30-07-2011, 10:00 PM
´ello there ^^ Ma bucur sa vad ca am cititori, desi vreau sa cred ca mai citesc ficul meu si alti membri care, din diferite motive, nu lasa un comentariu, ii inteleg : - \\\" Anyway, am venit cu al doilea capitol si sper sa va placa. Lectura placuta ^^
M-am ridicat in sezut si am privit inspre usa. Silueta era a unui barbat inalt, cu umeri lati si un trup bine format de-a lungul anilor de antrenament si ale luptelor duse. Cu cat se apropia mai mult de mine acel par castaniu si ochii de un galben stralucitor ma faceau sa realizez ca cel care se postase in fata mea nu era nimeni altul decat Josh, tatal meu vitreg. Avea pe el acel duster obisnuit, iar parul ii era legat la spate, cateva fire scapand din prinzatoare, atingandu-i cu tandrete obrajii palizi. Desi lumina nu era suficienta pentru a-i zari bine expresia fetei, mi-am dat seama ca pe buze se afla un zambet satisfacut.
- Buna treaba, baiete, imi spune, ducandu-si mana spre umarul meu. Nu ma asteptam la mai putin de la fiul meu. Se citea in glasul lui mandria cu care-mi rostea acele cuvinte. Doar in familie il mai vazusem asa degajat, in timpul misiunilor fiind de-a dreptul schimbat, privirea-ii era rece si gandea totul calm, era calculat, insa acum, in aceste momente, isi lasa garda jos, fiind el cu adevarat. Dar stia, la fel ca mama, ca eu nu sunt genul de persoana care sa-si impartaseasca sentimentele, eram un demon cu inima de gheata.
- Mersi, rostesc in cele din urma. Scoate un oftat la replica mea, asezandu-se pe marginea patului. Ce este cu noul baiat? Si el va sta cateva luni, apoi va disparea intr-un mod nu tocmai placut? Era pentru a cincea oara cand aducea un nou membru in familie, iar precedentii lui au disparut pe parcursul a cateva luni in conditii neclare. Eram sigur ca murisera intr-una dintre misiunile incredintate, insa sincer nu-mi pasa. Daca nu aveau suficienta putere pentru a duce la capat o misiune erau slabi si meritau sa moara.
- Nu, el va ramane aici pana cand va vrea sa-si inceapa noua viata de unul singur. Este fiul unui prieten care a murit de curand, defapt intreaga lui familie a murit de mana unui hot. Expresia fetei mele a devenit crispata, aducandu-mi aminte acea data. Nu are unde sa stea si la orfelinat nu au mai avut locuri asa ca l-am luat la noi, ca pe un membru din familie. Sper ca il vei invata ceea ce sti, macar cat sa se apere. Pff, asta-mi mai lipsea, sa fac pe dadaca pentru un tip de aceasi varsta cu mine. Mi-am rotit ochii de un negru abisal, spunandu-i sa nu se astepte la minuni din partea mea. A inceput sa rada, apoi a iesit din camera mea, inchizand usa in urma lui. M-am intins in pat, unindu-mi pleoapele pentru a cadea intr-un somn adanc.
Dimineata venise prea repede, razele de lumina croindu-si drum prin draperiile trase pana la fata mea, facandu-ma sa ma trezesc. Ma uit la ceas, iar acesta indica ca aveam mai putin de jumatate de ora pana incepe prima ora, iar daca voi intarzia, iar, aveam sa fiu exmatriculat. M-am ridicat din pat, indreptandu-ma spre baie pentru a face un dus scurt. In mai putin de cinci minute corpul meu incarcat de muschi a fost sapunit si clatit, pregatit pentru o noua zi. Dupa ce am sters fiecare picatura cristalina de pe trup, m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, un tricou albastru inchis peste care am luat o camasa in carouri, acoperind-o si pe aceea cu un hanorac de aceasi culoare cu pantalonii. M-am incaltat cu o pereche de bascheti caldurosi de aceeasi culoare cu pantaloni si geaca, apoi am coborat in bucatarie. Acolo, la masa l-am vazut pe tipul cel nou gata imbracat, luandu-si micul dejun. Am rostit un “buna†mecanic, luandu-mi un mar de pe masa. Cand si-a terminat micul dejun, i-am spus ca e timpul sa plecam. Nu a spus nimic, doar a afisat un zambet larg de parca s-ar bucura sa mearga la scoala. Ciudat tipul, insa nu am de ce sa-l critic, eu eram si mai ciudat decat el.
