29-07-2011, 11:29 AM
Intoarsa de la bunici cu multa inspiratie>.< N-am putut sa rezist decat 3 saptamani fara sa scriu la fic,dar am compensat facand capitolul mai lung si sper sa nu ma omorati :D
Dusmani vechi, aliati noi
O melodie placuta a inceput sa cante pe hol. Se sunase de intrare, in stilul bogatanilor. Ma intreb cum urechiile lor afone pot fi atat de sensibile la clasicul sunet de clopotel electric. Mi-am dat ochii peste cap si am oftat, intinzandu-ma pe un scaun de piele neagra. Toate clasele aveau aceste scaune, pentru ca pelea fina a celor care se aseaza pe ele sa nu fie deranjata de ceva dur. Acesta era singurul lucru care imi placea, deoarece si spatele meu putea sa se odihneasca putin. M-am uitat prin clasa. Haosul domnea peste tot, deoarece nimeni nu fusese invatat sa aprecieze lucrurile luxoase care le erau puse la dispozitie si cele mai enervante erau asa-zisele bisericute formate din cel mult zece persoane. Cand intorceai privirea vedeai numai gunoaie,lucruri aruncate si obiecte imprastiate, iar singurele locuri mai ordonate erau ocupate de grupuletele lor inghiesuite si enervante care te priveau ca niste vulturi, gata sa iti comenteze orice miscare. Era destul de clar ca aceasta clasa era atat de dezbinata incat daca am avea o problema toti ar fugii. Dar ce imi pasa mie? Scopul meu era sa devin cineva si sa rezolv cazul tatei. Am luat o pozitie corecta pe scaun si am asteptat sa intre noul diriginte. Anul acesta se schimbase personalul si pierdusem niste minti stralucitoare, dar cui ii pasa de acei batrani care isi consumasera nervii si corpul pe noi? Nu era de mirare ca majoritatea ajunsesera in spital… Privirea mi-a fost atrasa de un domn in jur de treizeci de ani, care tocmai intrase pe usa si a inceput sa zambeasca incontinuu de cand ne-a vazut. Wow…asta da schimbare, dar stiam ca in curand acel zambet plin de simpatie i se va sterge de pe fata dupa o jumatate de ora.
-Buna ziua copii, ma numesc Takahashi Kenta si de acum va voi fi diriginte si profesor de matematica. Sper sa ne intelegem, altfel voi fi nevoit sa recurg la masuri nu intocmai pe placul vostru. Acum, daca nu va suparati asi dorii sa luati loc. Nu vreti sa ne certam in prima zi, nu-I asa? Intr-un mod miraculos rugamintea lui a fost executata cu cateva bombaneli si priviri amenintatoare. Mi-am intors privirea spre el. Intrase de doua minute si facuse turma asta de turbati sa se comporte ca niste mielusei. Aveam multe de invatat de la el. A zambit, multumit de rezultat si a scos fisa cu reguli, fiind insotite de sunete de plictiseala si miorlaituri dezamagite. Am ras in sinea mea. In sfarsit primisera ce meritau. Dirigintele a inceput sa citeasca ferm fiecare cuvant, torturandu-i pe colegi si trimitand priviri intepatoare celor care nu ascultau si ii fixa pana cand incetau. Dupa ce a terminat ne-a pus sa ne prezentam. Ca deobiciei, am avut parte de afirmatii narcisiste si laude aduse parintilor, dar nimic care sa le tradeze personalitatea lasa si profitoare. Domnul zambea amuzat la fiecare dintre ei, avand o mica sclipire sadica in ochi. Cand a ajuns la mine m-a privit cu interes, in timp ce asteptam enervat sa treaca peste mine, dar nu am avut norocul.
-Te rog sa te prezinti, a spus el calm, vreau sa te cunosc mai bine.
-Ce sa cunoasteti la sarantocul asta? L-a intrerupt o tipa tupeista,care era imbracata intr-o rochie neagra mulata. Are noroc ca sta langa noi, a continuat ea pitigaiat. Daca tatal meu ar fi fost directorul…
A fost intrerupta de privirea fixa a profesorului, inrosindu-se brusc.
-Cere-ti imediat scuze. Vocea lui rece m-a facut sa ma infior. A continuat s-o fixeze in timp ce colegii murmurau uimiti.
-Dar are dreptate! A sarit un tip in aparare. L-a privit rece si a oftat.
-Imi pare rau copiii, dar deja ma fortati sa imi pun in aplicare masurile. I-a privit serios. Voi doi,de maine la detentie! Le-a infruntat privirile nervoase si s-a intors la catedra, taindu-le orice tentativa de aparare . Si asta e valabil pentru oricine barfeste in clasa asta! Acum sa-l ascultam pe colegul vostru. Am ramas uimit. Nimeni nu-mi mai luase apararea in asemenea fel. Am inceput prezentarea, incercand sa fiu cat mai scurt.
