08-08-2011, 10:47 PM
Le multumesc tuturor celor care au citit. Sper ca si urmatoatrele capitole sa va plac.a
Capitolul XXIII
Dimineata urmatoare, fata isi relua programul obisnuit. Insa, cand intra in bucatarie, nu putu sa nu observe ca lipseste ceva. Ii era dor de vocea calda a barbatului cand ii dadea buna-dimineata, de felul in care isi bea cafeaua, detalii pe care nu le observase pana acum. I se parea ciudat sa manance singura, desi, in anii petrecuti cu mama ei, obisnuia sa stea singura in bucatarie.
Se aseza la masa, dar nu ii era foame. Doamna Brown trase un scaun langa ea si se lasa pe el.
-Stiu ca iti e dor de el. Si mie imi e. Toti ii simtim lipsa, dar acum e intr-un loc mai bun,.Poate e alaturi de Ea, femeia pe care o iubea atat de mult.
-Ea? facu fata, nedumerita. Cum adica Ea? Nu avea un nume?
-Avea, dar nimeni nu il stie. Putini sunt cei care au cunoscut-o. Eu nu sunt printre ei, din pacate. Spunea deseori ca ar face orice sa o vada din nou, macar o data. Avea zambetul unui inger si vocea parca desprinsa din Rai. Era o femeie dulce, delicata si sensibila, spunea el. De multe ori faceau plimbari scurte sub clar de luna si ii spunea cuvinte frumoase. O alinta in multe feluri. †Trandafirul meu „ , „dragostea mea „ si mai erau altele pe care le-am uitat. Dupa disparitia ei nu a suferit. Isi spunea singur ca e bine si nu are de ce sa isi faca griji. A trait mereu cu gandul ca Ea se va intoarce, dar nu a mai aparut. „ Nu e nimic „ isi zicea. †Va reveni cand ma voi astepta ma putin. „
Facu o pauza de reculegere, dupa care continua:
-Gata, acum! E timpul sa pleci la scoala. Doar nu vrei sa intarzi, nu?
Dandu-si seama ca se facuse tarziu, lua o felie de paine prajita, rucsacul in spate si alerga spre masina.
Alarna suna exact in momentul in care facu primul pas pe coridor.
-Salut! se auzi o voce din spetele ei.
Tresari speriata si il vazu pe Edward.
-Scuze daca te-am speriat. Am vrut doar sa te surprind.
-Nu-i nimic. Dar ce faci aici? Cursurile au inceput deja.
-Te asteptam pe tine!
Auzind ultima lui replica, simti cum obrajii i se incalzesc si inima ii bate cu putere in piept. De cand o astepta cineva pe ea?
-Vi? Mi-ar placea sa te conduc spre clasa. Serios!
Acum se oferea sa o conduca in clasa, dupa ce il lovise cu usa in nas? Nu putea sa inteleaga de ce.
Vazand ca nu reactioneaza, se apropie de ea si o cuprinse cu bratele. Isi aseza capul pe umarul lui, in timp ce o strangea din ce in ce mai tare.
-Imi pare rau! Am auzit ce s-a intamplat.
Isi ridica capul de pe umarul ei, dar continua sa o tina strans la piept. Ii simtea respiratia pe frunte, iar in acelasi timp, fetele lor se apropiau din ce in ce mai mult.
Vocea directorului il facu pe Edward sa se departeze.
-Nu a-ti auzit alarma? Fiecare in clasa. Acum!
Baiatul o lua de mana si o lua pe culoarul drept.
Degetele lui erau calde si acea caldura o facea sa se topeasca sub atingerea lui. Se lasa condusa pana in fata usii. Adolescentul se indrepta si el spre clasa, dar nu inainte de a o saruta pe obraz. Disparu dupa colt, iesind din raza lui vizuala.
Inca buimacita, nu auzi cum usa se deschide in urma ei si doamna Frost isi scoate capul prin crapatura.