Am iesit din casa, fiind imediat orbiti de o lumina puternica. Toata seara precedenta dansul fulgilor nu se oprise, astfel, acum totul era imbracat intr-o mantie alba. Cerul avea aceasi nuanta de albastru cenusiu, iar din el continuau sa se aleaga perechi de nea care iti desfasurau programul de-a lungul distantei de la cer la pamant. I-am spun roscatului sa se grabeasca, deoarece nu aveam chef sa fiu exmatriculat, la care el a raspuns cu un chicot. Am grabit pasul si tocmai cand se sunase de intrare am ajuns la scoala. Aflasem ca avea sa fie in clasa cu mine, asa ca am urcat scarile pana am ajuns la etajul doi. Intrand in sala, am observat ca nu intarziasem si ca profesorul inca nu sosise. Toti si-au indreptat atentia spre noul tip, ochii lui negrii privindu-i ca pe niste jucarii. Ne-am indreptat spre banca noastra si ne-am asezat tocmai cand un barbat trecut de patruzeci si cinci de ani, cu inceput de chelie, ochii galbui protejati de ochelari de vedere, imbracat intr-un costum gri isi facuse aparitia. Profesorii semanau destul de mult cu traficantii, mai ales profesorul de matematica, domnul Luke. Mda, poate candva a fost domn, insa acum sigur nu mai e.
- Am inteles ca avem un nou coleg incepand de astazi. Verifica o lista, apoi isi aranjeaza ochelarii cu varful degetului aratator, continuand. Kyle McLennin, ridicate-n picioare si spune-ne cateva lucruri despre tine. Baiatul de langa mine se ridica si incepe sa vorbeasca.
- Numele meu este Kyle, dupa cum v-ati dat si singuri seama, si sunt bisexual. La ultimul cuvant toti l-au privit sceptici, singurul care incepuse sa rada fusesem eu. Nu stiu de ce, insa tonul pe care-l folosise ma facuse sa izbucnesc in ras, spre surprinderea tuturor. Cand m-am stapanit in cele din urma, a continuat. Am saptesprezece ani si cam atat, nu va intereseaza si alte lucruri, spune, asezandu-se. Ceilalti elevi erau in continuare socati, la fel si profesorul, pe cand eu deja ma obisnuisem cu idee.
- Iti multumim pentru prezentarea facuta si speram sa ai parte de o sedere placuta, aici, la Liceul Fly High, rosteste barbatul inca uimit de cuvintele baiatului.
Intreaga ora am simtit cum tipul de langa mine era asaltat de priviri si biletele, pe care banuiam ca scrie “Vorbesti serios, chiar esti bisexual?â€. Mda, adolescentii, daca se pot numi asa, de la acest liceu erau al naibii de creduli si insistenti. Cand in sfarsit se terminase acel chin care aproape m-a adormit, banca noastra a fost inconjurata de o multime de fete si baieti de parca roscatul ar fi fost miere de albine. M-am uitat urat de ei, ceea ce nu difera prea mult de obisnuita mea expresie faciala, si toti au inceput sa bata in retragere.
- De ce ai inceput sa razi cand am spus ca sunt bisexual? Ma intreaba in cele din urma, privindu-ma in ochi. Am ridicat din umeri, lasandu-mi capul pe brate. Brusc imi suna telefonul. Ma uit la apelant, acesta fiind nimeni altul decat tata. Raspund si vorbesc cu el, intelegand ca aveam o noua misiune si ca trebuia sa-l iau si pe noul meu frate, sau ce a fi, cu mine. Se pare ca uitase ca sunt in pericol de exmatriculare, insa, sincer, nici ca-mi pasa. L-am luat pe tip cu mine si am iesit pe usa, spunandu-i profesorului ca aveam o urgenta in familie. Desigur, scuza o folosisem de nenumarate ori, insa de data asta Kyle ma sprijinise, spunand ca este adevarat.
Am iesit din institut, mergand spre strada. O masina neagra, blindata aparuse in scurt timp. Din ea isi facu aparitia o fata roscata, cu ochii de un verde ademanitor, avand un corp la fel de periculos ca miscarile ei. Numele ei era Reyna, un nume care i se potriveste de minune. Ne-am urcat in masina si ea ne-a dat datele pe scurt, urmand sa ma intalnesc cu seful la locul cu pricina. Nu ma deranjasem sa fac prezentarile, descurcandu-se si singuri in aceasta privinta. Am analizat dosarul din mana cu multa atentie, fiind captivat de ce scria acolo. “ Doctorul a ucis o familie compusa din trei membrii : mama, tatal si un copil in varsta de cinci ani, in incercarea lui de a fura o arma secreta biologica. Eliminand agentii secreti sub acoperire aflati in vacanta a reusit sa-si duca la capat intentia, furand arma.†Crima se asemana cu cea in care murisera parintii mei, doar ca eu nu fusesem slab ca acel copil, il ucisesem pe hot, ramanand in viata. Am aruncat dosarul pe scaunul din fata, gandindu-ma la aceea arma periculoasa. In ce consta si la ce se folosea, daca era un prototip sau nu, ce avea de gand sa faca cu ea, nu aveam habar, insa planuiam sa aflu si sa-l opresc.
