04-08-2011, 11:37 AM
Multumeeesc enorm pentru comentarii *gives everyone a cookie and a manga* si imi pare rau ca am postat atat de tarziu, dar am fost plecata.Kolorovaa. sunt ukele lui Soo Youn, dar in cosplay (daca fac) in fic o sa va dati voi seama. Eram grabita si nu stiam cum s-o numesc:))
Revenind, capitolul asta e putin cam dur si cam ametit fiind scris de la 7 dimineata :))
Enjoy:D
Cap 6~Strain de lume, purtator de cruci
Am coborat din autobuz si am inceput sa merg pe alei intortocheate, pline de hoti si cersetori care pandeau cu sete trecerea vreunui strain. Se obijnuisera cu mine si spre fericirea lor nu pateau nimic.
-Da-mi si mie un banut… M-am uitat in jos la posesoarea acelui glas harsait si plin de disperare. Zdrentele ei decolorate descopereau in cateva locuri pielea zbarcita si uscata de batranete. Candva fusese o femeie respectabila, acum ramasese doar o umbra stearsa a zilelor furate de cei lacomi. Fata batranicii s-a luminat, dezvaluind valuri de riduri care marcau toate necazurile indurate si un zambet usor macabru accentuat de cativa dinti lipsa si galbenul celor ramasi. Singurul lucru care oglindea caracterul ei erau ochii caprui, plini de viata si cu o stralucire inteligenta. Am bagat mana in buzunar si i-am dat toti banii care ii aveam, care din pacate erau doar maruntisuri. Am intins mana pentru a-i preda banii, dar dansa m-a oprit cu o mana lunga si osoasa.
-Indura-te tinere si ia-mi o paine…a spus ea cu o voce sufocata. I-am zambit si am parasit-o, ducandu-ma la cel mai apropriat magazin si cumparand doua paini mari. I-am multumit vanzatorului si am plecat rapid, parca temandu-ma ca acea naluca a celor care inca si-au pastrat sufletul sa nu dispara. Nu ajutam orice cersetor, ci doar pe cei care inca nu-si vandusera sufletul banilor. Sunt usor de diferentiat, deoarece se intind spre tine disperati cu mainile intinse, implorand un banut. Acestia nu mai erau oameni. Am ajuns langa batrana care ma asteptase incordata. Nici nu ma miram de asta, deoarece cand un cersetor le cerea o paine, oamenii o cumparau, dar nu se intorceau cu ea fiindca ei considerau ca mainile deformate si murdare ale unui om al strazii nu merita sa atinga ceva atat de curat. I-am dat ambele paini cu un slab zambet si i-am privit satisfacut ochii plini de recunostiinta, impaienjeniti de lacrimi eliberatoare. S-a tras mai incolo si m-a invitat sa ma asez pe betonul mizerabil. M-am asezat fara ezitare si am cercetat-o curios pe batrana. Mainile ei usor deformate tratau painile ca niste bibelouri. Si-a scos picioarele de sub rochia zdrentuita, care avusese un negru minunat.
-Multumesc baiete. O sa ma rog pentru bunatatea ta. M-a privit zambitoare si a lasat o paine pe genunchi, aranjandu-si parul alb si rar de sub o esarfa plina de mizerie care ii proteja capul fragil. M-am tras mai aproape de dansa, simtind un usor iz de mucegai si transpiratie. Daca asi fi putut i-asi fi gasit o casa sau macar pe cineva cu care sa traiasca, dar si eu eram periculos de aproape de situatia ei.
-Nu trebuie sa-mi multumiti doamna, a fost de datoria mea sa va ajut. O spusesem putin cam robotic, dar dansa isi daduse deja seama. A ras usor harsait.
-Daca nu m-ai fi privit, asi fi crezut ca esti o bazaconie a viitorului de care toata lumea este fascinata. A ras din nou si a rupt un colt de paine, intinzand acea bucata moale spre mine. Am luat-o ezitand, privind-o usor surprins.
-Ah, nu mai fi atat de surprins! Chiar credeai ca o sa mananc dita mai painile singura? Corpul meu deabia poate digera una! Sa stii ca esti cam slabut pentru varsta ta, asa ca mananca atat cat poti! M-a privit mustrator si putin amuzat. Am dat afirmativ din cap si am rupt coltul, mancand incet. Mi-a zambit multumita si a rupt inca putin, facand-o faramite si aruncand frimiturile pe strada.
-Si pasarile au nevoie de mancare, a spus ea concentrata. Pacat ca in zilele noastre oamenii sunt tot mai zgarciti. Si-a scuturat rochia care se umpluse de frimituri si s-a intors spre mine. Dar tu baiete? Cum de te sacrifici pentru cei ca mine? Aceasta intrebare sincera m-a surprins, nestiind ce sa raspund. Am privit betonul murdar si mi-am luat painea de la gura.
-Nu stiu...poate pentru ca si eu sunt aproape de situatia asta si…si vreau ca cei ca dumneata sa reziste. Vocea mea nu trada nici o emotie, ci doar concentrare. Am fost intrerupt de rasul dansei.
-Nu te ingrijora, noi supravietuim oriunde. Insa tu trebuie sa devii cineva si sa-ti pastrezi aceasta gandire. Am ridicat capul si i-am intalnit privirea plina de speranta.
-Acum du-te si traieste-ti viata. Mi-a zambit si m-a impins usor, punandu-mi jumatatea de paine care mai ramasese. Nu e loc de tineri langa batrani. M-am ridicat si am dat negativ din cap. Nu era corect s-o las asa. Am oftat si am privit-o inca o data, indepartandu-ma de persoana care deja imi parea foarte cunoscuta. Avea sa moara in cateva zile. Se vedea dupa chipul plin de speranta si veselia aproape inumana. Viata este cruda…dar o s-o traiesc cat de mult o sa pot!
M-am oprit in fata unei casute acoperita de buruieni in unele parti care erau invadate de umezeala. Am deschis poarta micuta care mi-a anuntat venirea printr-un scartiait puternic. Am intrat in gradina plina cu balarii si am zarit-o pe mama care incerca sa smulga cateva. M-am scuturat de praf si am intrat in balarii incepand s-o ajut. Nu-mi pasa ca eram imbracat in haine bune ci ca o ajutam pe mama.
-Sarutmana mama. Am spus eu cu o voce plina de iubire. Nu trebuie sa te fortezi asa. I-am luat mainile si i-am pus jumatatea de paine in ele. M-a privit surprinsa.
-De unde l-ai luat? Vocea ei era ingrijorata. I-am zambit linistitor.
-I-am cumparat unei doamne batrane doua paini si mi-a dat drept rasplata. Mi-a zambit si m-a imbratisat.
-Esti un inger John, dar ai grija sa nu te ignori pe tine pentru altii. M-a privit usor ingrijoratoare si m-a mangaiat pe crestet. I-am luat mana si i-am sarutat-o, intorcandu-ma la smulgerea buruienilor.
- Esti obosita, ma ocup eu de buruieni, tu du-te sa te odihnesti si mananca painea. Eu am mancat deja un colt. Am spus eu concentrat, intorcandu-ma usor si asigurandu-ma ca imi asculta sfatul. Mi-a zambit si s-a dus in casa. Dupa o ora de jumulit buruieni m-am intors epuizat in casa si m-am dezbracat, punandu-mi un ticou mai galbejit si usor rupt si niste pantaloni scurti decolorati. Mi-am luat hainele pe care le purtasem si am intrat in baie pentru a le spala cu mana. Dupa ce le-am frecat destul de mult incat sa mi se inroseasca mainile, le-am stors si am iesit afara, intinzandu-le pe o sarma subtire. Mi-am sters transpirati de pe frunte si m-am dus in bucataria saracacioasa, luand cateva legume si taindu-le. Astazi aveam de gand sa fac o ciorba de legume. Am luat o oala usor ruginita si m-am dus la baie pentru a o umple. Dupa aceea am pus-o pe plita si am deschis butelia, aprinzand focul cu un chibrit. Am continuat sa toc morcovii, telina, ceapa si alte ingrediente si dupa ce am terminat, am pus in alta oala niste cartofi pentru al doi-lea fel. Apa daduse in clocot, asa ca am pus legumele. Am iesit din bucatarie si mi-am facut ghiozdanul, pregatind si materialele pentru meditatii. Am facut curatenie prin casa si m-am intors in bucatarie, punand sare si piper in ciorba si scotand cartofii care se imuiasetra. I-am curatat cu usurinta si i-am pisat cu putina branza, patrunjel si usturoi. Am gustat si am decis ca este suficient. Am varsat afara apa in care fiersesera cartofii si am spalat oala, punand compozitia rezultata in ea. Am asteptat sa se raceasca putin si am deschis o trapa din podea, care ducea spre o pivnita micuta pe care o foloseam pe post de frigider. Am pus piureul pe un raft si am urcat scara subreda, inchizand gazul si amestecand de cateva ori supa. Am gustat-o si am pus mai multa sare. Dupa ce am aranjat totul la loc, am scos o farfurie si o lingura si le-am pus pe masa veche, acoperita de o panza decolorata. Am luat polonicul pe care il folosisem si am umplut farfuria. M-am dus in sufragerie.
