08-08-2011, 12:12 AM
|In tren, spre gara din sudul Mexicului…|
CAP 1
-Bunico? De ce ne grabim , unde mergem ?
(Aceasta era sublima intrebare pe care i-o adresam adesea bunicii in drum spre Mexic. )
-Afara e rece iar mie mi-e asa de frig incat simt cum picioarele imi amortesc si-mi simt mainile asa de inghetate.
Bunica era foarte increzuta, desi era invarsta ,ea nu dorea ca si cei mici sa afle toate detaliile cu privire la locul actiunii, pur si simplu evita sa raspunda!
Afara era iarna, eram in luna februarie iar singurul lucru ce il auzeam era vuietul vantului care se izbea de geamurile trenului intrand in compartimente.
-Copilule! Lasa jocul, esti destul de mare incat poti sa faci si alte lucruri, stii ca mamei tale nu-i plac copii neastamparati ca si tine.Stii ca tie ti-am mai povestit despre mama ta
-Bunico, eram prea mic pentru a intelege iar acum la varsta mea care nu mai e frageda de mult, asa vrea sa mi-o repeti si promit a fi un copil generos cu tine.
|Era o noapte rece , crancena si aspra. Mama ta era insarcinata , a fost o perioada in care am incercat sa o debarasez de tatal tau natural,deoarece devenise un talhar care i-a facut mult rau mamei tale, iar eu n-am putut sa accept asta fiicei mele, am incercat sa-i fac un viitor mirific, un viitor cu tot ce vroia , am incercat sa ma impun relatiei lor, dar paharul se umpluse si a inceput sa curga… Toti amicii tatalui tau au inceput a-mi face rau, mama ta fugise de acasa pe o noapte ploioasa, eram atat de ingrijorata si dezorientata,am incercat din rasputeri sa concep ca fiica mea defapt era destul de mare incat sa-si decida viitorul, iar eu am gresit , putea sa se indrume singura, acum sincera regret c-am fost o mama oarba o mama fara simtul umorului, nu i-am acordat fiicei mele dragostea de care are nevoie un copil, i-am oferit doar flori amare, doar zile intunecate si nopti sumbre.
Dupa 3 luni:
In pragul usii era un cos , in care era un prunc si un biletel pe care scria†Mama , sunt bine ia copilul si tine-l catva timp la dumneata , am de rezolvat niste problemeâ€(Raston , 5 mile de la Mexic)
-Bunico, sunt dezamagit, pentru ca imi dau seama ca am crescut in bratele tale, dar in pantecul mamei mele naturale am inviat, pot sa ma declar neutru, pot sa fiu in ambele tabere, dar tot pe tine te iubesc, in principiu nici nu stiu cum arata mama.
CAP 1
-Bunico? De ce ne grabim , unde mergem ?
(Aceasta era sublima intrebare pe care i-o adresam adesea bunicii in drum spre Mexic. )
-Afara e rece iar mie mi-e asa de frig incat simt cum picioarele imi amortesc si-mi simt mainile asa de inghetate.
Bunica era foarte increzuta, desi era invarsta ,ea nu dorea ca si cei mici sa afle toate detaliile cu privire la locul actiunii, pur si simplu evita sa raspunda!
Afara era iarna, eram in luna februarie iar singurul lucru ce il auzeam era vuietul vantului care se izbea de geamurile trenului intrand in compartimente.
-Copilule! Lasa jocul, esti destul de mare incat poti sa faci si alte lucruri, stii ca mamei tale nu-i plac copii neastamparati ca si tine.Stii ca tie ti-am mai povestit despre mama ta
-Bunico, eram prea mic pentru a intelege iar acum la varsta mea care nu mai e frageda de mult, asa vrea sa mi-o repeti si promit a fi un copil generos cu tine.
|Era o noapte rece , crancena si aspra. Mama ta era insarcinata , a fost o perioada in care am incercat sa o debarasez de tatal tau natural,deoarece devenise un talhar care i-a facut mult rau mamei tale, iar eu n-am putut sa accept asta fiicei mele, am incercat sa-i fac un viitor mirific, un viitor cu tot ce vroia , am incercat sa ma impun relatiei lor, dar paharul se umpluse si a inceput sa curga… Toti amicii tatalui tau au inceput a-mi face rau, mama ta fugise de acasa pe o noapte ploioasa, eram atat de ingrijorata si dezorientata,am incercat din rasputeri sa concep ca fiica mea defapt era destul de mare incat sa-si decida viitorul, iar eu am gresit , putea sa se indrume singura, acum sincera regret c-am fost o mama oarba o mama fara simtul umorului, nu i-am acordat fiicei mele dragostea de care are nevoie un copil, i-am oferit doar flori amare, doar zile intunecate si nopti sumbre.
Dupa 3 luni:
In pragul usii era un cos , in care era un prunc si un biletel pe care scria†Mama , sunt bine ia copilul si tine-l catva timp la dumneata , am de rezolvat niste problemeâ€(Raston , 5 mile de la Mexic)
-Bunico, sunt dezamagit, pentru ca imi dau seama ca am crescut in bratele tale, dar in pantecul mamei mele naturale am inviat, pot sa ma declar neutru, pot sa fiu in ambele tabere, dar tot pe tine te iubesc, in principiu nici nu stiu cum arata mama.