07-08-2011, 03:16 PM
***
-Kyle! Kyle, trezeste-te!
Simti cum cineva trage de el. Mormai ceva si se intinse, dar uita ca nu se afla in patul sau de acasa ci pe un scaun de birou. Scaunul se dezechilibra, iar el cazu pe spate. Injura cand atinse podeau rece si tare. Clipi de cateva ori, incercand sa-si alunge somnul, dar se simtea atat de obosit incat ii venea sa doarma acolo pe jos.
-Inca 5 minute, se ruga si-si inchise din nou ochii.
-Uita-te pe ecranul computerului.
Cuvintele lui Derik il trezira imediat. Se ridica impreuna cu scaunul si se aseza in fata monitorului.
-Era si timpul. Apasa repede tastele de la computer, dupa care a introdus un CD, copiind datele afisate.
Derik, suntem in afaceri. Poti sa-ti suni contactele.
Celalalt baiat zambi, lua telefonul mobil de pe masuta si incepu sa formeze numere. In scurt timp, Kyle il auzi cum vorbeste cu prietenii sai.
Nu-l mai baga in seama. El isi terminase treaba momentan, restul depinde de Derik. Se intinse, pana ce isi auzi oasele trosnindu-i, apoi se ridica de pe scaun si se indrepta spre baie.
Nu avea timp de dus, caci era tarziu si risca sa intarzie la liceu, asa ca isi clati fata cu apa rece de la ghiveta, incercand pentru a nu stiu cata oara sa se trezeasca.
Intr-un final isi privi reflexia in oglinda. Parul de culoarea focului de tabara ii era usor ridicat in spate, in timp de in fata, suvitele mai lungi ii cadeau peste ochii verzi, ce acum erau tulburi de la oboseala. Pielea sa foarte alba era presarata in jurul nasului si pe pometi cu o ploaie de pistrui ce acum ieseau in evidenta tot din cauza oboselii. Incerca sa nu bage de seama cearcanele adanci din jurul ochilor, stiind ca se vor atenua in cateva ore.
-Am rezolvat, anunta Derik victorios. Nu se asteptau sa pui mana pe jocul asta.
-De fiecare data zic asta. Si de fiecare data platesc cand le dam produsele. Nu-i bag in seama.
Kyle se sterse pe fata cu un prosop, apoi iesi afara din baie, intrand inapoi in camera. Isi lua uniforma de pe fotoliu si se imbraca repede, incercand sa indrepte cutele de pe camasa. Isi puse si cravata, dar nu o stranse, lasand-o sa atarne neglijent in jurul gatului sau. In momente ca astea isi dorea sa fie la un liceu public, unde totata lumea se imbraca cum dorea, insa tatal sau dorise sa-l inscrie la un liceu de elita, asa ca nu avusese incotro si-l ascultase. Totusi, nu-i parea foarte rau. Asa il cunoscuse pe Derik si tot asa isi incepusera mica afacere.
El se pricepea la calculatoare, asa ca-si petrecea majoritatea timpului liber cautand modalitati de a pune mana pe jocuri ce urmau sa apara. Cand le optinea, Derik se folosea de contactele sale pentru a le vinde. Era o afacere buna pentru amandoi.
-De ce te uiti asa la mine? Am ceva pe fata?
Derik incepu sa chicoteasca cand ii auzi vocea usor enervata. Il prinse de mana si il trase inapoi in baie. Ii facu semn sa se uite in oglinda.
Kyle il asculta si aproape ca il bufni rasul. Isi luase camasa pe dos. Ofta. O dadu jos, o intoarse pe fata, apoi o imbraca din nou. Isi incheie aproape toti nasturii si puse cravata la locul ei. Lua piaptanul si-l trecu repede prin parul zburlit, aranjandu-l in asa fel incat sa nu-i mai cada in ochi, apoi aplica un pic de parfum la baza gatului. Era gata.
-Ar trebui sa dormi mai mult. Si, de preferabil, sa dormi in pat, nu pe scaunul de la birou.
-O sa dorm la noapte, promise Kyle. Acum ca am terminat si cu jocul asta, nu mai am nimic de facut ca sa zic ca n-am timp sa dorm. Il privi pe prietenul sau ce statea rezemat cu spatele de tocul usii. La o prima vedere cei doi baieti erau totalmente opusi. Derik era visul oricarei fete: inalt, un bun atlet, sociabil, glumet si inteligent, pe cand Kyle era genul tipului simpatic, foarte inteligent, fara insa a atinge rangul de tocilar, dar si rebel. Totusi, cei doi se intelegeau bine inca din prima zi in care se cunoscusera, iar asta nu se va schimba, indiferent de ce va zice lumea.
