Personaje pe care le veti intalnii pe parcursul intregului fic
Yune - eu
Piko - Roxana (prietena mea cea mai buna)
Emo Roackera - Andreea (prietena mea si a lui Piko)
Miki - Mihai (colegul de liceu)
Cherry - Gabi (colega de liceu)
Lana - Laura (colega de liceu)
Irina (iubita lui Miki)
Fill - Florin (coleg de liceu)
Frank - Florin (in clasa cu Miki, Cherry si Lana)
Andy - Andrei (prieten cu Miki)
Dan (coleg cu Mihai*)
*Mihai (coleg cu Dan)
Georgy - Georgiana (prietena cu mine si Piko)
Mircea (coleg de clasa cu mine si Piko)
Bubu-Diana (prietena mea si a lui Piko)
Eli-Iuliana (prietena mea si ai lui Piko)
Hei, va amintiti cum a inceput povestea noastra? Totul ni se parea doar o joaca de copii, insa ce se intampla cu adevarat era poate peste intelegerea pe care o aveam pe atunci asupra tuturor lucrurilor, in special despre dragoste. Piko mi-a spus atunci ca iubirea vine si trece, iar noi suntem ca niste dansatori in marele vals numit ,,dragoste si destin''. Acum mentalitatea nostra s-a schimbat fulgerator si nimic nu mai este ce a fost in vremea adolescentei care a trecut aproape pe nesimtite si a lasat in urma ei in inimile noastre senzatii dulci - amare pe care o sa le pastram in amintire pana ce ne vom transforma in pulbere si vom inceta sa existam pe acest Pamant. Insa sa lasam acum aceste cugetari, caci va vom lasa pe voi sa calatoriti prin timpul si experienta traita de noi.
Capitolul 1 - Destiny
Nu stiu cum s-a intamplat ca intr-o zi sa ma plimb pe holurile liceului cu Piko si sa-i povestesc despre o trupa pe care o descoperisem de curand si anume Galneryus. Ramasesem prinsa in ritmurile noii lor melodii intitulata ,,Destiny''. Acasa de dimineata pana seara o fredonam deranjand toti vecinii, iar tata tot ma intreba seara dupa ce venea de la lucru de ce vin acestia la usa lui sa se planga. Eu cred ca nu era foarte mare deranjul pentru ca vocea mea era destul de buna (facusem parte din corul fostei mele scoli). Cel putin asa gandeam atunci pentru ca nu prea realizam oboseala adultilor dupa o zi istovitoare de munca. Acesta era doar un exemplu pe care trebuia sa-l suport in fiecare zi. Urmatorul le intrecea pe toate, parintii mei activisti inraiti contra muzicii pe care o ascultam. Mama nu suporta fara sa-mi spuna macar intr-o zi "Ce poate sa-ti placa in muzica ciudatilor astora!" Eu tot nu o ascultam. Camera mea era tapetata cu postere, aveam toate CD-urile din lume cu muzica japoneza si tot tacamul de astfel de lucruri.
Ca tot venise vorba de Galneryus, asa i-am cunoscut pe Miki, Lana si Cherry. Ma auzisera pe hol in timp ce palavrageam cu Piko despre cat de fierbinte mi se pareau vocea si aspectul lui Sho (Vocalistul celor de la Galneryus). Atunci se apropiase un tip de noi. Era de statura medie. Avea par brunet, iar fizura lui era rebela, ochii caprui te faceau sa nu-ti mai dezlipesti privirea din a lui. Purta haine la moda (nu multi baieti din liceu erau ca el) si stia sa se asorteze impecabil. Orice fata i-ar fi cazut in brate doar uitandu-se la el. Sa nu mai vorbim de faptul ca era inteligent. Stia foarte bine engleza. Daca l-ai fi pus intre mai multi americani sa vorbeasca nu ti-ai fi dat seama ca este roman. Deschizandu-si buzele rozalii aproape ca petalele trandafirilor stiam ca urma sa ne spuna ceva:
- Sorry, am auzit bine ca vorbeati despre Galneryus? Daca da, atunci sa stiti ca si mie imi place foarte mult trupa. La fel si fetelor.
