09-08-2011, 02:14 AM
Este primul meu fic original, sper sa va placa si astept pareri:-D
Acestea sunt personajele
Baietii:
Satoshi
Sosuke
Shin Park
Radu
Fetele:
Daria
Debora
Capitolul I
Visul meu a fost sa ajung in Japonia de cand eram inca in liceu. Chiar glumeam din cand in cand cu prietena mea cea mai buna ca atunci cand vom ajunge acolo ne vom distra peste masura, insa cand in sfarsit venise momentul, totul mi se parea prea repede. Am primit vestea cu o zi inainte de ultimul examen de la facultate. Era o zi foarte stresanta pentru mine, era ultimul examen si cel mai greu asa ca ma hotarasem sa nu ies din casa pana nu scapam de toata sesiunea. Ma inchisesem in casa timp de o luna, fara plimbari sau distractii, numai invatat. Recunosc, eram o adevarata tocilara, insa merita, ce conta o luna de invatat intensiv daca asta ma ajuta sa ajung unde vreau. Colega mea, mai stateam cu cineva in casa, se mira atunci cand ieseam din camera doar pentru cateva minute pentru a lua probabil un pahar de apa sau pentru a ma duce la baie. O astfel de zi era si aceasta, invatam ca de obicei cand deodata aud ca suna soneria. Initial nu am vrut sa raspund gandindu-ma ca era vreo prietena a colegei mele, pe mine nu ma putea cauta nimeni deoarece vorbisem cu toti prietenii mai sa ma lase in perioada aceea, insa sunetul nu se opera, iar colega mea de apartament nu era acasa. Sunetul soneriei persista, iar eu nu ma puteam concentra in galagia aia asa ca m-am hotarat sa merg sa deschid si sa ii spun ceva de dulce celui care cauzaze asta.
-Hei Daria, de ce raspunzi asa de greu? Tot inveti?, era prietena mea Debora care parea destul de nemultumita ca o tinusem atata pana sa ii raspund. Intra in casa si se duse in sufragerie unde se tranti pe canapea, rasufland usurata. Se vedea ca se grabise pana sa ajunga acolo. Statu cateva secunde sa isi traga rasuflarea in timp ce eu stateam in usa asteptand sa se hotarasca sa vorbeasca si sa imi spuna minunatul motiv pentru care ma deranja, desi stia ca aveam treaba.
- Asa, deci, ghici ce? Zise aceasta cu un zambet siret pe fata si scoase din geanta un plic. Ce crezi ca se afla aici? Parea foarte entuziasmata, iar eu deja incepeam sa ma enervez, nu aveam chef de ghicitori si nici sa stau sa rad cu ea deci i-am raspuns sec ca nu stiam ce se afla in acel plic si sa spuna mai repede.
- Auleo, ce enervanta, nu o sa pici examenul pentru ca pierzi jumatate de ora sa sti, esti prea stresata, aseaza-te si iti voi spune ce este aici, spuse Debora vizibil dezamagita de reactia mea plictisita.
M-am asezat oftand pe canapea si am asteptat sa zica ce vroia.
- OK, deci am fost la agentie si stii ca ne interesasem noi de excursia aia Japonia-Coreea si ni s-a spus ca nu mai sunt locuri pentru vara asta? Azi m-a sunat cea de la agentie sa intrebe daca mai sunt interesata de excursie deoarece s-au eliberat doua locuri. Cei care trebuiau sa mearga au anulat biletele nu stiu din ce motiv, cert e ca mergem in excursie! Tipa aceasta foarte fericita si fluturand plicul.
Ramasesem blocata, nu stiam ce sa zic. Treceam prin toate starile, de la fericire si extaz la teama, prêt de un minut nu am spus nimic, doar ma uitam uimita spre acel plic si atat.
-Cand plecam? Am inganat eu intr-un sfarsit dupa ce imi revenisem putin din soc.
