Sasusaku* - fic nou

[Cristina]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje / intamplari.

Buna,tuturor!>:D< sunt nou venita pe site.Am citit cateva dintre ficurile voastre si mi se par foarte interesante.Nu m-am putut abtine sa scriu si eu unul :D.Sper sa va placa >:D< !

“Oglinda sufletului”

Capitolul 1 –

“In umbra ei”

Sakura:
Razele de soare imi invadeaza fata inocenta ,facandu-ma sa imi deschid incet, ochii de smarald. Briza marii imi adie prin suvitele mele rozalii.Ma ridic din pat, pasind spre balconul deschis ,urmarind rasaritul,un lucru deja obisnuit pentru mine.Casa mea se afla pe malul marii,departe de orice neliniste din oras.Ma hotarasc sa cobor cu ajutorul unui cearsaf pe plaja,inainte ca ingrijitoarea casei sa observe.Nu uit sa-mi iau costumul de baie pe mine.E ciudat cum niciodata nu ma bronzez din cauza tenului meu alb.


Parintii mei sunt plecati in America cu afaceri.Nu i-am mai vazut de cativa ani ,ce-i drept abia daca ma suna o data pe luna sa ma mai intrebe ce fac.Imi lipsesc imbratisarile tandre ale mamei,cicalelile tatei.Au fost atat de ocupati de cand sora mea,Helen,a murit acum 3 ani jumatate din cauza unui accident rutier.Mi-era cea mai apropiata prietena ,cea mai importanta persoana pe care as fi putut-o avea langa mine.Atunci credeam ca ea se va face bine,credeam ca va scapa si ca vom rade impreuna jucandu-ne in apa, construind castele de nisip… Pur si simplu,atacul de cord a fost ultima incercare de care aceasta nu a putut trece.Imi aduc inca aminte cum ii tineam mainile intr-ale mele,spunandu-i “Nu trebuie sa renunti,am nevoie de tine,te implor,nu muri!”,cum ii priveam ochii inlacrimati,privirea si chipul pal stingandu-se usor sub ochii mei.Cu toate astea,ea continua sa fie zambitoare ca intotdeauna,stiind ca va ramane,de acolo de sus,stalpul meu de rezistenta.Imi spunea cum obisnuia “Floricica de cires… nu plange,nu-ti umple sufletul de tristete si continua sa crezi in tine,in ceea ce iti place si iubesti, si orice s-ar intampla,sa nu cumva…sa renunti.” Acele cuvinte imi umbla inca prin minte zugravind chipul ei nostalgic si tandru, si facand,ca de fiecare data,sa-mi curga o lacrima cristalina pe obrazul meu palid.Faptul ca stateam neputincioasa privind cum ea se stinge…si ambulanta…sosind tocmai in clipa mortii ei.Se pare ca inca nu pot trece de aceasta etapa.Cine stie daca voi putea vreodata?


Cu cat ma apropii mai mult de malul marii,cu atat imi simt picioarele mai reci din cauza apei.E oarecum revigoranta senzatia,ma trezeste din somnolenta.Ma face sa-mi ridic privirea din pamant ,infruntand curentul rece de dimineata.Ma dezbrac de haine ramand in costumul de baie. Calc incet pe nisipul fin din fata mea, afundandu-ma putin cate putin in apa rece ca gheata.Pietrele din apa sunt date la o parte cu fiecare pas pe care-l fac. Inotand, simt cum parul meu o ia razna vrand parca sa evadeze.Pielea-mi catifelata simte fiorii reci ai marii.Buzele mele umezite accentueaza racoarea.Sub apa este un adevarat circ al scoicilor,care mai de care mai indraznete sa se indrepte spre mal.Vreau sa ma afund mai mult insa nu am de ales si trebuie sa ies.Imediat ce scot capul,vad o doamna inalta,cu parul strans coc si cu un mop in mana,rastindu-se la mine.Era ingrijitoarea,Helga.


Helga: - Domnisoara,pentru numele lui D-zeu iesi de acolo imediat! Vrei sa racesti? Ce vor zice parintii tai?
Sakura: -Nu ca i-ar interesa extrem de mult,zic eu cu o voce indiferenta si cu ochii lasati in pamant.
Helga: - Poate ca da,poate ca nu ,dar mie-mi pasa! Pana la urma tot eu va trebui sa am grija de tine.Haide,micul dejun este pe masa,iar intr-o ora trebuie sa fii gata de liceu.
Sakura: - Vin acum! Numai calmeaza-te! Imi pot purta si singura de grija,doar am 16 ani!
Helga: - Eu la varsta ta aveam 3 serviciuri si ma intretineam singura! Si nu mai faceam mofturile din ziua de azi!

Ies din apa si ma indrept spre usa pentru a ma usca.Nu cu foarte multa vointa,trebuie sa recunosc.Dupa cateva minute,ma asez la masa,incercand sa termin cat mai repede micul dejun.Cu siguranta,Helga stie sa gateasca.In cele din urma, urc sus incercand sa-mi fac ghiozdanul de scoala.Pregatindu-ma sa ies pe usa,imi aduc aminte de medalionul daruit de sora mea cu cateva luni inainte de accident.Il port intotdeauna la gat.Este o jumatate de puzzle roz.

* Flashback

Helen : - Uite surioara,ti l-am luat special pentru tine! La multi ani! Sa fii fericita si sa ti se implineasca toate dorintele !
Sakura: - Doamne,nu pot sa cred! Este superb! Iti multumesc din suflet! Dar…ce semnifica acesta ?
Helen: - Nu-ti pot spune inca! Este un mic secret!
Sakura: - Of,macar un mic indiciu?
Helen : - Nu ma vei lasa in pace pana nu-ti spun, nu-i asa?
Sakura: - Cat de bine ma poti cunoaste.Ia spune,chiar nu mai am rabdare!
Helen: - Acesta este numai o parte dupa cum vezi,cealalta jumatate trebuie sa o gasesti,este albastra!Oricum,acestea sunt medalioane speciale! Toti oamenii care au purtat o parte si-au gasit perechea dupa ceva timp.Fireste,tu inca esti mica,dar am vrut sa-l ai.
Sakura: - Ciudat cadou,dar imi place! Iti multumesc!
Helen: - Ma bucur ca te incanta!

Enb Flashback*

Abia acum pot intelege ceea ce a vrut sora mea sa zica.Dar nu stiu ce sa cred despre acest medalion.Oare o fi adevarat?Se pare ca voi trai si voi vedea.Totusi eu trebuie sa…