03-08-2011, 10:34 AM
Hey multumesc alexutzy97 pentru primul meu comentariu la un fic . Sunt sigura ca o sa ne intelegem bine de acum si sper sa treci regulat pe la ficul meu daca ti-am starnit interesul^^
Ok, iar acum sa continuam cu next-ul
Capitolul 2 - Ezitare
Dimineata, nervi, pentru ca se pare ca m-am trezit brusc din somn si asta nu-mi face bine niciodata. In acea zi sunt ranchiunoasa si nimic nu ma poate binedispune in afara de prietenii mei. Se pare ca am fost trezita cu un scop anume...Sa zicem ca era ceva "maret" pentru o zi minunata de sambata. Telefonul, dusmanul diminetilor mele ma trezise cu un apel de la cea mai cunoscuta fata din liceu (trebuie sa recunoastem era de treaba, dar era putin enervanta uneori deoarece incerca sa fie in centrul atentiei mereu) EMO ROACKERA (asa cum o numeau Miki si compania), insa pana la urma era prietena mea. Cu bune si cu rele trebuia sa o ascultam si in situatii proaste nu puteai sa nu fii bine dispus de umorul ei (credeti-ma il avea din plin!). Mi-a spus sa ne intalnim in Skate, dar in gandul meu in acel moment stiam ca va fi o idee nu prea buna pentru ca avea sa ma intalnesc cu Miki si toti ceilalti, iar ea nu era acceptata de acestia. Pret de cateva secunde nu am putut scoate o vorba ca sa-i aprob sau sa-i refuz propunerea, dar daca avea sa vina in Skate si ma gasea cu Miki cand eu ii spusesem ca nu ma duc? S-ar fi certat cu mine si poate nu avea sa ne mai vorbim niciodata. Totusi o cunosteam de doi ani, iar pe Miki si ceilalti abia de o zi.
Brusc mi-a venit in minte o solutie, nu stiam daca va merge, dar puteam face o incercare. As fi regretat mai tarziu daca nu o faceam. I-am zis Andreei ca o sa o sun mai tarziu pentru ca parintii au spus ca au putina treaba cu mine (era evident ca nu era adevarat, dar ce puteam face pana nu ceream sfatul cuiva?). Am hotarat sa o sun pe Piko in dimineata aceea pentru ca ea era singura cu care puteam vorbi la ora aia fara sa ma certe ca am trezit-o din somn. O cunosc de o viata si sigur m-ar intelege acum cand am nevoie de sfatul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele.
- Hai...raspunde...
-Alloo...ce vrei la ora asta de mi-ai stricat somnul? Raspunsese Piko putin deranjata de o trezire atat de matinala.
- Pai vreau sa-ti cer un sfat. Este vorba despre iesitul de azi in Skate.
- Ce, nu mai mergi? Iar au venit vecinii la usa la taica-tau sa-i spuna ca fiica lui deranjeaza tot cartierul? Hahaha.
- Nu mai rade Roxana! Este important! M-a sunat Andreea si mi-a spus sa mergem sa ne intalnim in Skate, dar azi va fi si Miki acolo cu ai lui si doar stii cum se inteleg ei ca pisica si soarecele...nu cred ca va iesi nimic bun din asta.
- Si ce i-ai spus pana la urma?
- I-am spus ca parintii au putina treaba cu mine si ca o sun mai incolo?
- Adica ai mintit? Spuse ea pe un ton de parca ar fi fost mama in acel moment. Sunt mandra de tine. Stai sa-i sun pe toti prietenii nostrii si sa le spun ca ai incalcat cel mai sfant principiu al tau ,,Nu mint niciodata!" Ce va spune mami cand o sa afle?
- Nu este asa. Nu am mintit! Doar am evitat sa-i dau un raspuns. Sper ca ai glumit cu faza cum ca ma spui tuturor si mamei.
- Punem pariu... Convorbirea noastra se incheie subit cand observ ca Piko a inchis. Nici macar nu am putut sa o conving sa nu spuna tuturor ca eu cica am mintit. Eu am fost intotdeauna prea perfectionista, chiar stiam asta.
