14-08-2011, 11:36 PM
4. Iubire vs Ura Part 1
- Stai…eu te…te iubesc!!! Ma auzi? Te iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni, adica asa cred. Nu stiu daca inainte am fost indragostita, dar stiu ca te iubesc. De ce ma respingi? De ce pleci si ma lasi asa? Raspunde-mi!
- Tu, ma iubesti? Hai nu te mai prefa. Esti ca toate celelalte…o c***a ! Nu pot sa cred, am crezut ca esti speciala si ca nu o sa se intample chestii de astea. Am crezut ca esti o fata pura, inocenta si…si nimic, m-am inselat amarinic. Acum fie ce-o fi, dar te rog inceteaza cu asta, nu mai minti, nu ma iubesti. Esti ca celelalte. Ma consideri un trofeu, un trofeu ce trebuie castigat. Daca ma iubeai nu cred ca ai fi facut-o cu mine in baie. In baie femeie, esti proasta?
- Scuza-ma, a fost un impuls din partea mea. Nu voi mai face asta in veci. Repet, iarta-ma ca te iubesc si-mi pare nespus de rau ca tu nu stii altceva decat sa ma urasti. Pentru ce? Pentru ca am vrut putina iubire de la tine!!! Vad ca nu..nu tii la mine, asa ca eu o sa te las in pace. Mai bine plec de la tine pentru totdeauna.
Off, femeia asta e proasta, ce naiba! Ma iubeste si vrea sa plece. Unde sa plece? Oare ce am facut a fost bine? Adica, hai mai ca e frumoasa fata, dar totusi speram…speram sa fie diferita. Nu stiu ce-ar trebui sa fac, e greu, foarte greu. Vreau sa pot da timpul inapoi si sa nu o fi intalnit. Vreau, vreau, dar fara rost, nu se va intampla. Sigur o sa incerce mai tarziu sa se bage pe sub pielea mea si va profita…nu vreau sa se intample acest lucru, mai bine fac ce trebuie facut. Plus ca nu am crezut, nu cred si nu voi crede niciodata in dragoste la prima vedere, e o tampenie.
- Stii ce? Fa ce dracu’ vrei, nu ma intereseaza. Eu am plecat. ii spun eu direct
- Bine, fac ce vreau. Adio!!!
- Da bine. Stiu ca te vei intoarce asa ca nu-ti zic “adioâ€.
- Sa mor eu daca ma voi intoarce!!! Esti un…un…
- Frumos, fermecator, inteligent, bogat, sexy?
- Nu! Esti un nesimtit…Adio!!!
Si uite asa rozalia pleaca din baie. Ma intreb unde se va duce nebuna, dar ce-mi pasa mie. Este o proasta, habar n-are pe ce lume traieste.
Doamne, da-i minte, sa nu faca vreo prostie.
Ies si eu din baie si ma duc la prietenii mei. Ma intreaba toti de ea, dar nu le zic nimic. Oare unde este? Ce face?
Ma simt vinovat, oarecum. Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac. Cred ca am procedat gresit, dar nu, am facut bine…cred. Off, femeia asta, daca i s-a intamplat ceva rau. Nu, nu ar fi trebuit sa o las, idiot mai sunt. Acum realizezi Sasuke cat de natarau esti.
Trebui sa o caut, trebuie. Incep sa fug catre iesirea clubului. Odata ajuns afara ma uit in stanga in dreapta, dar nicio urma de Sakura. Incep s-o caut, poate da Domnul si-o gasesc teafara si nevatamata. Hoinaresc vreao jumatate de ora pana cand ajung pe-o straduta mai pustie. Aud niste voci.
Ma ghidez dupa acele voci si ajung la persoanele respective. Soc!
Rozalia si niste idioti. Unul roscat cu multe percing-uri pe fata, iar celalalt alb-albastrui in cap si cu niste dinti ascutiti.
Acestea o bruscheaza pe rozalie si intervin eu. Sakura, spre mirarea mea mi-a spus sa plec, sa o las in pace. De ce? Adica, haide ma’ doar nu i-oi lasa pe-astea s-o violeze. As fi prost, pe bune de nu.