-Mai spune John, ma incuraja el de fiecare data cand incercam sa inchei. Simteam ca el putea sa ma schimbe, dar era deja prea tarziu pentru a mai simtii ceva. Am continuat sa spun tot ce-mi trecea prin cap, fiind intrerupt de melodia care anunta sfarsitul orei. Profesorul mi-a zambit si a iesit din clasa. Mi-am scos din ghiozdan o carte groasa, imprumutata de la biblioteca si am inceput sa citesc, taiind contactul cu lumea reala. Puteam sa fiu numai eu si cartea.
-Mai, mai. Se pare ca tocilarul nostru este preferatul dirigului. Acum ce o sa faci? O sa ne bagi pe toti la detentie? Am ignorat acea voce badjocoritoare, nesinchisindu-ma sa-mi misc muschii gatului. Nu-mi raspunzi raiosule? Am simtit cum parul imi este apucat cu violenta si capul imi este tras pe spate. Nu am scos nici un sunet, privindu-l pe tipul roscat cu trasaturi fine care imi facea asta.
-Oo, acum raiosul ma baga in seama! Mi-a zambit triunfator. Putea sa ma jigneasca cat voia, eram obijnuit cu durerea si nu-mi pasa de aberatiile lui. Si-a retras mana dezgustat din parul meu. Am zambit si m-am intors la lectura.
-Ih, acum trebuie sa ma spal de cel putin trei ori pe maini, ori o sa fiu infectat! Si-a apropriat fata de a mea si a suierat.
-Poate ca profu’ ar trebuii sa o faca cu maica-ta, ca prea mult te iubeste! S-a ridicat si a ranjit.Si asa taica-tu s-a sinucis si are nevoie de un inlocuitor, a spus el aproape urland. Am strans din dinti.
-Nu-ti face viata mai complicata! Am mormait eu, incercand sa-mi pastrez calmul.
-Oh…te-ai enervat! Nu ma asteptam sa mai vii anul asta, dar ai noroc ca taica-tu a dat bani din nustiu ce chestie ilegala! Am inspirat adanc si am inchis cartea, ignorand chicotelile badjocoritoare ale celor de fata.
-Inceteaza. Incercam sa fiu cat mai calm si sa infrunt fata lui enervanta. Am inaintat si l-am infruntat.
-Nu vreau! Vre-o pproblema? Esti o corcitura, iar o corcitura nu are dreptul sa imi spuna mie ce sa fac! Am inceput sa rad, uimindu-l. I-am intors rapid bratul la spate si l-am pus cu capul pe banca,lasandu-ma usor peste spatele lui si bagandu-mi genuncchiul intre picioarelele lui. I-am strans bine mana libera si i-am respirat in ureche,facandu-l sa scoata un mic geamat. Am zambit stiind ca nu mai poate sa faca nici o miscare. Mi-am lipit corpul de el, simtind tremurul care il cuprinsese.
-C-ce faci? Gayule! Vocea lui era ragusita si tremurata. M-am uitat la colegi care erau de-a dreptul socati.
-Ceea ce ai vrut…sa iti raspund la jigniri. Nu-ti mai consuma viata gandindu-te la mama mea. Sunt multe fete in lume care o sa-ti cada in brate, i-am soptit eu, facandu-l sa geama din nou.
-Ce spui? N-nu e adevarat! A incercat el sa se apere cu o voce stinsa. Am mai slabit stransoarea si m-am ridicat putin, pentru a-l lasa sa respire normal.
-Poate…sa le multumesti parintilor tai ca te rasfata cu atatea si invata sa-i respecti, fiindca va fi singura iubire pe care o vei impartasii, deoarece restul sunt prefacatorii! I-am soptit eu din nou, ridicandu-ma dupa aceea si privind fata rosie ca o tomata a baiatului.
-Cand ei vor murii nu vei mai avea decat prefacuti langa tine, care te vor obliga sa consumi averea pe prostii. I-am facut semn s-o stearga de la banca mea. Si-a aranjat parul si a mers la banca lui confuz, fiind asaltat de falsii sustinatori, care il tot bateau la cap cu ce i-am spus. Am pus cartea in ghiozdan si am asteptat sa se termine orele. Astazi se intamplasera prea multe…
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit din liceu, fiind blocat de o turma de fete care se tineau dupa un tip care dupa mine nu avea nimic special. L-am privit rece si am urcat in autobuz. Deabia asteptam sa vad ce face mama.
