Midnight

[Drama Queen]

Capitolul I

De cand eram mic imi doream din tot sufletul sa fiu adoptat , sa am o familie cat de jalnica si sa scap din acel loc care imi provoca numai suferinta . Niciodata nu am inteles de ce m-au abondonat parintii mei . Totusi , dintotdeauna , ei au fost un capitol incheiat pentru mine si de aceea nu le purtam pica . Ceilalti de la orfelinat inca ii mai injura pe ai lor printre dinti , iar apoi incep sa planga implorandu -i sa se intoarca si sa ii ia si pe ei acasa . Nu am inteles nici pana acum de ce nu accepta realitatea ... sau poate ... ei o accepta insa spera in zadar la ceva ce le-a fost interzis inca de la nastere , si asta pe nedrept .
Ingrijitoarele de la orfelinat ne repetau mereu ca noi suntem \" cei pe care nu ii vrea nimeni \" , asa ca am la saptesprezece ani , cand o familie a cerut sa ma adopte m-am mirat . Deobicei , cei care veneau - famii care nu puteau avea proprii lor copii , ii adoptau pe cei mici , asa ca am fost surprins cand cineva a venit si dupa mine , mai ales ca - dupa cate imi spusesera - aveau doi copii .
Eram atat de socat de cele intamplate incat nici macar nu ma puteam bucura . Probabil ca acum noii mei parinti regretau alegerea facuta , dandu-si seama ca nu sunt genul de baiat care poate intra in categoria \" copilului iubitor \" .
- Luca , esti bine ? Ai cumva rau de masina?
- Nu ... mama . Totul e in regula . Doar ma ... gandeam .
Acel cuvant - \" mama \" - suna atat de ciudat iesind de pe buzele mele . Ii lipsea semnificatia . Pentru mine acea femeie era o straina care , printr-o intamplare - nu puteam numi evenimentul miracol deoarece niciodata nu crezusem in puterea divina - acceptase sa aiba grija de inca un suflet .
Se vedea ca incearca sa se apropie de mine . De azi dimineata de la ora opt , de cand ma luase de la orfelinat , colindasem impreuna magazinele si imi cumparase tot ceea ce si-ar putea dori un baiat de varsta mea . Acum , dupa exact doisprezece ore , ne indreptam spre locul care urma sa imi fie casa de acum inainte .
- Luca , am ajuns .
M-am dat jos din SUV - ul de culoare neagra . Casa din fata mea arata mai mult ca un palat . Eram din ce in ce mai curios sa imi dau seama de ce aceasta femeie si sotul ei ma adoptasera . Totusi , stiam ca asta nu era un lucru care se putea intreba .
- Imi pare rau dar in seara asta va trebui sa stai impreuna cu fratele tau . Sper ca nu te deranjaza .
Am raspuns cu un \" nu \" cat se poate de hotarart si sincer . La orfelinat stateam cate patru intr-o camera mica si plina de mucegai . De ce m-ar fi deranjat sa impart pentru o noapte camera cu cineva intr -o casa ce parea un palat ?
Am intrat intr - o camera de ji gigantica si mobilata cu mult bun gust . Se vedea de la o posta ca acesti oameni aveau clasa asa ca trebuia sa dau tot ce era mai bun pentru a ma putea ridica la asteptarile lor .
\" Mama \" m-a rugat sa ma asez pe canapeaua neagra din piele , lucru pe care l-am facut fara sa obiectez .
- Daria , Alex , coborati va rog .
Nu mi-a fost greu sa - mi dau seama ca cei strigati erau fratele si sora mea . Larisa - caci acesta era numele mamei - nu a vrut sa - mi spuna nimic despre ei , asa ca am banuit ca nu erau prea incantati de sosirea mea in domiciliul lor . Nu ii invinuiam , din contra : aveau o mie de motive incredibil de rationale carora eu unul chiar nu ma puteam impotrivi .
Nu a durat nici un minut pana cand in fata mea a aparut Maria . Avea in jur de patru ani si era imbracata cu o rochie de casa de un roz pal pana la genunuchi . Avea parul destul de scurt , de culoarea castanei , si niste ochi mari si caprui . Era un copil incredibil de dragalas ... speram doar ca nici ea nici fratele ei nu-si pusesera in gand sa-mi faca probleme prea mari .
- Buna , eu sunt Maria . Alex coboara imediat ... se imbraca ... de doua ore isi tot schimba hainele .
Atat faptul ca fata nu putea sa pronunte literele \" l \" si \" r\" cat si ceea ce imi spusese m-a facut sa zambesc , semn pe care ea l-a interpretat ca fiind ceva bun .
- Eu sunt Luca si ...
- Daaaa , lasa asta ca stiu . Tu iesti fratiorul meu mai mare celalalt . Pot sa stau la tine in brate .
Macar cu unul dintre cei doi nu aveam probleme . Mie imi placeau copiii , ea era draguta si binevoitoare si speram ca si fratele ei va fi la fel . De abia apucasem sa o iau in brate cand a si rostit :
- Uite-l pe Alex !
Mi-am ridicat capul pentru a putea vedea un baiat putin mai scund ca mine , blond , cu niste ochi verzi absolut fermecatori , imbracat cu un tricou alb , pe deasupra caruia era asezata o vesta neagra . Pe langa ochi , lucrul care mi-a atras atentia a fost perechea de blugi de culoare rosie mulati pe care ii purta .
Ma intrebam cum putea arata atat de bine in ei , insa gandurile mi-au fost intrerupte brusc de vocea sa placuta :
- Eu sunt Alex . Imi pare ... bine ... scuze ... chiar nu stiu ce sa zic , mi-a spus , rosind apoi pana in varful urechilor .
Nu doream sa il fac sa se simta prost , avand invedere ca era noul meu frate si parea atat de timid asa ca i-am raspuns :
- Te inteleg ... e o situatie ciudata . Eu sunt ...
- Luca , m-a intrerupt el .
Apoi , dandu-si seama de ce a facut s-a scuzat repede .
Nu intelegeam deloc ce era cu el . Eu ar fi trebuit sa fiu cel timid : pana la urma , el era unul dintre stapanii casei .