Oare ce se intaplase? Auzeam eu bine, Miki baiatul pe care-l admiram de foarte mult timp asculta Galneryus? Stiam ce trebuia sa fac. Mana mea s-a ridicat instinctiv de langa corp, un impuls nervos, o articulatie si mana mea ajunsese in fata lui Miki.
- Da vorbeam despre Galneryus. Nu sunt fana de foarte multa vreme, dar am ascultat majoritatea discografiei. Apropo...vroiam de mai demult sa am ocazia sa te cunosc, dar mi s-a parut ca nu avem nimic in comun si am zis sa o las balta. Am spus eu cu o voce aproape tremurata pentru ca ma aflam la cativa pasi de el.
- Ah...unde imi sunt manierele? Inainte sa fi dat buzna in conversatia voastra trebuia sa ma prezint, dar niciodata nu este prea tarziu. Spuse el cu un glas lingusitor.
- Nu face nimic. Poti incepe de acum. Ii raspundeam eu spunandu-mi in sinea mea ca poate nu au fost cele mai inspirate cuvinte pe care le aveam in acel moment.
- Eu sunt Mihai, insa prieteni imi spun Miki. Sunt la 9D cu Laura si Gabi alias Lana si Cherry.
- Incantate! Rostesc fetele la unison.
Cum asa, pana si cele pe care le consideram cele mai fitoase din clasa aia vorbesc cu mine si Piko? In momentul ala am realizat intr-adevar intelesul expresiei ,,Nu judeca o carte dupa coperta!
- Si noi suntem incantate sa va cunoastem. Eu sunt Anka, iar ea e Roxana, prietenii ne spun Yune si Piko. Ce ar fi sa ne intalnim in weekendul asta in Sk8 Park (Skate Park era locul unde toate grupuletele si gastile cool isi faceau veacul in timpul verii si in majoritatea timpului liber).
- Cu siguranta ar fi ocazia sa ne cunostem mai bine. La cinci sambata. Ne intalinim la bancute langa stake. (bancutele erau un loc foarte aproape de skate de unde puteai admira in voie toti rollerii si skaterii de pe acolo)
Uitasem sa mentionez ca primul an de liceu era pe terminate. Profesorii deja ne lasasera mai moale si se parea ca ei asteptau cu sufletul la gura mai mult decat noi binemeritata vacanta de vara. La propriu, ieseau pe usile claselor mai repede decat elevii si ne povesteau intr-una ce planuri aveau. Parca noi si asa adanciti in gandurile noastre vroiam sa le ascultam istorisirile plictisitoare.
Nu stiu cum se facuse, dar cred ca Mircea, colegul meu de clasa ascultase conversatia mea si a lui Piko cu cei de la 9D. Mircea era tipul de om pe care te puteai baza daca iti era prieten si tipul pe care trebuia sa-l eviti cat de mult posibil daca iti era dusman. In cazul meu era a II-a varianta. De la inceputul anului ne anuntase pe toti cei din clasa ca urma sa fie mai bun la orice decat toti, iar asta mi se parea mie totusi un act de bravada care sincer nu-mi e pe plac. Mircea habar nu avea ca atunci cand imi pun ceva in minte ceva ce trebuie sa realizez, nimic nu ma poate opri! I-am demonstrat la sfaritul anului cand am avut o medie mai buna decat a lui i-am aratat ca nu a avut dreptate. Acum incerca sa se dea pe langa mine deoarece observase ca eram un inamic de care trebuie sa tina cont, stiti vorba acea "Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape."
Sa incheiem momentan aceasta discutie despre Mircea si sa revenim la ale noastre. Asteptam cu nerabdare sa vina ora cinci cand ne-am fi eliberat de sub catusele invizibile cu care eram legati ora de ora in banci. Vise...vise de starte, caci era abia ora zece dimineata, iar tortura deabiea incepuse (liceul nostru era unul din punct de vedere al materiei foarte incarcat pentru ca pe langa orele obisnuite veneau cele de atelier).
In pauza am preferat sa raman in clasa in loc sa hoinaresc cu prietenii pe holuri si sa palavragesc. Piko incerca din rasputeri sa ma scoata din clasa, dar eforturile ei erau in zadar. Nu reusea cu niciun chip sa ma faca sa-mi shimb decizia.
