Idiotul, F.M. Dostoievki
( citate care nici nu stiu de ce m-au amuzat pe moment, dar iata-le, inca ma amuza )
- Si cum, ii duce la spanzuratoare?
- Nu, in Franta li se reteaza capul.
Omul acesta cred ca are cu totul alta privire cand e singu si probabil nici nu rade vreodata.
( cred ca era vorba de Ganea )
Ma rog, aristocrat, milionar, idiot - toate calitatile la un loc! Un astfel de barbat, nu gasesti chiar de ai cauta cu lumanarea, si nici dupa comanda nu ti-l confectioneaza nimeni!
( De Miskin era vorba, ofc )
Cum sa uiti o femeie, Dan Lungu
- Freaca banii pe toate panaramele, in loc sa-si faca un rost in viata. Cred ca are creierul tapetat cu folfoloance, ca numai la asta se gandeste.
O furnica plostita de ploaie ajunse in mod misterios pe glaful interior al ferestrei. Incearca sa o culeaga si, din neatentie, o strivi. O simti paraind intre degete. Nu voise decat sa vada cum arata o furnica uda. Cumva, ii parea rau. Scapase de ploaie, saraca si daduse peste un nesimtit ca el. Chiar ii parea rau. O baga intr-un buzunar, fara un scop precis.
Acolo, sub teasta, in loc de ghemur ganditor, avusesem candva un climax chelios si dolofan.
Iar Marga aruncase un pumn de sare.
Din strada, parcul isi recapata farmecul si pacea. Ii trecu prin minte ca, probabil, si iadul pare de departe rai.
Cred ca la sfarsit am avut nesimtirea sa-i spun ca nici nu stie ce pierde.
Ea, femeia artificiala, venise sa le smulga un secret pamantenilor. Fiinda trebuie sa poarte un nume, i s-a spus Marga.
( aici era un intreg paragraf care mi-a placut, dar mi-a fost lene sa il extrag, era imens, totusi... oricum era o intreaga idee despre Marga-extraterestra... care mi-a placut si m-a facut sa rad la extrem, eu imi amintesc de intreaga faza cu citatul asta )
Coborara in parcarea din spatele blocului, unde masina lui Set, o Dacia 1300, de pe vremea primului zbor pe Luna, ruginea calma.
- Alo, ce faceti voi acolo? interveni prezbitierul.
- Ne jucam de-a Biblia, nenea Set, raspunse promt cel cu sabia intreaga.
Pe Andi il pufni rasul.
- Jucati-va de-a ce vreti, numai nu va omorati unul pe altul, ca nu-i frumos.
( aici era iar o intreaga etapa prin care doi pusti voiau sa se joace de Cain si Abel si prezbitierul era "usor socat" facand aluzie tocmai la faptul ca un pusti zicea "Eu sunt Cain si te omor pe tine" sau ceva asemanator. a fost tare funny )
In opinia lui, cat timp omul nu-L descopera pe Dumnezeu, traieste intr-o lume a lui eu, foarte saraca in pronume. Traieste singur si trufas. Tu, el, noi, voi, el aproape nu exista, sunt niste spectre fara personalitate, insignificanti servitori ai lui eu. Asa se face ca un astfel de om nu se poate vedea ca pe el si nu poate interactiona cu tu. E stapan pe o insula pustie. Abia cand il descopera pe El cu E mare celelalte pronume devin posibile, insula se populeaza, incepe sa creasca iarba si sa cante pasarile.
Brusc, pe strazi au inceput sa apara si femeile. In fuste, rochii sau jeansi, serioase sau razand in hohote. Sleampete sau aranjate. Fragede sau vestejite, timide sau provocatoare. Oare unde fusesera pana atunci?
(...) glumeste tot timpul, dar niciodata nu stii cand glumeste cu adevarat.
Daca as stii sa fac mamaliga, ar fi cu totul altceva. As aplica metoda lui Brancusi, care sucea capetele muierilor cu mamaliga si sampanie. Dar eu nu stiu sa fac decat cartofi prajiti.