- Pai, imediat dupa sesiune, azi este 29 iunie, pe 5 iulie trebuie sa fim la aeroport pentru a ne imbarca in avionul spre Tokyo.
*** 5 iulie
Taxiul ne lasase in fata aeroportul, iar acum mergeam grabite spre locul intalnirii cu grupul. Intarziasem putin asa ca ne-am cerut scuze politicos ghidului care ne insotea in excursie si am mers sa ne depunem bagajele si sa ne pregatim petru imbarcare.
Drumul spre Tokyo a fost foarte obositor, initial am facut cunostiinta cu ceilalti membri ai grupului care era compus din doua cupluri, trei batrane, o familie cu doi copii si inca vreo cinci tineri ca noi, trei baieti si doua fete, toti studenti. Cu unul dintre baieti, Radu, intrasem in vorba. Si el eram pasionat da Japonia si studia japoneza ca mine. Aflasem cateva lucruri interesante, imi povestise ca are prieteni in Japonia si ca nu era prima data cand mergea acolo. Mai fusese odata cu bunicul sau care avea un prieten acolo, dar atunci mersese numai in Sapporo unde statea acesta.Tocmai din acest motiv alesese aceasta excursie pentru a vedea si alte orase, plus ca in Tokyo avea un amic pe nume Sosuke pe care il cunoscuse la un schimb de experienta. Ii promisese ca ii va arata adevarata viata de noapte din Tokyo.
-Ne vei lua si pe noi, sti asta, nu ? Ii zise Debora lui Radu cand auzise de viata de noapte. Daca ar fi fost dupa ea numai noaptea in cluburi ar fi iesit, iar ziua ar fi hibernat.
- Daca vreti eu va iau, raspunse Radu zambind. Chiar ar fi distractiv si asa cunoasteti si voi oameni ai locului, zise acesta facand cu ochiul.
Cand a zis asta m-am inrosit constant, aveam o slabiciune pentru asiatici in general, mai ales daca erau japonezi sau coreeni, si eu si Debora, doar ca ea era mult mai tupeista decat mine, deci ar fi avut mai multe sanse. Debora imi zambise cu subinteles apoi se puse sa doarma.
Am ajuns in Tokyo pe la 3 dimineata, iar pana am ajuns la hotel si ne-am schimbat se facuse vreo 4. Fusese cel mai profund somn pe care il avusesem pana atunci. Nici bataile repetate din usa camerei nu au putut sa ma trezeasca. Cea care m-a trezit a fost Debora care era si ea ametita de somn. In ziua respectiva urma sa mergem sa vizitam unul din putinele cartiere din Tokyo care au pastrat pana azi aerul traditional japonez si anume Asakusa. Nu intelesesem mare lucru din explicatiile ghidului, nici eu nici Debora, scopul nostru principal fiind sa ne uitam dupa baietii care treceau pe strada. In acest ritm ziua trecuse foarte repede si cu o priveliste foarte interesanta. Facusem cateva poze si imi cumparasem niste suveniruri pentru a nu zice ca nu am facut chiar nimic, iar apoi ne-am indreptat spre hotel pentru a ne schimba si a lua cina.
Restaurantul hotelului era destul de plin la acea ora si de turisti, dar si de japonezi. Toti de la masa vorbeau intre ei, insa eu ma simteam destul de obosita pentru a putea fi in stare sa mentin o conversatie asa ca doar taceam si ma prefaceam ca eram atenta, insa deodata am observat ca pe usa restaurantului intra un baiat, era japonez dupa trasaturi, foarte aranjat, imbracat cam strict pentru varsta lui la costum. Se duse la bar si incepu sa vorbeasca cu barmanul, se parea ca era din interiorul hotelului, deoarece vorbeau foarte serios, iar baiatul ii dadu niste foi barmanului.Fara sa ma gandesc m-am ridicat de la masa fara sa zic nimic si m-am indreptat spre bar. Ajunsa acolo m-am asezat pe un scaun si am privit insistent spre baiat, insa nu puteam sa ii vad bine fata deoarece il puteam vedea numai din profil.
