A picture of you

[MiraA]

Multumim pt commuri si scz de intarziere :*

Capitolul 9

Imediat ce am terminat sedinta foto, am plecat impreuna cu Axel la unul dintre restaurantele din apropiere, unde am luat un pranz tarziu. Niciodata nu mi-am imaginat ca el este atat de amuzant. Pe tot parcursul mesei am vorbit vrute si nevrute, iar el imi povesti micile nebunii pe care le facuse cand era copil, facandu-ma sa rad atat de mult incat incepusera sa ma doara muschii abdomenului.
Timpul trecuse mai repede decat m-am asteptat, iar cand m-am uitat la ceas am vazut ca era deja ora 6 dupamasa. Nu era tarziu inca, dar trebuia sa ma intorc la munca. Chiar daca pozele pe care le facusem in decursul zilei fusesera mai mult sau mai putin perfecte, inca trebuiau un pic retusate. I-am zis asta lui Axel, iar el ii ruga pe unul dintre chelneri sa ne faca nota de plata.
-Scuza-ma un pic, zise la un moment dat, ridicandu-se de la masa brusc. M-am uitat uimit la el cum se indeparteaza printre mese pana in capatul opus al restaurantului, unde tipul cu care se jucase in baie il astepta. Speram din tot sufletul sa nu reia faza de mai devreme, caci nu aveam atata timp de pierdut. Am luat o gura din vinul pe care il aveam in pahar, urmarind cu privirea oamenii ce veneau si plecau incontinuu.
Din fericire pentru mine, nu avusesem mult de asteptat, caci Axel se intoarse in mai putin de 5 minute, dar, dupa expresia fetei mi-am dat seama ca ceva nu e in ordine. Parea abatut...nu, mai bine zis, parea al naibii de nervos.
-Axel, esti bine? S-a intamplat ceva? l-am intrebat usor ingrijirat. Nu-l cunosteam de mult timp, dar nu-l vazusem pana atunci aratand atat de intimidant.
-N-am nimic, imi raspunse pe un ton dur ce ma facu sa tresar si sa-mi inghit restul cuvintelor. Da...era nervos, foarte nervos.
Chelnerul veni intr-un final, iar barbatul platii consumatia fara sa mai zica altceva, apoi ma lua de brat si practic ma tara pana afara unde avea parcata masina. Deschise usile si se aseza in stanga. Porni motorul si astepta
Ai de gand sa urci? mi se adresa pe acelsi ton cand vazu ca nu fac nicio miscare.
-Da, am mormai cu jumatate de gura, intrebandu-ma in continuare ce naiba a putut sa-i zica tipul ala de Axel se comporta asa. Era ca si cum eu ii gresisem cu ceva.
Masina porni din loc imediat dupa m-am asezat pe scaun, inaintand cu repeziciune prin traficul aglomerat. Niciunul nu ziceam nimic. Din cand in cand trageam cu ochiul in directia lui, dar el privea doar inainte. Totusi am putut sa-i observ maxilarul inclestat si degetele albe semn ca strangea volanul mai tare decat ar fi trebuit.
-Axel, esti sig...
-Ti-am zis ca n-am nimic, imi taie vorba, rastindu-se la mine.
Am prins mesajul asa ca restul drumului l-am facut in tacere. Cand in sfarsit am ajuns in fata blocului meu, am coborat din masina, incercand din rasputeri sa nu-i trantesc usa de la masina. Spre surprinderea mea chiar am reusit...M-am indepartat, urcand treptele pana la apartamentul meu rapid si fara sa privesc in urma. Nu era foarte frumos din partea mea sa plec asa, dar banuiam ca orice i-as fi zis, tot asa ar fi reactionat. Era mai bine sa se calmeze, indiferent ce avea, iar apoi vom putea discuta.
Am deshis usa apartamentului, dand sa intru si sa o inchid in urma mea, dar mana cuiva prinse manerul si trase de el.
-Axel, ce faci? il intreb cand mi-am dat seama ca era el. Statea sprijinit de totcul usii si ma privea intr-un mod al naibii de ciudat ce facea sa mi se ridice parul pe ceafa.
-Esti la fel ca ceilalti, zise pe un ton soptit ce nu prevestea nimic bun. Ma gandeam ca esti diferit, dar m-am inselat, continua el, pasind inauntru. Vazandu-i comportamentul m-am dat instinctiv cativa pasi in spate, dar ma prinse de mana trangandu-ma langa el. Daca ai fost a lor, de ce nu poti sa fi si al meu?
-Axel, ce dracu' vorbesti...?dar nu am apucat sa termin caci gura lui o acoperi pe a mea, obligandu-ma sa-mi intredeschi buzele pentru a-l primii. Ma impinse in spate si inchise usa cu piciorul, dupa care incepu sa traga de hainele pe care le aveam pe mine.
Inima incepu sa-mi bata mai tare pe masura ce privirea sa rece ma invaluia. Ce naiba se intampla cu el? De ce facea asta? Mi-am proptit mainile in umerii sai, dorind sa ma indepartez, dar nu ma lasa. Ma impinse si mai tare, facandu-ma sa ma lovesc cu spatele de perete, apoi mainile sale le prinsera pe ale mele. Mi le imobiliza, apoi le ridica deasupra capului, continuand sa ma sarute in acelasi mod ce deja incepuse sa ma sperie.
M-am zbatut, dar degeaba. Era mai puternic decat mine. Continuand sa ma tina cu o mana, si-o lasa pe cealalta sa coboare pe gatul meu, apoi mai jos, incepand sa traga de nasturii camasei care se rupsera instantaneu, dezgolindu-mi pieptul.
