05-08-2011, 08:09 PM
Capitolul 4
-Gata? ma intrebat barbatul mai in varsta,uitandu-se atent la mine.
-Da, domnule.Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
Mi-a zambit si a dat din cap in semn ca nu, dupa care m-a indrumat pe colidoarele intortocheate pana ce am ajuns la lift. Am ezitat un moment, dar pana la urma l-am urmat in colivia de otel, inghitand in sec si incercand sa uit de claustofobia mea. Nu era deloc usor. Cand s-a pus in miscare am simtit cum stomacul mi se intoarce pe dos, in timp ce bataile inimii isi mareau viteza. Tot sangele mi se scurse din obrajii care devenira imediat palizi.
-Esti bine? Samuel se uita oarecum ingrijorat la mine. Daca te preocupa atat de mult ce ti-a zis domnul Young, iti recomand sa te calmezi. Nu e o persoana rea. Stii ce se spune, cainele ce latra nu musca, zise si-mi facu cu ochiul.
-Nu la aia ma gandeam, am zis cu o voce tremuranda, injurand in gand faptul ca nu puteam sa-mi ascund slabiciunea.
Pur si simplu nu-mi plac spatiile inchise. Mi-am plecat privirea in pamant, un pic rusinat de ceea ce zisesem
-Claustofobie...? Cand i-am dat dreptate se incrunta. De ce nu mi-ai spus? Urcam pe scari... nu am zis nimic, ci am incercat sa-mi reglez respiratia care devenise din ce in ce mai apasata.
Cand usile s-au deschis, am iesit aproape alergand din acea cutie enervanta si am inspirat de cateva ori adanc, simtind cum ma calmez treptat.
Samuel m-a asteptat, apoi a inceput sa-mi vorbeasca despre istoria acestei companii si despre fondatorul sau. M-am prefacut ca-l ascult, dar eu eram mai atent la ce se petrecea in jurul meu. Ne aflam la etajul 10, intr-o incapere imensa plina de birouri cubicale, unde se aflau pe putin 50 de oameni de toata varstele. Era o zarva de nedescris, telefoanele si faxurile sunau, pe fundal se putea auzii stirile diminetii ce derulau la un LCD urias, lipit pe peretele sudic, multe voci care vorbeau destul de tare incat sa acopere celelalte sunete. Cum am zis...zarva de nedescris.
Samuel m-a dus pana in dreptul unui birou si mi-a inmanat niste dosare grele si groase.
-Aici vei lucra tu, imi zise pe un ton hotarat. Bine ai venit in sectia de proiectare. Citeste dosarele alea, zise, aratand spre ce aveam eu in brate si fa un raport cu parerea ta despre conceptele proiectelor respective. Domnul Young vrea raportul pana maine dimineata.
Poate ar fi fost mai bine sa nu comentez, ci sa tac si sa ascult si sa ma prefac bucuros ca-mi da de lucru, dar lucrurile nu prea stateau asa. Practicantii nu primeau niciodata astfel de sarcini si in niciun caz nu se lasa pe mana lor dosare atat de importante, inainte sa semneze un contract de confidentialitate. Nu era normal, nici logic.
-Imi cer scuze, dar pot sa va intreb ce fac ceilalti studenti?
- Desigur...unii dintre ei au fost trimisi jos la sectia de relatii cu publicul, altii se ocupa de livrearea documentelor, altii de arhivarea lor si unii pur si simplu fac cafeaua pentru cei ca mine.
-Iar eu citesc dosare ce ar trebui sa fie confidentiale si scriu rapoarte pentru directorul executiv? l-am intrebat, neascunzandu-mi sarcasmul din voce.
-Nici eu nu inteleg prea bine, baiete, zise Samuel oftand. Astea sunt ordinele de sus. Ridica din umeri resemnat. Mai bine te-ai apuca de treaba. Seful e un tiran cand e vorba de munca. Nu mi-a zis mai multe de atat si pur si simplu s-a indepartat fuierand.
In prima clipa am ramas blocat, apoi am reusit sa ma adun si sa ma apuc de treaba. Am deschis primul dosar, incepand sa-l citesc, acordand atentie fiecarui detaliu cat de mic. Si asa am continuat pana ce le-am citit pe toate...