-Mergi la scoala, nu-i asa?
-Da, am vreo doua ore, apoi ma duc la birou la tata. A zis ca vrea sa discute ceva cu mine.
-Ce? intreba curios Derik, iesind din baie si indreptandu-se spre iesirea din apartament.
-Probabil vrea sa ma convinga sa lucrez la el la companie in vara asta. Ca sa ma pregatesc pentru viitor. Kyle pufni.
-De ce nu-i spui ca nu vrei?
-Nu am cui. Oricum va face numai ce va dori. Nu zic ca nu-mi place publicitatea, dar eu vreau sa-mi deschid o firma specializata in IT. In fine, sper ca pana la urma va intelege. Isi urma prietenul, inchizand usa in urma lor. Inainte de a merge la tatal sau, va trebui sa treaca pe acasa, caci petrecuse ultimele 2 seri la Derik. De fiecare data facea asa inainte de a termina o afacere. Era mult mai sigur si avea si destul liniste pentru a se concentra.
Coborara in liniste cele cateva scari, apoi iesisera afara din imobil. Derik scoase cheile din buzunar si apasa butonul ce dezactiva alarma masinii sale, dupa care intra in masina. Kyle se aseza pe locul din dreapta si isi puse centura.
Din fericire plecasera un pic mai devreme asa ca nu prinsera ora de varf. In cateva minute intrau pe poarta impunatoare ce ducea la liceul privat unde invatau amandoi. Derik parca masin intr-un loc special amenajat, isi lua ruxacul din spate si se indrepta spre terenul de basket.
-Te sunt mai tarziu cand am banii.
Kyle dadu din cap in semn ca da, apoi isi facu cu mana prietenului sau. Ofta si-si indrepta privirea spre cladirea 5 unde stia ca are cursuri. Stia ca urma a fi o zi extrem de lunga...
Imediat ce isi terminase orele, luase un taxiu si se indrepta spre compania tatalui sau. Era tarziu, asa ca abandona idea de a merge prima oara acasa. Stia ca trebuie sa fie punctual, caci altfel va trebui sa suporte o noua predica si asta era ultimul lucru de care mai avea nevoie.
Imediat ce masina opri, plati soferului si iesi repede din ea, indreptandu-se aproape fugind spre intrarea in cladirea impunatoare. Le saluta pe fetele de la receptie, care ii zambira la fel de amuzate ca de obicei si lua primul lift ce il gasi liber. Urca cele 10 etaj pana la biroul tatalui tau, gandindu-se ce scuze ar putea sa foloseasca pentru a pleca mai repede. Cand usile se deschisera, inca nu-i venise nicio idee salvatoare.
Ofta enervat si merse spre biroul secretarei, unde o femeie cu o varsta incerta scria de zor pe calculator.
-Buna, Margo. Am venit sa-l vad pe tata.
-Ai programare? intreba femeia cu o voce acra.
-Nu am nevoie de o programare ca sa-mi vad propriul tata. Kyle incerca sa nu se strambe cand ii raspunse, insa nu stia daca reusise sau nu, caci femeia se incrunta la el.
-Deci nu ai. Ia loc. Domnul Lancaster e intr-o sedinta importanta. Te voi chema cand va termina.
-El mi-a spus sa vin acum, insista Kyle deja enervandu-se. Nu putea sa o suporte pe femeia asta. De fiecare data ii facea asa.
-Programul lui a suferit modificari. Cum am spus, trebuie sa astepti. Zicand acestea femeia isi continua treaba nemaibagandu-l in seama
Kyle injura incet, apoi se intoarse si se aseza pe unul dintre fotolile de piele neagra. Lua o revista de pe masuta de sticla si o rasfoi plictisit, apoi o puse la loc. Ofta de cateva ori, iar, intr-un final, isi inchise ochii zicandu-si ca va incerca sa doarma un pic pana cand nenorocita aia de sedinta va fi gata. Mai bine isi vedea de treaba si nu venea.