O iau de mana si-o trag spre mine ca sa plecam si ii spun sa termine cu prostiile, dar chiar atunci simt ceva…ceva…nu stiu ce si ma prabusesc jos, pe asfaltul rece. Inchid ochii, iar restul negru.
4. Iubire vs Ura Part 2
Negru, negru si iar negru. Doar culoarea aceasta incredibila de rece, enervant de trista si neplacuta o vad. Ma intreb daca am murit, daca visez sau ce naiba mi se intampla. Stiu doar ca am luat-o pe Sakura sa plecam, iar apoi am simtit ceva, ceva ce m-a facut sa cad pe astfaltul rece. Doar atat. Sakura! Nu, nu se poate, daca a patit ceva nu mi-o voi ierta niciodata. Doar eu sunt vinovat, daca nu-i ziceam atunci…off.
Oare sunt mort? Nu vreau, trebuie sa ii cer sa ma ierte, pana la urma nu a facut nimic grav doar ca totusi gestul ei a fost putin cam deplasat. Speram sa fie diferita, sa aibe ceva anume ce o va face speciala, dar nu, ea a trebuit sa fie exact ca celelalte c***e. Ma rog, trebuie sa ma gandesc cum sa scap de intunericul asta ce-mi invadeaza mintea, trebuie sa scap, vreau sa stiu daca este bine. Cercetez si observ in acest intuneric o usita mica de tot. Alerg repede catre ea si o deschid usor, poate cu putina teama, nu stiu ce se afla in spatele ei. Vad o silueta. O silueta de femeie, una cu parul roz. Ma uit mai bine si imi dau seama ca este ea, Sakura.
Este trista si are ochii plini de lacrimi reci si amare. Vreau sa o iau in brate, dar nu pot, nu am cum sa trec de usa asta blestemata, parca este un scut ce nu m-a lasa sa trec, dar vreau, vreau sa ii spun ca imi pare rau, ca am gresit, trebuie sa ajung la ea. Imi fac elan, iar cand trec de scut ma prabusec in gol. Exact ca o gaura fara fund. E aiurea, ce naiba se intampla aici? Daca gaura aceasta nu are fund atunci, atunci ce se va intampla? Vreau sa ajung la ea cu orice prêt. Inchid ochii, iar cand ii deschid observ ca nu m-ai cad in gol si ca sunt pe pamant, pe Terra, cred ca nu mai visez, nu mai sunt prins in mintea mea, nu mai am halucinatii. Este real. Ma ridic de pe astfalt si ma uit in jur. Nici urma de rozalie. Simt doar o durere ingrozitoare de cap si alta si mai mare in suflet. De ce? Pentru ca Sakura nu este, unde a disparut? Daca au luat-o nemernicii aceia? Vreau sa o gasesc, trebuie.
Incep sa o caut peste tot, dar nici urma de mica rozalie, ma intreb daca au rapit-o sau daca a plecat ea fara sa ii pese de mine. Oare ce a facut, parca a inghitit-o pamantul.
Plec departe de acel loc si ma indrep spre casa, o sa o caut imediat ce-mi schimb gainele astea murdare.
Ajung in cele din urma in casa, urc scarile catre dormitorul meu si fac un dus. Imediat ce ies din baie imi sare in ochi o foaie de hartie pusa pe noptiera. O iau si incep sa o citesc.
“ Sasuke, imi pare nespus de rau pentru micul meu impuls, dar sa stii ca am facut-o pur si simplu, asta am simtit, nu stiu cum sa-ti explic. In fine, vreau sa iti spun ca indiferent de “chestia†aceea care ne-a unit destinele si care mi-a luat mie memoria, nu sunt suparata pe tine. Pur si simplu acesta a fost destinul. Mie una mi-a placut ce mi-a pregatit soarta, aceea sa te intalnesc pe tine, dar cred ca mai bine nu as fi existat deoarece tu in momentul de fata ma urasti. Nu cred ca ma crezi, dar eu chiar tin la tine si cred intru totul in dragoste la prima vedere. As vrea sa-ti spun ca dupa ce nesimtitul acela te-a lovit a plecat impreuna cu gasca lui si m-a lasat si pe mine in pace. Ti-am verficat pulsul si mi-am dat seama ca esti doar lesinat, de-asta te-am lasat acolo si in plus daca asteptam sa te trezesti sunt sigura ca nu ma mai fi lasat sa plec sau cel mai probabil mi-ai fi scos ochii spunandu-mi ca sunt o proasta si mai stiu eu ce. Iti poti lua o povara de pe suflet, nu stiu unde plec, nu stiu unde voi locui sau ce voi manca, dar nu-ti fa griji ma descurc eu cumva fara ajutorul tau. Adio, Sasuke !