-Domnisoara Redfield, lasa baiatii si intra in scala. Stiu ca ai trecut prin multe in ultimul timp si te inteleg, dar aici e o scoala. Nu mai visa cu ochii deschisi. Vino!
Parca hipnotizata, intra in clasa si se aseza la locul ei.
Doamna Frost se tranti pe scaunul de la cadedra, continuand ca faca prezenta.
La sfarsit, inchise registrul si isi indrepta toata atentia spre elevii care asteptau nerabdatori.
-Astazi vom face ceva special. Am adus un film care are legatura cu lectia de azi. Cine e dragut sa aduca DVD- player- ul mai aproape primeste ceva in plus.
Tony si Derek se ridicara in acelasi timp, indreptandu-se spre coltul vestic al incaperii. Acolo era o masa mobila cu un televizor cu plasma si un DVD-player. Il mutara in fata clasei, dupa care profesoara aseza un DVD si apasa o tasta.
In spatele scasei, Daren si un grup de cativa baieti susoteau neintrerupti.
-Sa inceapa spectacolul! vorbi el, privind-o pe Kate. Cineva o sa aiba o mare surpriza.
Cand filmul porni, profesoara isi dadu seama ca nu era cee ce adusese ea. In locul filmului promis, aparu stirea despre accidentul si moartea lui Jonathan.
Fata fu surprinsa, insa nu in mod placut. Tocmai se impacase cu acel gand si uite cum realitatea dura o lovea acolo unde o durea mai tare. Isi acoperi ochii si urechile cu mana pentru a ignora comentariile celor din jur.
Doamna Frost se indrepta spre priza si trase de intrerupator. Imaginea disparu instantaneu, dar soaptele si rasetele continuara.
Kate se simtea din ce in ce mai rau. Nu suporta sa fie umilita, nu ii placea sa isi bata ceilalti joc de ea doar pentru ca e diferita. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji, umezind banca lucioasa. Suspina de cateva ori. Orice ar fi incercat profesoara sa faca pentru a-i opri pe ceilalti, ei continuau sa rada. Nu intelegeau ce inseamna sa pierzi o persoana draga. Ceea ce facusera acum era picatura ce a unplut paharul. Nu mai putea. Izbucni intr-un plans inecat si, cu rucsacul intr-o mana, alerga pe usa afara si o lua pe coridor. Inca le putea auzi rasetele badjocoritoare.
Pe drum, trecu pe langa Edward care venise din directia opusa. Trecu in fuga pe langa el, acoperindu-si ochii iritati cu mana. O lacrima evada si se prelinse pe obraz, dandu-i baiatului impresia unei perle ce lucea la lumina puternica a soarelui. Isi pierdu rucsacul cand se intoarse dupa colt, dar nu se mai intoarse. Baiatul alerga dupa ea, ii ridica in fuga rucsacul, dupa care o urmari. Ajuns in fata baii fetelor, se opri. Nu se simtea bine intrand acolo, dar suspinele ei il facura sa inspire adanc aer in piept si sa paseasca linistit inauntru. Stia ca nu avea voie acolo, dupa legile moralei, dar situatia il depasea. Daca l-ar fi vazut unul din profesori, ar fi primit cu siguranta o pedeapsa mare si grasa.
Lasa rucsacul la intrare si se apropie cu pasi mici de fiecare cabina. O gasi in ultima.
-Kate ...
Fata isi ridica privirea spre el. Ochii ii erau rosii si lacrimile ii alunecau usor pe obaji, umezindu-i manecile bluzei.
Se apropie de ea, isi incolaci bratele in jurul ei si o stranse la piept.
-De ce plangi? Ce s-a intamplat? Vorbeste-mi!