- Ti-am spus deja ca nu o sa ies acum pentru ca Mircea umbla peste tot si se da mare cu prietenii lui ca de obicei.
- Ce legatura are asta cu noi? Mai bine stai aici si hibernezi decat sa te recreezi dupa o ora plictisitoare de mate (matematica nu era punctul nostru forte, iar profesoara refuza cu indarjire sa ne lase mai usor fie si pe ultima suta de metrii. Toata clasa incerca sa-i explice ca profesorii nu ne mai predau ca dansa, nu ne mai ascultau si nu mai primeam teste surpriza - acestea erau "preferatele" tuturor din clasa. Nu facusem decat sa inrautatim lucrurile in acea ora, iar dumneaei ne spusese "Acesta e un lucru bun, deoarece sunteti putin mai liberi va veti putea concentra mai mult pe matematica. De fapt sunt atat de fericita incat o sa va dau un test fulger. Scoate-ti o foaie de hartie si scrieti x...)
- Bine...bine mai convins. Nu trebuie sa-mi aduci aminte. Nici nu am terminat bine ce aveam de spus si Piko inca intervenea.
- Sunt sigura ca tu o sa faci macar...macar de un cinci (cea mai proasta nota a mea la mate fusese sapte), dar eu? Nu am putut sa fac decat un subiect. Creierul meu era in vacanta, ce mai! Nici nu mi-am dat silinta, sigur as fi luat un zece.
Eu stiam ca Piko nu vorbeste serios. Nu putea sa ia la mate decat maxim sapte, "destul pentu mine la aceasta materie!", erau vorbele ei la aflarea unor astfel de rezultate.
Acestea erau "bucuriile vietii de liceu". O saptamana intreaga tanjeai dupa weekend, iar acesta parea ca se termina in cateva clipe, cand aveai cu cine sa te distrezi...
Acesta e primul capitol. Sper sa va placa si sa vreti sa cititi in continuare urmatoarele capitole care sper eu sa fie din ce in ce mai bune. Daca am avut greseli spuneti-mi ca sa ma pot perfectiona. Astept comentarii din partea vostra.
*Pentru a nu grabi actiunea am decis sa nu fie yaoi in primele capitole.
Yune - eu
Piko - Roxana (prietena mea cea mai buna)
Emo Roackera - Andreea (prietena mea si a lui Piko)
Miki - Mihai (colegul de liceu)
Cherry - Gabi (colega de liceu)
Lana - Laura (colega de liceu)
Irina (iubita lui Miki)
Fill - Florin (coleg de liceu)
Frank - Florin (in clasa cu Miki, Cherry si Lana)
Andy - Andrei (prieten cu Miki)
Dan (coleg cu Mihai*)
*Mihai (coleg cu Dan)
Georgy - Georgiana (prietena cu mine si Piko)
Mircea (coleg de clasa cu mine si Piko)
Bubu-Diana (prietena mea si a lui Piko)
Eli-Iuliana (prietena mea si ai lui Piko)
Hei, va amintiti cum a inceput povestea noastra? Totul ni se parea doar o joaca de copii, insa ce se intampla cu adevarat era poate peste intelegerea pe care o aveam pe atunci asupra tuturor lucrurilor, in special despre dragoste. Piko mi-a spus atunci ca iubirea vine si trece, iar noi suntem ca niste dansatori in marele vals numit ,,dragoste si destin''. Acum mentalitatea nostra s-a schimbat fulgerator si nimic nu mai este ce a fost in vremea adolescentei care a trecut aproape pe nesimtite si a lasat in urma ei in inimile noastre senzatii dulci - amare pe care o sa le pastram in amintire pana ce ne vom transforma in pulbere si vom inceta sa existam pe acest Pamant. Insa sa lasam acum aceste cugetari, caci va vom lasa pe voi sa calatoriti prin timpul si experienta traita de noi.