-Doriti ceva? Intreba deodata barmanul care acum se afla in fata mea zambind.
- A…, nu stiam ce sa zic, o apa plata, am reusit sa zic aruncand o privire fugara baiatului de langa mine. In acel moment se uita la mine, asa ca mi-am intors privirea repede rosind, era destul de dragut. Barmanul imi adusese apa asa ca nu mai aveam niciun motiv sa raman acolo. M-am intors la masa repede, impiedicandu-ma odata de o scara, insa spre norocul meu fara sa cad.
-Unde ai fost? Intreba Debora care observase ca fusesem plecata doar cand ma asezasem la loc pe scaun.
-Hmm…, doar pana la bar sa cer o sticla de apa, ii zisesem eu cu o voce cat de cat normala.
Debora ma privi suspicioasa si imi zise ca era mult mai usor sa ii cer ospatarului.
Cina se termina fara niciun alt incident, iar eu planuiam sa ma duc sa ma culc, nu le aveam cu distractiile, insa fiind cu Debora nu as fi reusit sa am un somn linistit. Nici nu se gandea sa stea in camera noaptea.
-Nu am venit pana aici sa dorm, te schimbi in ceva mai atragator si iesim, imi zise aceasta cu un ton foarte serios pe care nu prea puteam sa il refuz.
Imi pusesem o pereche de ciorapi si niste pantaloni scurti si un tricou larg cu un model floral si niste tenesi, parul lasandu-l desprins. Nu vroiam sa sar in evidenta sau ceva, iar in modul acela ma simteam si eu confortabil. Debora se imbracase intr-o rochita ce nu ajungea pana la genunchi, fara bretele si o pereche de sandale. Cand am iesit pe usa pe hol am dat de Radu care se pregatea si el sa iasa, se intalnea cu acel amic al sau Sosuke si inca cativa prieteni.
-Hei, ce faceti? Voi unde va duceti? Intreba acesta surprins ca ne intalnea la acea ora.
- Ne gandeam sa iesim pe unde, insa nu prea stim pe unde, zise Debora zambind.
- Daca vreti, puteti veni cu mine, propuse Radu si ne facu semn sa venim cu el.
Ne-am intalnit cu Sosuke si ceilalti prieteni ai lui in Shibuya, iar dupa ce am facut cunostinta au propus sa mergem la un club din zona ce se afla undeva pe acoperis.
-Este o priveliste foarte interesanta, zise Sosuke. Nu e mult de aici, noi avem masinile aici intr-o parcare, daca nu vreti sa o luam pe jos putem sa mergem si cu masina, insa ma gandeam ca ati fi vrut sa vedeti si imprejurimile. Pe timp de noapte se vede cu totul diferit fata d ziua.
- E OK sa mergem pe jos, daca vreti si voi fetele, zise Radu uitandu-se spre noi pentru a afla un raspuns.
Debora nu prea parea multumita de aceasta propunere, insa mie imi convenea, nu avea ce sa se intample rau daca mergeam putin pe jos.
-Mergem pe jos, am zis eu si am impins-o usor cu cotul pe Debora.
- A, OK, atunci, doar asteptati 10 minute. Mai trebuie sa vina un prieten de-al nostrum care a fost putin prins la munca.
Am ramas la o cafenea cat timp am asteptat. Sosuke avea 21 de ani si era stundent la fel ca si restul de la masa. Ii placea sa se implice in tot felul de schimburi de experienta, voluntariante si lucruri in genul. Calatorise si in Franta, Anglia, Danemarca, SUA. In Franta se intalnise si cu Radu care era si el venit acolo pentru schimb de experienta.
-Hei, Satoshi, zise deodata Sosuke facand cu mana spre iesire. Ramasesem incremenita, la intrare se afla exact baiatul de la barul hotelului.