Isi inclesta degetele in bluza lui si isi lasa privirea in pamant. Incerca sa spuna ceva, dar isi simtea gatul uscat si un nod parca o oprea sa vorbeasca. Vroia sa strige, sa o auda toata lumea tipand: „ Ajunge! Nu ma mai tratati ca pe un gunoi. De ce nu ma puteti lasa in pace? „ Dar nu era capabila. Ceea ce putea face era sa se ascunda la pieptul lui si sa-si planga de mila. Ea nu era asa. Ignorase ani intregi jignirile celor din jur, insa acum era prea mult. Simtea ca e pe cale sa cedeze, sa faca lucruri pe care, in alte condutii, nu ar fi fost capabila.
Ii ridica barbia si o privi in cihi.
-Orice s-ar fi intamplat, se va rezolva! ii vorbi el, pe un ton calm. Sunt sigur de asta.
-Ei ... Nimeni nu mai intelege. De ce? De ce sunt eu tinta insultelor lor?
Ii sterse lacrimile cu un servetel.
-Uita-te la mine. Eu sunt aici. Desi risc mult prin faptul ca am intrat in baia fetelor. Dar nu imi pasa pentru ca nu imi place sa te vad trista. Vino! Ai nevoie de aer proaspat.
Cand ii intalni privirea, Kate ramase parca hipnotizata . Simtea nevoia sa-l sarute, sa il stranga in brate, ca si cum ar fi singurii locuitori ai Pamantului si nu ar fi vrut sa-i dea drumul vreodata. Il stranse si mai tare de bluza.
-Vino!
-Nu vreau! Te rog, nu pleca. Mai stai putin.
Isi adanci fata in pieptul lui. Refuza sa-i de-a drumul. Nu mai vroia sa ramana singura, nu mai vroia ca ceilalti sa-si bata joc de ea. Il avea pe Edward, desi nu stia prea multe despre el. El nu o ignorase, asemenea celorlalti si nu si-a batut vreodata joc de ea. Nu il credea in stare.
-Nu voi pleca nicaieri cat timp vei avea nevoie de mine.
Dupa acea intamplare, pritenia lor deveni mai puternica. Promisese ca ii va fi mereu alaturi, ca o va ajuta de cate ori va avea nevoie si o va apara de rautatea celor din jur. Avea sa devina cel mai bun prieten al ei. Sau poate si mai mult de atat. In prezenta lui uita de toate preblemele pe care le avea si se simtea de parca ar pluti deasupra norilor. Era tot ce asteptase de la viata: o persoana care sa o inteleaga. Nu mai avea nevoie de nimic.
Un scartait ii facu pe amandoi sa tresara.
-Kate, esti bine? se auzi vocea doamnei Frost, care tocmai intra. Nu asculta ce spun cei din jur. Eu te inteleg. Vino sa discutam si vom rezolva problema.
Speriata, se desprinse putin de Edward si inchise usa cabinei, care se tranti cu zgomot.
-Kate, stiu ca esti aici. Am auzit o usa inchizandu-se. Vino afara sa vorbim. Iti vreau doar binele.
Trezindu-se parca la realitate, observa in ce situatie era si inghiti in sec. Isi simtea din nou gatul uscat. Era prea aproape dupa parerea ei. Ii simtea respiartia pe frunte, parca nu auzise chemarea profesoarei.
Rusinata, ii facu semn lui Edward sa taca si sa o lase sa rezolve problema. Ce ar fi crezut doamna Frost daca ar fi vazut-o imbratisata cu un baiat, in baia scolii?
Incerca sa-si opreasca bataile accelerate ale inimii, dar apropierea de el si rememorarea ultimelor minute nu facea decat sa-i complice starea si calmul.
-Kate, esti bine? continua ea, inaintand.
Vazand ca fata nu-i raspunde, continua:
-Daca ti-e rau sau ai nevoie de ceva, doar spune-mi.
-Sunt bine, doamna Frost! Vreau doar sa raman putin singura.
-Sa-ti aduc ceva?
-Nu, multumesc.
-Stiu ca e greu sa treci peste moartea tatalui tau, dar ...
-Am spus ca nu e ...
Se opri din nou. Poate Jonathan era tatal ei. Dar de ce i-ar fi ascuns tocmai ei acest lucru? Ceva nu se lega in toata povestea cu adoptia. Si avea dreptate.
