, ca i-am spus ca ma duc pana la restaurant pentru a face rost de bani.
Tanarul ma cunostea prea bine, ca sa creada ca sunt in stare sa fur fie si o fisa, fara sa ma dau de gol. Ofta si isi dadu ochii peste cap, apoi musca si el din sandviciul meu, facandu-ma sa il injur, fiindca el era de doua lucruri nesatul: femei si mancare. Termin de mancar si ma urc pe motor, punandu-mi casca, il ambalez si pornim mai departe spre frontiera, bucuros ca omul tatalui meu imi dadu un buletin fals, pasaport si permis de conducere, o data cu identitatea mea falsa. Cam in doua ore ajungem si la granita si ne asezam la rand. Cand veni randul meu, am putut sa jur ca l-am vazut pe barbatul de langa mine cum il trec sudorile.
- Numele tau este Samson Caine, spuse politistul de frontiera uitandu-se peste pasaportul meu si mi-l dadu inapoi, iar tu esti Armando Ellie Oriero, citi cu voce tare numele complet a lui Ary, iar pe mine ma cam bufni rasul cand l-am auzit, dar l-am transformat intr-o tuse seaca.
Dupa ce am mai stat putin prin vama, am pornit mai departe, intrand in statul Texas si indreptandu-ne spre Odessa pentru ca blondul sa se intalneasca cu legatura lui cu Cassie. Se pare ca iar o sa dormim pe camp sau pe motoare sau cel mai bine sa conducem tot timpul facand pauze scurte, doar sa ne pisam si sa mancam. Nu intelegeam de ce nu a vrut sa ma lase sa il rog pe tati, sa rezolve el problema lui Ary, dar faza naspa, nici macar nu mi-a spus ce problema are, pentru a merge in Los Angeles cu motorul si nu cu avionul. Ma fatai putin cu fundul pe scaun, fiindca a inceput sa ma cam doara de la atata stat jos si condus. Imi privesc amicul cum vorbea la telefon - special pentru asta si-a dat casca jos si si-a spus ochelarii de soare RayBan si casca prin bluetooth - cu nu stiu cine dracu si conducea. Am inceput sa ma satur sa ma bage in seamna doar cand are nevoie de mine si pana atunci sunt invizibil pentru el. Incepeam sa cred ca blondul stia cu ce se ocupa tatal meu si in Los Angeles ma va lua ostatic si...
- Sabe stanga! Ma trezi glasul sau din visare, la timp, ca sa ma aplec pe partea stanga, pentru a evita mai ditai tirul ce venea din partea opusa.
Ma aplec pe partea dreapta pentru a reveni pe banda mea de mers, in spatele lui Ary, care ma privea in oglinda retrovizoare de la coarnele motocicletei sale. Ii fac semnul de sunt bine si am putut sa observ, ca umerii ii se mai destinse putin, dar tot era incordat, fiindca era cat pe aici sa fie mator la moartea mea. Imi face semn spre o parcare cu o masa de picnic si w.c. din ala portabil. Imi dau casca jos si imi trec degetele prin par, ridicandu-ma de pe motor si deschid porbagajul luand un sandvici si o doza de cola, cam calda, dar mergea si asa. M-am razamat de masa de picnic, incepand sa mananc, in timp ce ma utiam amuzat la barbat, cum aproape si-a vomitat matele, cand a deschis usa de la w.c. si a ales sa se pise dupa el, fiindca inauntru era o mizere mai mare decat in sub-solurile blocurilor din zonele rau famate din Suidat de Mexico.
- Ma intreb cat de des vin astia pe aici pentru a curata galeata asta cu rahat in ea, mormai blondul, cand veni la mine cu mancarea, urcandu-se cu fundul pe masa si desfacandu-si un sandvici.
- Atat de des cum iti speli tu hainele de sub costum, ii dau o replica acida, facand folomoc servetelul, aruncandu-l in cosul arfi-plin, care era foarte aproape de masa. Cati kilometri mai avem pana in Odessa? Il intreb curios, terminand si doza de suc, ce ateriza pe jos.
- Dupa cum arata indicatorul, mai avem mult, ca suntem la opt sute de kilometri de San Antonio. O data ce ajungem acolo, ne oprim sa dau un telefon, pentru a afla ceva si plecam, imi spuse etinerariul, iar eu am aprobat ascultator din cap. Sa mergem, spuse, terminand de mancat si am urcat amandoi pe motoare, pornind mai departe spre San Antonio.
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blogYo man, chibi Manu^.^