Acestea sunt personajele
Baietii:
Satoshi
Sosuke
Shin Park
Radu
Fetele:
Daria
Debora
Capitolul I
Visul meu a fost sa ajung in Japonia de cand eram inca in liceu. Chiar glumeam din cand in cand cu prietena mea cea mai buna ca atunci cand vom ajunge acolo ne vom distra peste masura, insa cand in sfarsit venise momentul, totul mi se parea prea repede. Am primit vestea cu o zi inainte de ultimul examen de la facultate. Era o zi foarte stresanta pentru mine, era ultimul examen si cel mai greu asa ca ma hotarasem sa nu ies din casa pana nu scapam de toata sesiunea. Ma inchisesem in casa timp de o luna, fara plimbari sau distractii, numai invatat. Recunosc, eram o adevarata tocilara, insa merita, ce conta o luna de invatat intensiv daca asta ma ajuta sa ajung unde vreau. Colega mea, mai stateam cu cineva in casa, se mira atunci cand ieseam din camera doar pentru cateva minute pentru a lua probabil un pahar de apa sau pentru a ma duce la baie. O astfel de zi era si aceasta, invatam ca de obicei cand deodata aud ca suna soneria. Initial nu am vrut sa raspund gandindu-ma ca era vreo prietena a colegei mele, pe mine nu ma putea cauta nimeni deoarece vorbisem cu toti prietenii mai sa ma lase in perioada aceea, insa sunetul nu se opera, iar colega mea de apartament nu era acasa. Sunetul soneriei persista, iar eu nu ma puteam concentra in galagia aia asa ca m-am hotarat sa merg sa deschid si sa ii spun ceva de dulce celui care cauzaze asta.
-Hei Daria, de ce raspunzi asa de greu? Tot inveti?, era prietena mea Debora care parea destul de nemultumita ca o tinusem atata pana sa ii raspund. Intra in casa si se duse in sufragerie unde se tranti pe canapea, rasufland usurata. Se vedea ca se grabise pana sa ajunga acolo. Statu cateva secunde sa isi traga rasuflarea in timp ce eu stateam in usa asteptand sa se hotarasca sa vorbeasca si sa imi spuna minunatul motiv pentru care ma deranja, desi stia ca aveam treaba.
- Asa, deci, ghici ce? Zise aceasta cu un zambet siret pe fata si scoase din geanta un plic. Ce crezi ca se afla aici? Parea foarte entuziasmata, iar eu deja incepeam sa ma enervez, nu aveam chef de ghicitori si nici sa stau sa rad cu ea deci i-am raspuns sec ca nu stiam ce se afla in acel plic si sa spuna mai repede.
- Auleo, ce enervanta, nu o sa pici examenul pentru ca pierzi jumatate de ora sa sti, esti prea stresata, aseaza-te si iti voi spune ce este aici, spuse Debora vizibil dezamagita de reactia mea plictisita.
M-am asezat oftand pe canapea si am asteptat sa zica ce vroia.
- OK, deci am fost la agentie si stii ca ne interesasem noi de excursia aia Japonia-Coreea si ni s-a spus ca nu mai sunt locuri pentru vara asta? Azi m-a sunat cea de la agentie sa intrebe daca mai sunt interesata de excursie deoarece s-au eliberat doua locuri. Cei care trebuiau sa mearga au anulat biletele nu stiu din ce motiv, cert e ca mergem in excursie! Tipa aceasta foarte fericita si fluturand plicul.
Ramasesem blocata, nu stiam ce sa zic. Treceam prin toate starile, de la fericire si extaz la teama, prêt de un minut nu am spus nimic, doar ma uitam uimita spre acel plic si atat.
-Cand plecam? Am inganat eu intr-un sfarsit dupa ce imi revenisem putin din soc.
- Pai, imediat dupa sesiune, azi este 29 iunie, pe 5 iulie trebuie sa fim la aeroport pentru a ne imbarca in avionul spre Tokyo.
