[Naruto] Jail is my home

[Ayumi Michaelis]

Thanks Search. O sa continui sa pun capitole chiar daca nu am comm-uri sau nu se uita nimeni! :)) Nu prea am avut idei pentru acest capitol si sper ca ce scriu nu e prea neinspirat.

Capitolul V: "I missed you so much dad"
~Konan~

Dorm, dorm. Ce bine e. Dar stai putin... daca dorm de ce vorbesc? Oh nu, sunt treaza si un sunet enervant se tot aude. E sunetul ploii. Deci ploua, asta e un "semn" de la Domnu care imi zice sa plec. Da da, cum sa nu. Dar asta e, eu am zis. Voi pleca. Ce senzatie ciudata ma cuprinde, mi-e frig. Inteligenta mai sunt, normal ca mi-e frig! Doar stau pe jos. Chiar ma intreb: de ce sunt asa idioata? Nu cred ca imi voi raspunde prea curand.

Mai bine sa vorbesc cu Pain pana nu se razgandeste el. Si unde e Pain? Aaaaa, il vad. El e un om normal si sta in pat. De ce nu fac si eu acelasi lucru? Pai pentru ca sunt tampita! Ma ridic usor de pe podeaua rece si il strig, dar nu-mi raspunde. De ce nu imi raspunde? Continui sa il strig dar nimic. Se ridica si se uita la mine, dar nu e el, e Takeshi. Nu! Nu poate fi el! El e mort, el e mort. Continui sa zic asta si sa ma uit fix. Rupe gratiile ce ne despart si se apropie din ce in ce mai mult. Acum eram fericita pentru ca simteam frica. Nu era un sentiment placut, dar era un sentiment. Insa fericirea mea nu dura mult. Takeshi scoate un cutit si ma injughie chiar in inima, in inima mea rece.

Hainele mele gri erau pline de sange si el radea. Eu simteam durerea ce era din ce in ce mai puternica, mai adanca, durere ce parca ma trimetea mai aproape de moarte. Picioatele mele nu mai rezista si incep sa ma prabusesc. Incerc sa ma tin de ceva dar nu pot, mainile nu ma ajuta deloc. Puff. Am cazut. Stau intinsa pe jos si ma uit la tavan, care incepe sa se miste, focul apare si el si parca as fi untr-un film de groaza. Unul care nu se termina pana nu mor toti, dar tot ce mi se intampla e lipsit de sens. Am luat iar droguri si nu imi amintesc? Probabil. Acum auzeam ingeri cum ma striga. Sigur sunt halucinatii. Eu nu am ce cauta in rai. Uneori chiar mi se pare ca aud iadul strigandu-mi numele. Si iar aud sunetul ploii, e minunat.

- Ce ai patit Konan? asta e vocea lui Pain, se uita la mine si nu intelegeam ce am patit, nici eu nu stiam.

"I did it, I did it"
~Pain~

Fata asta sigur are probleme. A tot tipat. Nu stiu ce cosmar a avut sau de ce dormea pe jos, insa m-a speriat, rau de tot. Bine ca a venit blondina aia sa o calmeze putin. Dupa ce ia dat cateva palme si-a revenit. Pentru prima data vedeam in ochii ei durere, tristete si frica. Ma inspaimanta acea privire. Yuki asta chiar se pricepe, in sfarsit s-a calmat si Konan. Acum sta in pat si se uita in gol cu aceeasi privire ingrozita. Nu stiu de ce dar nu suport sa o vad asa.

Unde sunt Itachi si Naruto? De ce nu ma scot de aici? Nu suport locul asta si nici sa o vad pe ea suferind. Nu am sentimente pentru ea dar vreau sa o vad fericita. Pe cine incerc eu sa pacalesc? Nu vreau sa recunosc ca am sentimente pentru ea. Cine nu s-ar atasa de o persoana ca ea? Stiu ca o pot face fericita undeva departe de aici.

- Esti liber, poti pleca. Aceastea sunt cuvintele pe care le aud de la un gardian, cuvinte socante pentru mine.
- Stai! Cum adica pot sa plec? intreb eu la fel de socat.
- Doi domni v-au platit cautiunea. Va rog sa parasiti celula.
- Si ea? Ea nu e libera? intreb eu aratand catre Konan.
- Nu domnule, ea nu este.

