08-08-2011, 02:14 PM
Stiu dragelor ca am intarziat, insa am fost plecata. Doar e vacanta, nu? ^_^
Am venit cu nextul, mai tarziu, ce-i drept si sper sa va placa. Multumesc celor ce au comentat
Lectura placuta.
Imi desprind ochii si privesc realitatea. Acum ma aflu intr-o camera bine decorata, simplu, insa prin simplitatea ei pot spune ca e ceva frumos. Ma aflu intr-un pat destul de mare, infasurat cu un cearsaf alb. Chipul inca imi arde, iar ochii plini de lacrimi sunt obositi si rosi. Ma ridic in capul oaselor cu greu si privesc inainte. Sunt singur aici, intr-un loc atat de linistit. Mirosul ce-l simt imi e atat de cunoscut incat nu-mi pot aminti exact al cui e.
-Yn, am soptit, ducandu-mi mana spre buzele ce tremurau fara incetare. Trupul inca imi vibra neajutorat, il simteam slabit si plin de ura, murdar si prea pacatos.
I-am soptit pentru a doua oara numele, simtind cum chipul mi se umezeste iar de lacrimile sarate ce aluneca pe chipu-mi palid si lipsit de orice expresie. Ma incalzesc rapid, simtind senzatia de sufocare cand gandul imi zboara la barbatul blond ce ar fi putut fi un posibil violator.
-Nu se poate ca el, am murmurat, strangand cearsaful in mana stanga si tragandu-l de pe mine. Picioarele imi erau acoperite de la genunchi in sus cu un material subtire al camasi ce se parea ca era cauza acelui miros imbietor de parfum, parfumul profesorului de matematica. M-am trantit inapoi pe spate, cu capul pe perna moale, tinandu-mi ochii inchisi. Nu ma simteam in stare nici sa mai respir, dar sa cuget ce s-a intamplat seara trecuta.
Chipul si zambetul acela sadic imi cutremurau corpul, trecandu-mi prin fata ochilor toate imaginile de la scena violului. Nu puteam fi eu cel violat de Saren, nu, nu eu. Mi-am dus mainile spre chip in speranta ca-l pot sterge de picaturile ce curgeau necontenit din ochii mei sensibili. Singurul lucru pe care voiam sa il fac era sa dau timpul inapoi cu cateva ore, sa fug din acel loc inainte sa se intample toate acele lucruri. Ma simteam ca o carpa folosita si aruncata la gunoi, caci devenisem prea uzata. Sentimentul nu putea fi descris in cuvinte, insa se simtea in adancul inimii atat de puternic, incat era in stare sa o sfasie si devoreze pana ce n-ar mai fi ramas nimic din ea, decat durere, ura, tristete si multe lacrimi.
Usa se deschise, provocand un scartait slab ce-mi gadila urechile. De dupa ea aparu silueta blondului ce tinea in mana o tava cu un castron si o felie de paine.
-Akita, te rog, mananca asta! replica Yn in timp ce se aseza langa mine pe pat, intinzandu-mi tava cu un castron cu ciorba. Mirosul era placut, putand sa observ si aburii ce ieseau din acel lichid colorat.
M-am ridicat incet in capul oaselor pentru a doua oara, incercand sa imi ascund vanataile de pe picioare cu ajutorul cearsafului si camasii ce o purtam. Era atat de larga pe mine, insa ma multumeam sa-mi acopere goliciunea. L-am privit cateva secunde pe barbat, apoi am inceput sa mananc, dand din cap in semn de multumesc.
Era liniste si, cu toate ca simteam nevoia sa vorbesc si sa gasesc raspuns tuturor intrebarilor, nu m-am simtit in stare sa deschid gura decat pentru a lua cateva inghitituri. Ma simteam privit de catre blond, insa eu nu am indraznit sa imi ridic capul asupra lui.
Am terminat dupa cateva minute supa, intinzand tava si multumindu-i din nou. Un val de emotii ma cuprinsera cand privirile ni s-au intalnit. Ochii lui erau plini de ingrijorare, ceea ce ma facu sa ma simt mai bine, insa nu indeajuns incat sa sar de fericire din pat. Pana la urma se parea ca ma aflam la el acasa, in camera lui, de acolo probabil si mirosul sau frumos ce il simteam din toate colturile camerei.
-Ti-a placut?
-Umm... Desigur, a fost bun. Tu ... ai gatit? am reusit sa articulez, ascunzandu-mi degetele rosii sub materialul cearsafului si tragandu-l pana la gat.