*** 5 iulie
Taxiul ne lasase in fata aeroportul, iar acum mergeam grabite spre locul intalnirii cu grupul. Intarziasem putin asa ca ne-am cerut scuze politicos ghidului care ne insotea in excursie si am mers sa ne depunem bagajele si sa ne pregatim petru imbarcare.
Drumul spre Tokyo a fost foarte obositor, initial am facut cunostiinta cu ceilalti membri ai grupului care era compus din doua cupluri, trei batrane, o familie cu doi copii si inca vreo cinci tineri ca noi, trei baieti si doua fete, toti studenti. Cu unul dintre baieti, Radu, intrasem in vorba. Si el eram pasionat da Japonia si studia japoneza ca mine. Aflasem cateva lucruri interesante, imi povestise ca are prieteni in Japonia si ca nu era prima data cand mergea acolo. Mai fusese odata cu bunicul sau care avea un prieten acolo, dar atunci mersese numai in Sapporo unde statea acesta.Tocmai din acest motiv alesese aceasta excursie pentru a vedea si alte orase, plus ca in Tokyo avea un amic pe nume Sosuke pe care il cunoscuse la un schimb de experienta. Ii promisese ca ii va arata adevarata viata de noapte din Tokyo.
-Ne vei lua si pe noi, sti asta, nu ? Ii zise Debora lui Radu cand auzise de viata de noapte. Daca ar fi fost dupa ea numai noaptea in cluburi ar fi iesit, iar ziua ar fi hibernat.
- Daca vreti eu va iau, raspunse Radu zambind. Chiar ar fi distractiv si asa cunoasteti si voi oameni ai locului, zise acesta facand cu ochiul.
Cand a zis asta m-am inrosit constant, aveam o slabiciune pentru asiatici in general, mai ales daca erau japonezi sau coreeni, si eu si Debora, doar ca ea era mult mai tupeista decat mine, deci ar fi avut mai multe sanse. Debora imi zambise cu subinteles apoi se puse sa doarma.
Am ajuns in Tokyo pe la 3 dimineata, iar pana am ajuns la hotel si ne-am schimbat se facuse vreo 4. Fusese cel mai profund somn pe care il avusesem pana atunci. Nici bataile repetate din usa camerei nu au putut sa ma trezeasca. Cea care m-a trezit a fost Debora care era si ea ametita de somn. In ziua respectiva urma sa mergem sa vizitam unul din putinele cartiere din Tokyo care au pastrat pana azi aerul traditional japonez si anume Asakusa. Nu intelesesem mare lucru din explicatiile ghidului, nici eu nici Debora, scopul nostru principal fiind sa ne uitam dupa baietii care treceau pe strada. In acest ritm ziua trecuse foarte repede si cu o priveliste foarte interesanta. Facusem cateva poze si imi cumparasem niste suveniruri pentru a nu zice ca nu am facut chiar nimic, iar apoi ne-am indreptat spre hotel pentru a ne schimba si a lua cina.
Restaurantul hotelului era destul de plin la acea ora si de turisti, dar si de japonezi. Toti de la masa vorbeau intre ei, insa eu ma simteam destul de obosita pentru a putea fi in stare sa mentin o conversatie asa ca doar taceam si ma prefaceam ca eram atenta, insa deodata am observat ca pe usa restaurantului intra un baiat, era japonez dupa trasaturi, foarte aranjat, imbracat cam strict pentru varsta lui la costum. Se duse la bar si incepu sa vorbeasca cu barmanul, se parea ca era din interiorul hotelului, deoarece vorbeau foarte serios, iar baiatul ii dadu niste foi barmanului.Fara sa ma gandesc m-am ridicat de la masa fara sa zic nimic si m-am indreptat spre bar. Ajunsa acolo m-am asezat pe un scaun si am privit insistent spre baiat, insa nu puteam sa ii vad bine fata deoarece il puteam vedea numai din profil.
