Katie

[Lanna]

Salut. Va multumesc pentru ca mi-ati comentat si imi pare bine ca va place.


Capitolul XIX

Ora de inot. Din pacate, Katie nu putu participa deoarece nu avusese la ea costum de baie. Ramase pe banca, uitandu-se la o cursa intre baieti si fete. Evident, invingatoarea fusese o fata, cu un an sau doi mai mare decat ea.
De cealalta parte, un baiat statea pe marginea unei piscine mai mici, leganandu-si picioarele deasupra apei ce ii atingea usor talpile. Parul negru ii amintea de cineva, insa nu stia de cine. Vru sa se uite mai bine le el, dar vocea unei femei o facu sa-si intoarca privirea.
-Esti bine? Pari ingrijorata.
-Ma gandeam. Cine e baiatul acela de la piscina mai mica?
-Care baiat?
Isi indrepta privirea spre locul in care il vazuse, dar nu era nimeni.
-Nu e nimeni acolo.
-Nu mai conteaza. A plecat, raspunse ea dezamagita.
-Esti sigura ca te simti bine?
Fata incuvinta din cap.
Cand ora se termina, inotatorii se indreptara spre dusuri. Katie vru sa se indrepte spre iesire, dar fu oprita de vocea unui baiat. Se intoarse spre el. Purta doar slipul cu care inotase si se stergea cu un prosop pe spate.
-Stai putin!
Se opri inaintea ei, respirand cu greutate. Isi sterse fata si inspira adanc.
-Buna. Eu sunt Daren. Tu trebuie sa fi fata cea noua. Katie, nu-i asa?
Isi aranja parul galben ca spicele de grau pe spate, in timp ce picaturile de apa i se scurgeau pe piept in jos. Formele proportionate ale corpului aratau ca mergea foarte des la sala de sport.
Ii saruta politicos mana. Dupa comportament, putea vedea ca era o persoana bine-crescuta, in comparatie cu membrii echipei de fotbal.
Gandindu-se mai bine, se intreba cum de un baiat ca el ii vorbea ei, care fusese ignorata de toti la fosta scoala. Ceva nu era in ordine si avea o presimtire cum ca acel baiat era mai mult decat arata.
-Da, eu sunt aceea.
-Se pare ca suntem in aceasi clasa. 7B – 57. Ce coincidenta!
De unde stia acel baiat toate acele lucruri? Ea nu spusese nimanui si nici Susan nu parea genul acela de fata.
Pe chipul lui aparu un zambet parca fortat, ceea nu insemna tocmai un lucru bun. Ascundea ceva, insa nu stia ce. Ar fi vrut totusi sa afle.
-Atunci, ne mai vedem!
Alerga spre iesire, indreptandu-se spre dusuri.
Fata ofta, privind atenta valurile ce se formau in piscina. Isi aduse aminte ca trebuie sa mearga la ore cand o vazu pe Susan in cadrul usii.
-Ai de gand sa vii sau vei sta acolo toata ziua?
Zambi.