Am ajuns la aceea casa in scurt timp. Ne-am apropiat toti trei de Josh, fara sa schimbam vreo vorba intre noi. Kyle privea socat scena crimei, lucru care pe mine ma ambitiona sa-l prind mai repede pe tipul numit Doctorul. Ni s-a spus unde anume este ascunzatoarea barbatului si ca cel responsabil de misiune sunt eu. Roscatul avea sa conduca masina, fara sa intre in toiul actiunii, Reyna fiind un spijin in cazul in care aveam nevoie. Primisem si o echipa de interventie, insa dura pana ajungea, asa ca am hotarat sa actionez. Am urcat iar in masina si ne-am indreptat spre ascunzatoare. In scurt timp am ajuns la locul cu pricina. I-am spus baiatului sa ramana in vehicul si pentru nimic in lume sa iasa de acolo caci nu aveam nevoie de morti inutile.
Impreuna cu roscata ne-am indreptat spre cladire, cu grija, evitand diverse capcane. Tipul ne astepta si asta ne facea misiunea mai grea. Un singur pas gresit si bum, dispareai de pe lumea asta. Asta era prima lectie de la academia pe care o absolvisem in secret atat eu, cat si fata care ma insotea. Ne-a fost implementata in minte din prima clipa in care am ajuns acolo, iar cei care nu o invatasera disparusera de mult timp din peisaj. Desigur, atunci li se parea ca e o exagerare, insa pe parcurs au invatat ca nu e asa, ca totul e la un alt nivel fata de cel la care se gandisera ei. Insa de cele mai multe ori fusese prea tarziu, ei fiind prea slabi pentru a supravietui in aceasta jungla.
Intrasem in apartament si atunci am auzit un tipat provenit de la Reyna. M-am intors spre ea si am fost oarecum socat vazand scena.
Cap.2 – Another mission
(Ryan)
M-am ridicat in sezut si am privit inspre usa. Silueta era a unui barbat inalt, cu umeri lati si un trup bine format de-a lungul anilor de antrenament si ale luptelor duse. Cu cat se apropia mai mult de mine acel par castaniu si ochii de un galben stralucitor ma faceau sa realizez ca cel care se postase in fata mea nu era nimeni altul decat Josh, tatal meu vitreg. Avea pe el acel duster obisnuit, iar parul ii era legat la spate, cateva fire scapand din prinzatoare, atingandu-i cu tandrete obrajii palizi. Desi lumina nu era suficienta pentru a-i zari bine expresia fetei, mi-am dat seama ca pe buze se afla un zambet satisfacut.
- Buna treaba, baiete, imi spune, ducandu-si mana spre umarul meu. Nu ma asteptam la mai putin de la fiul meu. Se citea in glasul lui mandria cu care-mi rostea acele cuvinte. Doar in familie il mai vazusem asa degajat, in timpul misiunilor fiind de-a dreptul schimbat, privirea-ii era rece si gandea totul calm, era calculat, insa acum, in aceste momente, isi lasa garda jos, fiind el cu adevarat. Dar stia, la fel ca mama, ca eu nu sunt genul de persoana care sa-si impartaseasca sentimentele, eram un demon cu inima de gheata.
- Mersi, rostesc in cele din urma. Scoate un oftat la replica mea, asezandu-se pe marginea patului. Ce este cu noul baiat? Si el va sta cateva luni, apoi va disparea intr-un mod nu tocmai placut? Era pentru a cincea oara cand aducea un nou membru in familie, iar precedentii lui au disparut pe parcursul a cateva luni in conditii neclare. Eram sigur ca murisera intr-una dintre misiunile incredintate, insa sincer nu-mi pasa. Daca nu aveau suficienta putere pentru a duce la capat o misiune erau slabi si meritau sa moara.
