Biografie nesfarsita

[Ҝa-вοοm!™]

Chapter IX

Acesta se enerva si le spuse celor cinci sa ma stropeasca cu apa sfintita.
Sincera sa fiu... trebuia sa ma doara,sa ma transform intr-o vietate sau chiar sa mor in chinuri groaznice? Dar la mine, nimic ! O picatura de apa mi-a venit in nara, facandu-ma sa rad cu hohote, vampirii si barbatii din jurul meu se speriau de mine, intrebandusera de ce nu are efect aceasta apa sfintita care pentru ei au efect letal,dar pentru mine, nimic! Dupa un timp, vazand ca apa nu are nici un efect, vampirasul acela grasut si chel, care parea mai degraba un calugar care in loc sa se roage prindea soricei, spuse cu o voce amenintatoare:

- Eh , gata e de ajuns! O mai lasam sa se gandeasca la alegerea noastra, care daca o accepta ii va aduce numai bine. Eu atat am avut de spus, si se retrase in umbra.

Cei cinci barbati isi luasera si ei talpasita si se indreptara dupa vampir, ca o codita. Si restul vampirilor din cavou au plecat, cu exceptia brunetului aratos. Ii arunc o privire, eu observ ca se uita la mine. Atunci, ca dintr-un impuls, urc scarile in graba, de parca era chiar Iadul in spatele meu. Am ajuns la suprafata. Iarba era plina de roua, aceasta in momentul cand facea contact cu pielea mea imi trimiteau un fior. aud un fosnet printre firele de iarba. Imi intorc privirea si il vad pe brunet apropiindu-se de mine intr-un mod elegant, dar si amenintator.
Ma gandeam sa imi continui drumul si sa il ignor, dar el imi sopti : Asteapta... Eu ma opresc, de parca mi-ar fii comandat asta. La un momentad ajunse in fata mea, privindu-ma in ochii cu acele pietre pretioase ale lui. Ma uit si eu in ochii lui, dar simt ca ametesc.
Imi retrag privirea, dar el imi prinse barbia, obligandu-ma sa ii privesc in ochi. In acel moment isi ridica degetul cel mare de la mana si imi deschide putn gura. Incepu sa-si preseze degetul pe un canin de-al meu. Mmm... Sangele lui avea un gust de cinci ori, poate chiar mai bun decat cel a lui Itachi. Vai, un deliciu. Vazand ca imi place, presa mai tare degetul si imi spuse suav :

- Ma intreb ce gust ai tu...
De ce nu vrei sa te lamuresti ? Adica... stai nitel! El este unul rau, nu ma pun eu cu de-astia. In acel moment el il prind de mana si il izbesc intr-o cruce mare de piatra. Am inceput sa fug ca disperata, sa nu cumva sa ma ajunga din urma. am ajuns pana in centurl orasului, in care era mare galceava. Arunc o privire prin jur si vad ca un barbat vroia sa se arunce de pe o cladire.
Ma ingrijorez si incep sa ma catar pe imensa cladire, ca o veverita sprintena. Am ajuns pana la barbat. Acesta se uita la mine mirat, eu in acel moment dandu-mi ochii peste cap. El prinse informatia si se linisti. Il intreb cum se numeste ... Ma numesc Keita Hiruno.. Si nu ma sinucid, nu stiu de ce crede lumea asta. Eu doar ador peisajul."Eu aprob ca o marioneta dupa care ii propun sa coboram. Keita rase instinctiv si imi accepta propunerea, cu conditia ca i fac cinste cu o cafea, caci lucrase astazi cam mult si saracu` nu si-a luat doza. Coboram dupa care ne indreptam catre un restaurant. eu comand o cafea dupa care avem parte de o conversatie lejera. Arunc o privire si il observ pe aratos cum statea in fata usii. Of.. toate domnisoarele se topeau dupa el, dar se ofticau cand vedeau ca se indreapta catre mine. am inceput sa injur cu cea mai mare ardoare, in timp ce keita tot spunea sa tac.
- Buna Sakura. Un prieten de-al tau ?
Eu ii trag o mutra fulgeratoare. Dar.. nici nu stiu cum il cheama. Zambesc malefic si il intreb cum il cheama. Sasuke.. Sasuke Uchiha.
-Mda.. Deci Sas`ke ..

Acesta ma corecta si suse numele sau adevarat, dar cine l-a bagat in seama? Poate doar fetele si chelneritele care erau gata sa sara pe el .
Dau ochii peste cap si incep sa ma cert cu el. Vazand ca nu il mai bag in seama, Keia sa rusina si pleca. Il rugam sa ramana, dar Sas`ke spuse [font-Italics]Bine. Pa,pa ! [/font]Of...Acum am ramas cu desteptul acesta. domnisoarele inca se holbau la el, imediat topindu-se pe podea. Sas`ke profita de ocazie si le trase cu ochiul domnisoarelor. Aaa! Vroia sa ma faca geloasa!