De ce? Ii omor pe aia doi. De ce ea nu poate veni? Cum ies de aici il omor pe sefu si asa macar ma intorc aici sa o pot vedea. Dar momentan trebuie sa ajung la sefu. Parasesc locul asta de nimic fara sa privesc in urma, nu vreau sa o vad pe ea.

Priveam peretii astia pentru ultima data. Nu imi era deloc greu sa plec, chiar ma simteam bine. Abia asteptam sa merg din nou prin baruri, cluburi si bordeluri. Mie imi placea sa traiesc viata la intensitate maxima, insa cum am sa ma distrez eu stiind ca ea e inca aici? Nu o sa pot. E clar acum, am sa il omor pe Itachi. Daca el era suficient de convingator sigur ar fi plecat si ea.

Il vad, ma asteapta alaturi de fratele lui Sasuke de data asta. Sasuke e un tip inalt, dar totusi mai scund decat Itachi, cu parul negru cu reflexii albastre si ochii negri.Purta un tricou negru, o pereche de blugi gri si niste bascheti negri. Amandoi ma privesc bucurosi. Eu merg catre ei la fel de bucuros si ma infig in camasa lui Itachi:

- Idiot bun de nimic! De ce nu se bucura si ea de libertate alaturi de mine? Cretin ce esti!
- "De ce nu se bucura de libertate alaturi de mine" , ce ai patit frate? Ce a facut inchisoarea din tine? Te comporti ca o fetita! Ti-au tras-o astia sau ce-ai patit? Nu iti face griji, vine si ea dupa ce psihiatrul ii da o tampenie de fisa. Crizatule!
- Sunt intreg Itachi, dar daca mai face misto de mine ti-o trag eu tie si intregii tale familii, imbecile fara creier.
- Daca te mai legi de familia mea te ia dracu! imi spune Sasuke.
Gresala mea, nu trebuia sa zic nimic legat de "familie" in fata lui. De cand domnul Itachi a ucis intreaga lor familie Sasuke nu suporta sa se vrobeasca de rau despre ei.

- Voi sunteti adunatura de idioti despre care vorbea Yuki? vocea asta e a lui Konan, as recunoaste-o oriunde.
- Da! Noi suntem, zic eu si sincer suna stupid, cum am putut zice asta?
- Mda, deci de ce mi-ati platit cautiunea?
- Pai, Romeo aici de fata ne-a implorat in genunchi sa te luam cu noi si sefu nu a putut sa il refuse.
- Nu sunt "Romeo" , ii spun eu lui Itachi, si nu v-am implorat. Am spus doar ca ne-ar putea fi utila.
- "Utila"? Ce cuvant, si cum v-as putea fi utila?
- Pai sefu va decide asta, hai sa plecam de aici.

Astea sunt ultimele cuvinte pe care i le adresez si plecam. Uram inchisoarea insa era si locul meu favorit, locul unde am cunoscut-o pe Konan. Imi este rusine de felul in care gandesc, eu nu sunt asa.
In drum spre masina il intreb pe Itachi de ce nu a venit Naruto si raspunsul nu este neobisnuit: autoritatile au refuzat sa discute cu el. Tipic lui Naruto, se cearta cu toata lumea.

Dupa ce ne urcam in Dacia 1300 a lui Itachi toata lumea este tacuta. Itachi e atent la drum, Sasuke se gandeste la curvele lui si imi dau seama dupa zambetul pervers de pe fata sa, Konan sta pe bancheta din spate langa mine, cred ca se gandeste doar la slujba pe care o va primi de la sefu, iar eu ma gandesc la ce fac altii. Viata asta chiar e banala.
Dupa o jumatate de ora ajungem si noi la locuinta sefului. O vila mare, de doua etaje, foarte luxoasa ca doar e sefului. In ea locuiau seful, sotia lui, fiica lor si Naruto.

_____________________________________
Asta e tot, scuze ca am postat asa tarziu:(