-Mama… trezeste-te. Mancarea e gata. I-am soptit eu, atingand-o usor. S-a uitat nauca la mine si s-a intins, auzindu-se cateva trosnituri.
-De ce ai facut tu cina? Este treaba unei femei s-o faca! M-a privit usor suparata dar nu avea ce sa faca. S-a ridicat si a mers incet spre bucatarie, asezandu-se pe scaun si incepand sa manance. Eu am coborat in pivnita si am luat piureul, scotand o farfurioara plata si punand in ea compozitia racoritoare. Am pus mancarea in pivnita si dupa ce mama a terminat, am spalat vasele si m-am dus in camera, intinzandu-mi corpul epuizat. Patul acela tare era o minune pentru mine. M-am dezbracat si am ramas in boxeri, intinzandu-ma usor in pat. Am inchis ochii si am adormit imediat. Inca o zi aglomerata trecuse si alta avea sa inceapa.
Ce noroc…
Comentariiii plissss :->
Revenind, capitolul asta e putin cam dur si cam ametit fiind scris de la 7 dimineata :))
Enjoy:D
Cap 6~Strain de lume, purtator de cruci
Am coborat din autobuz si am inceput sa merg pe alei intortocheate, pline de hoti si cersetori care pandeau cu sete trecerea vreunui strain. Se obijnuisera cu mine si spre fericirea lor nu pateau nimic.
-Da-mi si mie un banut… M-am uitat in jos la posesoarea acelui glas harsait si plin de disperare. Zdrentele ei decolorate descopereau in cateva locuri pielea zbarcita si uscata de batranete. Candva fusese o femeie respectabila, acum ramasese doar o umbra stearsa a zilelor furate de cei lacomi. Fata batranicii s-a luminat, dezvaluind valuri de riduri care marcau toate necazurile indurate si un zambet usor macabru accentuat de cativa dinti lipsa si galbenul celor ramasi. Singurul lucru care oglindea caracterul ei erau ochii caprui, plini de viata si cu o stralucire inteligenta. Am bagat mana in buzunar si i-am dat toti banii care ii aveam, care din pacate erau doar maruntisuri. Am intins mana pentru a-i preda banii, dar dansa m-a oprit cu o mana lunga si osoasa.
-Indura-te tinere si ia-mi o paine…a spus ea cu o voce sufocata. I-am zambit si am parasit-o, ducandu-ma la cel mai apropriat magazin si cumparand doua paini mari. I-am multumit vanzatorului si am plecat rapid, parca temandu-ma ca acea naluca a celor care inca si-au pastrat sufletul sa nu dispara. Nu ajutam orice cersetor, ci doar pe cei care inca nu-si vandusera sufletul banilor. Sunt usor de diferentiat, deoarece se intind spre tine disperati cu mainile intinse, implorand un banut. Acestia nu mai erau oameni. Am ajuns langa batrana care ma asteptase incordata. Nici nu ma miram de asta, deoarece cand un cersetor le cerea o paine, oamenii o cumparau, dar nu se intorceau cu ea fiindca ei considerau ca mainile deformate si murdare ale unui om al strazii nu merita sa atinga ceva atat de curat. I-am dat ambele paini cu un slab zambet si i-am privit satisfacut ochii plini de recunostiinta, impaienjeniti de lacrimi eliberatoare. S-a tras mai incolo si m-a invitat sa ma asez pe betonul mizerabil. M-am asezat fara ezitare si am cercetat-o curios pe batrana. Mainile ei usor deformate tratau painile ca niste bibelouri. Si-a scos picioarele de sub rochia zdrentuita, care avusese un negru minunat.