Eram obosit, amortit si ma durea capul de imi venea sa mor,dar terminasem. Raportul meu era complet, frumos redactat si ordonat. Nu ar fi avut ce sa comenteze la el. Am ridicat capul din calculator, uitandu-ma mirat in jurul meu, neintelegand de ce este atat de liniste. Eram singur...
M-am uitat la ceasul de la calculator care arata ora...5 dimineata?! M-am frecat la ochi, crezand ca am vedenii si m-am mai uitat inca o data. Tot atat arata.
-La dracu' ! M-am ridicat cat de repede am putu de pe scaun, mi-am infascat sacoul pe care il sprijinisem candva in timpul noptii de spatarul lui si am iesit val vartj din cubul ce imi era birou. Ca de obicei, cand lucrez tind sa uit de mine si de tot ce ma incojoara, dar, chiar si asa, nu ma asteptam sa patesc una ca asta. Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca. Numai eu putea sa patesc asa ceva. Am injurat in gand de vreo cateva ori si am continuat sa alerg ca bezmeticul pe colidoarele pustii. Am ocolit liftul, folosind scarile, urcand doua cate doua pana ce am ajuns la etajul 20. Vroiam sa las raportul pe biroul secretarei si sa plec acasa sa ma schimb. Din pacate nu mai aveam timp si de somn, dar nu ma dernja asta prea mult. Nu era prima data cand saream peste o noapte, doua de somn. Intr-un final am ajuns, respirand greu de la toata alergatura si cu fruntea un pic umeda de la transpiratie, dar, cand sa las dosarul jos, nu am putut sa nu observ dara de lumina ce se vedea dincolo de usa lui Young. Se pare ca uram numai eu aici. Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.
Am trantit foile pe birou, dar , pe cand sa ma intorc, usa s-a deschis si el a iesit si m-a privit.
-Seth? intreba mirat. Ce cauti aici? E 5 dimineata...
-Imi cer scuze...v-am adus raportul pe care il vroiati.
-Care raport?
Ala la care am muncit in ultimele 20 de ore si din cauza caruia am uitat de mine si nu am dormit si manca de loc.Si tu ma mai intrebi care raport?! Imi venea sa-i urlu in fata, dar, in loc de asta, i-am zambit si am folosit cel mai calm ton posibil.
-Acesta. I-am inmant dosarul cu pricina,iar el l-a luat si l-a studiat in tacere timp de cateva clipe ce mie mi s-au parut extrem de lungi. Nu m-am putut abtine sa nu-l inspectez. Arata...fresh, de parca atunci s-ar fi trezit.Hainele sale nu aveau nici macar o singura cuta, iar parul ii era la fel de ordonat ca si in ziua precedenta cand am vorbit cu el. Deasemenea, fata sa nu trada nicio urma de oboseala. La naiba...era ca un robot. Dar trebuia sa recunosc...nu arata rau de loc. M-am incruntat cand am constientizat ce ganduri imi treceau prin cap si mi-am dat vreo doi pumni mentali ca sa-mi revin. Obosela era de vina.
-Vad ca te pricepi, zise intr-un final. Numai bine, oricum aveam nevoie de cineva care sa-mi scrie acest gen de rapoarte. O sa vorbesc cu Sam sa-ti mai lase niste dosare cand ajunge si maine iti astept noul raport. Imi zambi, dupa care ma cerceta din cap pana in picioare. Ar trebui sa mergia casa sa te schimbi...programul incep intr-o ora. Nu e bine sa intarzii.
Am mormait ceva neinteligibil si am plecat. Isi batea joc de mine. Daca nu-i voi accepta oferta de a lucra definitiv pentru el, ma va transforma intr-un nenorocit de sclav care scria rapoarte. Imi dadusem seama de strategia sa. Ma va lucra pana voi ceda fizic si psihic...pana ce eu il voi ruga sa ma lase sa lucrez definitiv pentru el, doar pentru a scapa de corvoada ce imi fusese pusa in spate.
Pacat ca nu aveam de gand sa cedez...Lucrurile care ma motivau erau mult prea importante...nu avea ce sa-mi faca
Am zambit... si mi-am continuat drumul spre parcarea subterana.
Cand am ajuns intr-un final acasa...soarele iesea din mare, oferind un adevarat spectacol privitorilor. O noua zi se anunta la orizont...