-Doriti ceva? Intreba deodata barmanul care acum se afla in fata mea zambind.
- A…, nu stiam ce sa zic, o apa plata, am reusit sa zic aruncand o privire fugara baiatului de langa mine. In acel moment se uita la mine, asa ca mi-am intors privirea repede rosind, era destul de dragut. Barmanul imi adusese apa asa ca nu mai aveam niciun motiv sa raman acolo. M-am intors la masa repede, impiedicandu-ma odata de o scara, insa spre norocul meu fara sa cad.
-Unde ai fost? Intreba Debora care observase ca fusesem plecata doar cand ma asezasem la loc pe scaun.
-Hmm…, doar pana la bar sa cer o sticla de apa, ii zisesem eu cu o voce cat de cat normala.
Debora ma privi suspicioasa si imi zise ca era mult mai usor sa ii cer ospatarului.
Cina se termina fara niciun alt incident, iar eu planuiam sa ma duc sa ma culc, nu le aveam cu distractiile, insa fiind cu Debora nu as fi reusit sa am un somn linistit. Nici nu se gandea sa stea in camera noaptea.
-Nu am venit pana aici sa dorm, te schimbi in ceva mai atragator si iesim, imi zise aceasta cu un ton foarte serios pe care nu prea puteam sa il refuz.
Imi pusesem o pereche de ciorapi si niste pantaloni scurti si un tricou larg cu un model floral si niste tenesi, parul lasandu-l desprins. Nu vroiam sa sar in evidenta sau ceva, iar in modul acela ma simteam si eu confortabil. Debora se imbracase intr-o rochita ce nu ajungea pana la genunchi, fara bretele si o pereche de sandale. Cand am iesit pe usa pe hol am dat de Radu care se pregatea si el sa iasa, se intalnea cu acel amic al sau Sosuke si inca cativa prieteni.
-Hei, ce faceti? Voi unde va duceti? Intreba acesta surprins ca ne intalnea la acea ora.
- Ne gandeam sa iesim pe unde, insa nu prea stim pe unde, zise Debora zambind.
- Daca vreti, puteti veni cu mine, propuse Radu si ne facu semn sa venim cu el.
Ne-am intalnit cu Sosuke si ceilalti prieteni ai lui in Shibuya, iar dupa ce am facut cunostinta au propus sa mergem la un club din zona ce se afla undeva pe acoperis.
-Este o priveliste foarte interesanta, zise Sosuke. Nu e mult de aici, noi avem masinile aici intr-o parcare, daca nu vreti sa o luam pe jos putem sa mergem si cu masina, insa ma gandeam ca ati fi vrut sa vedeti si imprejurimile. Pe timp de noapte se vede cu totul diferit fata d ziua.
- E OK sa mergem pe jos, daca vreti si voi fetele, zise Radu uitandu-se spre noi pentru a afla un raspuns.
Debora nu prea parea multumita de aceasta propunere, insa mie imi convenea, nu avea ce sa se intample rau daca mergeam putin pe jos.
-Mergem pe jos, am zis eu si am impins-o usor cu cotul pe Debora.
- A, OK, atunci, doar asteptati 10 minute. Mai trebuie sa vina un prieten de-al nostrum care a fost putin prins la munca.
Am ramas la o cafenea cat timp am asteptat. Sosuke avea 21 de ani si era stundent la fel ca si restul de la masa. Ii placea sa se implice in tot felul de schimburi de experienta, voluntariante si lucruri in genul. Calatorise si in Franta, Anglia, Danemarca, SUA. In Franta se intalnise si cu Radu care era si el venit acolo pentru schimb de experienta.
-Hei, Satoshi, zise deodata Sosuke facand cu mana spre iesire. Ramasesem incremenita, la intrare se afla exact baiatul de la barul hotelului.
Ever fallen in love with someone
You shouldn't have fallen in love with?
My fic:
, chibi-ul lui uselessHope