-Iti place, nu-i asa? Iti place cand te atinge cineva ...nu conteaza cine, banuiesc. Uita-te la tine, zise, dandu-mi drumul la maini si privindu-am ca pe un simplu obiec ce statea in vitrina doar pentru a fi admirat. Corpul asta se vrea atins...
Incepusem sa tremur in ultimul hal nu de placere, ci de frica. Probabil Axel era singurul barbat ce reusise sa ma sperie cu adevarat. Felul in care ma privea, modul in care ma atingea, intregul sau comportament nu-mi prevestea nimic bun. Iar in momentul in care l-am simtit tragand de pantalonii mei in jos, am stiu ca am dreptate.
-Axel, stai! Opreste-te! Nu sti ce faci, i-am zis cu o voce tremuranda, incercand in acelsi timp sa-i dau mainile la o parte, dar toate actinile mele erau in van.
-De ce? Toata lumea a fost buna inafara de mine? Sti, poate de asta a plecat Emmet fara tine. Poate chiar nu-l meritai...tacu pentru un moment, admirandu-am, apoi imi prinse barbatia in mana si o stranse, facandu-ma sa gem, insa de durere. Era atat de dur, incat imi dadeau lacrimile, dar nimic nu se putea compara cu durerea ce mi-o provocara cuvintele sale. Acum, continua el, fi baiat cuminte si lasa-ma sa termin.
Se ridica si ma intoarse cu spatele, facandu-ma sa ma sprijin cu mainile de perete. Mi-a inghetat sangele in vene cand l-am simtit in spatele meu, tare si pregatit sa ma patrunda. La dracu' nu vroiam asta!
-Nu face asta, Axel! l-am rugat, dar nu ma auzi sau nu ma baga in seama. Ma prinse de talie cu mainile, apoi se avanta in mine cu putere. Impactul fusese atat de dur incat picioarele m-am lasat si as fi cazut, daca mainile sale nu m-ar fi tinut. Am strans din dinti incercand sa inghit urletul ce amentinta sa se faca auzit, dar a doua oara cand ma patrunse, la fel de puternic si adanc, nu am mai avut sanse ma abtin: am urlat cat m-au tinut plamanii, lasandu-mi apoi corpul moale in manile lui.
-Ai o voce atat de incitanta cand urli, imi sopti la ureche, continuand sa se miste in acelasi mod.
Cu fiecare patrundere inainta mai mult in mine, provocandu-mi dureri mult mai mari decat credeam vreodata ca este posibil. Ma simteam de parca o mie de ace incinse se avantau in mine, amenintand sa-mi rupa trupul in doua. Nu mai vroiam...imi ajungea!
La un moment dat la-m auzit gemand puternic la urechea mea, apoi am simtit o caldura lichida in mine, semn ca ejaculase. Se indeparta rapid, lasandu-am sa cad in genunchi pe podeaua rece, inca tremurand si cu chipul scaldat in lacrimi. M-am ghemuit, incercand sa-mi recapat calmul si stapanirea de sine, multumind in gand ca se terminase, dar fusese mult prea devreme.
Ma prinse de mana, obligandu-am sa ma ridic si ma trase dupa el pana in camera mea, impingandu-am pe pat cu putere, apoi se lasa peste mine si-mi indeparta picioarele.
-Axel, gata! Lasa-ma, am urlat, dar degeaba. Axel parea sa lipseasca. Nu era prezenta decat aceasta bestie.
-Esti primul care nu a venit inaintea mea. Se pare ca ai ceva antrenament, pustiule. Zicand acestea imi sprijini picioarele de antebratele sale si se avanta din nou in mine, la fel de brutal ca prima data. Lacrimile incepura din nou sa-mi curga pe chipul ce sigur imi era inrosit. Am strans din dinti si mi-am inchis ochii nedorind sa-i vad chipul cand facea asta. Parea pierdut...parea altul.
Trupurile noastre se acoperira cu o dara fina de transpiratie pe masura ce el continua. Miscarile ii devenisera mai alerte ca la inceput, dar nu dadea semne de epuizare, spre deosebire de mine care abia mai reuseam sa respir. Strangeam cu mainile cerceaful, incercand poate sa ma razbun pe el, dar asta nu ma ajuta sa uit durerea.
-Ma doare, Te rog, opreste-te!
-Si pe ceilalti ii rugai sa se opreasca? ma intreba, respirand sacadat.
Nu am stiut la ce se referea, dar nici nu-mi pasa. Printr-un efort supraomenesc m-am ridicat un pic, incercand sa-l apuc de umeri si sa-l indepartez, dar isi duse una din maini la sptele meu si ma ridica mai mult, iar cu cealalta imi prinse parul, tragand de el cu putere pana ce am gemut din nou, renuntand de tot la a ma mai impotrivi. Mainile imi cazura pe langa trup inerte, la fel ca si restul trupului. Nu avea rost sa ma mai zbat. Corpul meu cedase in fata presiunii, lasandu-se moale in bratele sale. Macar nu mai simteam durerea...nu mai simteam nimic.
Se avanta pentru ultima oara in mine, ejaculand pentru a doua oara, apoi trupul ii cazu pe pat.
Nu m-am miscat o buna perioada de vreme. Am ramas acolo, langa el, privind cu ochii secati de lacrimi, iregularitatile tavanului, pana ce i-am auzit respratia adanca. Adormise...
Atunci m-am ridicat incet, aproape cazand cand picioarele instabile imi atinsera podeau si m-am dus in living unde imi erau aruncate hainele. M-am imbracat cum am putut, inghititnd in sec de fiecare data cnd simteam junghiurile din tot corpul si, fara sa privesc in spatele meu, am plecat.
Trebuia sa ies de acolo...