Ora 4 in aceasi zi
O, Doamne este atat de tarziu! Nici macara nu m-am machiat, nici nu mi-am aranjat parul si o sa fac o impresie proasta. Bine ca macar e Piko langa mine acum sa-mi acorde suport moral. Cum stie doar ea desigur...
- Andale...Yune...Andale Crezi ca o sa ajungem azi?
- Daca ai sa mai fii asa am sa am grija sa nu ajungem nici saptamana viitoare!
- Bine, bine ai castigat! Imi tin gura.
Cand in sfarsit am fost gata prin mintea mea a trecut ca un fulger incidentul de dimineata cu telefonul. Nu o sunasem pe Andreea. Acum eram intr-o totala intarziere si tot mai aveam ceva de facut. Am luat mobilul si am facut un gest pe care probabil il voi regreta, i-am spus - da.
Mergeam grabite spre parc gandindu-ma daca ei sunt deja acolo, ce vom discuta oare, unde ne vom plimba si multe alte lucruri ce-mi treceau prin gand fara sa se opreasca precum un film ce nu se mai sfarsea. Deodata o vad pe Irina ca ne intampina la intrarea in parc. Noi nu prea o suportam (prin noi vreau sa spun eu si Piko), sa fim seriosi ea sarea prea mult pe Miki chiar daca era totusi iubita lui. Ne-a condus spre bancute acolo unde asteptau toti ceilalti. Erau o multime de fete familiare pentru ca majoritatea erau din liceu, dar eu nu avusesem niciodata ocazia sa-i cunosc. Am facut un schimb rapid de informatii cu toti pentru a stii cum ne cheama si alte asemea chestii. Stiam si ca trebuia sa le aduc in vedere faptul ca Andreea in mai putin de jumateate de ora avea sa-si faca simtita prezenta. Timpul a zburat pe nesimtite si incepeam sa-i cunostem pe cei de la masuta. Deodeata ceva imi sari in ochi de pe o rampa. Imi atrasese atentia pentru ca mereu mi-au placut baietii cu par mediu si blond. Parea dragut acel baiat, inalt, slab. Era pe rampa si se chinuia de mai bine de cincisprezece minute sa faca o schema amarata cu role agresive. Un altul cu par scurt, brunet si ciufulit il indemna sa nu-i fie teama ca va cadea pentru ca va fi el jos sa-l prinda daca se intampla asa ceva. Amandoi pareau destul de apropiati. Oare erau frati? I-am spus si lui Piko sa-l priveasca pe baiat, iar in clipa urmatoare simt ca cineva ma strange de mana...sosise acel element de care aproape uitasem, Andreea. I-am prezentat compania. Toata gasca cool din liceu era acolo, Fill, Frank, Miki, Lana, Cherry si tot nu pot sa-i enumar pe toti. Andreea era imbracata intr-o fusta scruta in carouri pentru ca stia ca ne vom intalni si cu cativa baieti si si-a spus de ce nu. La urma urmei cred ca a reusit ce si-a propus. Mi se parea mie sau Frank incepuse sa-i faca ochi dulci!? Nu se poate asa ceva, pana mai ieri se detestau si acum am in fata mea clar o fata si un baiat care vor sa fie impreuna.
Fill a intrebat-o pe Cherry daca vrea sa mearga la tasnitoare cu el. Era evident ca si ei voriau sa se cupleze. Acum deja existau trei cupluri in gasca nostra. Am uitat sa mentionez ca si Lana era cu cineva doar ca nu a venit cu el. Tipul juca fotbal si se antrena mai mereu. In acel moment eu si Piko ne simteam ca lasate de izbeliste. Poate m-as fi cuplat cu ea in momentul ala (ce tot vorbeam eram fete si niciodata nu prea mi-au placut relatiile intre fete...cele intre baieti mi se pareau mai intense).
Majoritatea celor de la masa erau la apa. Pana si Piko. Asa ca m-am simtit brusc fulgerata de gandul sa ma apropii mai mult de tipul blond si de cel brunet. Poate as fi putut macar sa le aflu numele sau macar daca sunt frati sau nu.
