[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Buna tuturor am venit cu next-ul sper sa va placa imi pare nespus de rau ca e asa de scur dar mi-e putin cam lene sa mai continui si am cam ramas si fara inspiratie si stiti si voi restul ideii pai eu l-am corctat o data dar cred ca mai am cateva greseli adica no. Pai spor la citit bye bye.

Cap IX-Sfarsitul a ceva ce nu a inceput


Cu lacrimi in ochii, cu mintea intunecata si cu ganduri pline de ura deschid usa casei si ma fac patrunsa in intunericul de dupa pragul acesteia. Desii toate becurile din casa sunt aprinse holul este impanzit de un intuneric rece si infiorator. Cu deplina incredere ca nu am ajuns prea tarziu, urc scarile pentru a verifica daca este cineva la parter deoarece bucataria, baia si sufrageria sunt complet pustii lasand impresia ca nu mai locuieste nimeni in casa de ani de zile. Probabil cea mai buna dovada ca nu e o casa pustie o reprezinta praful care lipseste in totalitate. Scartaitul lasat in urma de catre pasii mei ce strabat suprafata scarilor rasuna iar si iar in casa si ma duce cu gandul la idei prostesti precum casele bantuite din filmle de groaza. Cand pasesc pe suprafata ultimei trepte simt ceva ce trece repede pe langa picioarele mele facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cobor o treapta mai jos. Un fior rece, de groaza, pune stapanire pe mine dar se retrage imediat ce vad stralucirea ochilor pisicii care probabil se uita speriata la mine dar eu nu pot vedea asta datorita intunericului ce pune stapanire pe privirea mea. Ma ridic incercand sa scap de panza incetosata ce isi face repede aparitia si imi urmez drumul pe coridor. La aparitia unui gand, ce ar avea o urma de speranta in el, ma orpesc. Ma intorc cu o oarecare usurare in pasi si ma indrept catre debara in speranta ca il voi gasii iar pe Alan acolo asa cum l-am gasit in acea noapte. O spun de parca cine stie cand s-a intamplat dar la spaima prin care trec acum mi se pare ca a trecut mult timp si de cand m-am despartit de Aby si nu cred ca a durat mai mult de zece minute. Spre dezamagirea mea cand deschid usa de la debara am bucuria de a fii intampinata doar de mopul si matura care cad peste mine crein un zgomot infernal ce rasuna puternic in toata casa. Dupa ce aranjez lucrurile inapoi la locul lor ma intorc la cautarea mea intrand in camera bunicii. Ma uit in jur, inspectand cu atentie fiind dezamagita de faptul ca nu e nimeni in camera. Sting becul dupa care parasesc incaperea si intru in camera lui Alan unde raman surprinsa de cat este de curat. La fel ca si dincolo am surpriza de a realiza ca nu a mai trecut nimeni pe aici de dupa-amiaza cred. Sting si aici becul si ma indrept spre camera mea. "Ciudat aici nu este aprins becul". Intru si caut cu privirea orice lucru suspicios iar dupa ce ma asigur ca totul este sigur ma asez neincrezatoare pe pat scapand un oftat adanc. Mi de ganduri mi se invart in cap. "Aby" Ma loveste ca un fulger dar imi amintesc ca este in siguranta sau cel putin asa sper la urma urmei Andrew nu ii poate face nimic, inca mai are nevoie de ea in viata daca vrea sa puna mana pe mine deci pot sta linistita sau cel putin pot incerca. Inlatur, sau mai bine zis incerc sa inlatur gandurile negre si ma ridic lenes de pe suprafata moale a patului indreptandu-ma spre ferasra. Ma uit la cerul care se umple treptat de nori, si care ma duce cu gandul la acea zii blestemata in care mi-am ratacit copilaria si odata cu ea si firul normal, sau