Isi muta privirea in ochii baiatului si ii vazu ingrijorarea.
-Sunt bine, vorbi pentru amandoi.
Vazand ca fata nu mai spune nimic, femeia adaunga:
-Raman aici pana iesi, pentru orice eventualitate.
-Nu e novoie.
-Dar insist.
-Nu trebuie sa va faceti griji. Mergeti inapoi in clasa. Eu voi veni imediat.
-Sigur esti bine?
-Sigur.
-Atunci te astept in clasa.
Iesi din baie, inchizand usa in urma ei.
Fata rasufla usurata. Deshise usa cabinei si se desprinse din imbratisarea lui.
-Eu ... incepu ea, incolacindu-si bratele in jurul ei.
Edward facu un pas spre ea, dar fata se indeparta de el.
-Te rog, nu ... Ar fi bine sa pleci, inainte sa te vada cineva aici. Nu vreau sa ai probleme.
-Nu-mi pasa! Vreau doar sa stiu ca esti bine.
-Dar de ce vrei sa ma ajuti? De ce te porti de parca ti-ar pasa?
-De ce nu? Simt ca tu esti diferita fata de celelalte de aici. In sensul bun.
Facu un pas inapoi, apoi altul si, de fiecare data, fata se dedea si mai in spate. Cand simti peretele rece, isi cobora privirea.
Ajungand inaintea ei, baiatul se opri.
-De ce?
-Mi-e frica!
-De mine?
-Bineinteles ca nu, raspunse ea, ridicandu-si capul.
-Atunci?
-Nu stiu.
Ii lua fata intre maini si isi propti fruntea intr-a ei.
-Nu trebuie sa te temi. Cat timp vei fi cu mine, nimic rau nu ti se va intampla. Promit!
Atat deocamdata. Pentru mai multe capitole, dati comm.
Vorbesc serios. Daca nu vad macar un comm., nu pun capitolul urmator.
Lanna incheiat.
Capitolul XXIII
Dimineata urmatoare, fata isi relua programul obisnuit. Insa, cand intra in bucatarie, nu putu sa nu observe ca lipseste ceva. Ii era dor de vocea calda a barbatului cand ii dadea buna-dimineata, de felul in care isi bea cafeaua, detalii pe care nu le observase pana acum. I se parea ciudat sa manance singura, desi, in anii petrecuti cu mama ei, obisnuia sa stea singura in bucatarie.
Se aseza la masa, dar nu ii era foame. Doamna Brown trase un scaun langa ea si se lasa pe el.
-Stiu ca iti e dor de el. Si mie imi e. Toti ii simtim lipsa, dar acum e intr-un loc mai bun,.Poate e alaturi de Ea, femeia pe care o iubea atat de mult.
-Ea? facu fata, nedumerita. Cum adica Ea? Nu avea un nume?
-Avea, dar nimeni nu il stie. Putini sunt cei care au cunoscut-o. Eu nu sunt printre ei, din pacate. Spunea deseori ca ar face orice sa o vada din nou, macar o data. Avea zambetul unui inger si vocea parca desprinsa din Rai. Era o femeie dulce, delicata si sensibila, spunea el. De multe ori faceau plimbari scurte sub clar de luna si ii spunea cuvinte frumoase. O alinta in multe feluri. †Trandafirul meu „ , „dragostea mea „ si mai erau altele pe care le-am uitat. Dupa disparitia ei nu a suferit. Isi spunea singur ca e bine si nu are de ce sa isi faca griji. A trait mereu cu gandul ca Ea se va intoarce, dar nu a mai aparut. „ Nu e nimic „ isi zicea. †Va reveni cand ma voi astepta ma putin. „
Facu o pauza de reculegere, dupa care continua:
-Gata, acum! E timpul sa pleci la scoala. Doar nu vrei sa intarzi, nu?