Inainte sa primesc un raspuns l-am simtit cum ma cuprinde in bratele sale puternice si ma aduce mai aproape de el, strangand. Am scos un scancet, apoi ma lasa mai moale, insa tot in bratele lui ma aflam. Cu chipul bagat in pieptul sau, ii puteam auzi foarte tare inima cum bate ingrijorata si puteam ghici ca si privirea lui era la fel.
-Imi pare atat de rau ca nu am ajuns mai devreme. Daca reuseam sa... Ah, nu te mai aflai acum in starea asta.
-Nu e vina ta.
-Ba da, e! se alarma el, prinzandu-ma de umeri si impingandu-ma cat sa ma poata privi in ochii-mi ce deja incepusera sa verse alte lacrimi.
Suspinam si-mi inghiteam cuvintele fara sa vreau, cu toate ca aveam o multime de intrebari de adresat. Incerca sa ma calmeze, ducandu-si o mana in parul meu si mangaindu-mi fiecare suvita.
-Nu inteleg, am murmurat, prinzand de bluza pe care o purta si apropiindu-l mai mult de mine cu puterea ce o mai aveam. Cum ai ajuns la club? De unde stiai?
Rase slab, apoi se uita spre telefonul meu ce era asezat pe noptiera de langa pat, continuand sa imi mangaie capul, sarutand uneori fruntea fierbinte.
-M-ai sunat. Cand ai facut-o am reusit sa iti aud vocea tremuranda si numele clubului. M-am interesat unde se afla, apoi am pornit la drum, stiind ca s-a intamplat ceva din cauza tonului cu care mi-ai vorbit. Am fost blocat in trafic, altfel as fi ajuns mai devreme. De aceea tot spun ca e vina mea. Tu m-ai anuntat la timp, insa eu am intarziat...
Isi lasa capul in jos, la ultima propozitie tonul schimbandu-i-se radical. Si eu ma simteam vinovat, insa totusi eram fericit ca a existat pana la urma un pic de speranta. Caci daca aceasta era inexistenta si acum ma aflam in camera aia murdara, in clubul acela nenorocit.
-Nu credeam ca ai raspuns... atunci cand am pronuntat numele clubului.
-Sa inteleg ca te-a tot framantat aparitia mea?
Am aprobat din cap, apoi mi-am simtit obrazul sarutat de o pereche de buze calde si moi. Ma simteam mai in siguranta ca oricand langa el, de aceea am alungat orice gand negativ si am incercat sa ma relaxez. Ma aseza cu grija pe spate si-mi spuse ca daca am nevoie de ceva, sa-i spun.
-Nu trebuie sa iti faci atatea griji, sunt bine.
-Cum sa fii bine? Uite cate zgarieturi si vanatai ai pe maini, pe picioare si chiar si pe fata.
-O sa treaca, am zis cu aceeasi urma de speranta.
Am scrancit cand ma prinse de incheietura maini, strangand usor si intreband ingrijorat:
-Acum spune-mi cine ti-a facut toate astea. Jur, si vorbesc serios, ca nu va scapa viu!
Tonul cu care imi vorbi ma sperie, se schimbase imediat ce-mi adresa acele cuvinte. Am murmurat ceva de abia inteles, apoi am deschis mai mult gura pentru a gasi o scuza. El il iubea pe Saren, iar eu, un biet elev, nu aveam de gand sa le stric relatia si sa spun totul. Stiam ca asta ar duce la multe lacrimi din partea persoanei ce se afla acum langa mine, asa ca am decis sa evit aceasta intrebare pe cat posibil.
-Imi e atat de somn, Yn, putem vorbi... mai tarziu, te rog?!
Acesta fara sa mai astepte alte replici din partea mea zambi cald si isi duse o mana in parul meu, mangaindu-mi crestetul capului incet, astfel incat am reusit sa adorm in mai putin de cinci minute.
Totul se invartea in jurul meu, era intuneric si totusi cateva lumini se puteau observa in departare. Incercam sa scap de urmaritori si sa fug in directia opusa lor, dar ceva nu ma lasa sa ma ridic de jos. Imi simt picioarele prinse cu doua lanturi puternice si ruginite, iar mai apoi si bratele ce nu se mai pot misca decat doi centimenterii intr-o parte si-n alta. Trupul imi e slabit, batut si murdar cu pete de sange, iar chipul plin de lacrimi sarate sta acum intins.