- Nu, el va ramane aici pana cand va vrea sa-si inceapa noua viata de unul singur. Este fiul unui prieten care a murit de curand, defapt intreaga lui familie a murit de mana unui hot. Expresia fetei mele a devenit crispata, aducandu-mi aminte acea data. Nu are unde sa stea si la orfelinat nu au mai avut locuri asa ca l-am luat la noi, ca pe un membru din familie. Sper ca il vei invata ceea ce sti, macar cat sa se apere. Pff, asta-mi mai lipsea, sa fac pe dadaca pentru un tip de aceasi varsta cu mine. Mi-am rotit ochii de un negru abisal, spunandu-i sa nu se astepte la minuni din partea mea. A inceput sa rada, apoi a iesit din camera mea, inchizand usa in urma lui. M-am intins in pat, unindu-mi pleoapele pentru a cadea intr-un somn adanc.
Dimineata venise prea repede, razele de lumina croindu-si drum prin draperiile trase pana la fata mea, facandu-ma sa ma trezesc. Ma uit la ceas, iar acesta indica ca aveam mai putin de jumatate de ora pana incepe prima ora, iar daca voi intarzia, iar, aveam sa fiu exmatriculat. M-am ridicat din pat, indreptandu-ma spre baie pentru a face un dus scurt. In mai putin de cinci minute corpul meu incarcat de muschi a fost sapunit si clatit, pregatit pentru o noua zi. Dupa ce am sters fiecare picatura cristalina de pe trup, m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, un tricou albastru inchis peste care am luat o camasa in carouri, acoperind-o si pe aceea cu un hanorac de aceasi culoare cu pantalonii. M-am incaltat cu o pereche de bascheti caldurosi de aceeasi culoare cu pantaloni si geaca, apoi am coborat in bucatarie. Acolo, la masa l-am vazut pe tipul cel nou gata imbracat, luandu-si micul dejun. Am rostit un “buna†mecanic, luandu-mi un mar de pe masa. Cand si-a terminat micul dejun, i-am spus ca e timpul sa plecam. Nu a spus nimic, doar a afisat un zambet larg de parca s-ar bucura sa mearga la scoala. Ciudat tipul, insa nu am de ce sa-l critic, eu eram si mai ciudat decat el.
Am iesit din casa, fiind imediat orbiti de o lumina puternica. Toata seara precedenta dansul fulgilor nu se oprise, astfel, acum totul era imbracat intr-o mantie alba. Cerul avea aceasi nuanta de albastru cenusiu, iar din el continuau sa se aleaga perechi de nea care iti desfasurau programul de-a lungul distantei de la cer la pamant. I-am spun roscatului sa se grabeasca, deoarece nu aveam chef sa fiu exmatriculat, la care el a raspuns cu un chicot. Am grabit pasul si tocmai cand se sunase de intrare am ajuns la scoala. Aflasem ca avea sa fie in clasa cu mine, asa ca am urcat scarile pana am ajuns la etajul doi. Intrand in sala, am observat ca nu intarziasem si ca profesorul inca nu sosise. Toti si-au indreptat atentia spre noul tip, ochii lui negrii privindu-i ca pe niste jucarii. Ne-am indreptat spre banca noastra si ne-am asezat tocmai cand un barbat trecut de patruzeci si cinci de ani, cu inceput de chelie, ochii galbui protejati de ochelari de vedere, imbracat intr-un costum gri isi facuse aparitia. Profesorii semanau destul de mult cu traficantii, mai ales profesorul de matematica, domnul Luke. Mda, poate candva a fost domn, insa acum sigur nu mai e.
- Am inteles ca avem un nou coleg incepand de astazi. Verifica o lista, apoi isi aranjeaza ochelarii cu varful degetului aratator, continuand. Kyle McLennin, ridicate-n picioare si spune-ne cateva lucruri despre tine. Baiatul de langa mine se ridica si incepe sa vorbeasca.
- Numele meu este Kyle, dupa cum v-ati dat si singuri seama, si sunt bisexual. La ultimul cuvant toti l-au privit sceptici, singurul care incepuse sa rada fusesem eu. Nu stiu de ce, insa tonul pe care-l folosise ma facuse sa izbucnesc in ras, spre surprinderea tuturor. Cand m-am stapanit in cele din urma, a continuat. Am saptesprezece ani si cam atat, nu va intereseaza si alte lucruri, spune, asezandu-se. Ceilalti elevi erau in continuare socati, la fel si profesorul, pe cand eu deja ma obisnuisem cu idee.
- Iti multumim pentru prezentarea facuta si speram sa ai parte de o sedere placuta, aici, la Liceul Fly High, rosteste barbatul inca uimit de cuvintele baiatului.