aproape normal al vietii. Imi cobor privirea fiind atrasa de cateva persoane care realizez ca sunt mama, bunica si Alan. Constienta ca este o capcana ma indrept in fuga catre curtea din spate parcurgand bucataria nedand importanta prea mare faptului ca usa ce ducea in spate era deschisa. Imediat ce ies din casa un strop imens de ploaie imi mangaie obrazul si se prelinge pe acesta pana ajunge la marginea barbiei de unde se desprinde lovind suprafata unei balti. Desii sunetul parea aproape imperceptabil, eu il auzisem si inca foarte clar inducandu-ma fara intentie in eroare. O panza usoara de intuneric incearca sa isi faca iar aparitia dar o indepartez cu dosul palmei in timp ce sunetul lasat in urma de catre ploaie incearca sa isi lase o amprenta foarte importanta in mintea mea extrem de intunecata. O lumina orbitoare ce avea ca sursa un fulger imi sptrapunge cu brutalitate ochii facandu-ma sa ajung inapoi la realitate realizand ce caut defapt in curtea din spatele casei. Vantul nastrusnic ce avea chef de joaca, izbeste usa din spatele meu de perete dupa care o provoaca sa se inchida astfel ramanand pe dinafara in ploaia ce imi inpanzea intreaga fata. Impactul provocat de usa si perete imi provoaca o oarecare teama indemnandu-ma instinctiv sa fac cativa pasi in spate astfel impiedicandu-ma de ceva ud. Datoritra ierbii alunecoase si a acelui lucru ud de care m-am impiedicat ma dezechilibrez si cad intr-o balta imensa facand ca stropi uriasi de apa sa imi loveasca spatele. Ma ridic uda pana la piele si ma reped asupra acelui lucru de care m-am impiedicat intorcandu-l cu o oarecare teama. Duc o mana la gura acoperind un suspin urmat de siroaie de lacrimi ce se preling lent pe fata mea deja udata de ploaie. Ma las pe genunchi si ridic ace "lucru" ud si il strang strans la piept sperand ca nu e real. In acest moment imi doresc ca toate astea sa nu fie decat un vis, un cojmar care urmeaza sa se termine deindata ce voi deschide ochii dimineata si voi realiza ca nu s-a intamplat nimic. Dar nici in cele mai urate vise sau cosmaruri nu pot sa ma gandesc ca acel lucru ar putea fii trupul neinsufletit al pisicii mele. Desii cu greu realizez ca este moarta si ca nu mai pot face nimic sa o readuc la viata inca o tin strans la piept aducandu-mi aminte de ziua in care am primit-o si de cat eram de bucuroasa ca va fii a mea.
-A fost o pisica buna! Se pare ca tineai mult la ea! Pacat ca a trebuit sa o omor. Ma intorc la persoana care rosteste cu atata usurinta cuvintele de parca nu ar fii facut nimic sau cel putin nimic grav.
-Ma intreb, oare tii la fel de mult si la ei? Intreaba blondul aratand spre cele trei persoane dupa care se intoarce inapoi la mine schitand un zanbet diabolic pe fata. Ii dau drumul pisicii si ma ridic cu lacrimi in ochi spunandu-i ca il urasc desii stiu ca nu ma baga in seama. Ma indrept furioasa spre el fiind constienta ca nu-l pot infrunta singura si ca oricum voi sfarsii murind dar toate astea nu ar mai fii contat deloc daca as reusii sa-i salvez pe ceilalti.
-Samanta oprestete!
Ma opresc desii nu am idee cine a strigat la mine si nici de unde s-a auzit. Ma intorc spre casa negasind stapanul acelei porunci, daca ii pot apune asa, dupa care ma intorc inapoi la Andrew care a disparut din curte. Ma indrept in fuga spre copacul de care sunt legate cele trei persoane si le dau drumul. O intepatura ca de cutit imi face piciorul drept sa cedeze. "Normal ca a pus capcane, cum de nu mi-am dat seama inainte sa pic in ea?"