Dandu-si seama ca se facuse tarziu, lua o felie de paine prajita, rucsacul in spate si alerga spre masina.
Alarna suna exact in momentul in care facu primul pas pe coridor.
-Salut! se auzi o voce din spetele ei.
Tresari speriata si il vazu pe Edward.
-Scuze daca te-am speriat. Am vrut doar sa te surprind.
-Nu-i nimic. Dar ce faci aici? Cursurile au inceput deja.
-Te asteptam pe tine!
Auzind ultima lui replica, simti cum obrajii i se incalzesc si inima ii bate cu putere in piept. De cand o astepta cineva pe ea?
-Vi? Mi-ar placea sa te conduc spre clasa. Serios!
Acum se oferea sa o conduca in clasa, dupa ce il lovise cu usa in nas? Nu putea sa inteleaga de ce.
Vazand ca nu reactioneaza, se apropie de ea si o cuprinse cu bratele. Isi aseza capul pe umarul lui, in timp ce o strangea din ce in ce mai tare.
-Imi pare rau! Am auzit ce s-a intamplat.
Isi ridica capul de pe umarul ei, dar continua sa o tina strans la piept. Ii simtea respiratia pe frunte, iar in acelasi timp, fetele lor se apropiau din ce in ce mai mult.
Vocea directorului il facu pe Edward sa se departeze.
-Nu a-ti auzit alarma? Fiecare in clasa. Acum!
Baiatul o lua de mana si o lua pe culoarul drept.
Degetele lui erau calde si acea caldura o facea sa se topeasca sub atingerea lui. Se lasa condusa pana in fata usii. Adolescentul se indrepta si el spre clasa, dar nu inainte de a o saruta pe obraz. Disparu dupa colt, iesind din raza lui vizuala.
Inca buimacita, nu auzi cum usa se deschide in urma ei si doamna Frost isi scoate capul prin crapatura.
-Domnisoara Redfield, lasa baiatii si intra in scala. Stiu ca ai trecut prin multe in ultimul timp si te inteleg, dar aici e o scoala. Nu mai visa cu ochii deschisi. Vino!
Parca hipnotizata, intra in clasa si se aseza la locul ei.
Doamna Frost se tranti pe scaunul de la cadedra, continuand ca faca prezenta.
La sfarsit, inchise registrul si isi indrepta toata atentia spre elevii care asteptau nerabdatori.
-Astazi vom face ceva special. Am adus un film care are legatura cu lectia de azi. Cine e dragut sa aduca DVD- player- ul mai aproape primeste ceva in plus.
Tony si Derek se ridicara in acelasi timp, indreptandu-se spre coltul vestic al incaperii. Acolo era o masa mobila cu un televizor cu plasma si un DVD-player. Il mutara in fata clasei, dupa care profesoara aseza un DVD si apasa o tasta.
In spatele scasei, Daren si un grup de cativa baieti susoteau neintrerupti.
-Sa inceapa spectacolul! vorbi el, privind-o pe Kate. Cineva o sa aiba o mare surpriza.
Cand filmul porni, profesoara isi dadu seama ca nu era cee ce adusese ea. In locul filmului promis, aparu stirea despre accidentul si moartea lui Jonathan.
Fata fu surprinsa, insa nu in mod placut. Tocmai se impacase cu acel gand si uite cum realitatea dura o lovea acolo unde o durea mai tare. Isi acoperi ochii si urechile cu mana pentru a ignora comentariile celor din jur.
Doamna Frost se indrepta spre priza si trase de intrerupator. Imaginea disparu instantaneu, dar soaptele si rasetele continuara.
Kate se simtea din ce in ce mai rau. Nu suporta sa fie umilita, nu ii placea sa isi bata ceilalti joc de ea doar pentru ca e diferita. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji, umezind banca lucioasa. Suspina de cateva ori. Orice ar fi incercat profesoara sa faca pentru a-i opri pe ceilalti, ei continuau sa rada. Nu intelegeau ce inseamna sa pierzi o persoana draga. Ceea ce facusera acum era picatura ce a unplut paharul. Nu mai putea. Izbucni intr-un plans inecat si, cu rucsacul intr-o mana, alerga pe usa afara si o lua pe coridor. Inca le putea auzi rasetele badjocoritoare.
