Drop the world

[Mitsukai Yoru]

It hurts, but I never show this pain you’ll never know
If only you could see just how lonely and how cold
And frostbit I’ve become, my back’s against the wall
When push come to shove, I just stand up and scream “f**k ‘em all”
-Lil' Wayne-

Asta nu se cere a fi o opera literara, ci o epigonie a ceea ce vreau eu. Si eu ce vreau, caci nu mai stiu. Am uitat de mult ce vroiam - vroiam lucruri mari pentru mine, pentru toti, vroiam sa fie ok, sa rad, acum ttot ce vreau e sa nu plang. Vroiam sa le fie lor bine, acum vreau doar sa nu imi mai fie rau, vroiam sa ajung sus, acum vreau sa nu ating sfarsitul, vroiam sa incep ceva, acum vreau doar sa termin cat mai repede. Mi-e frica.
Mi-e frica sa fiu eu, dar parca sa ma prefac imi ia prea mult. Si nu mai stiu daca ma prefac, daca asa sunt, daca m-am pierdut sau daca mai e vreun semn sa imi arate cum sa ma intorc. M-am saturat sa caut in prezent trecutul, si in trecut viitorul. M-am saturat sa traiesc din ipoteze pe care sa nu vreau sa le pun in practica. De ce? Pentru ca mi-e frica, pentru ca am masca de imi pasa, pentru ca de fapt nu imi pasa de nimeni, nu vreau sa imi pese, si sunt o egoista. Si nu stitit ce avalansa de ganduri am avut cand am scris asta, vreau sa respir, vreau sa trec peste acele ganduri fosforescente care imi atrag atentia, sa sterg cuvintele sau sa le caut un sinonim.
Nu fac decat sa caut ajutorul in altii, sa vorbesc cand simt nevoia sa tac, sa plang cand simt nevoia sa rad, sa fac pe ceea ce nu sunt, cand tot ce vreau e sa fiu acceptata asa. Am nevoie sa schimb, sa ma schimb, pe mine, pentru mine.
Si de cate ori nu ati spus, da, astazi o sa imi bag picioarele in toti si o sa ies in costum de baie. V-ati luat costumul, ati iesit din camera, v-ati dat seama ca vecinul vostru e la balcon si nu nimereati sa intrati inapoi. V-ati pus blugii largi, vechi, strambi, rupti, sau cum or fi ei, o bluza care nu mergea deloc cu ei si apoi ati iesit, simtindu-va bine ca v-ati acoperit toate acele defecte de care va e atat de frica. Dupa ce ati mers ceva timp, ati vazut o tipa la in acelasi costum de baie pe care voi doreati sa il purtati, nu mai frumoasa, de fapt, naspa, dar care stralucea. Va intrebati cum cacat tipa aia, care e asa naspa are un prieten super si arata asa bine in costumul ala de baie care, din punctual vostru de vedere, vi se parea perfect. Asta este o ipoteza buna, dar greu de citit. Si va e ciuda, va e ciuda ca nu sunteti voi, iar daca cineva aduce vorba despre asta, voi sunteti primii care raspundeti ca da, asa este, sunteti perfect de accord, cand de fapt situatia aia vi se pare tampita.
Si am inceput sa vorbesc la presoana a doua o interiorizare penibila, de care, la o adica, vroiam sa scap. Si stiti ce, ma duc sa imi pun blugii si bluza si o sa ies pe afara, poate candva, cand o sa fie mai cald, voi avea curajul sa folosesc costumul.