Capitolul 1 - Destiny
Nu stiu cum s-a intamplat ca intr-o zi sa ma plimb pe holurile liceului cu Piko si sa-i povestesc despre o trupa pe care o descoperisem de curand si anume Galneryus. Ramasesem prinsa in ritmurile noii lor melodii intitulata ,,Destiny''. Acasa de dimineata pana seara o fredonam deranjand toti vecinii, iar tata tot ma intreba seara dupa ce venea de la lucru de ce vin acestia la usa lui sa se planga. Eu cred ca nu era foarte mare deranjul pentru ca vocea mea era destul de buna (facusem parte din corul fostei mele scoli). Cel putin asa gandeam atunci pentru ca nu prea realizam oboseala adultilor dupa o zi istovitoare de munca. Acesta era doar un exemplu pe care trebuia sa-l suport in fiecare zi. Urmatorul le intrecea pe toate, parintii mei activisti inraiti contra muzicii pe care o ascultam. Mama nu suporta fara sa-mi spuna macar intr-o zi "Ce poate sa-ti placa in muzica ciudatilor astora!" Eu tot nu o ascultam. Camera mea era tapetata cu postere, aveam toate CD-urile din lume cu muzica japoneza si tot tacamul de astfel de lucruri.
Ca tot venise vorba de Galneryus, asa i-am cunoscut pe Miki, Lana si Cherry. Ma auzisera pe hol in timp ce palavrageam cu Piko despre cat de fierbinte mi se pareau vocea si aspectul lui Sho (Vocalistul celor de la Galneryus). Atunci se apropiase un tip de noi. Era de statura medie. Avea par brunet, iar fizura lui era rebela, ochii caprui te faceau sa nu-ti mai dezlipesti privirea din a lui. Purta haine la moda (nu multi baieti din liceu erau ca el) si stia sa se asorteze impecabil. Orice fata i-ar fi cazut in brate doar uitandu-se la el. Sa nu mai vorbim de faptul ca era inteligent. Stia foarte bine engleza. Daca l-ai fi pus intre mai multi americani sa vorbeasca nu ti-ai fi dat seama ca este roman. Deschizandu-si buzele rozalii aproape ca petalele trandafirilor stiam ca urma sa ne spuna ceva:
- Sorry, am auzit bine ca vorbeati despre Galneryus? Daca da, atunci sa stiti ca si mie imi place foarte mult trupa. La fel si fetelor.
Oare ce se intaplase? Auzeam eu bine, Miki baiatul pe care-l admiram de foarte mult timp asculta Galneryus? Stiam ce trebuia sa fac. Mana mea s-a ridicat instinctiv de langa corp, un impuls nervos, o articulatie si mana mea ajunsese in fata lui Miki.
- Da vorbeam despre Galneryus. Nu sunt fana de foarte multa vreme, dar am ascultat majoritatea discografiei. Apropo...vroiam de mai demult sa am ocazia sa te cunosc, dar mi s-a parut ca nu avem nimic in comun si am zis sa o las balta. Am spus eu cu o voce aproape tremurata pentru ca ma aflam la cativa pasi de el.
- Ah...unde imi sunt manierele? Inainte sa fi dat buzna in conversatia voastra trebuia sa ma prezint, dar niciodata nu este prea tarziu. Spuse el cu un glas lingusitor.
- Nu face nimic. Poti incepe de acum. Ii raspundeam eu spunandu-mi in sinea mea ca poate nu au fost cele mai inspirate cuvinte pe care le aveam in acel moment.
- Eu sunt Mihai, insa prieteni imi spun Miki. Sunt la 9D cu Laura si Gabi alias Lana si Cherry.
- Incantate! Rostesc fetele la unison.
Cum asa, pana si cele pe care le consideram cele mai fitoase din clasa aia vorbesc cu mine si Piko? In momentul ala am realizat intr-adevar intelesul expresiei ,,Nu judeca o carte dupa coperta!
- Si noi suntem incantate sa va cunoastem. Eu sunt Anka, iar ea e Roxana, prietenii ne spun Yune si Piko. Ce ar fi sa ne intalnim in weekendul asta in Sk8 Park (Skate Park era locul unde toate grupuletele si gastile cool isi faceau veacul in timpul verii si in majoritatea timpului liber).
- Cu siguranta ar fi ocazia sa ne cunostem mai bine. La cinci sambata. Ne intalinim la bancute langa stake. (bancutele erau un loc foarte aproape de skate de unde puteai admira in voie toti rollerii si skaterii de pe acolo)
Uitasem sa mentionez ca primul an de liceu era pe terminate. Profesorii deja ne lasasera mai moale si se parea ca ei asteptau cu sufletul la gura mai mult decat noi binemeritata vacanta de vara. La propriu, ieseau pe usile claselor mai repede decat elevii si ne povesteau intr-una ce planuri aveau. Parca noi si asa adanciti in gandurile noastre vroiam sa le ascultam istorisirile plictisitoare.
Nu stiu cum se facuse, dar cred ca Mircea, colegul meu de clasa ascultase conversatia mea si a lui Piko cu cei de la 9D. Mircea era tipul de om pe care te puteai baza daca iti era prieten si tipul pe care trebuia sa-l eviti cat de mult posibil daca iti era dusman. In cazul meu era a II-a varianta. De la inceputul anului ne anuntase pe toti cei din clasa ca urma sa fie mai bun la orice decat toti, iar asta mi se parea mie totusi un act de bravada care sincer nu-mi e pe plac. Mircea habar nu avea ca atunci cand imi pun ceva in minte ceva ce trebuie sa realizez, nimic nu ma poate opri! I-am demonstrat la sfaritul anului cand am avut o medie mai buna decat a lui i-am aratat ca nu a avut dreptate. Acum incerca sa se dea pe langa mine deoarece observase ca eram un inamic de care trebuie sa tina cont, stiti vorba acea "Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape."
Sa incheiem momentan aceasta discutie despre Mircea si sa revenim la ale noastre. Asteptam cu nerabdare sa vina ora cinci cand ne-am fi eliberat de sub catusele invizibile cu care eram legati ora de ora in banci. Vise...vise de starte, caci era abia ora zece dimineata, iar tortura deabiea incepuse (liceul nostru era unul din punct de vedere al materiei foarte incarcat pentru ca pe langa orele obisnuite veneau cele de atelier).
In pauza am preferat sa raman in clasa in loc sa hoinaresc cu prietenii pe holuri si sa palavragesc. Piko incerca din rasputeri sa ma scoata din clasa, dar eforturile ei erau in zadar. Nu reusea cu niciun chip sa ma faca sa-mi shimb decizia.
- Ti-am spus deja ca nu o sa ies acum pentru ca Mircea umbla peste tot si se da mare cu prietenii lui ca de obicei.
- Ce legatura are asta cu noi? Mai bine stai aici si hibernezi decat sa te recreezi dupa o ora plictisitoare de mate (matematica nu era punctul nostru forte, iar profesoara refuza cu indarjire sa ne lase mai usor fie si pe ultima suta de metrii. Toata clasa incerca sa-i explice ca profesorii nu ne mai predau ca dansa, nu ne mai ascultau si nu mai primeam teste surpriza - acestea erau "preferatele" tuturor din clasa. Nu facusem decat sa inrautatim lucrurile in acea ora, iar dumneaei ne spusese "Acesta e un lucru bun, deoarece sunteti putin mai liberi va veti putea concentra mai mult pe matematica. De fapt sunt atat de fericita incat o sa va dau un test fulger. Scoate-ti o foaie de hartie si scrieti x...)
- Bine...bine mai convins. Nu trebuie sa-mi aduci aminte. Nici nu am terminat bine ce aveam de spus si Piko inca intervenea.
- Sunt sigura ca tu o sa faci macar...macar de un cinci (cea mai proasta nota a mea la mate fusese sapte), dar eu? Nu am putut sa fac decat un subiect. Creierul meu era in vacanta, ce mai! Nici nu mi-am dat silinta, sigur as fi luat un zece.
Eu stiam ca Piko nu vorbeste serios. Nu putea sa ia la mate decat maxim sapte, "destul pentu mine la aceasta materie!", erau vorbele ei la aflarea unor astfel de rezultate.
Acestea erau "bucuriile vietii de liceu". O saptamana intreaga tanjeai dupa weekend, iar acesta parea ca se termina in cateva clipe, cand aveai cu cine sa te distrezi...
Acesta e primul capitol. Sper sa va placa si sa vreti sa cititi in continuare urmatoarele capitole care sper eu sa fie din ce in ce mai bune. Daca am avut greseli spuneti-mi ca sa ma pot perfectiona. Astept comentarii din partea vostra.
*Pentru a nu grabi actiunea am decis sa nu fie yaoi in primele capitole.