M-am apropiat parand neinteresata de rampa unde ei isi exersau figurile si am izbutit sa aflu ca pe brunet il chema Dan, iar pe blond Mihai. Mi-am luat curaj sa ma apropii si mai mult. La naiba! Pare nebunie, nu voriam sa par nici o obsedata in fata lor. In acel moment am simtit cum mi se taie respiratia cand Dan a venit in fata mea si mi-a vorbit.
- Pot sa te ajut cu ceva? A fost replica scurta a brunetului.
- Aa...pai nu. Vroiam doar sa ma uit si sa ma plimb. Nu e o problema nu?
- Nu, dar mi se parea cam ciudat cum ne priveai pe mine si colegul meu.
Colegul deci, Mihai era colegul lui Dan pana la urma?
Dupa ce am plecat am mai ciulit putin urechea la ce vorbeau ei. Mihai a venit spre Dan si l-a intrebat ce s-a intamplat. Acesta i-a spus doar ca era o tipa care statea langa rampa si ii strica concentrarea, vezi Doamne! In acel moment m-am simtit putin cam prost de cuvintele lui Dan spuse la adresa mea.
Ceilalti s-au intors, iar eu am alergat ca fulgerul pana la bancute ca nimeni sa nu suspecteze nimic din ce se intamplase. Practic a fost o conversatie esuata si am invatat sa nu ma bag unde nu-mi fierbe oala.
Toti cei de acolo au fost de acord sa facem schimb de ID-uri si numere de telefon si sa iesim si alta data. Inainte sa-mi dau seama deveniseram prieteni.
In drum spre casa nu mai ramasesem decat eu, Piko si Fill. Nu se poate spune ca nu-mi placea Fill. Era genul de baiat de care te indragosteai la prima vedere. Avea parul castaniu si ochii verzi. Purta mereu o pereche de ochelari de soare de firma cu rame verzi fosforescente carora le scosese lentilele. Era noua moda in randul tinerilor, dar mie una mi se parea o prostie.
Am fost martora fara voie a unei scene aproape de casa pe care nu am sa pot sa o uit toata noaptea.
- Dan...nu pot sa fac asta...Au fost primele cuvinte din tot ceea ce urma sa se intample si avea sa-mi schimbe complet mentalitatea.
Cam asta e al doilea capitol. Sper sa il cititi ca pe primul si astept comentariile^^
Ok, iar acum sa continuam cu next-ul
Capitolul 2 - Ezitare
Dimineata, nervi, pentru ca se pare ca m-am trezit brusc din somn si asta nu-mi face bine niciodata. In acea zi sunt ranchiunoasa si nimic nu ma poate binedispune in afara de prietenii mei. Se pare ca am fost trezita cu un scop anume...Sa zicem ca era ceva "maret" pentru o zi minunata de sambata. Telefonul, dusmanul diminetilor mele ma trezise cu un apel de la cea mai cunoscuta fata din liceu (trebuie sa recunoastem era de treaba, dar era putin enervanta uneori deoarece incerca sa fie in centrul atentiei mereu) EMO ROACKERA (asa cum o numeau Miki si compania), insa pana la urma era prietena mea. Cu bune si cu rele trebuia sa o ascultam si in situatii proaste nu puteai sa nu fii bine dispus de umorul ei (credeti-ma il avea din plin!). Mi-a spus sa ne intalnim in Skate, dar in gandul meu in acel moment stiam ca va fi o idee nu prea buna pentru ca avea sa ma intalnesc cu Miki si toti ceilalti, iar ea nu era acceptata de acestia. Pret de cateva secunde nu am putut scoate o vorba ca sa-i aprob sau sa-i refuz propunerea, dar daca avea sa vina in Skate si ma gasea cu Miki cand eu ii spusesem ca nu ma duc? S-ar fi certat cu mine si poate nu avea sa ne mai vorbim niciodata. Totusi o cunosteam de doi ani, iar pe Miki si ceilalti abia de o zi.
Brusc mi-a venit in minte o solutie, nu stiam daca va merge, dar puteam face o incercare. As fi regretat mai tarziu daca nu o faceam. I-am zis Andreei ca o sa o sun mai tarziu pentru ca parintii au spus ca au putina treaba cu mine (era evident ca nu era adevarat, dar ce puteam face pana nu ceream sfatul cuiva?). Am hotarat sa o sun pe Piko in dimineata aceea pentru ca ea era singura cu care puteam vorbi la ora aia fara sa ma certe ca am trezit-o din somn. O cunosc de o viata si sigur m-ar intelege acum cand am nevoie de sfatul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele.