Scuzati pentru greseli,dar e proaspat scos,astept comentarii comentarii comentarii (sunt foooarte pretioase pentru mine, ca si ciocolata!)comentarii :D
Dusmani vechi, aliati noi
O melodie placuta a inceput sa cante pe hol. Se sunase de intrare, in stilul bogatanilor. Ma intreb cum urechiile lor afone pot fi atat de sensibile la clasicul sunet de clopotel electric. Mi-am dat ochii peste cap si am oftat, intinzandu-ma pe un scaun de piele neagra. Toate clasele aveau aceste scaune, pentru ca pelea fina a celor care se aseaza pe ele sa nu fie deranjata de ceva dur. Acesta era singurul lucru care imi placea, deoarece si spatele meu putea sa se odihneasca putin. M-am uitat prin clasa. Haosul domnea peste tot, deoarece nimeni nu fusese invatat sa aprecieze lucrurile luxoase care le erau puse la dispozitie si cele mai enervante erau asa-zisele bisericute formate din cel mult zece persoane. Cand intorceai privirea vedeai numai gunoaie,lucruri aruncate si obiecte imprastiate, iar singurele locuri mai ordonate erau ocupate de grupuletele lor inghiesuite si enervante care te priveau ca niste vulturi, gata sa iti comenteze orice miscare. Era destul de clar ca aceasta clasa era atat de dezbinata incat daca am avea o problema toti ar fugii. Dar ce imi pasa mie? Scopul meu era sa devin cineva si sa rezolv cazul tatei. Am luat o pozitie corecta pe scaun si am asteptat sa intre noul diriginte. Anul acesta se schimbase personalul si pierdusem niste minti stralucitoare, dar cui ii pasa de acei batrani care isi consumasera nervii si corpul pe noi? Nu era de mirare ca majoritatea ajunsesera in spital… Privirea mi-a fost atrasa de un domn in jur de treizeci de ani, care tocmai intrase pe usa si a inceput sa zambeasca incontinuu de cand ne-a vazut. Wow…asta da schimbare, dar stiam ca in curand acel zambet plin de simpatie i se va sterge de pe fata dupa o jumatate de ora.
-Buna ziua copii, ma numesc Takahashi Kenta si de acum va voi fi diriginte si profesor de matematica. Sper sa ne intelegem, altfel voi fi nevoit sa recurg la masuri nu intocmai pe placul vostru. Acum, daca nu va suparati asi dorii sa luati loc. Nu vreti sa ne certam in prima zi, nu-I asa? Intr-un mod miraculos rugamintea lui a fost executata cu cateva bombaneli si priviri amenintatoare. Mi-am intors privirea spre el. Intrase de doua minute si facuse turma asta de turbati sa se comporte ca niste mielusei. Aveam multe de invatat de la el. A zambit, multumit de rezultat si a scos fisa cu reguli, fiind insotite de sunete de plictiseala si miorlaituri dezamagite. Am ras in sinea mea. In sfarsit primisera ce meritau. Dirigintele a inceput sa citeasca ferm fiecare cuvant, torturandu-i pe colegi si trimitand priviri intepatoare celor care nu ascultau si ii fixa pana cand incetau. Dupa ce a terminat ne-a pus sa ne prezentam. Ca deobiciei, am avut parte de afirmatii narcisiste si laude aduse parintilor, dar nimic care sa le tradeze personalitatea lasa si profitoare. Domnul zambea amuzat la fiecare dintre ei, avand o mica sclipire sadica in ochi. Cand a ajuns la mine m-a privit cu interes, in timp ce asteptam enervat sa treaca peste mine, dar nu am avut norocul.
-Te rog sa te prezinti, a spus el calm, vreau sa te cunosc mai bine.
-Ce sa cunoasteti la sarantocul asta? L-a intrerupt o tipa tupeista,care era imbracata intr-o rochie neagra mulata. Are noroc ca sta langa noi, a continuat ea pitigaiat. Daca tatal meu ar fi fost directorul…
A fost intrerupta de privirea fixa a profesorului, inrosindu-se brusc.
-Cere-ti imediat scuze. Vocea lui rece m-a facut sa ma infior. A continuat s-o fixeze in timp ce colegii murmurau uimiti.
-Dar are dreptate! A sarit un tip in aparare. L-a privit rece si a oftat.
-Imi pare rau copiii, dar deja ma fortati sa imi pun in aplicare masurile. I-a privit serios. Voi doi,de maine la detentie! Le-a infruntat privirile nervoase si s-a intors la catedra, taindu-le orice tentativa de aparare . Si asta e valabil pentru oricine barfeste in clasa asta! Acum sa-l ascultam pe colegul vostru. Am ramas uimit. Nimeni nu-mi mai luase apararea in asemenea fel. Am inceput prezentarea, incercand sa fiu cat mai scurt.
-Mai spune John, ma incuraja el de fiecare data cand incercam sa inchei. Simteam ca el putea sa ma schimbe, dar era deja prea tarziu pentru a mai simtii ceva. Am continuat sa spun tot ce-mi trecea prin cap, fiind intrerupt de melodia care anunta sfarsitul orei. Profesorul mi-a zambit si a iesit din clasa. Mi-am scos din ghiozdan o carte groasa, imprumutata de la biblioteca si am inceput sa citesc, taiind contactul cu lumea reala. Puteam sa fiu numai eu si cartea.
-Mai, mai. Se pare ca tocilarul nostru este preferatul dirigului. Acum ce o sa faci? O sa ne bagi pe toti la detentie? Am ignorat acea voce badjocoritoare, nesinchisindu-ma sa-mi misc muschii gatului. Nu-mi raspunzi raiosule? Am simtit cum parul imi este apucat cu violenta si capul imi este tras pe spate. Nu am scos nici un sunet, privindu-l pe tipul roscat cu trasaturi fine care imi facea asta.
-Oo, acum raiosul ma baga in seama! Mi-a zambit triunfator. Putea sa ma jigneasca cat voia, eram obijnuit cu durerea si nu-mi pasa de aberatiile lui. Si-a retras mana dezgustat din parul meu. Am zambit si m-am intors la lectura.
-Ih, acum trebuie sa ma spal de cel putin trei ori pe maini, ori o sa fiu infectat! Si-a apropriat fata de a mea si a suierat.
-Poate ca profu’ ar trebuii sa o faca cu maica-ta, ca prea mult te iubeste! S-a ridicat si a ranjit.Si asa taica-tu s-a sinucis si are nevoie de un inlocuitor, a spus el aproape urland. Am strans din dinti.
-Nu-ti face viata mai complicata! Am mormait eu, incercand sa-mi pastrez calmul.
-Oh…te-ai enervat! Nu ma asteptam sa mai vii anul asta, dar ai noroc ca taica-tu a dat bani din nustiu ce chestie ilegala! Am inspirat adanc si am inchis cartea, ignorand chicotelile badjocoritoare ale celor de fata.
-Inceteaza. Incercam sa fiu cat mai calm si sa infrunt fata lui enervanta. Am inaintat si l-am infruntat.
-Nu vreau! Vre-o pproblema? Esti o corcitura, iar o corcitura nu are dreptul sa imi spuna mie ce sa fac! Am inceput sa rad, uimindu-l. I-am intors rapid bratul la spate si l-am pus cu capul pe banca,lasandu-ma usor peste spatele lui si bagandu-mi genuncchiul intre picioarelele lui. I-am strans bine mana libera si i-am respirat in ureche,facandu-l sa scoata un mic geamat. Am zambit stiind ca nu mai poate sa faca nici o miscare. Mi-am lipit corpul de el, simtind tremurul care il cuprinsese.
-C-ce faci? Gayule! Vocea lui era ragusita si tremurata. M-am uitat la colegi care erau de-a dreptul socati.
-Ceea ce ai vrut…sa iti raspund la jigniri. Nu-ti mai consuma viata gandindu-te la mama mea. Sunt multe fete in lume care o sa-ti cada in brate, i-am soptit eu, facandu-l sa geama din nou.
-Ce spui? N-nu e adevarat! A incercat el sa se apere cu o voce stinsa. Am mai slabit stransoarea si m-am ridicat putin, pentru a-l lasa sa respire normal.
-Poate…sa le multumesti parintilor tai ca te rasfata cu atatea si invata sa-i respecti, fiindca va fi singura iubire pe care o vei impartasii, deoarece restul sunt prefacatorii! I-am soptit eu din nou, ridicandu-ma dupa aceea si privind fata rosie ca o tomata a baiatului.
-Cand ei vor murii nu vei mai avea decat prefacuti langa tine, care te vor obliga sa consumi averea pe prostii. I-am facut semn s-o stearga de la banca mea. Si-a aranjat parul si a mers la banca lui confuz, fiind asaltat de falsii sustinatori, care il tot bateau la cap cu ce i-am spus. Am pus cartea in ghiozdan si am asteptat sa se termine orele. Astazi se intamplasera prea multe…
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit din liceu, fiind blocat de o turma de fete care se tineau dupa un tip care dupa mine nu avea nimic special. L-am privit rece si am urcat in autobuz. Deabia asteptam sa vad ce face mama.
Scuzati pentru greseli,dar e proaspat scos,astept comentarii comentarii comentarii (sunt foooarte pretioase pentru mine, ca si ciocolata!)comentarii :D
![[Imagine: syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif]](http://fc04.deviantart.net/fs70/f/2013/311/7/b/syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif)
�Ashes to ashes. Dust to dust. We are nothing, but dust and to the dust we shall return.� Amen