Pe drum, trecu pe langa Edward care venise din directia opusa. Trecu in fuga pe langa el, acoperindu-si ochii iritati cu mana. O lacrima evada si se prelinse pe obraz, dandu-i baiatului impresia unei perle ce lucea la lumina puternica a soarelui. Isi pierdu rucsacul cand se intoarse dupa colt, dar nu se mai intoarse. Baiatul alerga dupa ea, ii ridica in fuga rucsacul, dupa care o urmari. Ajuns in fata baii fetelor, se opri. Nu se simtea bine intrand acolo, dar suspinele ei il facura sa inspire adanc aer in piept si sa paseasca linistit inauntru. Stia ca nu avea voie acolo, dupa legile moralei, dar situatia il depasea. Daca l-ar fi vazut unul din profesori, ar fi primit cu siguranta o pedeapsa mare si grasa.
Lasa rucsacul la intrare si se apropie cu pasi mici de fiecare cabina. O gasi in ultima.
-Kate ...
Fata isi ridica privirea spre el. Ochii ii erau rosii si lacrimile ii alunecau usor pe obaji, umezindu-i manecile bluzei.
Se apropie de ea, isi incolaci bratele in jurul ei si o stranse la piept.
-De ce plangi? Ce s-a intamplat? Vorbeste-mi!
Isi inclesta degetele in bluza lui si isi lasa privirea in pamant. Incerca sa spuna ceva, dar isi simtea gatul uscat si un nod parca o oprea sa vorbeasca. Vroia sa strige, sa o auda toata lumea tipand: „ Ajunge! Nu ma mai tratati ca pe un gunoi. De ce nu ma puteti lasa in pace? „ Dar nu era capabila. Ceea ce putea face era sa se ascunda la pieptul lui si sa-si planga de mila. Ea nu era asa. Ignorase ani intregi jignirile celor din jur, insa acum era prea mult. Simtea ca e pe cale sa cedeze, sa faca lucruri pe care, in alte condutii, nu ar fi fost capabila.
Ii ridica barbia si o privi in cihi.
-Orice s-ar fi intamplat, se va rezolva! ii vorbi el, pe un ton calm. Sunt sigur de asta.
-Ei ... Nimeni nu mai intelege. De ce? De ce sunt eu tinta insultelor lor?
Ii sterse lacrimile cu un servetel.
-Uita-te la mine. Eu sunt aici. Desi risc mult prin faptul ca am intrat in baia fetelor. Dar nu imi pasa pentru ca nu imi place sa te vad trista. Vino! Ai nevoie de aer proaspat.
Cand ii intalni privirea, Kate ramase parca hipnotizata . Simtea nevoia sa-l sarute, sa il stranga in brate, ca si cum ar fi singurii locuitori ai Pamantului si nu ar fi vrut sa-i dea drumul vreodata. Il stranse si mai tare de bluza.
-Vino!
-Nu vreau! Te rog, nu pleca. Mai stai putin.
Isi adanci fata in pieptul lui. Refuza sa-i de-a drumul. Nu mai vroia sa ramana singura, nu mai vroia ca ceilalti sa-si bata joc de ea. Il avea pe Edward, desi nu stia prea multe despre el. El nu o ignorase, asemenea celorlalti si nu si-a batut vreodata joc de ea. Nu il credea in stare.
-Nu voi pleca nicaieri cat timp vei avea nevoie de mine.
Dupa acea intamplare, pritenia lor deveni mai puternica. Promisese ca ii va fi mereu alaturi, ca o va ajuta de cate ori va avea nevoie si o va apara de rautatea celor din jur. Avea sa devina cel mai bun prieten al ei. Sau poate si mai mult de atat. In prezenta lui uita de toate preblemele pe care le avea si se simtea de parca ar pluti deasupra norilor. Era tot ce asteptase de la viata: o persoana care sa o inteleaga. Nu mai avea nevoie de nimic.
Un scartait ii facu pe amandoi sa tresara.
-Kate, esti bine? se auzi vocea doamnei Frost, care tocmai intra. Nu asculta ce spun cei din jur. Eu te inteleg. Vino sa discutam si vom rezolva problema.
Speriata, se desprinse putin de Edward si inchise usa cabinei, care se tranti cu zgomot.
-Kate, stiu ca esti aici. Am auzit o usa inchizandu-se. Vino afara sa vorbim. Iti vreau doar binele.
Trezindu-se parca la realitate, observa in ce situatie era si inghiti in sec. Isi simtea din nou gatul uscat. Era prea aproape dupa parerea ei. Ii simtea respiartia pe frunte, parca nu auzise chemarea profesoarei.
Rusinata, ii facu semn lui Edward sa taca si sa o lase sa rezolve problema. Ce ar fi crezut doamna Frost daca ar fi vazut-o imbratisata cu un baiat, in baia scolii?
Incerca sa-si opreasca bataile accelerate ale inimii, dar apropierea de el si rememorarea ultimelor minute nu facea decat sa-i complice starea si calmul.
-Kate, esti bine? continua ea, inaintand.
Vazand ca fata nu-i raspunde, continua:
-Daca ti-e rau sau ai nevoie de ceva, doar spune-mi.
-Sunt bine, doamna Frost! Vreau doar sa raman putin singura.
-Sa-ti aduc ceva?
-Nu, multumesc.
-Stiu ca e greu sa treci peste moartea tatalui tau, dar ...
-Am spus ca nu e ...
Se opri din nou. Poate Jonathan era tatal ei. Dar de ce i-ar fi ascuns tocmai ei acest lucru? Ceva nu se lega in toata povestea cu adoptia. Si avea dreptate.
Isi muta privirea in ochii baiatului si ii vazu ingrijorarea.
-Sunt bine, vorbi pentru amandoi.
Vazand ca fata nu mai spune nimic, femeia adaunga:
-Raman aici pana iesi, pentru orice eventualitate.
-Nu e novoie.
-Dar insist.
-Nu trebuie sa va faceti griji. Mergeti inapoi in clasa. Eu voi veni imediat.
-Sigur esti bine?
-Sigur.
-Atunci te astept in clasa.
Iesi din baie, inchizand usa in urma ei.
Fata rasufla usurata. Deshise usa cabinei si se desprinse din imbratisarea lui.
-Eu ... incepu ea, incolacindu-si bratele in jurul ei.
Edward facu un pas spre ea, dar fata se indeparta de el.
-Te rog, nu ... Ar fi bine sa pleci, inainte sa te vada cineva aici. Nu vreau sa ai probleme.
-Nu-mi pasa! Vreau doar sa stiu ca esti bine.
-Dar de ce vrei sa ma ajuti? De ce te porti de parca ti-ar pasa?
-De ce nu? Simt ca tu esti diferita fata de celelalte de aici. In sensul bun.
Facu un pas inapoi, apoi altul si, de fiecare data, fata se dedea si mai in spate. Cand simti peretele rece, isi cobora privirea.
Ajungand inaintea ei, baiatul se opri.
-De ce?
-Mi-e frica!
-De mine?
-Bineinteles ca nu, raspunse ea, ridicandu-si capul.
-Atunci?
-Nu stiu.
Ii lua fata intre maini si isi propti fruntea intr-a ei.
-Nu trebuie sa te temi. Cat timp vei fi cu mine, nimic rau nu ti se va intampla. Promit!
Atat deocamdata. Pentru mai multe capitole, dati comm.
Vorbesc serios. Daca nu vad macar un comm., nu pun capitolul urmator.
Lanna incheiat.
Soarele-i felinar ascuns printre stele
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
Iasym
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
Iasym