Intreaga ora am simtit cum tipul de langa mine era asaltat de priviri si biletele, pe care banuiam ca scrie “Vorbesti serios, chiar esti bisexual?â€. Mda, adolescentii, daca se pot numi asa, de la acest liceu erau al naibii de creduli si insistenti. Cand in sfarsit se terminase acel chin care aproape m-a adormit, banca noastra a fost inconjurata de o multime de fete si baieti de parca roscatul ar fi fost miere de albine. M-am uitat urat de ei, ceea ce nu difera prea mult de obisnuita mea expresie faciala, si toti au inceput sa bata in retragere.
- De ce ai inceput sa razi cand am spus ca sunt bisexual? Ma intreaba in cele din urma, privindu-ma in ochi. Am ridicat din umeri, lasandu-mi capul pe brate. Brusc imi suna telefonul. Ma uit la apelant, acesta fiind nimeni altul decat tata. Raspund si vorbesc cu el, intelegand ca aveam o noua misiune si ca trebuia sa-l iau si pe noul meu frate, sau ce a fi, cu mine. Se pare ca uitase ca sunt in pericol de exmatriculare, insa, sincer, nici ca-mi pasa. L-am luat pe tip cu mine si am iesit pe usa, spunandu-i profesorului ca aveam o urgenta in familie. Desigur, scuza o folosisem de nenumarate ori, insa de data asta Kyle ma sprijinise, spunand ca este adevarat.
Am iesit din institut, mergand spre strada. O masina neagra, blindata aparuse in scurt timp. Din ea isi facu aparitia o fata roscata, cu ochii de un verde ademanitor, avand un corp la fel de periculos ca miscarile ei. Numele ei era Reyna, un nume care i se potriveste de minune. Ne-am urcat in masina si ea ne-a dat datele pe scurt, urmand sa ma intalnesc cu seful la locul cu pricina. Nu ma deranjasem sa fac prezentarile, descurcandu-se si singuri in aceasta privinta. Am analizat dosarul din mana cu multa atentie, fiind captivat de ce scria acolo. “ Doctorul a ucis o familie compusa din trei membrii : mama, tatal si un copil in varsta de cinci ani, in incercarea lui de a fura o arma secreta biologica. Eliminand agentii secreti sub acoperire aflati in vacanta a reusit sa-si duca la capat intentia, furand arma.†Crima se asemana cu cea in care murisera parintii mei, doar ca eu nu fusesem slab ca acel copil, il ucisesem pe hot, ramanand in viata. Am aruncat dosarul pe scaunul din fata, gandindu-ma la aceea arma periculoasa. In ce consta si la ce se folosea, daca era un prototip sau nu, ce avea de gand sa faca cu ea, nu aveam habar, insa planuiam sa aflu si sa-l opresc.
Am ajuns la aceea casa in scurt timp. Ne-am apropiat toti trei de Josh, fara sa schimbam vreo vorba intre noi. Kyle privea socat scena crimei, lucru care pe mine ma ambitiona sa-l prind mai repede pe tipul numit Doctorul. Ni s-a spus unde anume este ascunzatoarea barbatului si ca cel responsabil de misiune sunt eu. Roscatul avea sa conduca masina, fara sa intre in toiul actiunii, Reyna fiind un spijin in cazul in care aveam nevoie. Primisem si o echipa de interventie, insa dura pana ajungea, asa ca am hotarat sa actionez. Am urcat iar in masina si ne-am indreptat spre ascunzatoare. In scurt timp am ajuns la locul cu pricina. I-am spus baiatului sa ramana in vehicul si pentru nimic in lume sa iasa de acolo caci nu aveam nevoie de morti inutile.
Impreuna cu roscata ne-am indreptat spre cladire, cu grija, evitand diverse capcane. Tipul ne astepta si asta ne facea misiunea mai grea. Un singur pas gresit si bum, dispareai de pe lumea asta. Asta era prima lectie de la academia pe care o absolvisem in secret atat eu, cat si fata care ma insotea. Ne-a fost implementata in minte din prima clipa in care am ajuns acolo, iar cei care nu o invatasera disparusera de mult timp din peisaj. Desigur, atunci li se parea ca e o exagerare, insa pe parcurs au invatat ca nu e asa, ca totul e la un alt nivel fata de cel la care se gandisera ei. Insa de cele mai multe ori fusese prea tarziu, ei fiind prea slabi pentru a supravietui in aceasta jungla.
Intrasem in apartament si atunci am auzit un tipat provenit de la Reyna. M-am intors spre ea si am fost oarecum socat vazand scena.
Time you enjoy wasting, was not wasted.