Luminile din departare sunt din ce in ce mai mici, ca niste stele ce-si iau adio de la tine. O ultima sclipire imi apare in ochii-mi pe jumatate inchisi, apoi totul e negru. Cateva rasete se aud din toate colturile, neputand sa-mi dau seama cate persoane se afla in jurul meu. Simt durerea unui bici ce se loveste in continuu de spatele meu. Ducandu-mi cu greu mana in acel loc, degetele sunt pline de un lichid caldut si vascos.
Nu putea fi altceva decat sange...
Ma simt din nou ca o carpa folosita si aruncata in cel mai murdar loc din lume.
Pentru un moment se face liniste, doar gemetele mele de durere se mai aud ca un strigat puternic al unui tren ce fuge in departare. Lacrimile mi se opresc, inchegandu-se ca sangele pe obraji-mi fierbinti. Chipul barbatului se face din ce in ce mai luminos, observandu-i fiecare trasatura. Ma prinde de maini si ma ridica, apoi, cu o singura miscare indeparteaza metalele ce imi erau lipite de incheieturi.
-Sunt salvat, soptesc, dorind sa iau acea persoana in brate.
Intr-o fractiune de secunda urechile imi fura din nou nelinistite de acele rasete batjocoritoare, doar ca de data asta se auzeau de la o singura persoana. Ma arunca pe jos, apoi ma prinse si trase de par, lipindu-si buzele de ale mele si sarutandu-ma violent, in timp ce mainile sale imi coborara in locul dintre picioare.
-Saren, nu, nu vreau din nou! am urlat, zbatandu-ma si simtindu-ma plin de transpiratie.
Asternuturile ce mai inainte erau moi si uscate, le simteam acum incomode si ude.
-Nu, nu vreau, am inceput sa plang, ducandu-mi mainile pe obraji si frecandu-mi ochii. Eram constient ca a fost un cosmar nenorocit, insa nu ma puteam calma, caci chipul lui Yn, plin de ura ma privea ciudat, insa stiam ca nu eu eram cauza, ci iubitul sau.
Fara sa vreau m-am dat de gol si printr-o simpla propozitie ce am rostit-o cu voce tare, i-am dat atatea indicii...
-Deci Saren a fost, sari blondul, strangand din pumn si scotandu-si mana din parul meu.
Am venit cu nextul, mai tarziu, ce-i drept si sper sa va placa. Multumesc celor ce au comentat
Lectura placuta.-Capitolul 16-
Imi desprind ochii si privesc realitatea. Acum ma aflu intr-o camera bine decorata, simplu, insa prin simplitatea ei pot spune ca e ceva frumos. Ma aflu intr-un pat destul de mare, infasurat cu un cearsaf alb. Chipul inca imi arde, iar ochii plini de lacrimi sunt obositi si rosi. Ma ridic in capul oaselor cu greu si privesc inainte. Sunt singur aici, intr-un loc atat de linistit. Mirosul ce-l simt imi e atat de cunoscut incat nu-mi pot aminti exact al cui e.
-Yn, am soptit, ducandu-mi mana spre buzele ce tremurau fara incetare. Trupul inca imi vibra neajutorat, il simteam slabit si plin de ura, murdar si prea pacatos.
I-am soptit pentru a doua oara numele, simtind cum chipul mi se umezeste iar de lacrimile sarate ce aluneca pe chipu-mi palid si lipsit de orice expresie. Ma incalzesc rapid, simtind senzatia de sufocare cand gandul imi zboara la barbatul blond ce ar fi putut fi un posibil violator.
-Nu se poate ca el, am murmurat, strangand cearsaful in mana stanga si tragandu-l de pe mine. Picioarele imi erau acoperite de la genunchi in sus cu un material subtire al camasi ce se parea ca era cauza acelui miros imbietor de parfum, parfumul profesorului de matematica. M-am trantit inapoi pe spate, cu capul pe perna moale, tinandu-mi ochii inchisi. Nu ma simteam in stare nici sa mai respir, dar sa cuget ce s-a intamplat seara trecuta.
Chipul si zambetul acela sadic imi cutremurau corpul, trecandu-mi prin fata ochilor toate imaginile de la scena violului. Nu puteam fi eu cel violat de Saren, nu, nu eu. Mi-am dus mainile spre chip in speranta ca-l pot sterge de picaturile ce curgeau necontenit din ochii mei sensibili. Singurul lucru pe care voiam sa il fac era sa dau timpul inapoi cu cateva ore, sa fug din acel loc inainte sa se intample toate acele lucruri. Ma simteam ca o carpa folosita si aruncata la gunoi, caci devenisem prea uzata. Sentimentul nu putea fi descris in cuvinte, insa se simtea in adancul inimii atat de puternic, incat era in stare sa o sfasie si devoreze pana ce n-ar mai fi ramas nimic din ea, decat durere, ura, tristete si multe lacrimi.
Usa se deschise, provocand un scartait slab ce-mi gadila urechile. De dupa ea aparu silueta blondului ce tinea in mana o tava cu un castron si o felie de paine.
-Akita, te rog, mananca asta! replica Yn in timp ce se aseza langa mine pe pat, intinzandu-mi tava cu un castron cu ciorba. Mirosul era placut, putand sa observ si aburii ce ieseau din acel lichid colorat.
M-am ridicat incet in capul oaselor pentru a doua oara, incercand sa imi ascund vanataile de pe picioare cu ajutorul cearsafului si camasii ce o purtam. Era atat de larga pe mine, insa ma multumeam sa-mi acopere goliciunea. L-am privit cateva secunde pe barbat, apoi am inceput sa mananc, dand din cap in semn de multumesc.
Era liniste si, cu toate ca simteam nevoia sa vorbesc si sa gasesc raspuns tuturor intrebarilor, nu m-am simtit in stare sa deschid gura decat pentru a lua cateva inghitituri. Ma simteam privit de catre blond, insa eu nu am indraznit sa imi ridic capul asupra lui.
Am terminat dupa cateva minute supa, intinzand tava si multumindu-i din nou. Un val de emotii ma cuprinsera cand privirile ni s-au intalnit. Ochii lui erau plini de ingrijorare, ceea ce ma facu sa ma simt mai bine, insa nu indeajuns incat sa sar de fericire din pat. Pana la urma se parea ca ma aflam la el acasa, in camera lui, de acolo probabil si mirosul sau frumos ce il simteam din toate colturile camerei.
-Ti-a placut?
-Umm... Desigur, a fost bun. Tu ... ai gatit? am reusit sa articulez, ascunzandu-mi degetele rosii sub materialul cearsafului si tragandu-l pana la gat.
Inainte sa primesc un raspuns l-am simtit cum ma cuprinde in bratele sale puternice si ma aduce mai aproape de el, strangand. Am scos un scancet, apoi ma lasa mai moale, insa tot in bratele lui ma aflam. Cu chipul bagat in pieptul sau, ii puteam auzi foarte tare inima cum bate ingrijorata si puteam ghici ca si privirea lui era la fel.
-Imi pare atat de rau ca nu am ajuns mai devreme. Daca reuseam sa... Ah, nu te mai aflai acum in starea asta.
-Nu e vina ta.
-Ba da, e! se alarma el, prinzandu-ma de umeri si impingandu-ma cat sa ma poata privi in ochii-mi ce deja incepusera sa verse alte lacrimi.
Suspinam si-mi inghiteam cuvintele fara sa vreau, cu toate ca aveam o multime de intrebari de adresat. Incerca sa ma calmeze, ducandu-si o mana in parul meu si mangaindu-mi fiecare suvita.
-Nu inteleg, am murmurat, prinzand de bluza pe care o purta si apropiindu-l mai mult de mine cu puterea ce o mai aveam. Cum ai ajuns la club? De unde stiai?
Rase slab, apoi se uita spre telefonul meu ce era asezat pe noptiera de langa pat, continuand sa imi mangaie capul, sarutand uneori fruntea fierbinte.
-M-ai sunat. Cand ai facut-o am reusit sa iti aud vocea tremuranda si numele clubului. M-am interesat unde se afla, apoi am pornit la drum, stiind ca s-a intamplat ceva din cauza tonului cu care mi-ai vorbit. Am fost blocat in trafic, altfel as fi ajuns mai devreme. De aceea tot spun ca e vina mea. Tu m-ai anuntat la timp, insa eu am intarziat...
Isi lasa capul in jos, la ultima propozitie tonul schimbandu-i-se radical. Si eu ma simteam vinovat, insa totusi eram fericit ca a existat pana la urma un pic de speranta. Caci daca aceasta era inexistenta si acum ma aflam in camera aia murdara, in clubul acela nenorocit.
-Nu credeam ca ai raspuns... atunci cand am pronuntat numele clubului.
-Sa inteleg ca te-a tot framantat aparitia mea?
Am aprobat din cap, apoi mi-am simtit obrazul sarutat de o pereche de buze calde si moi. Ma simteam mai in siguranta ca oricand langa el, de aceea am alungat orice gand negativ si am incercat sa ma relaxez. Ma aseza cu grija pe spate si-mi spuse ca daca am nevoie de ceva, sa-i spun.
-Nu trebuie sa iti faci atatea griji, sunt bine.
-Cum sa fii bine? Uite cate zgarieturi si vanatai ai pe maini, pe picioare si chiar si pe fata.
-O sa treaca, am zis cu aceeasi urma de speranta.
Am scrancit cand ma prinse de incheietura maini, strangand usor si intreband ingrijorat:
-Acum spune-mi cine ti-a facut toate astea. Jur, si vorbesc serios, ca nu va scapa viu!
Tonul cu care imi vorbi ma sperie, se schimbase imediat ce-mi adresa acele cuvinte. Am murmurat ceva de abia inteles, apoi am deschis mai mult gura pentru a gasi o scuza. El il iubea pe Saren, iar eu, un biet elev, nu aveam de gand sa le stric relatia si sa spun totul. Stiam ca asta ar duce la multe lacrimi din partea persoanei ce se afla acum langa mine, asa ca am decis sa evit aceasta intrebare pe cat posibil.
-Imi e atat de somn, Yn, putem vorbi... mai tarziu, te rog?!
Acesta fara sa mai astepte alte replici din partea mea zambi cald si isi duse o mana in parul meu, mangaindu-mi crestetul capului incet, astfel incat am reusit sa adorm in mai putin de cinci minute.
Totul se invartea in jurul meu, era intuneric si totusi cateva lumini se puteau observa in departare. Incercam sa scap de urmaritori si sa fug in directia opusa lor, dar ceva nu ma lasa sa ma ridic de jos. Imi simt picioarele prinse cu doua lanturi puternice si ruginite, iar mai apoi si bratele ce nu se mai pot misca decat doi centimenterii intr-o parte si-n alta. Trupul imi e slabit, batut si murdar cu pete de sange, iar chipul plin de lacrimi sarate sta acum intins.
Luminile din departare sunt din ce in ce mai mici, ca niste stele ce-si iau adio de la tine. O ultima sclipire imi apare in ochii-mi pe jumatate inchisi, apoi totul e negru. Cateva rasete se aud din toate colturile, neputand sa-mi dau seama cate persoane se afla in jurul meu. Simt durerea unui bici ce se loveste in continuu de spatele meu. Ducandu-mi cu greu mana in acel loc, degetele sunt pline de un lichid caldut si vascos.
Nu putea fi altceva decat sange...
Ma simt din nou ca o carpa folosita si aruncata in cel mai murdar loc din lume.
Pentru un moment se face liniste, doar gemetele mele de durere se mai aud ca un strigat puternic al unui tren ce fuge in departare. Lacrimile mi se opresc, inchegandu-se ca sangele pe obraji-mi fierbinti. Chipul barbatului se face din ce in ce mai luminos, observandu-i fiecare trasatura. Ma prinde de maini si ma ridica, apoi, cu o singura miscare indeparteaza metalele ce imi erau lipite de incheieturi.
-Sunt salvat, soptesc, dorind sa iau acea persoana in brate.
Intr-o fractiune de secunda urechile imi fura din nou nelinistite de acele rasete batjocoritoare, doar ca de data asta se auzeau de la o singura persoana. Ma arunca pe jos, apoi ma prinse si trase de par, lipindu-si buzele de ale mele si sarutandu-ma violent, in timp ce mainile sale imi coborara in locul dintre picioare.
-Saren, nu, nu vreau din nou! am urlat, zbatandu-ma si simtindu-ma plin de transpiratie.
Asternuturile ce mai inainte erau moi si uscate, le simteam acum incomode si ude.
-Nu, nu vreau, am inceput sa plang, ducandu-mi mainile pe obraji si frecandu-mi ochii. Eram constient ca a fost un cosmar nenorocit, insa nu ma puteam calma, caci chipul lui Yn, plin de ura ma privea ciudat, insa stiam ca nu eu eram cauza, ci iubitul sau.
Fara sa vreau m-am dat de gol si printr-o simpla propozitie ce am rostit-o cu voce tare, i-am dat atatea indicii...
-Deci Saren a fost, sari blondul, strangand din pumn si scotandu-si mana din parul meu.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)