-Gata? ma intrebat barbatul mai in varsta,uitandu-se atent la mine.
-Da, domnule.Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
Mi-a zambit si a dat din cap in semn ca nu, dupa care m-a indrumat pe colidoarele intortocheate pana ce am ajuns la lift. Am ezitat un moment, dar pana la urma l-am urmat in colivia de otel, inghitand in sec si incercand sa uit de claustofobia mea. Nu era deloc usor. Cand s-a pus in miscare am simtit cum stomacul mi se intoarce pe dos, in timp ce bataile inimii isi mareau viteza. Tot sangele mi se scurse din obrajii care devenira imediat palizi.
-Esti bine? Samuel se uita oarecum ingrijorat la mine. Daca te preocupa atat de mult ce ti-a zis domnul Young, iti recomand sa te calmezi. Nu e o persoana rea. Stii ce se spune, cainele ce latra nu musca, zise si-mi facu cu ochiul.
-Nu la aia ma gandeam, am zis cu o voce tremuranda, injurand in gand faptul ca nu puteam sa-mi ascund slabiciunea.
Pur si simplu nu-mi plac spatiile inchise. Mi-am plecat privirea in pamant, un pic rusinat de ceea ce zisesem
-Claustofobie...? Cand i-am dat dreptate se incrunta. De ce nu mi-ai spus? Urcam pe scari... nu am zis nimic, ci am incercat sa-mi reglez respiratia care devenise din ce in ce mai apasata.
Cand usile s-au deschis, am iesit aproape alergand din acea cutie enervanta si am inspirat de cateva ori adanc, simtind cum ma calmez treptat.
Samuel m-a asteptat, apoi a inceput sa-mi vorbeasca despre istoria acestei companii si despre fondatorul sau. M-am prefacut ca-l ascult, dar eu eram mai atent la ce se petrecea in jurul meu. Ne aflam la etajul 10, intr-o incapere imensa plina de birouri cubicale, unde se aflau pe putin 50 de oameni de toata varstele. Era o zarva de nedescris, telefoanele si faxurile sunau, pe fundal se putea auzii stirile diminetii ce derulau la un LCD urias, lipit pe peretele sudic, multe voci care vorbeau destul de tare incat sa acopere celelalte sunete. Cum am zis...zarva de nedescris.
Samuel m-a dus pana in dreptul unui birou si mi-a inmanat niste dosare grele si groase.
-Aici vei lucra tu, imi zise pe un ton hotarat. Bine ai venit in sectia de proiectare. Citeste dosarele alea, zise, aratand spre ce aveam eu in brate si fa un raport cu parerea ta despre conceptele proiectelor respective. Domnul Young vrea raportul pana maine dimineata.
Poate ar fi fost mai bine sa nu comentez, ci sa tac si sa ascult si sa ma prefac bucuros ca-mi da de lucru, dar lucrurile nu prea stateau asa. Practicantii nu primeau niciodata astfel de sarcini si in niciun caz nu se lasa pe mana lor dosare atat de importante, inainte sa semneze un contract de confidentialitate. Nu era normal, nici logic.
-Imi cer scuze, dar pot sa va intreb ce fac ceilalti studenti?
- Desigur...unii dintre ei au fost trimisi jos la sectia de relatii cu publicul, altii se ocupa de livrearea documentelor, altii de arhivarea lor si unii pur si simplu fac cafeaua pentru cei ca mine.
-Iar eu citesc dosare ce ar trebui sa fie confidentiale si scriu rapoarte pentru directorul executiv? l-am intrebat, neascunzandu-mi sarcasmul din voce.
-Nici eu nu inteleg prea bine, baiete, zise Samuel oftand. Astea sunt ordinele de sus. Ridica din umeri resemnat. Mai bine te-ai apuca de treaba. Seful e un tiran cand e vorba de munca. Nu mi-a zis mai multe de atat si pur si simplu s-a indepartat fuierand.
In prima clipa am ramas blocat, apoi am reusit sa ma adun si sa ma apuc de treaba. Am deschis primul dosar, incepand sa-l citesc, acordand atentie fiecarui detaliu cat de mic. Si asa am continuat pana ce le-am citit pe toate...