Nu trecu insa mult timp si sunetul unor pasi grabiti il facu sa-si deschida ochii. Prin dreptul sau trecu un tanar ce parea a avea aceeasi varsta ca el, doar ca era un pic mai inalt. Parul un pic mai lung decat era moda acum si brunet ii se lipise de frunte si ii cadea razlet peste ochii extrem de albastrii. Tanarul se apropie de biroul secretarei, gafaind, ca si cum ar fi alergat cateva mile ca sa ajunga aici.
-Trebuie sa vorbesc cu domnul Lancaster, zise tanarul incercand sa-si traga sufletul.
Margo il privi pe sub ochelari si se incrunta.
-Este intr-o sedinta, domnule. Aveti programare?
-Stiu ca este intr-o sedinta si nu, nu am programare, dar eu...
-Atunci nu puteti sa-l vedeti. Sa va faceti prima data o programare, apoi o sa puteti discuta cu el.
-Nu intelegeti, domnisoara, zise tanarul. La sedinta respectiva...
-Se discut probleme importante, il completa femeia. Deci nu-l puteti deranja. Totusi, daca nu vreti sa plecati, puteti sa luati loc si sa-l asteptati.
-Dar eu...
-Luati loc, zise cu fermitate femeia. Acum, adauga cand vazu ca tanarul nu se misca.
Acesta ofta, se intoarse pe calcaie si se aseza pe fotoliul din fata lui Kyle care chicotea.
-Asa ceva nu am mai vazut, bombani tanarul brunet. Ray o sa-mi tina morala pana maine.
-Nu te mai chinui. Nu ai cum sa treci de balaur, zise Kyle zambind.
-Da, am observat. Jesse, zise tanarul brunet si intinse mana spre Kyle.
-Kyle Lancaster.
-Esti fiul...?
-Da.
-Daca nici pe tine nu te lasa sa intri, nu stiu de ce ma asteptam sa ma lase pe mine. Asta nu e una din zilele mele bune.
Astazi se trezise mai tarziu decat trebuia, dar nici nu era de mirare, avand in vedere ca Blake nu-l lasase sa doarma aproape deloc noaptea trecuta. Cand ajunsese la birou, Camil il anuntase ca sedinta cu Lancaster se mutase cu cateva ore mai devreme si ca Ray plecase inaintea lui. Nu apuca nici macar sa-si bea cafeaua. Si-o lua totusi cu el, sperand ca va reusi sa o savureze pe drum, dar un zapacit ii taiase calea si fusese nevoit sa puna o frana brusca. Toata cafeaua sa se varsase pe costum. Nu mai avea timp sa mearga acasa sau la birou asa ca se imbracase repede intr-un cstul de in alb ce-l avea pus intr-o mica gentuta pe care o avea tot timpul in masina. Pana la urma nici nu era de mirare ca secretara nu-l lasa sa intre inauntru. Arata ca un pustan. Cum ar fi putut sa o convinga ca pe el il astepta defapt Lancaster.
-Poftim. Jesse isi ridica ochii din pamant si privi doza de pepsi pe care i-o puse Kyle in fata. O lua, tresarind cand ii simti raceala. O desfacu si lua cateva guri din lichidul acidulat si deosebit de racoritor.
-Merci. Il privi pe tanarul din fata sa. Parea la fel de enervat ca si el. Tu de ce astepti?
-Ca sa aud vesnicul discurs al tatalui meu cum ca intr-o zi va trebui sa preiau compania asta. Tu?
-Probabil ca sa-l aud pe Ray tinandu-mi morala pentru ca am intarziat. Jesse ridica din umeri.
-Ray e seful tau?
-Nu tocmai, zise Jesse zambind. Dar asta nu ma scuteste de morala pe care stiu ca abia asteapta sa mi-o tina.
Kyle incepu sa rada de fata bosumflata a celuilalt baiat. Dorise sa zica ceva, insa exact atunci usa se deschise si din birou iesise tatal sau impreuna cu un barbat inalt ce parea destul de nervos. Nu stia de ce, dar simpla vedere a acelui barbat il facu sa inghita in sec. Apoi isi privi tatal ce, de obicei, era cel ce se impunea, dar care acum parea ingrijorat si deosebit de mic in comparatie cu celalalt.
Vazand ca Jesse se ridica in picioare, la fel facu si el.
Barbatul mai inalt il privi pe noul sau prieten si se incrunta.
-Ai intarziat. Sedinta s-a terminat deja.