- Hai...raspunde...
-Alloo...ce vrei la ora asta de mi-ai stricat somnul? Raspunsese Piko putin deranjata de o trezire atat de matinala.
- Pai vreau sa-ti cer un sfat. Este vorba despre iesitul de azi in Skate.
- Ce, nu mai mergi? Iar au venit vecinii la usa la taica-tau sa-i spuna ca fiica lui deranjeaza tot cartierul? Hahaha.
- Nu mai rade Roxana! Este important! M-a sunat Andreea si mi-a spus sa mergem sa ne intalnim in Skate, dar azi va fi si Miki acolo cu ai lui si doar stii cum se inteleg ei ca pisica si soarecele...nu cred ca va iesi nimic bun din asta.
- Si ce i-ai spus pana la urma?
- I-am spus ca parintii au putina treaba cu mine si ca o sun mai incolo?
- Adica ai mintit? Spuse ea pe un ton de parca ar fi fost mama in acel moment. Sunt mandra de tine. Stai sa-i sun pe toti prietenii nostrii si sa le spun ca ai incalcat cel mai sfant principiu al tau ,,Nu mint niciodata!" Ce va spune mami cand o sa afle?
- Nu este asa. Nu am mintit! Doar am evitat sa-i dau un raspuns. Sper ca ai glumit cu faza cum ca ma spui tuturor si mamei.
- Punem pariu... Convorbirea noastra se incheie subit cand observ ca Piko a inchis. Nici macar nu am putut sa o conving sa nu spuna tuturor ca eu cica am mintit. Eu am fost intotdeauna prea perfectionista, chiar stiam asta.
Ora 4 in aceasi zi
O, Doamne este atat de tarziu! Nici macara nu m-am machiat, nici nu mi-am aranjat parul si o sa fac o impresie proasta. Bine ca macar e Piko langa mine acum sa-mi acorde suport moral. Cum stie doar ea desigur...
- Andale...Yune...Andale Crezi ca o sa ajungem azi?
- Daca ai sa mai fii asa am sa am grija sa nu ajungem nici saptamana viitoare!
- Bine, bine ai castigat! Imi tin gura.
Cand in sfarsit am fost gata prin mintea mea a trecut ca un fulger incidentul de dimineata cu telefonul. Nu o sunasem pe Andreea. Acum eram intr-o totala intarziere si tot mai aveam ceva de facut. Am luat mobilul si am facut un gest pe care probabil il voi regreta, i-am spus - da.
Mergeam grabite spre parc gandindu-ma daca ei sunt deja acolo, ce vom discuta oare, unde ne vom plimba si multe alte lucruri ce-mi treceau prin gand fara sa se opreasca precum un film ce nu se mai sfarsea. Deodata o vad pe Irina ca ne intampina la intrarea in parc. Noi nu prea o suportam (prin noi vreau sa spun eu si Piko), sa fim seriosi ea sarea prea mult pe Miki chiar daca era totusi iubita lui. Ne-a condus spre bancute acolo unde asteptau toti ceilalti. Erau o multime de fete familiare pentru ca majoritatea erau din liceu, dar eu nu avusesem niciodata ocazia sa-i cunosc. Am facut un schimb rapid de informatii cu toti pentru a stii cum ne cheama si alte asemea chestii. Stiam si ca trebuia sa le aduc in vedere faptul ca Andreea in mai putin de jumateate de ora avea sa-si faca simtita prezenta. Timpul a zburat pe nesimtite si incepeam sa-i cunostem pe cei de la masuta. Deodeata ceva imi sari in ochi de pe o rampa. Imi atrasese atentia pentru ca mereu mi-au placut baietii cu par mediu si blond. Parea dragut acel baiat, inalt, slab. Era pe rampa si se chinuia de mai bine de cincisprezece minute sa faca o schema amarata cu role agresive. Un altul cu par scurt, brunet si ciufulit il indemna sa nu-i fie teama ca va cadea pentru ca va fi el jos sa-l prinda daca se intampla asa ceva. Amandoi pareau destul de apropiati. Oare erau frati? I-am spus si lui Piko sa-l priveasca pe baiat, iar in clipa urmatoare simt ca cineva ma strange de mana...sosise acel element de care aproape uitasem, Andreea. I-am prezentat compania. Toata gasca cool din liceu era acolo, Fill, Frank, Miki, Lana, Cherry si tot nu pot sa-i enumar pe toti. Andreea era imbracata intr-o fusta scruta in carouri pentru ca stia ca ne vom intalni si cu cativa baieti si si-a spus de ce nu. La urma urmei cred ca a reusit ce si-a propus. Mi se parea mie sau Frank incepuse sa-i faca ochi dulci!? Nu se poate asa ceva, pana mai ieri se detestau si acum am in fata mea clar o fata si un baiat care vor sa fie impreuna.