-Multumesc baiete. O sa ma rog pentru bunatatea ta. M-a privit zambitoare si a lasat o paine pe genunchi, aranjandu-si parul alb si rar de sub o esarfa plina de mizerie care ii proteja capul fragil. M-am tras mai aproape de dansa, simtind un usor iz de mucegai si transpiratie. Daca asi fi putut i-asi fi gasit o casa sau macar pe cineva cu care sa traiasca, dar si eu eram periculos de aproape de situatia ei.
-Nu trebuie sa-mi multumiti doamna, a fost de datoria mea sa va ajut. O spusesem putin cam robotic, dar dansa isi daduse deja seama. A ras usor harsait.
-Daca nu m-ai fi privit, asi fi crezut ca esti o bazaconie a viitorului de care toata lumea este fascinata. A ras din nou si a rupt un colt de paine, intinzand acea bucata moale spre mine. Am luat-o ezitand, privind-o usor surprins.
-Ah, nu mai fi atat de surprins! Chiar credeai ca o sa mananc dita mai painile singura? Corpul meu deabia poate digera una! Sa stii ca esti cam slabut pentru varsta ta, asa ca mananca atat cat poti! M-a privit mustrator si putin amuzat. Am dat afirmativ din cap si am rupt coltul, mancand incet. Mi-a zambit multumita si a rupt inca putin, facand-o faramite si aruncand frimiturile pe strada.
-Si pasarile au nevoie de mancare, a spus ea concentrata. Pacat ca in zilele noastre oamenii sunt tot mai zgarciti. Si-a scuturat rochia care se umpluse de frimituri si s-a intors spre mine. Dar tu baiete? Cum de te sacrifici pentru cei ca mine? Aceasta intrebare sincera m-a surprins, nestiind ce sa raspund. Am privit betonul murdar si mi-am luat painea de la gura.
-Nu stiu...poate pentru ca si eu sunt aproape de situatia asta si…si vreau ca cei ca dumneata sa reziste. Vocea mea nu trada nici o emotie, ci doar concentrare. Am fost intrerupt de rasul dansei.
-Nu te ingrijora, noi supravietuim oriunde. Insa tu trebuie sa devii cineva si sa-ti pastrezi aceasta gandire. Am ridicat capul si i-am intalnit privirea plina de speranta.
-Acum du-te si traieste-ti viata. Mi-a zambit si m-a impins usor, punandu-mi jumatatea de paine care mai ramasese. Nu e loc de tineri langa batrani. M-am ridicat si am dat negativ din cap. Nu era corect s-o las asa. Am oftat si am privit-o inca o data, indepartandu-ma de persoana care deja imi parea foarte cunoscuta. Avea sa moara in cateva zile. Se vedea dupa chipul plin de speranta si veselia aproape inumana. Viata este cruda…dar o s-o traiesc cat de mult o sa pot!
M-am oprit in fata unei casute acoperita de buruieni in unele parti care erau invadate de umezeala. Am deschis poarta micuta care mi-a anuntat venirea printr-un scartiait puternic. Am intrat in gradina plina cu balarii si am zarit-o pe mama care incerca sa smulga cateva. M-am scuturat de praf si am intrat in balarii incepand s-o ajut. Nu-mi pasa ca eram imbracat in haine bune ci ca o ajutam pe mama.
-Sarutmana mama. Am spus eu cu o voce plina de iubire. Nu trebuie sa te fortezi asa. I-am luat mainile si i-am pus jumatatea de paine in ele. M-a privit surprinsa.