Cand ii auzi vocea, Kyle tresari. Era dura, adanca si rece, dar nu-l speria, ci il atragea. Se potrivea extrem de mult cu restul pachetului.
-Scuze, zise Jesse zambind, am avut niste probleme.
-Daca tot erai aici, de ce nu ai intrat inauntru? continua uriasul
-Nu l-a lasat Margo. Kyle fusese cel ce raspuse la intrebare. Buna, tata, adauga, cand isi vazu parintele privindu-l.
Lancaster isi intoarse privirea ingrozita spre secretara ce nu stia cu ce gresise.
-Margo, de ce nu l-ai lasat sa intre? tuna barbatul mai in varsta.
-Erati intr-o sedinta, se balbai femeia.
-Cu dumnealui aveam sedinta. Lacaster ofta si-si duse degetele la tample incepand sa le maseze obosit.
Kyle incepu sa rada cand vazu fata plina de neincredere a secretarei. Ray se incrunta la el, dar asta nu-l facu sa inceteze.
-Am trait sa o vad si pe asta. Fac cinste cu un suc mai tarziu, Jesse. Nu ma gandeam ca Margo va fi vreodata pusa intr-o situatie ca asta.
-Kyle! Fi mai respectos cu domnul, zise Lancaster ce devenea din ce in ce mai ingrozit.
-Cu Jesse? Ce intelegi prin "mai respectos"? Suntem de aceesi varsta pana la urma.
-O, Doamne! murmura Lancaster cand prinse privirea dezaprobatoare a lui Ray. Jesse insa parea amuzat de situatie. Kyle, domnul este Jesse Rosson, directorul executiv al grupului Newcrest, iar domnul acesta zise, aratand spre Ray, este Rayland Newcrest, vicepresedintele companiei.
Zambetul ii disparu de pe buze. Se uita cu neincredere la Jesse, apoi la cel numi Rayland si inghiti in sec. Auzise de Grupul Newcrest. Ar fi trebuit sa locuiesti intr-o grota ca sa nu auzi se ei. Mai stia si ca se zvonea ca vor incheia in contract cu compania tatalui sau. Spera doar ca, in urma a ceea ce s-a intamplat, sa nu ramana doar un zvon...
-Kyle! Kyle, trezeste-te!
Simti cum cineva trage de el. Mormai ceva si se intinse, dar uita ca nu se afla in patul sau de acasa ci pe un scaun de birou. Scaunul se dezechilibra, iar el cazu pe spate. Injura cand atinse podeau rece si tare. Clipi de cateva ori, incercand sa-si alunge somnul, dar se simtea atat de obosit incat ii venea sa doarma acolo pe jos.
-Inca 5 minute, se ruga si-si inchise din nou ochii.
-Uita-te pe ecranul computerului.
Cuvintele lui Derik il trezira imediat. Se ridica impreuna cu scaunul si se aseza in fata monitorului.
-Era si timpul. Apasa repede tastele de la computer, dupa care a introdus un CD, copiind datele afisate.
Derik, suntem in afaceri. Poti sa-ti suni contactele.
Celalalt baiat zambi, lua telefonul mobil de pe masuta si incepu sa formeze numere. In scurt timp, Kyle il auzi cum vorbeste cu prietenii sai.
Nu-l mai baga in seama. El isi terminase treaba momentan, restul depinde de Derik. Se intinse, pana ce isi auzi oasele trosnindu-i, apoi se ridica de pe scaun si se indrepta spre baie.
Nu avea timp de dus, caci era tarziu si risca sa intarzie la liceu, asa ca isi clati fata cu apa rece de la ghiveta, incercand pentru a nu stiu cata oara sa se trezeasca.
Intr-un final isi privi reflexia in oglinda. Parul de culoarea focului de tabara ii era usor ridicat in spate, in timp de in fata, suvitele mai lungi ii cadeau peste ochii verzi, ce acum erau tulburi de la oboseala. Pielea sa foarte alba era presarata in jurul nasului si pe pometi cu o ploaie de pistrui ce acum ieseau in evidenta tot din cauza oboselii. Incerca sa nu bage de seama cearcanele adanci din jurul ochilor, stiind ca se vor atenua in cateva ore.
-Am rezolvat, anunta Derik victorios. Nu se asteptau sa pui mana pe jocul asta.
-De fiecare data zic asta. Si de fiecare data platesc cand le dam produsele. Nu-i bag in seama.
Kyle se sterse pe fata cu un prosop, apoi iesi afara din baie, intrand inapoi in camera. Isi lua uniforma de pe fotoliu si se imbraca repede, incercand sa indrepte cutele de pe camasa. Isi puse si cravata, dar nu o stranse, lasand-o sa atarne neglijent in jurul gatului sau. In momente ca astea isi dorea sa fie la un liceu public, unde totata lumea se imbraca cum dorea, insa tatal sau dorise sa-l inscrie la un liceu de elita, asa ca nu avusese incotro si-l ascultase. Totusi, nu-i parea foarte rau. Asa il cunoscuse pe Derik si tot asa isi incepusera mica afacere.
El se pricepea la calculatoare, asa ca-si petrecea majoritatea timpului liber cautand modalitati de a pune mana pe jocuri ce urmau sa apara. Cand le optinea, Derik se folosea de contactele sale pentru a le vinde. Era o afacere buna pentru amandoi.
-De ce te uiti asa la mine? Am ceva pe fata?
Derik incepu sa chicoteasca cand ii auzi vocea usor enervata. Il prinse de mana si il trase inapoi in baie. Ii facu semn sa se uite in oglinda.
Kyle il asculta si aproape ca il bufni rasul. Isi luase camasa pe dos. Ofta. O dadu jos, o intoarse pe fata, apoi o imbraca din nou. Isi incheie aproape toti nasturii si puse cravata la locul ei. Lua piaptanul si-l trecu repede prin parul zburlit, aranjandu-l in asa fel incat sa nu-i mai cada in ochi, apoi aplica un pic de parfum la baza gatului. Era gata.
-Ar trebui sa dormi mai mult. Si, de preferabil, sa dormi in pat, nu pe scaunul de la birou.
-O sa dorm la noapte, promise Kyle. Acum ca am terminat si cu jocul asta, nu mai am nimic de facut ca sa zic ca n-am timp sa dorm. Il privi pe prietenul sau ce statea rezemat cu spatele de tocul usii. La o prima vedere cei doi baieti erau totalmente opusi. Derik era visul oricarei fete: inalt, un bun atlet, sociabil, glumet si inteligent, pe cand Kyle era genul tipului simpatic, foarte inteligent, fara insa a atinge rangul de tocilar, dar si rebel. Totusi, cei doi se intelegeau bine inca din prima zi in care se cunoscusera, iar asta nu se va schimba, indiferent de ce va zice lumea.
-Mergi la scoala, nu-i asa?
-Da, am vreo doua ore, apoi ma duc la birou la tata. A zis ca vrea sa discute ceva cu mine.
-Ce? intreba curios Derik, iesind din baie si indreptandu-se spre iesirea din apartament.
-Probabil vrea sa ma convinga sa lucrez la el la companie in vara asta. Ca sa ma pregatesc pentru viitor. Kyle pufni.
-De ce nu-i spui ca nu vrei?
-Nu am cui. Oricum va face numai ce va dori. Nu zic ca nu-mi place publicitatea, dar eu vreau sa-mi deschid o firma specializata in IT. In fine, sper ca pana la urma va intelege. Isi urma prietenul, inchizand usa in urma lor. Inainte de a merge la tatal sau, va trebui sa treaca pe acasa, caci petrecuse ultimele 2 seri la Derik. De fiecare data facea asa inainte de a termina o afacere. Era mult mai sigur si avea si destul liniste pentru a se concentra.
Coborara in liniste cele cateva scari, apoi iesisera afara din imobil. Derik scoase cheile din buzunar si apasa butonul ce dezactiva alarma masinii sale, dupa care intra in masina. Kyle se aseza pe locul din dreapta si isi puse centura.
Din fericire plecasera un pic mai devreme asa ca nu prinsera ora de varf. In cateva minute intrau pe poarta impunatoare ce ducea la liceul privat unde invatau amandoi. Derik parca masin intr-un loc special amenajat, isi lua ruxacul din spate si se indrepta spre terenul de basket.
-Te sunt mai tarziu cand am banii.
Kyle dadu din cap in semn ca da, apoi isi facu cu mana prietenului sau. Ofta si-si indrepta privirea spre cladirea 5 unde stia ca are cursuri. Stia ca urma a fi o zi extrem de lunga...
Imediat ce isi terminase orele, luase un taxiu si se indrepta spre compania tatalui sau. Era tarziu, asa ca abandona idea de a merge prima oara acasa. Stia ca trebuie sa fie punctual, caci altfel va trebui sa suporte o noua predica si asta era ultimul lucru de care mai avea nevoie.
Imediat ce masina opri, plati soferului si iesi repede din ea, indreptandu-se aproape fugind spre intrarea in cladirea impunatoare. Le saluta pe fetele de la receptie, care ii zambira la fel de amuzate ca de obicei si lua primul lift ce il gasi liber. Urca cele 10 etaj pana la biroul tatalui tau, gandindu-se ce scuze ar putea sa foloseasca pentru a pleca mai repede. Cand usile se deschisera, inca nu-i venise nicio idee salvatoare.
Ofta enervat si merse spre biroul secretarei, unde o femeie cu o varsta incerta scria de zor pe calculator.
-Buna, Margo. Am venit sa-l vad pe tata.
-Ai programare? intreba femeia cu o voce acra.
-Nu am nevoie de o programare ca sa-mi vad propriul tata. Kyle incerca sa nu se strambe cand ii raspunse, insa nu stia daca reusise sau nu, caci femeia se incrunta la el.
-Deci nu ai. Ia loc. Domnul Lancaster e intr-o sedinta importanta. Te voi chema cand va termina.
-El mi-a spus sa vin acum, insista Kyle deja enervandu-se. Nu putea sa o suporte pe femeia asta. De fiecare data ii facea asa.
-Programul lui a suferit modificari. Cum am spus, trebuie sa astepti. Zicand acestea femeia isi continua treaba nemaibagandu-l in seama
Kyle injura incet, apoi se intoarse si se aseza pe unul dintre fotolile de piele neagra. Lua o revista de pe masuta de sticla si o rasfoi plictisit, apoi o puse la loc. Ofta de cateva ori, iar, intr-un final, isi inchise ochii zicandu-si ca va incerca sa doarma un pic pana cand nenorocita aia de sedinta va fi gata. Mai bine isi vedea de treaba si nu venea.
Nu trecu insa mult timp si sunetul unor pasi grabiti il facu sa-si deschida ochii. Prin dreptul sau trecu un tanar ce parea a avea aceeasi varsta ca el, doar ca era un pic mai inalt. Parul un pic mai lung decat era moda acum si brunet ii se lipise de frunte si ii cadea razlet peste ochii extrem de albastrii. Tanarul se apropie de biroul secretarei, gafaind, ca si cum ar fi alergat cateva mile ca sa ajunga aici.
-Trebuie sa vorbesc cu domnul Lancaster, zise tanarul incercand sa-si traga sufletul.
Margo il privi pe sub ochelari si se incrunta.
-Este intr-o sedinta, domnule. Aveti programare?
-Stiu ca este intr-o sedinta si nu, nu am programare, dar eu...
-Atunci nu puteti sa-l vedeti. Sa va faceti prima data o programare, apoi o sa puteti discuta cu el.
-Nu intelegeti, domnisoara, zise tanarul. La sedinta respectiva...
-Se discut probleme importante, il completa femeia. Deci nu-l puteti deranja. Totusi, daca nu vreti sa plecati, puteti sa luati loc si sa-l asteptati.
-Dar eu...
-Luati loc, zise cu fermitate femeia. Acum, adauga cand vazu ca tanarul nu se misca.
Acesta ofta, se intoarse pe calcaie si se aseza pe fotoliul din fata lui Kyle care chicotea.
-Asa ceva nu am mai vazut, bombani tanarul brunet. Ray o sa-mi tina morala pana maine.
-Nu te mai chinui. Nu ai cum sa treci de balaur, zise Kyle zambind.
-Da, am observat. Jesse, zise tanarul brunet si intinse mana spre Kyle.
-Kyle Lancaster.
-Esti fiul...?
-Da.
-Daca nici pe tine nu te lasa sa intri, nu stiu de ce ma asteptam sa ma lase pe mine. Asta nu e una din zilele mele bune.
Astazi se trezise mai tarziu decat trebuia, dar nici nu era de mirare, avand in vedere ca Blake nu-l lasase sa doarma aproape deloc noaptea trecuta. Cand ajunsese la birou, Camil il anuntase ca sedinta cu Lancaster se mutase cu cateva ore mai devreme si ca Ray plecase inaintea lui. Nu apuca nici macar sa-si bea cafeaua. Si-o lua totusi cu el, sperand ca va reusi sa o savureze pe drum, dar un zapacit ii taiase calea si fusese nevoit sa puna o frana brusca. Toata cafeaua sa se varsase pe costum. Nu mai avea timp sa mearga acasa sau la birou asa ca se imbracase repede intr-un cstul de in alb ce-l avea pus intr-o mica gentuta pe care o avea tot timpul in masina. Pana la urma nici nu era de mirare ca secretara nu-l lasa sa intre inauntru. Arata ca un pustan. Cum ar fi putut sa o convinga ca pe el il astepta defapt Lancaster.
-Poftim. Jesse isi ridica ochii din pamant si privi doza de pepsi pe care i-o puse Kyle in fata. O lua, tresarind cand ii simti raceala. O desfacu si lua cateva guri din lichidul acidulat si deosebit de racoritor.
-Merci. Il privi pe tanarul din fata sa. Parea la fel de enervat ca si el. Tu de ce astepti?
-Ca sa aud vesnicul discurs al tatalui meu cum ca intr-o zi va trebui sa preiau compania asta. Tu?
-Probabil ca sa-l aud pe Ray tinandu-mi morala pentru ca am intarziat. Jesse ridica din umeri.
-Ray e seful tau?
-Nu tocmai, zise Jesse zambind. Dar asta nu ma scuteste de morala pe care stiu ca abia asteapta sa mi-o tina.
Kyle incepu sa rada de fata bosumflata a celuilalt baiat. Dorise sa zica ceva, insa exact atunci usa se deschise si din birou iesise tatal sau impreuna cu un barbat inalt ce parea destul de nervos. Nu stia de ce, dar simpla vedere a acelui barbat il facu sa inghita in sec. Apoi isi privi tatal ce, de obicei, era cel ce se impunea, dar care acum parea ingrijorat si deosebit de mic in comparatie cu celalalt.
Vazand ca Jesse se ridica in picioare, la fel facu si el.
Barbatul mai inalt il privi pe noul sau prieten si se incrunta.
-Ai intarziat. Sedinta s-a terminat deja.
Cand ii auzi vocea, Kyle tresari. Era dura, adanca si rece, dar nu-l speria, ci il atragea. Se potrivea extrem de mult cu restul pachetului.
-Scuze, zise Jesse zambind, am avut niste probleme.
-Daca tot erai aici, de ce nu ai intrat inauntru? continua uriasul
-Nu l-a lasat Margo. Kyle fusese cel ce raspuse la intrebare. Buna, tata, adauga, cand isi vazu parintele privindu-l.
Lancaster isi intoarse privirea ingrozita spre secretara ce nu stia cu ce gresise.
-Margo, de ce nu l-ai lasat sa intre? tuna barbatul mai in varsta.
-Erati intr-o sedinta, se balbai femeia.
-Cu dumnealui aveam sedinta. Lacaster ofta si-si duse degetele la tample incepand sa le maseze obosit.
Kyle incepu sa rada cand vazu fata plina de neincredere a secretarei. Ray se incrunta la el, dar asta nu-l facu sa inceteze.
-Am trait sa o vad si pe asta. Fac cinste cu un suc mai tarziu, Jesse. Nu ma gandeam ca Margo va fi vreodata pusa intr-o situatie ca asta.
-Kyle! Fi mai respectos cu domnul, zise Lancaster ce devenea din ce in ce mai ingrozit.
-Cu Jesse? Ce intelegi prin "mai respectos"? Suntem de aceesi varsta pana la urma.
-O, Doamne! murmura Lancaster cand prinse privirea dezaprobatoare a lui Ray. Jesse insa parea amuzat de situatie. Kyle, domnul este Jesse Rosson, directorul executiv al grupului Newcrest, iar domnul acesta zise, aratand spre Ray, este Rayland Newcrest, vicepresedintele companiei.
Zambetul ii disparu de pe buze. Se uita cu neincredere la Jesse, apoi la cel numi Rayland si inghiti in sec. Auzise de Grupul Newcrest. Ar fi trebuit sa locuiesti intr-o grota ca sa nu auzi se ei. Mai stia si ca se zvonea ca vor incheia in contract cu compania tatalui sau. Spera doar ca, in urma a ceea ce s-a intamplat, sa nu ramana doar un zvon...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
, chibi-ul lui