( citate care nici nu stiu de ce m-au amuzat pe moment, dar iata-le, inca ma amuza )
- Si cum, ii duce la spanzuratoare?
- Nu, in Franta li se reteaza capul.
Omul acesta cred ca are cu totul alta privire cand e singu si probabil nici nu rade vreodata.
( cred ca era vorba de Ganea )
Ma rog, aristocrat, milionar, idiot - toate calitatile la un loc! Un astfel de barbat, nu gasesti chiar de ai cauta cu lumanarea, si nici dupa comanda nu ti-l confectioneaza nimeni!
( De Miskin era vorba, ofc )
Cum sa uiti o femeie, Dan Lungu
- Freaca banii pe toate panaramele, in loc sa-si faca un rost in viata. Cred ca are creierul tapetat cu folfoloance, ca numai la asta se gandeste.
O furnica plostita de ploaie ajunse in mod misterios pe glaful interior al ferestrei. Incearca sa o culeaga si, din neatentie, o strivi. O simti paraind intre degete. Nu voise decat sa vada cum arata o furnica uda. Cumva, ii parea rau. Scapase de ploaie, saraca si daduse peste un nesimtit ca el. Chiar ii parea rau. O baga intr-un buzunar, fara un scop precis.
Acolo, sub teasta, in loc de ghemur ganditor, avusesem candva un climax chelios si dolofan.
Iar Marga aruncase un pumn de sare.
Din strada, parcul isi recapata farmecul si pacea. Ii trecu prin minte ca, probabil, si iadul pare de departe rai.
Cred ca la sfarsit am avut nesimtirea sa-i spun ca nici nu stie ce pierde.
Ea, femeia artificiala, venise sa le smulga un secret pamantenilor. Fiinda trebuie sa poarte un nume, i s-a spus Marga.
( aici era un intreg paragraf care mi-a placut, dar mi-a fost lene sa il extrag, era imens, totusi... oricum era o intreaga idee despre Marga-extraterestra... care mi-a placut si m-a facut sa rad la extrem, eu imi amintesc de intreaga faza cu citatul asta )
Coborara in parcarea din spatele blocului, unde masina lui Set, o Dacia 1300, de pe vremea primului zbor pe Luna, ruginea calma.
- Alo, ce faceti voi acolo? interveni prezbitierul.
- Ne jucam de-a Biblia, nenea Set, raspunse promt cel cu sabia intreaga.
Pe Andi il pufni rasul.
- Jucati-va de-a ce vreti, numai nu va omorati unul pe altul, ca nu-i frumos.
( aici era iar o intreaga etapa prin care doi pusti voiau sa se joace de Cain si Abel si prezbitierul era "usor socat" facand aluzie tocmai la faptul ca un pusti zicea "Eu sunt Cain si te omor pe tine" sau ceva asemanator. a fost tare funny )
In opinia lui, cat timp omul nu-L descopera pe Dumnezeu, traieste intr-o lume a lui eu, foarte saraca in pronume. Traieste singur si trufas. Tu, el, noi, voi, el aproape nu exista, sunt niste spectre fara personalitate, insignificanti servitori ai lui eu. Asa se face ca un astfel de om nu se poate vedea ca pe el si nu poate interactiona cu tu. E stapan pe o insula pustie. Abia cand il descopera pe El cu E mare celelalte pronume devin posibile, insula se populeaza, incepe sa creasca iarba si sa cante pasarile.
Brusc, pe strazi au inceput sa apara si femeile. In fuste, rochii sau jeansi, serioase sau razand in hohote. Sleampete sau aranjate. Fragede sau vestejite, timide sau provocatoare. Oare unde fusesera pana atunci?
(...) glumeste tot timpul, dar niciodata nu stii cand glumeste cu adevarat.
Daca as stii sa fac mamaliga, ar fi cu totul altceva. As aplica metoda lui Brancusi, care sucea capetele muierilor cu mamaliga si sampanie. Dar eu nu stiu sa fac decat cartofi prajiti.