Spre norocul ei, cand ajunse la urmatoarea ora, profesorul inca nu ajunsese. Clasa era mare, cu tavan inalt si peretii varuiti intr-un albastru inchis. Bancile erau vechi, cu o multime de desene ale fostilor si actualilor elevi mazgalite pe ele.
Nimeni nu parea sa o ia in seama la inceput, dar mai apoi observara prezenta ei.
Trei randuri de banci duble si peste de treizeci de ochi privind-o pe ea. Un amestec de rase si culturi. La fosta ei scoala nu vazuse decat copii din imprejurimi, care nu prea fregventau orele. Vechiul apartament era situat intr-o zona mai in afara orasului, unde nu vazuse decat grupuri de negri, carora locuitorii mai linistiti le spuneau Corbii. Cateodata auzea focuri de arma din cladirile vecine si se ascundea in debara pana se opreau, in timp ce mama ei dormea pe fotoliu, cu televozorul aprins.
Dar sa revenim.
Facu cativa pasi spre mijlocul clasei si primi doar priviri incruntate. Se aseza la o banca din spate, singura pe care o vazu libera. Dupa ce isi aranja licrurile in cea mai mare liniste, isi muta privirea pe fereastra. O vrabiuta sarea din creanga in creanga, pana la cuibul din varf care era prea inalt pentru ca fata sa il vada.
Cand usa se deschise din nou, un batran cu barba cenusie si trupul drept ca o scandura pasi inauntru. Isi cobora ochelarii pe varful nasului, in timp ce isi privea elevii nepasator. Se aseza la catedra si nu parea sa o observa pe Katie. Facu prezenta. Brusc, se opri la numele ei. Katie J. Redfield. Ceva il speriase la el si o privire infricosata lua locul nepasarii. Chipul acela ii amintea de cineava pe care lasase in urma acum multi ani. Inghiti un nod care i se forma in gat. Nu crezuse ca o va mai vedea vreodata. Nici nu-i putea rosti numele in gand. Sari peste si ea si trecu mai departe.
Domnul Maxwell preda istoria de aproape treizeci de ani la acea scoala si prin mainile lui trecura multi elevi printre care si Emily, mama lui Katie. Dar ce legatura avea el cu fetita? Asta veti afla mai tarziu.
In cele din urma, profesorul incepu sa vorbeasca. Presimtind ca e urmarita, isi intoarse capul si la usa, prin sticla putin murdara, vazu parul negru al unui copil care alerga dinspre baie. Simtind o lovitura pe gat, se intoarse si vazu cum unul din baieti impaturise o hartie si o bombarda cu bilute din servetele. Era Daren, baiatul cu care vorbise cu cateva minute inainte. Un altul i se alatura, scotand din rucsac o mica prastie si incepu sa arunce cu pietricele.
Trebuia sa-si fi dat seama mai iniante ca acel copil nu aduce decat probleme. Daca la inceput ii vorbise frumos, acum vroia sa ii faca probleme din prima zi.
O lovitura de bat ateriza pe mainile celor doi baieti. Profesorul le arunca o privire firioasa, gest la care unul din ei se apara:
-Dar ea a inceput! striga, aratand spre Katie. A aruncat in mine cu un avion de hartie, asa ca am raspuns. De ce se iau toti numai de mine? Nu e drept. Ea e vinovata.
Privirea furioasa a profesorului se muta spre fata. Desi stia ca nu e adevarat ceea ce ii spusese baiatul, vorbi:
-Ka ... Fetito, daca nu ai chef de ore, treci imediat in biroul directorului. Nu permit nimanui sa-mi deranjeze ora.
Katie se uita nedumerita la el. Cu ce era ea vinovata? Doar nu facuse nimic rau. Si ceea ce spusese Daren era o minciuna care fusese acceptata si de profesor.
Isi stranse lucrurile si iesi pe coridor. Ofta. Crezuse ca acum totul se va schimba si oamenii o vor trata cu respect, dar era la fel de neglijata ca inainte. De ce? De ce se iau toti numai de ea? Nu mai intelegea nimic.
Se indrepta spre biroul directorului. Cand trecu pe langa bai, auzi doua voci soptite.
-Poate ne vede cineva!
-Nu te mai gandi la asta. Suntem doar noi doi acum. Sau poate vrei sa mergem altundeva?
-Taci odata si saruta-ma!
Curioasa, crapa putin usa si vazu o fata si un baiat, sarutandu-se in coltul indepartat al incaperii. Pantalonii amandurora stateau pe gresia alba la o distanta mica fata de ei. Fata ofta si gemea incontinuu, in timp ca baiatul ...
Inchise la loc usa si porni mai departe. De ce erau aproape toti elevii din acea scoala asa de ciudati? Ar fi preferat sa stea acasa toata viata, decat sa mai vina la ore o singura zi.
Ultimele trei ore i s-au parut trei zile. Minutele treceau greu, in timp ce profesorii si ceilalti elevi nu o luau in seama.
BMW-ul ajunse in fata scolii cateva minute dupa ce il sunase pe sofer.


Cand cobora din masina, in curtea casei , una din menajere o anunta ca o prietena o astepta in sufragerie. Curioasa, alerga intr-acolo pentru a o vedea pe Alex pe unul din fotolii, cu o ceasca de ceai in mana.
-Alex, ce faci aici? intreba Katie uimita.
-Nu te bucuri sa ma vazi?
-Nu asta vroiam sa apun.
-Stiu! Te tachinam doar. Si eu ma bucur sa te vad. Ce ai mai facut? Cu a fost prima ta zi la la scoala noua?
-Ce vrei sa-ti spun mai intai? Partea frumoasa sau cea urata?
-Aia frumoasa.
-Bine. E o fata, Susan, cu care m-am imprietenit. Trebuie sa o cunosti si tu.
-Vrei sa spui ca ma inlocuiesti? Doar glumeam. Si cea urata?
Ii povesti toate intamplarile prin care trecuse, de la prima ora, pana la ultima. Nu uita nici partea cu baiatul cu par negru pe care inlvazuse de cateva ori. Insa nu stia daca sa o puna la intamplari urate sau frumoase. Depinde cu privea situatia.