09-08-2011, 07:59 PM
Standard disclaimer: Toate personajele Inuyasha apartin lui
Rumiko Takahashi. Nu se obtine profit din publicarea acestui fan-fiction.
Satul meu… .
Un sat aflat pe partea estica a Muntilor de Vest pe la marginea caruia curgea un rau, cu apa putina, cu apa sarata, cu lacrimi udata; asa era descris de toata lumea, iar ca fiecare loc avea si el o poveste - o legenda.
Se spune ca odata traia in acest sat o preoteasa, cum alta nu se mai intalnise la vremea aceea, numele ei era Saiko.Era puternica si foarte frumoasa ,insa si foarte sensibila.
Legenda spune ca si-a daruit inima unui fiinte de o alta seminta, decat cea din care facea ea parte. Cu toate ca el la inceput i-a impartasit sentimentele si nu i-a facut niciun rau i s-a ordonat de mai marii sai sa o ucida intrucat ea era pentru ei o adevarata amenintare.
Intratat de mult o iubea incat a refuzat ,iar pentru asta a fost inchis si i s-au legat puterile cu ajutorul unor talismane ca sa nu ii de-a de stire preotesei.
Dupa cum spune legenda ei doi au murit pana la urma impreuna incercand sa scape, iar din locul unde si-au dat suflarea, izvoraste astazi acest izvor.
O legenda trista dupa parerea mea, dar acum e timpul pregatirilor pentru festival.
-Riiiiinnnnnnn!
-Riiiiinnnnnnn!
-Unde esti copila?Vino de ma ajuta aici, hai mai sunt multe de facut?
-Imediat Kaede!Imediat.
…
-Off…unde ai fost? Ei bine daca vrei sa ai timp sa te pregatesti pentru festivalul de maine ar trebui sa dai o mana de ajutor azi.Ia te rog dute si du cutiile astea celor din mijlocul satului, iar apoi ajuta-i cu pregatirile.
-Am si plecat Kaede-sama.
-Sa ai grija.Sunt grele.
‘’Stai linistita, iti faci prea multe griji uneori’’ si astea au fost ultimele mele ganduri inainte ca pe la jumatatea drumului sa ma impiedic de radacinile unui copac batran si sa cad, varsand in acelasi timp si continutul cutiilor.
Tocmai cand ma desmeticeam si constientizam ca am facut-o lata, o mana se intinse spre a mea pentru a ma ajuta sa ma ridic.
Era Makoto.Un baiat cu trei ani mai mare ca mine pe care il cunoscusem printr-o simpla intamplare acum patru ani ,iar de atunci am devenit buni prieteni.Avea parul negru ca pana corbului, ochii mari si umerii lati.
-Esti foarte visatoare azi Rin-chan , se auzi vocea baiatului.
-Nu cred, si ti-am spus sa nu mai imi spui asa, Rin, doar Rin. Ai inteles?
-Hei gata, gata nu te supara.Hai sa te ajut sa iti duci cutiile.
-Nu…nu ma supar si...hhmm…multumesc pentru ajutor.
-Oricand cu placere.
Astfel Makoto ma ajutat o buna bucata de zi cu pregatirile ,iar dupa am mers cu el sa il ajut sa isi termine si el treaba.Cea de-a doua parte s-a intamplat cu chiu si vai deoarece la inceput nu vroia nici in ruptul capului ,ca eu sa imi pierd timpul ca sa il ajut, dupa cum spunea el ,dar pana la urma eu am iesit invingatoare .Am terminat repede si aici deoarece el a avut mai mult de jumatate din treaba gata atunci cand ne-am intalnit.Se vedea de la o posta ca era bine crescut si silitor in tot ceea ce facea.
Dupa toata munca depusa si dupa ce am mai avut grija de catava aranajamente am ajuns acasa pe la ora douazeci si doi.Era destul de tarziu asa ca am fost surprinsa cand am vazut lumina aprinsa ,in casa.Credeam ca Kaede s-a culcat ,dar se pare ca ma inselam.Banuiesc ca o sa ma ia de-a fir de par ca sa ii spun de ce am intarziat atata.
Intru in casa si spre surprinderea mea langa Kaede se afla o broasca care vorbea si nu mai se opera.O recunosc imediat.Era broasca aceea inteleapta-Jaken.
-La ora asta se vine acasa domnisoara, zice o voce care intrerupe sirul gandurilor mele.
-Imi pare rau matusa Kaede ,dar am ajutat la ultimele pregatiri.
-Batrane Jaken ce te aduce pe la noi, ii spun eu broastei si sunt sigura ca remarca l-a enervat putin.
-Copilo sunt un youkai tu sti foarte bine ca nu imbatranesc asa ca ai putin respect.
-Da, sigur.
-Ei bine, de ce ai venit pe aici?
-Lord Sesshomaru mi-a zis ca iti iau niste cadouri si sa vin sa vad daca mai esti intreaga.Ma mir ca ai supravietuit pana acum.
-Da, uite cine vorbeste, nu ai putea sa stai fara Sesshomaru nici macar douazeci si patru de ore, ma rastesc la el deorece intotdeauna face niste remarci oribile.
Insa, sunt curiosa in privinta a ceea ce mi-a adus.Deschid pachetul dreptunchiular pe care mi-l inmaneaza si scot din el un kimono cum altul nu am mai vazut.Avea diferite imprimeuri florale ,culoarea predominanta fiind turcoaz , iar pe margini fasii de matrial alb brodate de mana in stil chinezesc.Nu credeam ca am sa vad vreodata asa ceva ,dar sa mai si am.Eram de-a dreptul uimita.
Strang kimonoul si ii multumesc lui Jaken ,iar apoi dupa inca aproximativ zece minute ii las pe Jaken si Kaede si ma duc sa ma culc deoarece maine era o zi mare – Ziua festivalului.
Rumiko Takahashi. Nu se obtine profit din publicarea acestui fan-fiction.
Capitolul 1
Satul meu.
Pregatiri pentru festival.
Satul meu… .
Un sat aflat pe partea estica a Muntilor de Vest pe la marginea caruia curgea un rau, cu apa putina, cu apa sarata, cu lacrimi udata; asa era descris de toata lumea, iar ca fiecare loc avea si el o poveste - o legenda.
Se spune ca odata traia in acest sat o preoteasa, cum alta nu se mai intalnise la vremea aceea, numele ei era Saiko.Era puternica si foarte frumoasa ,insa si foarte sensibila.
Legenda spune ca si-a daruit inima unui fiinte de o alta seminta, decat cea din care facea ea parte. Cu toate ca el la inceput i-a impartasit sentimentele si nu i-a facut niciun rau i s-a ordonat de mai marii sai sa o ucida intrucat ea era pentru ei o adevarata amenintare.
Intratat de mult o iubea incat a refuzat ,iar pentru asta a fost inchis si i s-au legat puterile cu ajutorul unor talismane ca sa nu ii de-a de stire preotesei.
Dupa cum spune legenda ei doi au murit pana la urma impreuna incercand sa scape, iar din locul unde si-au dat suflarea, izvoraste astazi acest izvor.
O legenda trista dupa parerea mea, dar acum e timpul pregatirilor pentru festival.
-Riiiiinnnnnnn!
-Riiiiinnnnnnn!
-Unde esti copila?Vino de ma ajuta aici, hai mai sunt multe de facut?
-Imediat Kaede!Imediat.
…
-Off…unde ai fost? Ei bine daca vrei sa ai timp sa te pregatesti pentru festivalul de maine ar trebui sa dai o mana de ajutor azi.Ia te rog dute si du cutiile astea celor din mijlocul satului, iar apoi ajuta-i cu pregatirile.
-Am si plecat Kaede-sama.
-Sa ai grija.Sunt grele.
‘’Stai linistita, iti faci prea multe griji uneori’’ si astea au fost ultimele mele ganduri inainte ca pe la jumatatea drumului sa ma impiedic de radacinile unui copac batran si sa cad, varsand in acelasi timp si continutul cutiilor.
Tocmai cand ma desmeticeam si constientizam ca am facut-o lata, o mana se intinse spre a mea pentru a ma ajuta sa ma ridic.
Era Makoto.Un baiat cu trei ani mai mare ca mine pe care il cunoscusem printr-o simpla intamplare acum patru ani ,iar de atunci am devenit buni prieteni.Avea parul negru ca pana corbului, ochii mari si umerii lati.
-Esti foarte visatoare azi Rin-chan , se auzi vocea baiatului.
-Nu cred, si ti-am spus sa nu mai imi spui asa, Rin, doar Rin. Ai inteles?
-Hei gata, gata nu te supara.Hai sa te ajut sa iti duci cutiile.
-Nu…nu ma supar si...hhmm…multumesc pentru ajutor.
-Oricand cu placere.
Astfel Makoto ma ajutat o buna bucata de zi cu pregatirile ,iar dupa am mers cu el sa il ajut sa isi termine si el treaba.Cea de-a doua parte s-a intamplat cu chiu si vai deoarece la inceput nu vroia nici in ruptul capului ,ca eu sa imi pierd timpul ca sa il ajut, dupa cum spunea el ,dar pana la urma eu am iesit invingatoare .Am terminat repede si aici deoarece el a avut mai mult de jumatate din treaba gata atunci cand ne-am intalnit.Se vedea de la o posta ca era bine crescut si silitor in tot ceea ce facea.
Dupa toata munca depusa si dupa ce am mai avut grija de catava aranajamente am ajuns acasa pe la ora douazeci si doi.Era destul de tarziu asa ca am fost surprinsa cand am vazut lumina aprinsa ,in casa.Credeam ca Kaede s-a culcat ,dar se pare ca ma inselam.Banuiesc ca o sa ma ia de-a fir de par ca sa ii spun de ce am intarziat atata.
Intru in casa si spre surprinderea mea langa Kaede se afla o broasca care vorbea si nu mai se opera.O recunosc imediat.Era broasca aceea inteleapta-Jaken.
-La ora asta se vine acasa domnisoara, zice o voce care intrerupe sirul gandurilor mele.
-Imi pare rau matusa Kaede ,dar am ajutat la ultimele pregatiri.
-Batrane Jaken ce te aduce pe la noi, ii spun eu broastei si sunt sigura ca remarca l-a enervat putin.
-Copilo sunt un youkai tu sti foarte bine ca nu imbatranesc asa ca ai putin respect.
-Da, sigur.
-Ei bine, de ce ai venit pe aici?
-Lord Sesshomaru mi-a zis ca iti iau niste cadouri si sa vin sa vad daca mai esti intreaga.Ma mir ca ai supravietuit pana acum.
-Da, uite cine vorbeste, nu ai putea sa stai fara Sesshomaru nici macar douazeci si patru de ore, ma rastesc la el deorece intotdeauna face niste remarci oribile.
Insa, sunt curiosa in privinta a ceea ce mi-a adus.Deschid pachetul dreptunchiular pe care mi-l inmaneaza si scot din el un kimono cum altul nu am mai vazut.Avea diferite imprimeuri florale ,culoarea predominanta fiind turcoaz , iar pe margini fasii de matrial alb brodate de mana in stil chinezesc.Nu credeam ca am sa vad vreodata asa ceva ,dar sa mai si am.Eram de-a dreptul uimita.
Strang kimonoul si ii multumesc lui Jaken ,iar apoi dupa inca aproximativ zece minute ii las pe Jaken si Kaede si ma duc sa ma culc deoarece maine era o zi mare – Ziua festivalului.