28-07-2011, 08:19 PM
Capitolul 3:
Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.
Totul era cufundat intr-o liniste apasatoare.Privirea lui Sasori era atinta la cei doi parinti ai sai.Tipatul acestuia sparse tacerea,facandu-o pe rozalie sa ridice capul involuntar.Roscatul isi ruga parintii din priviri sa il inteleaga si in acelasi timp se uita din cand in cand la Sakura plin de ura.Rozalia la contactul cu ochii sai albastrii lasa privirea in jos,temandu-se ca acesta isi va convinge parintii.Ichiro dezaproba din cap iesind din incapere fiind urmat de Ayame.Tipatul isteric al roscatului a facut-o sa tremur si sa inchida ochii .S-a ridicat din pat,dorind sa iasa din camera sa,dar acesta a prins-o de mana:
-Nu vreau sa ma simt prizonier in propria mea casa,asa ca sa nu imi invadezi spatiul.Sa nu stai 7 ore in baie,si sa vorbesti toata noaptea la telefon,imi spuse acesta tipand.
Acesta a aprobat din cap incercand sa scape din stransoarea lui dar acesta o mai trase odata,vorbind din nou pe acelasi ton autoritar:
-Ai inteles?spuse acesta din nou
-Da am inteles,si da-mi drumul,a tipat rozalia.
Acesta ii lasa mana libera,privind-o.A iesit din camera rapid,mergand in living,asezandu-se pe canapeaua alba si pufoasa.Se afunda usor in puf visand cu ochii deschisi.Pasii lui Ichiro au speriat-o pe Sakura,facand-o sa se trezeasca din starea de reverie.Ocoli canapea asezandu-se langa ea,tragand-o in bratele sale puternice.II mangaia parul ravasit,soptindu-i cuvinte linistitoare.Nu apuca sa se linisteasca pe deplin,deoarece Ichiro anunta ca a venit timpul de a merge la spital.Sakura privea in gol,ohcii dilatandu-i-se si lacrimile amare alintandu-i fata.Era ca un inger,dar acum un inger trist,ce ii fusese furat zambetul cald si iubitor.
Intre timp,in living aparu si Ayame,stranagand-o si ea pe rozalie in brate,incercand sa o imbarbateze si iesira toti 3 din casa.Din spatele lor se auzea vocea lui Sasori ce striga dupa ei.Ichiro se opri asteptandu-si fiul cand constatata cu stupoare ca acesta era imbracat.Roscatul dorea sa mearga si el cu ei,dar nu stia ca destinatia era spitalul.Ichiro aproba din cap,continundu-si drumul.Minutele treceau greu,iar orasul era foarte aglomerat.Cetatenii se grabeau,uitand sa se bucure,sa priveasca frumusetea naturii,sa admire macar pentru o secunda cerul albastru ce conferea senzatia de libertate.Sa asculte ciripitul pasarelelor.Totul capata valentele vitezei,oamenii uitand de lucrurile cele mai importante.
In 15 minute ajunsesem la spital,incercand sa fiu bine,dar nu imi iesea.Tristetea o acapara,facanadu-o sa sa prabusesca pe Sakura.Nu stia cum sa se comporte in aceasta situatie si se simteam mai singura ca niciodata.
Cei 3 strabateau holurile spitalului neisotiti de Ayame.Aceasta ramasese in camera de asteptare.
Ichiro a intrat primul,in acea camera,ce parea un adevarat chin pentru rozalie.Roscatul privea bulversat neintelegand ce se intampla in jurul sau.Se apropie de rozalie intreband-o ce s-a intamplat.
Acasta il privea trista,lacrimile invandadu-i intreaga fata.Trase aer in piept,facandu-si curaj pentru a istorisi intreaga poveste.In timp ce ea povestea,Sasori ramanea uimit,mijind ochii,si privind in jos.Intre timp Ichiro,iesi insotit de un barbat,spunandu-i fetei sa il urmeze.Sakura s-a indepartat usor de roscat,incercand sa se gandeasca la lucruri ce nu ii provocau durere.A intrat in acea camera obscura,privind trupul lipsit de vlaga.S-a pus langa el,mintea zburandu-i la sutele de amintiri.La zambetul cald si cordial ce il purta pe fata.Totul se ascunsese in trecut si isi dorea cu orice pret sa mai fie din nou ea.Aceeasi fata plina de sperante,de iubire.
Dintr-o data ochii sai se luminara dandusi seama de faptul ca tatal sau asta si-ar fi dorit cu adevarat.Ca fiica lui sa fie fericita.A parasit incet camera dar nu inainte sa isi stranga tatal de mana si sa ii multumeasca fiind ferm convinsa ca acesta o aude.
Pe hol cei doi o asteptau,fiind inspaimantati de ce reactie va avea rozalia.Au fost placut surprinsi vazand chipul si ochii acesteia ce exprimau un optimism desavrasit.
S-au intors catre Ayame,mergand catre casa dar nu inainte ca Ichiro sa semneze cateva acte impreuna cu Sakura.Acestia inainutau greu cu masina pe strazi dar in 20 de minute au ajuns in apartament.Telefonul suna insistent.Ayame alerga prin casa pentru a raspunde,strigandu-si sotul.Sasori intra in camera sa,iar Sakura se aseza pe canapea,deschizand televizorul,si privind absenta catre el.
Capitolele sunt facute de ceva vreme, iar intre timp noi ne-am mai perfectionat ca sa spun asa.Ma rog nu prea conteaza..Sper sa va placa.
Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.
Totul era cufundat intr-o liniste apasatoare.Privirea lui Sasori era atinta la cei doi parinti ai sai.Tipatul acestuia sparse tacerea,facandu-o pe rozalie sa ridice capul involuntar.Roscatul isi ruga parintii din priviri sa il inteleaga si in acelasi timp se uita din cand in cand la Sakura plin de ura.Rozalia la contactul cu ochii sai albastrii lasa privirea in jos,temandu-se ca acesta isi va convinge parintii.Ichiro dezaproba din cap iesind din incapere fiind urmat de Ayame.Tipatul isteric al roscatului a facut-o sa tremur si sa inchida ochii .S-a ridicat din pat,dorind sa iasa din camera sa,dar acesta a prins-o de mana:
-Nu vreau sa ma simt prizonier in propria mea casa,asa ca sa nu imi invadezi spatiul.Sa nu stai 7 ore in baie,si sa vorbesti toata noaptea la telefon,imi spuse acesta tipand.
Acesta a aprobat din cap incercand sa scape din stransoarea lui dar acesta o mai trase odata,vorbind din nou pe acelasi ton autoritar:
-Ai inteles?spuse acesta din nou
-Da am inteles,si da-mi drumul,a tipat rozalia.
Acesta ii lasa mana libera,privind-o.A iesit din camera rapid,mergand in living,asezandu-se pe canapeaua alba si pufoasa.Se afunda usor in puf visand cu ochii deschisi.Pasii lui Ichiro au speriat-o pe Sakura,facand-o sa se trezeasca din starea de reverie.Ocoli canapea asezandu-se langa ea,tragand-o in bratele sale puternice.II mangaia parul ravasit,soptindu-i cuvinte linistitoare.Nu apuca sa se linisteasca pe deplin,deoarece Ichiro anunta ca a venit timpul de a merge la spital.Sakura privea in gol,ohcii dilatandu-i-se si lacrimile amare alintandu-i fata.Era ca un inger,dar acum un inger trist,ce ii fusese furat zambetul cald si iubitor.
Intre timp,in living aparu si Ayame,stranagand-o si ea pe rozalie in brate,incercand sa o imbarbateze si iesira toti 3 din casa.Din spatele lor se auzea vocea lui Sasori ce striga dupa ei.Ichiro se opri asteptandu-si fiul cand constatata cu stupoare ca acesta era imbracat.Roscatul dorea sa mearga si el cu ei,dar nu stia ca destinatia era spitalul.Ichiro aproba din cap,continundu-si drumul.Minutele treceau greu,iar orasul era foarte aglomerat.Cetatenii se grabeau,uitand sa se bucure,sa priveasca frumusetea naturii,sa admire macar pentru o secunda cerul albastru ce conferea senzatia de libertate.Sa asculte ciripitul pasarelelor.Totul capata valentele vitezei,oamenii uitand de lucrurile cele mai importante.
In 15 minute ajunsesem la spital,incercand sa fiu bine,dar nu imi iesea.Tristetea o acapara,facanadu-o sa sa prabusesca pe Sakura.Nu stia cum sa se comporte in aceasta situatie si se simteam mai singura ca niciodata.
Cei 3 strabateau holurile spitalului neisotiti de Ayame.Aceasta ramasese in camera de asteptare.
Ichiro a intrat primul,in acea camera,ce parea un adevarat chin pentru rozalie.Roscatul privea bulversat neintelegand ce se intampla in jurul sau.Se apropie de rozalie intreband-o ce s-a intamplat.
Acasta il privea trista,lacrimile invandadu-i intreaga fata.Trase aer in piept,facandu-si curaj pentru a istorisi intreaga poveste.In timp ce ea povestea,Sasori ramanea uimit,mijind ochii,si privind in jos.Intre timp Ichiro,iesi insotit de un barbat,spunandu-i fetei sa il urmeze.Sakura s-a indepartat usor de roscat,incercand sa se gandeasca la lucruri ce nu ii provocau durere.A intrat in acea camera obscura,privind trupul lipsit de vlaga.S-a pus langa el,mintea zburandu-i la sutele de amintiri.La zambetul cald si cordial ce il purta pe fata.Totul se ascunsese in trecut si isi dorea cu orice pret sa mai fie din nou ea.Aceeasi fata plina de sperante,de iubire.
Dintr-o data ochii sai se luminara dandusi seama de faptul ca tatal sau asta si-ar fi dorit cu adevarat.Ca fiica lui sa fie fericita.A parasit incet camera dar nu inainte sa isi stranga tatal de mana si sa ii multumeasca fiind ferm convinsa ca acesta o aude.
Pe hol cei doi o asteptau,fiind inspaimantati de ce reactie va avea rozalia.Au fost placut surprinsi vazand chipul si ochii acesteia ce exprimau un optimism desavrasit.
S-au intors catre Ayame,mergand catre casa dar nu inainte ca Ichiro sa semneze cateva acte impreuna cu Sakura.Acestia inainutau greu cu masina pe strazi dar in 20 de minute au ajuns in apartament.Telefonul suna insistent.Ayame alerga prin casa pentru a raspunde,strigandu-si sotul.Sasori intra in camera sa,iar Sakura se aseza pe canapea,deschizand televizorul,si privind absenta catre el.
Capitolele sunt facute de ceva vreme, iar intre timp noi ne-am mai perfectionat ca sa spun asa.Ma rog nu prea conteaza..Sper sa va placa.