Sakura…â€
Mica scrisoare de adio e semnata cu rujul ei rosu. Imi indrept buzele catre urma de ruj lasata de buzele ei, o ating si ma gandesc la ce prostie a facut. Ma iubeste, dar daca ma iubeste, de ce ma paraseste? Cred ca am judecat-o gresit, daca era o c***a ca si celelalte nu pleca, statea dracu’ pe capu meu ca o lipitoare, insa ea nu a facut acest lucru. Poate ca ea face asta crezand ca mi-e mai bine, dar e exact contrariu. De ce ma simt rau, de ce imi pasa de ea? Oare chiar e posibila chestia cu dragostea la prima vedere?
Ma imbrac repede cu o pereche de blugi negri taiati in genunchi, un tricou alb si o pereche de tenisi negri. Imi iau telefonul si o sun pe rozalie. I-am cumparat telefonul cand am fost in mall. Suna, dar nu-mi raspunde.
M-ai sun o data si ii aud vocea cristalina cum imi zice simplu “Aloâ€. O intreb unde umbla, iar ea imi spune sa o uit. Dar cum s-o uit? Nu pot, chiar nu pot. Incerc sa o tin la telefon, sa o fac sa inteleaga ca nu este o povara pentru mine si ca nu-s suparat pe ea. Nu am de ce, adica eu am facut lucruri si mai si. Nu vrea sa inteleaga, e incapatanata exact ca un catar, cu cine seamana oare? In fine, o rog sa se intoarca ca daca nu ma voi supara intradevar pe ea si ca n-as ierta-o niciodata. Ramane putin socata, deoarece eu o vreau inapoi si acepta sa se intoarca. Slava Domnului! O intreb unde este, iar dupa ce-mi zice inchid telefonul si pornesc cu masina spre locul unde se afla rozalia.
Odata ajuns acolo, observ o silueta, o fata cu parul roz. Sakura. Ies, din masina si ma indrept cu pasi marunti catre ea. Nu stiu cum sa reactionez, sa o iau in brate, sa tip la ea, ce sa ii fac? Totusi parca a dovedit ca este diferita de celelalte, mi-a aratat ca are ceva special si ca ma iubeste cu adevarat, dar eu nu stiu daca intradevar tin la ea. Habar nu am ce simt. O consider o prietena sau poate mai mult. Dragostea asta, sincer nu am fost indragostit cu adevarat de nimeni, deci chiar nu stiu cum sa-mi dau seama de cea ce simt. Sufletul meu o vrea, dar nu pot, nu vreau sa ma raneasca, sa o ranesc. Poate foloseste o masca ca sa isi ascunda adevarata fata. E prea greu pentru mine.
Ma gandesc daca imi spune aceste lucruri, din plictiseala, din simplul fapt ca nu are ce face. Vrea sa ma raneasca, sa ma faca s-o iubesc, iar apoi sa imi dea cu flit. Oare asa e? Oare chiar vrea sa isi bata joc de mine? Dar daca ea e chiar sincera, poate ma iubeste, iar eu ca idiotul nu o cred.. Probabi nici ea nu stie ce simte, exact ca mine, sunt sigur ca si ea e foarte nesigura pe sentimentele pe care le detine. Timpul va decide ce simt si ce nu…
Ajung la ea. O privesc in ochi si observ cum incepe sa planga. Parca-r fi cascada Niagara. O iau in brate si o strang tare la pieptul meu, nu vreau sa-I dau drumul. Vreau s-o simt alaturi de mine mereu sau poate ca aberez. Ma intreb daca ceea ce simt eu e iubire sau …simpatie?