Fill a intrebat-o pe Cherry daca vrea sa mearga la tasnitoare cu el. Era evident ca si ei voriau sa se cupleze. Acum deja existau trei cupluri in gasca nostra. Am uitat sa mentionez ca si Lana era cu cineva doar ca nu a venit cu el. Tipul juca fotbal si se antrena mai mereu. In acel moment eu si Piko ne simteam ca lasate de izbeliste. Poate m-as fi cuplat cu ea in momentul ala (ce tot vorbeam eram fete si niciodata nu prea mi-au placut relatiile intre fete...cele intre baieti mi se pareau mai intense).
Majoritatea celor de la masa erau la apa. Pana si Piko. Asa ca m-am simtit brusc fulgerata de gandul sa ma apropii mai mult de tipul blond si de cel brunet. Poate as fi putut macar sa le aflu numele sau macar daca sunt frati sau nu.
M-am apropiat parand neinteresata de rampa unde ei isi exersau figurile si am izbutit sa aflu ca pe brunet il chema Dan, iar pe blond Mihai. Mi-am luat curaj sa ma apropii si mai mult. La naiba! Pare nebunie, nu voriam sa par nici o obsedata in fata lor. In acel moment am simtit cum mi se taie respiratia cand Dan a venit in fata mea si mi-a vorbit.
- Pot sa te ajut cu ceva? A fost replica scurta a brunetului.
- Aa...pai nu. Vroiam doar sa ma uit si sa ma plimb. Nu e o problema nu?
- Nu, dar mi se parea cam ciudat cum ne priveai pe mine si colegul meu.
Colegul deci, Mihai era colegul lui Dan pana la urma?
Dupa ce am plecat am mai ciulit putin urechea la ce vorbeau ei. Mihai a venit spre Dan si l-a intrebat ce s-a intamplat. Acesta i-a spus doar ca era o tipa care statea langa rampa si ii strica concentrarea, vezi Doamne! In acel moment m-am simtit putin cam prost de cuvintele lui Dan spuse la adresa mea.
Ceilalti s-au intors, iar eu am alergat ca fulgerul pana la bancute ca nimeni sa nu suspecteze nimic din ce se intamplase. Practic a fost o conversatie esuata si am invatat sa nu ma bag unde nu-mi fierbe oala.
Toti cei de acolo au fost de acord sa facem schimb de ID-uri si numere de telefon si sa iesim si alta data. Inainte sa-mi dau seama deveniseram prieteni.
In drum spre casa nu mai ramasesem decat eu, Piko si Fill. Nu se poate spune ca nu-mi placea Fill. Era genul de baiat de care te indragosteai la prima vedere. Avea parul castaniu si ochii verzi. Purta mereu o pereche de ochelari de soare de firma cu rame verzi fosforescente carora le scosese lentilele. Era noua moda in randul tinerilor, dar mie una mi se parea o prostie.
Am fost martora fara voie a unei scene aproape de casa pe care nu am sa pot sa o uit toata noaptea.
- Dan...nu pot sa fac asta...Au fost primele cuvinte din tot ceea ce urma sa se intample si avea sa-mi schimbe complet mentalitatea.
Cam asta e al doilea capitol. Sper sa il cititi ca pe primul si astept comentariile^^
![[Imagine: Sugizogif.gif]](http://i234.photobucket.com/albums/ee82/_Little_GORE_/Sugizogif.gif)