-De unde l-ai luat? Vocea ei era ingrijorata. I-am zambit linistitor.
-I-am cumparat unei doamne batrane doua paini si mi-a dat drept rasplata. Mi-a zambit si m-a imbratisat.
-Esti un inger John, dar ai grija sa nu te ignori pe tine pentru altii. M-a privit usor ingrijoratoare si m-a mangaiat pe crestet. I-am luat mana si i-am sarutat-o, intorcandu-ma la smulgerea buruienilor.
- Esti obosita, ma ocup eu de buruieni, tu du-te sa te odihnesti si mananca painea. Eu am mancat deja un colt. Am spus eu concentrat, intorcandu-ma usor si asigurandu-ma ca imi asculta sfatul. Mi-a zambit si s-a dus in casa. Dupa o ora de jumulit buruieni m-am intors epuizat in casa si m-am dezbracat, punandu-mi un ticou mai galbejit si usor rupt si niste pantaloni scurti decolorati. Mi-am luat hainele pe care le purtasem si am intrat in baie pentru a le spala cu mana. Dupa ce le-am frecat destul de mult incat sa mi se inroseasca mainile, le-am stors si am iesit afara, intinzandu-le pe o sarma subtire. Mi-am sters transpirati de pe frunte si m-am dus in bucataria saracacioasa, luand cateva legume si taindu-le. Astazi aveam de gand sa fac o ciorba de legume. Am luat o oala usor ruginita si m-am dus la baie pentru a o umple. Dupa aceea am pus-o pe plita si am deschis butelia, aprinzand focul cu un chibrit. Am continuat sa toc morcovii, telina, ceapa si alte ingrediente si dupa ce am terminat, am pus in alta oala niste cartofi pentru al doi-lea fel. Apa daduse in clocot, asa ca am pus legumele. Am iesit din bucatarie si mi-am facut ghiozdanul, pregatind si materialele pentru meditatii. Am facut curatenie prin casa si m-am intors in bucatarie, punand sare si piper in ciorba si scotand cartofii care se imuiasetra. I-am curatat cu usurinta si i-am pisat cu putina branza, patrunjel si usturoi. Am gustat si am decis ca este suficient. Am varsat afara apa in care fiersesera cartofii si am spalat oala, punand compozitia rezultata in ea. Am asteptat sa se raceasca putin si am deschis o trapa din podea, care ducea spre o pivnita micuta pe care o foloseam pe post de frigider. Am pus piureul pe un raft si am urcat scara subreda, inchizand gazul si amestecand de cateva ori supa. Am gustat-o si am pus mai multa sare. Dupa ce am aranjat totul la loc, am scos o farfurie si o lingura si le-am pus pe masa veche, acoperita de o panza decolorata. Am luat polonicul pe care il folosisem si am umplut farfuria. M-am dus in sufragerie.
-Mama… trezeste-te. Mancarea e gata. I-am soptit eu, atingand-o usor. S-a uitat nauca la mine si s-a intins, auzindu-se cateva trosnituri.
-De ce ai facut tu cina? Este treaba unei femei s-o faca! M-a privit usor suparata dar nu avea ce sa faca. S-a ridicat si a mers incet spre bucatarie, asezandu-se pe scaun si incepand sa manance. Eu am coborat in pivnita si am luat piureul, scotand o farfurioara plata si punand in ea compozitia racoritoare. Am pus mancarea in pivnita si dupa ce mama a terminat, am spalat vasele si m-am dus in camera, intinzandu-mi corpul epuizat. Patul acela tare era o minune pentru mine. M-am dezbracat si am ramas in boxeri, intinzandu-ma usor in pat. Am inchis ochii si am adormit imediat. Inca o zi aglomerata trecuse si alta avea sa inceapa.
Ce noroc…
Comentariiii plissss :->
![[Imagine: syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif]](http://fc04.deviantart.net/fs70/f/2013/311/7/b/syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif)
�Ashes to ashes. Dust to dust. We are nothing, but dust and to the dust we shall return.� Amen