- Stai…eu te…te iubesc!!! Ma auzi? Te iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni, adica asa cred. Nu stiu daca inainte am fost indragostita, dar stiu ca te iubesc. De ce ma respingi? De ce pleci si ma lasi asa? Raspunde-mi!
- Tu, ma iubesti? Hai nu te mai prefa. Esti ca toate celelalte…o c***a ! Nu pot sa cred, am crezut ca esti speciala si ca nu o sa se intample chestii de astea. Am crezut ca esti o fata pura, inocenta si…si nimic, m-am inselat amarinic. Acum fie ce-o fi, dar te rog inceteaza cu asta, nu mai minti, nu ma iubesti. Esti ca celelalte. Ma consideri un trofeu, un trofeu ce trebuie castigat. Daca ma iubeai nu cred ca ai fi facut-o cu mine in baie. In baie femeie, esti proasta?
- Scuza-ma, a fost un impuls din partea mea. Nu voi mai face asta in veci. Repet, iarta-ma ca te iubesc si-mi pare nespus de rau ca tu nu stii altceva decat sa ma urasti. Pentru ce? Pentru ca am vrut putina iubire de la tine!!! Vad ca nu..nu tii la mine, asa ca eu o sa te las in pace. Mai bine plec de la tine pentru totdeauna.
Off, femeia asta e proasta, ce naiba! Ma iubeste si vrea sa plece. Unde sa plece? Oare ce am facut a fost bine? Adica, hai mai ca e frumoasa fata, dar totusi speram…speram sa fie diferita. Nu stiu ce-ar trebui sa fac, e greu, foarte greu. Vreau sa pot da timpul inapoi si sa nu o fi intalnit. Vreau, vreau, dar fara rost, nu se va intampla. Sigur o sa incerce mai tarziu sa se bage pe sub pielea mea si va profita…nu vreau sa se intample acest lucru, mai bine fac ce trebuie facut. Plus ca nu am crezut, nu cred si nu voi crede niciodata in dragoste la prima vedere, e o tampenie.
- Stii ce? Fa ce dracu’ vrei, nu ma intereseaza. Eu am plecat. ii spun eu direct
- Bine, fac ce vreau. Adio!!!
- Da bine. Stiu ca te vei intoarce asa ca nu-ti zic “adioâ€.
- Sa mor eu daca ma voi intoarce!!! Esti un…un…
- Frumos, fermecator, inteligent, bogat, sexy?
- Nu! Esti un nesimtit…Adio!!!
Si uite asa rozalia pleaca din baie. Ma intreb unde se va duce nebuna, dar ce-mi pasa mie. Este o proasta, habar n-are pe ce lume traieste.
Doamne, da-i minte, sa nu faca vreo prostie.
Ies si eu din baie si ma duc la prietenii mei. Ma intreaba toti de ea, dar nu le zic nimic. Oare unde este? Ce face?
Ma simt vinovat, oarecum. Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac. Cred ca am procedat gresit, dar nu, am facut bine…cred. Off, femeia asta, daca i s-a intamplat ceva rau. Nu, nu ar fi trebuit sa o las, idiot mai sunt. Acum realizezi Sasuke cat de natarau esti.
Trebui sa o caut, trebuie. Incep sa fug catre iesirea clubului. Odata ajuns afara ma uit in stanga in dreapta, dar nicio urma de Sakura. Incep s-o caut, poate da Domnul si-o gasesc teafara si nevatamata. Hoinaresc vreao jumatate de ora pana cand ajung pe-o straduta mai pustie. Aud niste voci.
Ma ghidez dupa acele voci si ajung la persoanele respective. Soc!
Rozalia si niste idioti. Unul roscat cu multe percing-uri pe fata, iar celalalt alb-albastrui in cap si cu niste dinti ascutiti.
Acestea o bruscheaza pe rozalie si intervin eu. Sakura, spre mirarea mea mi-a spus sa plec, sa o las in pace. De ce? Adica, haide ma’ doar nu i-oi lasa pe-astea s-o violeze. As fi prost, pe bune de nu.
O iau de mana si-o trag spre mine ca sa plecam si ii spun sa termine cu prostiile, dar chiar atunci simt ceva…ceva…nu stiu ce si ma prabusesc jos, pe asfaltul rece. Inchid ochii, iar restul negru.
4. Iubire vs Ura Part 2
Negru, negru si iar negru. Doar culoarea aceasta incredibila de rece, enervant de trista si neplacuta o vad. Ma intreb daca am murit, daca visez sau ce naiba mi se intampla. Stiu doar ca am luat-o pe Sakura sa plecam, iar apoi am simtit ceva, ceva ce m-a facut sa cad pe astfaltul rece. Doar atat. Sakura! Nu, nu se poate, daca a patit ceva nu mi-o voi ierta niciodata. Doar eu sunt vinovat, daca nu-i ziceam atunci…off.
Oare sunt mort? Nu vreau, trebuie sa ii cer sa ma ierte, pana la urma nu a facut nimic grav doar ca totusi gestul ei a fost putin cam deplasat. Speram sa fie diferita, sa aibe ceva anume ce o va face speciala, dar nu, ea a trebuit sa fie exact ca celelalte c***e. Ma rog, trebuie sa ma gandesc cum sa scap de intunericul asta ce-mi invadeaza mintea, trebuie sa scap, vreau sa stiu daca este bine. Cercetez si observ in acest intuneric o usita mica de tot. Alerg repede catre ea si o deschid usor, poate cu putina teama, nu stiu ce se afla in spatele ei. Vad o silueta. O silueta de femeie, una cu parul roz. Ma uit mai bine si imi dau seama ca este ea, Sakura.
Este trista si are ochii plini de lacrimi reci si amare. Vreau sa o iau in brate, dar nu pot, nu am cum sa trec de usa asta blestemata, parca este un scut ce nu m-a lasa sa trec, dar vreau, vreau sa ii spun ca imi pare rau, ca am gresit, trebuie sa ajung la ea. Imi fac elan, iar cand trec de scut ma prabusec in gol. Exact ca o gaura fara fund. E aiurea, ce naiba se intampla aici? Daca gaura aceasta nu are fund atunci, atunci ce se va intampla? Vreau sa ajung la ea cu orice prêt. Inchid ochii, iar cand ii deschid observ ca nu m-ai cad in gol si ca sunt pe pamant, pe Terra, cred ca nu mai visez, nu mai sunt prins in mintea mea, nu mai am halucinatii. Este real. Ma ridic de pe astfalt si ma uit in jur. Nici urma de rozalie. Simt doar o durere ingrozitoare de cap si alta si mai mare in suflet. De ce? Pentru ca Sakura nu este, unde a disparut? Daca au luat-o nemernicii aceia? Vreau sa o gasesc, trebuie.
Incep sa o caut peste tot, dar nici urma de mica rozalie, ma intreb daca au rapit-o sau daca a plecat ea fara sa ii pese de mine. Oare ce a facut, parca a inghitit-o pamantul.
Plec departe de acel loc si ma indrep spre casa, o sa o caut imediat ce-mi schimb gainele astea murdare.
Ajung in cele din urma in casa, urc scarile catre dormitorul meu si fac un dus. Imediat ce ies din baie imi sare in ochi o foaie de hartie pusa pe noptiera. O iau si incep sa o citesc.
“ Sasuke, imi pare nespus de rau pentru micul meu impuls, dar sa stii ca am facut-o pur si simplu, asta am simtit, nu stiu cum sa-ti explic. In fine, vreau sa iti spun ca indiferent de “chestia†aceea care ne-a unit destinele si care mi-a luat mie memoria, nu sunt suparata pe tine. Pur si simplu acesta a fost destinul. Mie una mi-a placut ce mi-a pregatit soarta, aceea sa te intalnesc pe tine, dar cred ca mai bine nu as fi existat deoarece tu in momentul de fata ma urasti. Nu cred ca ma crezi, dar eu chiar tin la tine si cred intru totul in dragoste la prima vedere. As vrea sa-ti spun ca dupa ce nesimtitul acela te-a lovit a plecat impreuna cu gasca lui si m-a lasat si pe mine in pace. Ti-am verficat pulsul si mi-am dat seama ca esti doar lesinat, de-asta te-am lasat acolo si in plus daca asteptam sa te trezesti sunt sigura ca nu ma mai fi lasat sa plec sau cel mai probabil mi-ai fi scos ochii spunandu-mi ca sunt o proasta si mai stiu eu ce. Iti poti lua o povara de pe suflet, nu stiu unde plec, nu stiu unde voi locui sau ce voi manca, dar nu-ti fa griji ma descurc eu cumva fara ajutorul tau. Adio, Sasuke !
Sakura…â€
Mica scrisoare de adio e semnata cu rujul ei rosu. Imi indrept buzele catre urma de ruj lasata de buzele ei, o ating si ma gandesc la ce prostie a facut. Ma iubeste, dar daca ma iubeste, de ce ma paraseste? Cred ca am judecat-o gresit, daca era o c***a ca si celelalte nu pleca, statea dracu’ pe capu meu ca o lipitoare, insa ea nu a facut acest lucru. Poate ca ea face asta crezand ca mi-e mai bine, dar e exact contrariu. De ce ma simt rau, de ce imi pasa de ea? Oare chiar e posibila chestia cu dragostea la prima vedere?
Ma imbrac repede cu o pereche de blugi negri taiati in genunchi, un tricou alb si o pereche de tenisi negri. Imi iau telefonul si o sun pe rozalie. I-am cumparat telefonul cand am fost in mall. Suna, dar nu-mi raspunde.
M-ai sun o data si ii aud vocea cristalina cum imi zice simplu “Aloâ€. O intreb unde umbla, iar ea imi spune sa o uit. Dar cum s-o uit? Nu pot, chiar nu pot. Incerc sa o tin la telefon, sa o fac sa inteleaga ca nu este o povara pentru mine si ca nu-s suparat pe ea. Nu am de ce, adica eu am facut lucruri si mai si. Nu vrea sa inteleaga, e incapatanata exact ca un catar, cu cine seamana oare? In fine, o rog sa se intoarca ca daca nu ma voi supara intradevar pe ea si ca n-as ierta-o niciodata. Ramane putin socata, deoarece eu o vreau inapoi si acepta sa se intoarca. Slava Domnului! O intreb unde este, iar dupa ce-mi zice inchid telefonul si pornesc cu masina spre locul unde se afla rozalia.
Odata ajuns acolo, observ o silueta, o fata cu parul roz. Sakura. Ies, din masina si ma indrept cu pasi marunti catre ea. Nu stiu cum sa reactionez, sa o iau in brate, sa tip la ea, ce sa ii fac? Totusi parca a dovedit ca este diferita de celelalte, mi-a aratat ca are ceva special si ca ma iubeste cu adevarat, dar eu nu stiu daca intradevar tin la ea. Habar nu am ce simt. O consider o prietena sau poate mai mult. Dragostea asta, sincer nu am fost indragostit cu adevarat de nimeni, deci chiar nu stiu cum sa-mi dau seama de cea ce simt. Sufletul meu o vrea, dar nu pot, nu vreau sa ma raneasca, sa o ranesc. Poate foloseste o masca ca sa isi ascunda adevarata fata. E prea greu pentru mine.
Ma gandesc daca imi spune aceste lucruri, din plictiseala, din simplul fapt ca nu are ce face. Vrea sa ma raneasca, sa ma faca s-o iubesc, iar apoi sa imi dea cu flit. Oare asa e? Oare chiar vrea sa isi bata joc de mine? Dar daca ea e chiar sincera, poate ma iubeste, iar eu ca idiotul nu o cred.. Probabi nici ea nu stie ce simte, exact ca mine, sunt sigur ca si ea e foarte nesigura pe sentimentele pe care le detine. Timpul va decide ce simt si ce nu…
Ajung la ea. O privesc in ochi si observ cum incepe sa planga. Parca-r fi cascada Niagara. O iau in brate si o strang tare la pieptul meu, nu vreau sa-I dau drumul. Vreau s-o simt alaturi de mine mereu sau poate ca aberez. Ma intreb daca ceea ce simt eu e iubire sau …simpatie?