[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[bastard_in_love]

Mina..despre capitole nu stiu ce o sa pot face. As vrea sa fiu constanta...sa postez cam in fiecare zi sau o data la doua zile cate o pagina de word... ca sa imi iau un fel de limita si sa nu scriu o data 20 de randuri si alta data 100.


Capitolul 8
-Un trecut dureros. Ezitarea.-


Ochii argintiului aveau o stralucire aparte, parea sa fie mandru, insa roscatul nu putea realize de ce. Un zambet si-a facut aparitia in coltul gurii sale, iar ochii i s-au umezit. Argintiul parea sa stie mai multe decat voia sa lase sa se vada.
-Mi-ar placea daca ai avea ceva mai mult incredere in mine! Paris a ascunzi ceva, vorbeste! L-a indemnat Yoichi, mangaiindu-i obrazul stang cu palma destul de aspra, avand in vedere ca incepuse sa faca basici de la scris.
-Eu…tata a murit de ziua lui, iar bluza asta .. ei bine i-am cumparat-o, in ziua aceea trebuia sa iasa din spital si voiam sa poarte ceva frumos. Insa am aflat ca el s-a dus, de atunci sta neatinsa in pod, asa ca ti-am daruit-o tie. Intr-un fel imi amintesti de tata!i-a raspuns Takezo, aruncandu-se in bratele lui puternice si izbucnind in plans, simtea nevoia sa se descarce.
Yoichi a reactionat impulsiv, coborandu-si capul si prinzandu-I buzele intr-un sarut lung, insa bland. Takezo s-a oprit din plans, strecurandu-si limba printre buzele fierbinti ale roscatului. Atat i-a trebuit acestuia pentru a-l ridica in brate si a-l purta pana in camera alaturata. L-a intins pe suprafata moale, fara a rupe sarutul. Si-a coborat buzele catre gatul acestuia, muscandu-l jucaus.
Insa in cel mai nepotrivit moment, melodia “Death Wish” a inceput sa raspune in intreaga camera, era soneria roscatului. Cand a ridicat aparatul si-a amintit brusc de pranzul pe care trebuia sa-l ia cu Akemi.
“Eh, mai da-o naibi!”gandi acesta, inchizandu-si telefonul.
-Cine era? A intrebat argintiul sprijinindu-se in coate.
-Nimeni important!a raspuns acesta hotarat sa-si continue actiunea, dar Takezo l-a impins, tinandu-l la distanta cu mana stanga.
-Stiu ca este absurd sa te intreb, deoarece déjà stiu raspunsul, dar tu faci asta pentru pura placere?
Intrebarea l-a lovit precum lama unui cutit ascutit pe roscatul a carui respiratie s-a taiat. Il privea cu ochii precum cepele, in vreme ce el se uita sceptic la Yoichi. Nu stia de ce a pus intrebarea, avea convinderea ca raspunsul va fi afirmativ, dar el spera totusi ca sarutul acela sa nu fi fost simtit atat de profund numai de el.
Totusi nu si-a primit raspunsul, Yoichi i-a indepartat mana, apropiindu-si buzele de ale sale indeajuns de mult incat sa-i simta respiratia calda.
-Asta las la latitudinea ta, decizia iti apartine!
Desi raspunsul sau era cat se poate de ambiguu, pentru argintiu suna ca o provocare, provocarea de a-l face pe roscat sa se indragosteasca de el. Lent, a inceput sa-i mangaie coapsele. Un gest pe care roscatul nu l-a asteptat nici pe departe. Simtea ca este indecis, ca ceea ce face este gresit si acea greseala l-ar putea costa fericirea.
Bland, a rupt sarutul, departandu-se de argintiu si asezandu-se in pozitie verticala, cu privirea atintita catre podea.
-Eziti. Ceea ce dovedeste ca iti pasa. Multumesc, cel putin nu am devenit jucaria unui obsedat.i-a spus Takezo in timp ce-l cuprindea cu bratele firave.
-Am o idée, du-ma te rog la spitalul unde a fost internat tatal tau, si spune-mi numele doctorului.a izbucnit roscatul total neasteptat, ridicandu-se in picioare.
-Spitalul este peste drum…doctorul este Ieyasu Tokugawa.
-Perfect, sa mergem.a hotarat acesta, pornind catre parter. Si-a luat cheile de la masina si a pornit catre strada, urmat de argintiul total dezorientat. Nu intelegea ce anume l-a facut pe acesta sa sara ca ars, dar era curios sa afle.


Multumesc pentru comment-uri mina, iar Loveless, multumesc de critica si pentru ca ai stat la fiecare capitol in parte.