Eram obosit, amortit si ma durea capul de imi venea sa mor,dar terminasem. Raportul meu era complet, frumos redactat si ordonat. Nu ar fi avut ce sa comenteze la el. Am ridicat capul din calculator, uitandu-ma mirat in jurul meu, neintelegand de ce este atat de liniste. Eram singur...
M-am uitat la ceasul de la calculator care arata ora...5 dimineata?! M-am frecat la ochi, crezand ca am vedenii si m-am mai uitat inca o data. Tot atat arata.
-La dracu' ! M-am ridicat cat de repede am putu de pe scaun, mi-am infascat sacoul pe care il sprijinisem candva in timpul noptii de spatarul lui si am iesit val vartj din cubul ce imi era birou. Ca de obicei, cand lucrez tind sa uit de mine si de tot ce ma incojoara, dar, chiar si asa, nu ma asteptam sa patesc una ca asta. Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca. Numai eu putea sa patesc asa ceva. Am injurat in gand de vreo cateva ori si am continuat sa alerg ca bezmeticul pe colidoarele pustii. Am ocolit liftul, folosind scarile, urcand doua cate doua pana ce am ajuns la etajul 20. Vroiam sa las raportul pe biroul secretarei si sa plec acasa sa ma schimb. Din pacate nu mai aveam timp si de somn, dar nu ma dernja asta prea mult. Nu era prima data cand saream peste o noapte, doua de somn. Intr-un final am ajuns, respirand greu de la toata alergatura si cu fruntea un pic umeda de la transpiratie, dar, cand sa las dosarul jos, nu am putut sa nu observ dara de lumina ce se vedea dincolo de usa lui Young. Se pare ca uram numai eu aici. Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.
Am trantit foile pe birou, dar , pe cand sa ma intorc, usa s-a deschis si el a iesit si m-a privit.
-Seth? intreba mirat. Ce cauti aici? E 5 dimineata...
-Imi cer scuze...v-am adus raportul pe care il vroiati.
-Care raport?
Ala la care am muncit in ultimele 20 de ore si din cauza caruia am uitat de mine si nu am dormit si manca de loc.Si tu ma mai intrebi care raport?! Imi venea sa-i urlu in fata, dar, in loc de asta, i-am zambit si am folosit cel mai calm ton posibil.
-Acesta. I-am inmant dosarul cu pricina,iar el l-a luat si l-a studiat in tacere timp de cateva clipe ce mie mi s-au parut extrem de lungi. Nu m-am putut abtine sa nu-l inspectez. Arata...fresh, de parca atunci s-ar fi trezit.Hainele sale nu aveau nici macar o singura cuta, iar parul ii era la fel de ordonat ca si in ziua precedenta cand am vorbit cu el. Deasemenea, fata sa nu trada nicio urma de oboseala. La naiba...era ca un robot. Dar trebuia sa recunosc...nu arata rau de loc. M-am incruntat cand am constientizat ce ganduri imi treceau prin cap si mi-am dat vreo doi pumni mentali ca sa-mi revin. Obosela era de vina.
-Vad ca te pricepi, zise intr-un final. Numai bine, oricum aveam nevoie de cineva care sa-mi scrie acest gen de rapoarte. O sa vorbesc cu Sam sa-ti mai lase niste dosare cand ajunge si maine iti astept noul raport. Imi zambi, dupa care ma cerceta din cap pana in picioare. Ar trebui sa mergia casa sa te schimbi...programul incep intr-o ora. Nu e bine sa intarzii.
Am mormait ceva neinteligibil si am plecat. Isi batea joc de mine. Daca nu-i voi accepta oferta de a lucra definitiv pentru el, ma va transforma intr-un nenorocit de sclav care scria rapoarte. Imi dadusem seama de strategia sa. Ma va lucra pana voi ceda fizic si psihic...pana ce eu il voi ruga sa ma lase sa lucrez definitiv pentru el, doar pentru a scapa de corvoada ce imi fusese pusa in spate.
Pacat ca nu aveam de gand sa cedez...Lucrurile care ma motivau erau mult prea importante...nu avea ce sa-mi faca
Am zambit... si mi-am continuat drumul spre parcarea subterana.
Cand am ajuns intr-un final acasa...soarele iesea din mare, oferind un adevarat spectacol privitorilor. O noua zi se anunta la orizont...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui