27-07-2011, 11:38 PM
Hey, va multumesc pentru comentarii. Am adus nextul. Nu este prea bun, doar ca l-am facut un pic grabita. Promit ca ma voi revansa in capitolul viitor, pe care il voi pune maine, cred. Lecyura Placuta !!!
Dragoste Infinita
Capitolul 11
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=hlX3tnbFTU0
Aceasta melodie m-a inspirat, eu o ador si cred ca se potriveste pentru acest capitol.
Astept cat mai multe commuri, critici si pareri.
Va pup dulce de tot pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.
Dragoste Infinita
Capitolul 11
- Un raspuns ce hotaraste totul -
- Sasuke, eu … nu stiu. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu. Nu-ti pot spune de ce, dar noi doi nu putem fi prieteni. Imi pare rau.
Simteam cum inima mi se rupe in mii de bucatele, niste bucati atat de mici, minuscule, ce ma sfasie, imi taie rasuflarea. Ma durea sufletul pentru ceea ce i-am spus, nici nu stiu cum am putut sa-I spun asta. Mai bine nu ziceam nimic. Acum imi fac singura rau. Regret tot ceea ce am spus, dar stiu ca asa este cel mai bine. Totusi imi pare atat de rau pentru durerea ce am provocat-o, nu numai in sufletul meu, dar si in al sau, cred.
Imi las imediat capul in jos, neputand sa-l mai privesc. Nu mai suportam sa-i vad ochii aceia minunati, atat de abisali, in care ma pierd atat de usor. Simteam ca faceam una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare, dar de ce, de ce simteam asta? Nu mai inteleg nimic, totul in mintea mea este amestecat, atat de confuz.
Simt ca inebunesc. Prea multe intrebari imi invadeaza creierul, toate vin din toate partile in acelasi timp, ma omoara. Simt cum capul meu nu mai poate sa mai suporte, mai are putin si explodeaza. Mult prea multe lucruri pentru ca eu sa mai pot intelege ceva. Sunt pur si simplu bulversata de sentimente, unele atat de necunoscute mie, iar altele parca nu mai sunt la fel ca altadata, sunt mult mai accentuate. Nu mai suport, trebuie sa evadez cumva din aceasta cursa a mortii provocata de sentimente.
Nu puteam sa-l privesc inca o data pe brunet, cred ca daca as face-o as muri pe loc, nu stiu de ce, poate de rusine, dar stiu ca n-as putea rezista, nu prea mult. Cum pot sa-l mai vad, sa-l aud, sa-l simt langa mine cand eu am refuzat sa-i fiu prietena? Ma intreb oare ce o fi in minte lui acum, oare ce crede despre mine dupa raspunsul pe care I l-am dat?
Incerc sa ma misc putin, in asa fel incat sa plec, sa dispar pentru totdeauna, dar scopul meu nu poate fi atins deoarece Sasuke imi ia fata in mainile sale atat de calde, acele mani in care eu ma simt protejata, fericita, iubita. Acesta vroia sa ma priveasca in ochi, dar eu refuzat, nu puteam da ochii cu ai sai, nu pot lasa ca privirile nostre sa se intersecteze din nou, niciodata. Intr-un fel ma simt vinovata pentru ceva, ceva legat de el, dar ce?
Brunetul imi mangaie usor obrazul. Aceasta atingere imi dadea fiori. Prin tot corpul imi treceau fiorii provocati de acea atingere, ma facea iar sa ma simt ciudat. El vrea probabil sa-I explic, dar cum cand nici macar eu nu stiu de ce am ales acel raspuns, de ce i-am zis ca nu preau sa fim prieteni. Sasuke imi sopteste dulce la ureche:
- Sakura … poti te rog sa-mi explici si mie ce se intampla? Imi dau seama ca tu nu esti cea din sala de sport. Te-am analizat in clasa, la ore, acolo erai atat de dulce, de ingrijorata, de fricoasa, nu stiai ce sa spui sau sa faci, iar apoi, vi sa te dai la mine, asa deodata, fara nici un motiv. Totusi eu mi-am dat seama de ceva, in timp ce tu imi faceai avansuri si vroiai sa pari puternica, sigura pe tine, tu nu erai. Simteam cum iti bate inima de tare, cum te miscai totusi atat de rigid, cum te cuprindea sentimentul de teama si tu incercai sa-l ascunzi fata de mine, dar nu a mers. Mi-am dat seama imediat ca aia nu esti tu cu adevarat. Bine, perversa esti, dar nu asa cred ca te comporti tu de obicei. Erai mult prea ingrijorata, chiar mai speriata decat in clasa, la ora de mate, la tabla, doar ca acum era mult mai greu pentru tine sa o ascunzi, sa nu-mi dau seama. Plus ca ai incercat de atatea ori sa ma saruti, dar nu ai avut niciodata curajul, iti era mult prea teama, chiar si atunci cand tu credeai ca poti, de fapt se vedea cu usurinta ca nu. Ai pus acel premiu crezand ca nu-l voi castiga, ai incercat sa ma faci sa pierdem indeajuns timp incat sa nu mai putem castiga, dar nu ai reusit. Am vazut imediat teama pe teama ta, frica din interiorul tau, al sufletului tau, iar mai devreme, pe hol, simteam ca nu o poti face, de aceea te-am oprit, inainte ca sa faci vreo prostie si sa o regreti. Nu am inteles ce vrei sa faci si nici nu cred ca voi intelege, fiind imi dau seama ca tu nu imi vei spune niciodata ce s-a intamplat, dar macar nu te mai comporta atat de ciudat. Trebuie sa-ti spun si eu ceva, ceva destul de important. Sakura, eu ….
- Gata, Sasuke, ajunge! Taci din gura! Nu vreau sa mai aud nimic, nici un cuvant din partea ta, intelegi? Pana la urma ce te intereseaza pe tine atat de mult viata mea, de ce am facut tot ce am facut, de ce am reactionat in unele mommente asa cum nu trebuia, de ce? Poate ca am motivele mele. Pana la urma fiecare are sentimentele lui, ii este teama, se sperie, vrea sa fuga, sa se ascunda, il doare ceva, la fel si eu, nu este treba ta de ce am simtit in fiecare moment. Poate ca te plac, te iubesc sau te urasc, din aceasta cauza am facut-o. Nu imi mai reprosa tu atata ce fac si ce nu fac, nu este treaba ta! Sasuke …
Gata! M-am oprit la timp. Poate mai ziceam naibii inca o prostie. Cum am putut scoate acele cuvinte pe gura, nu pot intelege, de ce i-am zids toate alea. I-am zis cumva ceva ca-l iubesc sau ce naiba? Eu cred ca nu mai gandesc limpede.
Dar deodata gandurile imi sunt intrerupte de gestul facut de Sasuke. Acesta imi intinde mana, in care tine cheia de la usa. Eu …
Simteam cum inima mi se rupe in mii de bucatele, niste bucati atat de mici, minuscule, ce ma sfasie, imi taie rasuflarea. Ma durea sufletul pentru ceea ce i-am spus, nici nu stiu cum am putut sa-I spun asta. Mai bine nu ziceam nimic. Acum imi fac singura rau. Regret tot ceea ce am spus, dar stiu ca asa este cel mai bine. Totusi imi pare atat de rau pentru durerea ce am provocat-o, nu numai in sufletul meu, dar si in al sau, cred.
Imi las imediat capul in jos, neputand sa-l mai privesc. Nu mai suportam sa-i vad ochii aceia minunati, atat de abisali, in care ma pierd atat de usor. Simteam ca faceam una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare, dar de ce, de ce simteam asta? Nu mai inteleg nimic, totul in mintea mea este amestecat, atat de confuz.
Simt ca inebunesc. Prea multe intrebari imi invadeaza creierul, toate vin din toate partile in acelasi timp, ma omoara. Simt cum capul meu nu mai poate sa mai suporte, mai are putin si explodeaza. Mult prea multe lucruri pentru ca eu sa mai pot intelege ceva. Sunt pur si simplu bulversata de sentimente, unele atat de necunoscute mie, iar altele parca nu mai sunt la fel ca altadata, sunt mult mai accentuate. Nu mai suport, trebuie sa evadez cumva din aceasta cursa a mortii provocata de sentimente.
Nu puteam sa-l privesc inca o data pe brunet, cred ca daca as face-o as muri pe loc, nu stiu de ce, poate de rusine, dar stiu ca n-as putea rezista, nu prea mult. Cum pot sa-l mai vad, sa-l aud, sa-l simt langa mine cand eu am refuzat sa-i fiu prietena? Ma intreb oare ce o fi in minte lui acum, oare ce crede despre mine dupa raspunsul pe care I l-am dat?
Incerc sa ma misc putin, in asa fel incat sa plec, sa dispar pentru totdeauna, dar scopul meu nu poate fi atins deoarece Sasuke imi ia fata in mainile sale atat de calde, acele mani in care eu ma simt protejata, fericita, iubita. Acesta vroia sa ma priveasca in ochi, dar eu refuzat, nu puteam da ochii cu ai sai, nu pot lasa ca privirile nostre sa se intersecteze din nou, niciodata. Intr-un fel ma simt vinovata pentru ceva, ceva legat de el, dar ce?
Brunetul imi mangaie usor obrazul. Aceasta atingere imi dadea fiori. Prin tot corpul imi treceau fiorii provocati de acea atingere, ma facea iar sa ma simt ciudat. El vrea probabil sa-I explic, dar cum cand nici macar eu nu stiu de ce am ales acel raspuns, de ce i-am zis ca nu preau sa fim prieteni. Sasuke imi sopteste dulce la ureche:
- Sakura … poti te rog sa-mi explici si mie ce se intampla? Imi dau seama ca tu nu esti cea din sala de sport. Te-am analizat in clasa, la ore, acolo erai atat de dulce, de ingrijorata, de fricoasa, nu stiai ce sa spui sau sa faci, iar apoi, vi sa te dai la mine, asa deodata, fara nici un motiv. Totusi eu mi-am dat seama de ceva, in timp ce tu imi faceai avansuri si vroiai sa pari puternica, sigura pe tine, tu nu erai. Simteam cum iti bate inima de tare, cum te miscai totusi atat de rigid, cum te cuprindea sentimentul de teama si tu incercai sa-l ascunzi fata de mine, dar nu a mers. Mi-am dat seama imediat ca aia nu esti tu cu adevarat. Bine, perversa esti, dar nu asa cred ca te comporti tu de obicei. Erai mult prea ingrijorata, chiar mai speriata decat in clasa, la ora de mate, la tabla, doar ca acum era mult mai greu pentru tine sa o ascunzi, sa nu-mi dau seama. Plus ca ai incercat de atatea ori sa ma saruti, dar nu ai avut niciodata curajul, iti era mult prea teama, chiar si atunci cand tu credeai ca poti, de fapt se vedea cu usurinta ca nu. Ai pus acel premiu crezand ca nu-l voi castiga, ai incercat sa ma faci sa pierdem indeajuns timp incat sa nu mai putem castiga, dar nu ai reusit. Am vazut imediat teama pe teama ta, frica din interiorul tau, al sufletului tau, iar mai devreme, pe hol, simteam ca nu o poti face, de aceea te-am oprit, inainte ca sa faci vreo prostie si sa o regreti. Nu am inteles ce vrei sa faci si nici nu cred ca voi intelege, fiind imi dau seama ca tu nu imi vei spune niciodata ce s-a intamplat, dar macar nu te mai comporta atat de ciudat. Trebuie sa-ti spun si eu ceva, ceva destul de important. Sakura, eu ….
- Gata, Sasuke, ajunge! Taci din gura! Nu vreau sa mai aud nimic, nici un cuvant din partea ta, intelegi? Pana la urma ce te intereseaza pe tine atat de mult viata mea, de ce am facut tot ce am facut, de ce am reactionat in unele mommente asa cum nu trebuia, de ce? Poate ca am motivele mele. Pana la urma fiecare are sentimentele lui, ii este teama, se sperie, vrea sa fuga, sa se ascunda, il doare ceva, la fel si eu, nu este treba ta de ce am simtit in fiecare moment. Poate ca te plac, te iubesc sau te urasc, din aceasta cauza am facut-o. Nu imi mai reprosa tu atata ce fac si ce nu fac, nu este treaba ta! Sasuke …
Gata! M-am oprit la timp. Poate mai ziceam naibii inca o prostie. Cum am putut scoate acele cuvinte pe gura, nu pot intelege, de ce i-am zids toate alea. I-am zis cumva ceva ca-l iubesc sau ce naiba? Eu cred ca nu mai gandesc limpede.
Dar deodata gandurile imi sunt intrerupte de gestul facut de Sasuke. Acesta imi intinde mana, in care tine cheia de la usa. Eu …
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=hlX3tnbFTU0
Aceasta melodie m-a inspirat, eu o ador si cred ca se potriveste pentru acest capitol.
Astept cat mai multe commuri, critici si pareri.
Va pup dulce de tot pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.